Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 30.09.2019 pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2/2019, reclamanta A, în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) a solicitat repunerea în termenul de a formula contestație împotriva deciziei nr. 11622/27.11.2017, anularea deciziei nr. 11622/27.11.2017 emisă de pârâtul FGA, precum și obligarea pârâtului FGA să analizeze pe fond cererea de despăgubire din data de 14.11.2016.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința nr. 1058 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de formulare a acțiunii în anularea actului administrativ. A admis excepția tardivității acțiunii și, în consecință, a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților având ca obiect anularea Deciziei nr. 11622/27.11.2019 emisă de acesta.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței nr. 1058 din 7 iunie 2022 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat următoarele critici:
Din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 1 Cod. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că judecătorul B a fost titularul completului de judecată x — completul y fond a fost judecătorul care a pronunţat Sentinţa nr. 7/07.01.2020 în dosarul nr. x/2/2019. Sentinta nr. 7/07.01.2020 a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiţie, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe ca urmare a pronunțării deciziei nr. 447/27.01.2022.
Recurenta susține că a formulat o cerere de recuzare a titularului completului de judecată x — completul y fond pe motivul prevăzut de dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd faptul că judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs.
Cazul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. este un caz de incompatibilitate absolută.
Cererea de recuzare a fost trimisă pe email la data de 11.04.2022 a fost efectuatä cu respectarea dispoziţiilor art. 47 C. proc. civ.
Instanţa de judecată a ignorat-o complet nu a făcut nicio mențiune despre aceasta nici în cuprinsul încheierii de ședință nici în cuprinsul sentinței civile pronunțate.
Prin urmare, a susținut recurenta-reclamantă că domnul judecător B nu putea participa la judecarea acestei cauze după casarea ei întrucât cazul de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. este un caz de incompatibilitate absolută.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșiă a normelor de drept material, se afirmă că instanta de fond a interpretat în mod greșit dispozitiile art. 186 C. proc. civ.
Art. 186 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacä dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.”
Art. 186 alin. (2) C. proc. civ. ,,în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. In cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."
Art. 186 alin. (3) C. proc. civ. „cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanta competentă să solutioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”
Recurenta-reclamantă susține că a formulat o cerere de despăgubire trimisă pârâtului FGA prin poștă la data de 03.11.2016, cerere la care nu a primit un răspuns până în prezent.
Astfel, la data de 12.06.2018 a formulat o actiune în răspundere civilă delictuală împotriva pârâtului FGA a persoanei vinovate de producerea accidentului, B, fiind înregistrat dosarul nr. x/306/2018. Ulterior, cauza a fost declinată spre soluționare Tribunalului Sibiu.
Tribunalul Sibiu a efectuat în dosarul nr. x/306/2018 o adresă către pârâtul FGA prin care a solicitat să se comunice stadiul cererii de despăgubire formulată de reclamantă.
La data de 16.09.2019, a fost înregistrată adresa nr. 16692/16.09.2019 emisă de pârâtul FGA prin care s-a comunicat că cererea reclamantei de despăgubire a fost respinsă, fiind emisă Decizia nr. 11622/27.11.2017. La această adresă a fost anexată o confirmare de primire din care rezultă că reclamanta a primit decizia contestată la data de 21.12.2017.
Reclamanta a susținut că semnătura de pe confirmarea de primire nu este a sa, mai ales că nu se întelege nici calitatea primitorului.
In sprijinul acestei afirmatii a depus la dosarul cauzei odată cu cererea de recurs raportul de constatare criminalistică nr. 607211 din data de 30.12.2020 efectuat în dosarul penal nr. x/P/2020 al Politiei Municipiului Sibiu — B.I.C.
În acest raport de constatare s-a analizat semnătura de la rubrica „Confirm primirea" scrisul olograf de la rubrica „Data" de pe înscrisul „Confirmare de primire" de la data de 21.12.2017.
Conform concluziilor din raportul de constatare criminalistică nr. 607211 din data de 30.12.2020 efectuat în dosarul penal nr. x/P/2020 al Politiei Municipiului Sibiu — B.I.C., semnătura de la rubrica „Confirm primirea" scrisul olograf de la rubrica „Data" de pe înscrisul denumit „Confirmare de primire" au fost executate probabil de către C.
