Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.04.2022, sub numărul de dosar x/2/2022, reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției au solicitat anularea adresei de respingere a contestației și obligarea Ministrului Justiției să emită un nou ordin de salarizare prin care să fie modificat parțial art. 1 din Ordinul nr. 402/C/2022 din 07.02.2022.
1.2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2388 din 12 decembrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-au hotărât următoarele:
- s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministrului Justiției și s-a respins cererea în raport cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă;
- s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției cu privire la capetele de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale și s-au respins aceste cereri în raport cu Ministerul Justiției ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă;
- s-a calificat excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune ca fiind o apărare pe fondul cauzei;
- s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și s-a anulat în parte adresa de respingere a contestației formulate de reclamanți cu privire la Ordinul ministrului justiției nr. 402/C/07.02.2022;
- s-a anulat în parte art. 1 al Ordinului ministrului justiției nr. 402/C/07.02.2022 în privința reclamanților, referitor la data de la care drepturile salariale ale acestora se stabilesc raportat la valoarea de referință sectorială de 605, 225 lei;
- a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită ordin de salarizare pentru fiecare reclamant prin care să recalculeze indemnizația de încadrare și celelalte drepturi aferente cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei, cu respectarea limitelor instituite prin art. 25 și art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, calculat în raport de data emiterii ordinului contestat, în funcție și de data încadrării pe post pentru fiecare reclamant în parte;
- s-a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 2388 din 12 decembrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În prealabil, față de prevederile art. 38 C. proc. civ. și art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022, a solicitat instanței de control judiciar să constate subrogarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în drepturile și obligațiile Ministerului Justiției, să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, litigiul urmând să se judece în contradictoriu cu Înalta Curte de Casație și Justiție.
În acest sens, a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii bugetului de stat pe anul 2023 nr. 368/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1214 din 19.12.2022, așa încât Ministerul Justiției nu mai justifică la acest moment calitatea procesuală în prezenta cauză, însă a precizat că Ministerul Justiției justifică, în continuare, interesul în formularea căii de atac. Chiar dacă subrogarea a avut loc prin efectul legii, ea trebuie constatată de către instanța judecătorească învestită cu soluționarea litigiului în curs de desfășurare, față de necesitatea continuării procesului în contradictoriu cu entitatea care a dobândit, în temeiul legii, calitatea de debitor al obligațiilor a căror aducere la îndeplinire se urmărește pe calea executării silite.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește data de la care drepturile salariale ale reclamanților se stabilesc având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, a arătat în esență că drepturile salariale au fost stabilite pe cale administrativă, pentru viitor și nu pot fi cenzurate de instanța de judecată, în sensul schimbării datei de producere a acestor efecte.
Totodată, a solicitat instanței de control judiciar respingerea capătului de cerere privind recalcularea indemnizației reclamanților prin raportare la o VRS de 605,225 lei ca rămas fără obiect, având în vedere emiterea Ordinului nr. 959/12.04.2023 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus calcularea drepturilor salariale ale judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și al judecătoriilor având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 lei fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
A mai menționat că ulterior, au fost emise și ordinele individuale de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanților, iar la data de 27.092023 a fost emis Ordinul nr. 2734/I/2023 de către președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în parte a hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect.
1.4. Apărările formulate în cauză
1.4.1. Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale a recurentului Ministerul Justiției la momentul formulării cererii de recurs și, în consecință, respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, motivat de faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a subrogat de drept în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției începând cu data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2023, deci anterior formulării cererii de recurs din 25.01.2024.
În subsidiar, au solicitat respingerea ca nefondat a recursului, făcând referire la Ordinul nr. 3165/26.10.2023 emis de Președintele ÎCCJ care a anulat dispozițiile Ordinului nr. 959/12.04.2023.
1.4.2. La data de 22.04.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a depus note de ședință/recurs prin care, cu titlu prealabil, a arătat că în temeiul art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022 înțelege să se subroge, în prezentul dosar, Ministerului Justiției cu privire la toate drepturile și obligațiile acestuia, cu asumarea tuturor consecințelor legale aferente acestei subrogări. Prin urmare, a menționat faptul că își recursul formulat de Ministerul Justiției.
În subsidiar, în măsura în care instanța de recurs va aprecia că, în temeiul prevederilor anterior menționate, nu poate opera subrogarea legală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției, inclusiv în dreptul de a formula recurs împotriva Sentinței civile nr. 2388/12.12.2022 pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2/2022, a arătat că înțelege să formuleze recurs, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 483 art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În esență, prin criticile aduse sentinței, a arătat că reclamanții nu au înțeles să atace și Ordinul MJ nr. 6245/C/30.12.2021 în raport de data de la care dreptul de a fi salarizați cu luarea în considerare a VRS 605.225 lei le-a fost recunoscut, Ordinul nr. 402/C/07.02.2022 fiind emis în temeiul Ordinului nr. 6245/C730.12.2021 neputând produce efecte pentru o perioadă anterioară Ordinului MJ nr. 6245/C/30.12.2021. Reclamanții nu au ieșit din starea de pasivitate pentru a deduce justiției dreptul pretins decât după data emiterii ordinului MJ, în condițiile în care încă de la data de 01 august 2016, data intrării în vigoare a prevederilor legale ce reglementau acest drept, respectiv prevederile art. 31 din OUG nr. 20/2016, aceștia cunoșteau sau trebuiau să cunoască că au posibilitatea de a solicita MJ recalcularea drepturilor salariale ce li se cuveneau și, în eventualitatea unui refuz, să formuleze acțiune prin care să solicite recunoașterea dreptului.
