Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The the Administrative and Tax Litigations Chamber

Decizia nr. 1659/2025

D E C I Z I A NR. 1659/2025

Sedinta din data de 20 martie 2025

Camera de consiliu

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 februarie 2024 pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/42/2024, reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, W, X, Y, Z, AA, AB, AC, AD, AE, AF, AG, AH, AI, AJ, AK, AL, AM, AN, AO, AP, AQ, AR, AS, AT, AU, AV, în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție au solicitat anularea Hotărârii nr. 206 din 12 decembrie 2023, emisă de Colegiul de Conducere a Curții de Apel București prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Decizia Președintelui Curții de Apel București nr. 490/24.04.2023 și Decizia Președintelui Curții de Apel București nr. 557/05.05.2023; schimbarea în parte a Deciziei Președintelui Curții de Apel București nr. 490/24.04.2023 și a Deciziei Președintelui Curții de Apel București nr. 557/05.05.2023, cu consecința emiterii unei noi decizii în condițiile art. 39 alin. l și 4 Legea nr. 153/2017, fără plafonare, cu valorificarea VRS 605,225 lei, începând cu data de 01 ianuarie 2018 și în continuare, majorată cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017; obligarea pârâților la plata diferenței între drepturile salariale, constând în salariul de bază și sporuri (în procent de 45%), pe care reclamanții le-ar fi încasat potrivit celor de mai sus și drepturile efectiv încasate, diferențe care se vor actualiza cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații de plată și până la data plății efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 182 din 16 aprilie 2024, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel București și Curtea de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, că, în raport de obiectul cauzei, a cărui valoare poate fi cuantificată ca fiind sub 3.000.000 lei, competența de soluționare revine tribunalului, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 06 iunie 2024, sub nr. [substitutie_numar]/42/2024, primind termen de judecată la data de 09 septembrie 2024.

La termenul de judecată din data de 07 octombrie 2024 instanța a reținut competența materială a tribunalului, de soluționare a prezentei cauze, iar la termenul de judecată din 04 noiembrie 2024, cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. și repusă pe rol la data de 09 decembrie 2024.

La termenul de judecată din data de 09 decembrie 2024, instanța a rămas în pronunțare asupra competenței teritoriale de soluționare a cauzei, față de domiciliul fiecărui reclamant.

Prin sentința civilă nr. 676 din 09 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. [substitutie_numar]/120/2024, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, în ceea ce o privește pe reclamanta AD și a declinat soluționarea cererii de chemare în judecată, privind pe reclamanta AD, spre competentă soluționare, Tribunalului Buzău.

2.3. Prin sentința civilă nr. 69 din 18 februarie 2025, Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Buzău și Curtea de Apel Ploiești și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Buzău a reținut, în esență, că, în raport de dispozițiile art. 7 din Capitolul 8 al Anexei V la Legea nr. 153/2017, coroborat cu art. 127 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Ploiești.

3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul negativ de competență intervenit în cauză, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamantei, grefier în cadrul Curții de Apel București, de anulare a Hotărârii nr. 206 din 12 decembrie 2023, emisă de Colegiul de Conducere a Curții de Apel București, prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Decizia Președintelui Curții de Apel București nr. 490/24.04.2023 și Decizia Președintelui Curții de Apel București nr. 557/05.05.2023; schimbarea în parte a Deciziei Președintelui Curții de Apel București nr. 490/24.04.2023 și a Deciziei Președintelui Curții de Apel București nr. 557/05.05.2023, cu consecința emiterii unei noi decizii în condițiile art. 39 alin. (1) și (4) Legea nr. 153/2017, fără plafonare, cu valorificarea VRS 605,225 lei, începând cu data de 01 ianuarie 2018 și în continuare, majorată cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017; obligarea pârâților la plata diferenței între drepturile salariale, constând în salariul de bază și sporuri (în procent de 45%), pe care reclamanta le-ar fi încasat potrivit celor de mai sus și drepturile efectiv încasate, diferențe care se vor actualiza cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații de plată și până la data plății efective.

Potrivit art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017:

(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului National al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Înalta Curte reține că, în raport de petitul acțiunii, în cauză sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017, legiuitorul prevăzând competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București - Secția contencios administrativ și fiscal în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

De asemenea, având în vedere calitatea de grefier la Curtea de Apel București a reclamantei, precum și faptul că unul dintre pârâții din cauză este Curtea de Apel București, devin incidente și dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3), au fost interpretate prin Decizia RIL a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2016 din 16/05/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 22 iunie 2016, în sensul că „I. Sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță. II. art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de „grefier”, în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești”.

Nu în ultimul rând, sunt aplicabile inclusiv prevederile art. 127 alin. (2) ind. 1 C. proc. civ., în condițiile în care Curtea de Apel București are și calitatea de pârât în cauză.

Având în vedere și opțiunea reclamantei de a învesti Curtea de Apel Ploiești, respectiv una dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel București, în raport de prevederile legale anterior menționate, rezultă că, în cauză, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamanta AD, în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București și Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, în favoarea Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 20 martie 2025.