Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea introductivă de instanță, ce a format obiectul dosarului nr. x/3/2017 al Tribunalului București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Telecomunicații Speciale, să îi comunice informațiile publice solicitate și obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000 euro și patrimoniale.
Prin sentința civilă nr. 2468/18.04.2018, pronunțată în dosarul nr. x/3/2017, Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Comunicații Speciale, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 5445/17.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/3/2017, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva sentinței civile nr. 2468/18.04.2018, pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.x/3/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 26, pronunțată la data de 10 iunie 2021 în dosarul nr. x/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de contestator A împotriva deciziei civile nr. 5445/17.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/3/2017, în contradictoriu cu intimatul Serviciul de Telecomunicații Speciale, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A, solicitând casarea hotărârii nr. 26/10.06.2021 data în dosarul nr.x/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal și rejudecând cauza, admiterea contestația în anulare și obligarea Serviciului de Telecomunicații Speciale să-i comunice informațiile publice solicitate.
Prin decizia civilă nr. 2085/08.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2/2021, Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare, formulată de contestatorul - reclamant A, împotriva deciziei civile nr. 26 de la data de 10 iunie 2021, pronunțată de Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2/2018, în contradictoriu cu intimatul–pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale, ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei civile nr. 2085/08.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.x/2/2021, contestatorul A a formulat contestație în anulare.
2. Hotărârea atacată în cauză
Prin decizia civilă nr. 614 din 19 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2/2023, Curtea de Apel București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul – reclamant A împotriva deciziei civile nr. 2085/08.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/2/2021, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Telecomunicații.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 614 din 19 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, A a formulat o cerere de aplicare a sancțiunii nulității absolute, deoarece aceasta ar fi contrară prevederilor art. 1 art. 6 art. 7 art. 13 și art. 22 din Legea nr. 544/2001, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 1247 C. civ., precum și celor statuate imperativ la art. 31 din Constituția României.
4. Apărările formulate în cauză
Serviciul de Telecomunicații Speciale a formulat întâmpinare și note de ședință prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate de A și să se mențină ca legală și temeinică decizia civilă nr. 614 din 19 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., regularitatea învestirii instanței cu calea de atac declarată în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.”, iar potrivit art. 129 din Constituția României: „Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”
Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care Codul de procedură civilă sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de denumirea pe care partea înțelege să o dea cererii și de criticile învederate prin aceasta.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.
Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
În cauză, petentul A a solicitat aplicarea sancțiunii nulității absolute a deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, hotărâre definitivă în raport de prevederile art. 634 C. proc. civ., coroborat cu art. 508 alin. (4) din același act normativ or, anularea unei hotărâri judecătorești nu se poate dispune ca urmare a unei astfel de cereri neprevăzută de lege, ci doar ca urmare a formulării unei căi de atac prevăzută în ipotezele reglementate de Codul de procedură civilă.
Dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la căile de atac care pot fi exercitate de părțile nemulțumite sunt de strictă interpretare, părțile fiind limitate în a declara calea de atac prevăzută de lege, în virtutea respectării principiilor unicității și legalității căii de atac.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
Nu în ultimul rând, din conținutul cererii nu se poate desprinde vreun motiv care să se circumscrie situațiilor expres indicate de legiuitor, iar dispozițiile art. 1247 C. civ., invocate ca temei de drept al cererii, fac referire la nulitatea contractelor, acestea având un regim juridic diferit față de hotărârile judecătorești, astfel că nu ar putea fi constatată nulitatea acestora din urmă prin raportare la aceste dispoziții legale.
Pentru considerentele arătate, în vederea respectării principiului legalității căii de atac înscris în art. 7 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de A împotriva deciziei civile nr. 614 din 19 martie 2024 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de A împotriva deciziei civile nr. 614 din 19 martie 2024 a Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 20 martie 2025.