II. Soluția instanței de recurs
2.1. Aspecte de fapt și de drept relevante
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției la momentul formulării recursului, invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este neîntemeiată pentru următoarele considerentele:
Intimații-reclamanți, invocând această excepție, au solicitat respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, motivat de faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a subrogat de drept în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției începând cu data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2023, deci anterior formulării cererii de recurs din 25.01.2024.
Astfel cum a fost invocat prin recursul declarat de Ministerul Justiției și prin notele scrise depuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin dispozițiile art. 142 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară publicată în Monitorul Oficial nr. 1104 din 16.11.2022, a avut loc transmiterea, în temeiul legii, a atribuțiilor privind gestionarea bugetului aprobat pentru cheltuielile de personal al curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor, precum și cel pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal al acestor instanțe de judecată, transmiterea calității de ordonator principal de credite pentru aceste bugete și transmiterea competențelor privind emiterea actelor de stabilire a salarizării judecătorilor, respectiv de aprobare a statelor de funcții și personal pentru aceleași instanțe.
Totodată, legiuitorul a prevăzut în mod expres subrogarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției, inclusiv cele procesuale, cu privire la litigiile aflate încă pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de starea pricinii, fără distincție, cât și în drepturile și obligațiile care decurg din hotărâri judecătorești, pronunțate în litigii finalizate la acest moment, respectiv din alte titluri executorii.
Înalta Curte constată că Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 1104 din 16.11.2022, a intrat în vigoare la o dată ulterioară, respectiv la data de 16.12.2022, potrivit art. 168 alin. (1) din lege care a prevăzut în mod expres că „Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Sentința civilă nr. 2388 care face obiectul prezentului recurs a fost pronunțată de Curtea de Apel București la data de 12.12.2022, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară (16.12.2022). Cu alte cuvinte, la momentul pronunțării sentinței recurate erau încă în vigoare prevederile care justificau participarea în proces a Ministerului Justiției.
În conformitate cu art. 38 C. proc. civ., „Calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății.”
Chiar dacă subrogarea a avut loc prin efectul legii, ea trebuie constatată de către instanța judecătorească învestită cu soluționarea litigiului în curs de desfășurare, față de necesitatea continuării procesului în contradictoriu cu entitatea care a dobândit, în temeiul legii, calitatea de debitor al obligațiilor a căror aducere la îndeplinire se urmărește pe calea executării silite.
În realitate, cât timp nu s-a constatat subrogarea de drept a Înaltei Curți de Casație și Justiție în drepturile și obligațiile pârâtului Ministerul Justiției de către prima instanță, nu poate să nu i se recunoască Ministerul Justiției calitatea de recurent la momentul formulării cererii de recurs. Prin urmare, excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției la momentul formulării recursului, invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinare este neîntemeiată și va fi respinsă.
Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022, instanța de control judiciar a constatat, în ședința publică din 10.10.2024, subrogarea legală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în drepturile și obligațiile pârâtului Ministerul Justiției și s-a considerat investită cu analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs formulată de Ministerul Justiției.
Examinând hotărârea recurată, în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile legale incidente, prin prisma argumentelor prezentate de părți, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin cererea de recurs s-a solicitat instanței de control judiciar respingerea capătului de cerere privind recalcularea indemnizației reclamanților prin raportare la o VRS de 605,225 lei ca rămas fără obiect, având în vedere emiterea Ordinului nr. 959/12.04.2023 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus calcularea drepturilor salariale ale judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și al judecătoriilor având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
Analizând conținutul Ordinul nr. 959 din 12 aprilie 2023 emis de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, anexat cererii de recurs (filele 8-9 din dosar), instanța de control judiciar constată că acesta nu a recunoscut integral dreptul litigios pretins de intimații-reclamanți.
În speță, prin raportare la petitul acțiunii admis de instanța de fond, se reține că intimații-reclamanți au solicitat anularea în parte a art. 1 din Ordinul ministrului justiției nr. 402/C/07.02.2022, referitor la data de la care drepturile salariale ale acestora se stabilesc raportat la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, iar prima instanță a stabilit această obligație, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, calculat în raport de data emiterii ordinului contestat, în funcție și de data încadrării pe post pentru fiecare reclamant în parte.
Așadar, față de data emiterii ordinului litigios, respectiv 07.02.2022, prin care s-a stabilit dreptul intimaților-reclamanți la calcularea salariului în raport de VRS 605,225 lei, prima instanță a reținut că pârâtul poate opune respectarea termenului de prescripție de 3 ani numai pentru perioada 01.08.2016-06.02.2019.
Or, câtă vreme prin Ordinul nr. 959/12.04.2023 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocat de recurentul-pârât, nu s-au recunoscut drepturile salariale cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani anterior emiterii ordinului contestat, în funcție și de data încadrării pe post pentru fiecare reclamant în parte, așa cum în mod corect a dispus instanța de fond, instanța de control judiciar nu poate reține rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.
2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de Înalta Curte de Casație și Justiție subrogată în drepturile și obligațiile pârâtului Ministerul Justiției ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției la momentul formulării recursului, invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinare.
Respinge recursul formulat de Înalta Curte de Casație și Justiție subrogată în drepturile și obligațiile pârâtului Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2388 din 12 decembrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.