Asupra cererii de revizuire de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.01.2019, sub numărul x/2/2019, reclamanta A, prin mandatar B, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva rezoluțiilor nr. 8621/IJ/2018, respectiv nr. 5721/IJ/2590/DIJ/2018, solicitând desființarea acestora.
II. Hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire
Prin sentința civilă nr. 996 din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2/2019, s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și s-a anulat cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A, prin mandatar B, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
III. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/1/2024, B, moștenitor după A, precum și în calitate de mandatar al fiului lor C, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a formulat revizuire împotriva sentinței civile nr. 996 din 17 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2/2019.
În motivare, a arătat că la data de 06.06.2024, în dosarul nr. x/2/2022, completul de judecată nr. x NCPC al Secției de contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respingând recursul Inspecției Judiciare, ca nefondat, prin Decizia definitivă nr. 3167/2024, nu numai că a achiesat la considerentele din Sentința civilă nr. 2450/30.12.2022 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, dar a demonstrat, în mod implicit, că fostul Inspector-Șef al Inspecției Judiciare - D, respectiv actualul Inspector-Șef al Inspecției Judiciare, au încălcat mai multe prevederi legale, prin emiterea unui ordin intern cu încălcarea legii, respectiv prin insistența de a impune cu abuz de putere acel ordin nenumerotat, dar care prevedea obligativitatea semnăturii electronice în sarcina justițiabililor. Prin această decizie, completul nr. x NCPC al ÎCCJ - SCAF a demonstrat ceea ce revizuentul a sesizat de mult, respectiv faptul că Inspecția Judiciară și-a încălcat permanent atribuțiile pentru care a fost înființată, permițându-și să încalce norme legale în mod repetat și premeditat.
În opinia revizuentului, s-a demonstrat, implicit, că toate rezoluțiile emise de către Inspecția Judiciară până acum (inclusiv cele cu nr. 862l/IJ/2018 din 18.12.2018 a Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare, respectiv cea anterioară nr. 5721/IJ/2S90/DIJ/2018 a Direcției Inspecției Judiciare pentru Judecători, anularea lor făcând obiectul fondului prezentului dosar) au fost partizane.
În consecință, a solicitat admiterea cererii de revizuire, respectiv desființarea Sentinței civile nr. 996/17.12.2019 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2/2019 și obligarea pârâtei Inspecția Judiciară să verifice efectiv, conform legii, aspectele pe care le-a sesizat. De asemenea, revizuentul a mai solicitat obligarea Inspecției Judiciare la plata tuturor cheltuielilor de judecată pendinte.
IV. Apărările formulate în cauză
Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
V. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
De asemenea, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”, iar conform alin. (2) al aceluiași art., „oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei (având în vedere prevederile art. 509 alin. (2) C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe identitate de părți, de cauză și de obiect (elementele caracteristice lucrului judecat, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Așadar, existența triplei identități de părți, obiect și cauză, este condiția fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat.
În cauza de față, revizuentul B, moștenitor după A, precum și în calitate de mandatar al fiului lor C, a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 996 din 17 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2/2019, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând drept argumente pentru admiterea cererii de revizuire, soluția pronunțată în dosarul nr. x/2/2022, respectiv Decizia nr. 3167 din 6 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal.
Examinând hotărârile anterior menționate, Înalta Curte constată, cu prioritate, că deși revizuentul B a fost parte în dosarul nr. x/2/2022, acesta nu a fost parte și în dosarul nr. x/2/2019, neavând nicio calitate procesuală, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată și semnată de B, în numele reclamantei A, instanța de judecată anulând cererea reclamantei pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Prin urmare, în dosarul nr. x/2/2019, calitatea procesuală activă (de reclamant) a avut-o A și nu soțul acesteia, B care a fost parte doar în dosarul nr. x/2/2022, nefiind astfel îndeplinită condiția identității de părți cerută de dispozițiile legale.
Motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care constituie temeiul de drept pe care revizuentul și-a întemeiat prezenta cerere de revizuire, conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac a revizuirii doar în situația în care există hotărâri definitive potrivnice (pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, între aceleași persoane, având aceeași calitate), date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care fac imposibilă punerea în executare concomitentă, premisă ce nu se verifică în speță, întrucât părțile sunt diferite, așa cum s-a reținut anterior în considerentele prezentei decizii.
În plus, nu există nici identitate de obiect sau cauză între cele două dosare, întrucât acțiunile deduse judecății vizează anularea unor acte administrative diferite. Astfel, în dosarul nr. x/2/2019 s-au contestat rezoluțiile nr. 8621/IJ/2018 și nr. 5721/IJ/2590/DIJ/2018 emise de pârâta Inspecția Judiciară, iar în dosarul nr. x/2/2022 s-a solicitat anularea rezoluțiilor nr. C22-464 din 24.03.2022, nr. C22-273 din 16.02.2022, nr. C22-184 din 03.02.2022, C22-177 din 31.01.2022 și C22-546 din 04.04.2022.
Prin urmare, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză cerută de lege ca o condiție obligatorie pentru admisibilitate cererii de revizuire.
VI. Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 513 C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de B, moștenitorul lui A, precum și în calitate de mandatar al lui C, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de B, moștenitorul lui A, precum și în calitate de mandatar al lui C împotriva Sentinței civile nr. 996 din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2/2019, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători; recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.