Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii. Hotărârea recurată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 27.10.2023, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul B, obligarea pârâtului ca în termen de cel mult 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii:
- să actualizeze prin act adițional prețul Acordului-cadru nr. 41171 din data de 25.01.2022 ce are ca obiect „lucrări de reparații curente la clădirile Spitalului B” și, implicit, a contractelor subsecvente acestui Acord-cadru, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 47/2022 privind ajustarea prețurilor contractelor de achiziție publică/contractelor sectoriale/contractelor de concesiune/acordurilor-cadru:
- să procedeze la determinarea restului de executat din Acordul-cadru la 15.07.2022 (dată la care a devenit scadentă obligația încheierii actului adițional de actualizare a prețului), respectiv, la aplicarea formulei de ajustare prevăzută de O.U.G. nr. 47/2022 pentru situațiile de lucrări decontate după această dată și plata diferențelor rezultate din situațiile de lucrări efectiv decontate și cele actualizate în conformitate cu O.U.G. nr. 47/2022;
- în situația în care pârâtul nu va da curs obligațiilor impuse de către instanța de judecată în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să fie obligat la plata de penalități în cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința nr. 1139/08.12.2023, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea și, în consecință:
- a obligat pârâtul ca în termen de cel mult 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să actualizeze prin act adițional prețul Acordului-cadru nr. 41171 din data de 25.01.2022 ce are ca obiect „lucrări de reparații curente la clădirile Spitalului B” și, implicit, a contractelor subsecvente acestui Acord-cadru, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 47/2022 privind ajustarea prețurilor contractelor de achiziție publică/contractelor sectoriale/contractelor de concesiune/acordurilor-cadru:
- a obligat pârâtul să procedeze la determinarea restului de executat din Acordul-cadru la 15.07.2022 (dată la care a devenit scadentă obligația încheierii actului adițional de actualizare a prețului), respectiv, la aplicarea formulei de ajustare prevăzută de O.U.G. nr. 47/2022 pentru situațiile de lucrări decontate după această dată și plata diferențelor rezultate din situațiile de lucrări efectiv decontate și cele actualizate în conformitate cu O.U.G. nr. 47/2022;
- în situația în care pârâtul nu va da curs obligațiilor impuse de către instanța de judecată în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a dispus obligarea acestuia la plata de penalități în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
A obligat pârâtul la 2.000 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamantă.
Împotriva sentinței de mai sus, a declarat apel apelantul-pârât Spitalul B, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 1139/08.12.2023, pronunțată de Tribunalul Arad, în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor solicitate de către reclamantă.
Prin Decizia nr. 10 din 18 martie 2024, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a respins apelul, ca neîntemeiat.
2. Cererea de recurs
Împotriva Deciziei nr. 10 din 18 martie 2024, pârâtul Spitalul B a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și schimbarea în tot a deciziei, în sensul respingerii acțiunii.
3. Apărările formulate
Intimata-reclamantă A a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..
Pe fond, a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-pârâtă Spitalul B, prin răspunsul la întâmpinare, a solicitat respingerea excepției nulității și admiterea recursului.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Astfel, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac.
Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă, în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
În cauza pendinte, pretențiile solicitate decurg din executarea unui contract administrativ, fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, modificată prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la 27.10.2023, care la art. 1 alin. (2) stipulează că acest act normativ „se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor”.
Înalta Curte constată că obiectul cauzei face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 care prevede: „procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile.”
De asemenea, Înalta Curte mai reține că pentru astfel de cauze, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că „Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă și este soluționat de urgență și cu precădere într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.”
Din textele legale invocate, întrucât alte căi de atac nu au fost instituite de legiuitor, rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii fondului în această materie este apelul, în urma soluționării căruia, hotărârea pronunțată de prima instanță devine definitivă.
În acest context, mențiunea din dispozitivul deciziei recurate „cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare” nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac prevăzute de lege.
De altfel, instanța de control judiciar reține că incidente în acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. teza finală, care stabilesc faptul că: „(...) De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive (...) 4. Hotărârile date în apel fără drept de recurs”.
Prin urmare, fiind pronunțată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, Decizia nr. 10 din 18 martie 2024 a Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, deoarece aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.
În consecință, pentru considerentele expuse și textele de lege invocate, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul B împotriva deciziei nr. 10 din 18 martie 2024 a Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă, a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul B împotriva deciziei nr. 10 din 18 martie 2024 a Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă, a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ..
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.