Expertul a constatat asemănări în ceea ce privește partea finală a semnăturii în litigiu grafismele provenite de la numitul C, în timp se semnăturile provenite de la reclamantă, D, mama reclamantei și E, tatăl reclamantei vitreg, au structuri total diferite fată de semnătura în litigiu, grafismele atribuite numitului C sunt asemănătoare din perspectiva unor caracteristici generale cum ar fi dimensiunea, forma, continuitatea, viteza presiunea, dar din punct de vedere grafotehnic cu a doua jumătate a semnăturii în litigiu.
Semnătura în litigiu este executată cu naturalete, fiind total diferită din punctul de vedere al alcătuirii grafismului specific destinatarei A. Prin urmare, semnătura de pe confirmarea de primire din data de 21.12.2017 nu apartine reclamantei astfel încât aceasta afirmă că nu a primit-o nu a avut cunoștintă de ea.
Față de această situțaie apreciază recurenta-reclamantă că sunt îndeplinite conditiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ. pentru repunerea în temenul de a formula contestatie împotriva Deciziei FGA nr. 11622/27.11.2017, fiind dovedite motive temeinice fiind formulată în tennenul de 15 zile de la data încetării împiedicării.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză părțile adverse nu au formulat apărări.2
5. Procedura de soluționare
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2) art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 12 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, coroborate cu înscrisurile depuse în susținerea recursului depuse la dosar, raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este fondat și îl va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte constată că instanța de fond, după casarea cu trimitere spre rejudecare, a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de formulare a acțiunii în anularea actului administrativ, formulată de reclamantă și a admis excepția tardivității acțiunii cu consecința respingerii, ca tardivă, a acțiunii formulate de reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților având ca obiect anularea Deciziei nr. 11622/27.11.2019 emisă de acesta.
În opinia instanței de fond, nu se justifică repunerea în termenul de formulare a acțiunii în contencios administrativ, întrucât în susținerea acesteia reclamanta a formulat doar simple alegații prin care a pretins că nu a semnat confirmarea de primire din data de 21.12.2017, fără a dovedi cu niciun mijloc de probă această susținere, astfel că nu a arătat care este în concret motivul temeinic care a împiedicat-o să formuleze acțiune în anularea actului administrativ emis de pârâtul FGA.
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a depus la data de 27.01.2022 la dosarul de recurs înregistrat cu nr. x/2/2019, înainte de pronunțarea deciziei instanței de recurs din primul ciclu procesual, Raportul de constatare criminalistică nr. 607211 din 30.12.2020 efectuat în dosarul penal nr. x/P/2020 al Poliției Municipiului Sibiu – B.I.C. (filele 74 – 82 dosar recurs primul ciclu procesual).
Ulterior, Înalta Curte s-a pronunțat asupra recursului prin decizia nr. 447 din 27 ianuarie 2022 prin care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerentele acestei decizii, instanța de recurs a menționat că nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivelor de casare invocate recurenta-reclamantă, aceste critici urmând a fi examinate cu ocazia rejudecării.
Raportat la faptul că recurenta-reclamantă a depus încă din primul ciclu procesual raportul de expertiză criminalistică, înscris care reprezintă o probă concludentă, pertinentă și utilă în stabilirea cadrului procesual, Înalta Curte apreciază ca fiind greșită constatarea instanței de fond, potrivit căreia cererea de repunere în termen formulată de reclamantă s-a bazat pe simple alegații ale acesteia.
Această eroare a instanței de fond cauzează recurentei-reclamante o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru ca această instanță să analizeze cererea de repunere pe rol din perspectiva concluziilor Raportului de expertiză criminalistică nr. 607211 din 30.12.2020 (filele 74 – 82 dosar recurs primul ciclu procesual, filele 9-23 dosar recurs cel de-al doilea ciclu procesual).
În ceea ce privește criticile recurentei-reclamante întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. În fapt, judecătorul care a soluționat fondul cauzei după casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, chiar dacă reprezintă Completul z Fond nu este același judecător care forma Completul z Fond în primul ciclu procesual, astfel că la pronunțarea hotărârii recurate nu s-au încălcat prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la cazurile de incompatibilitate absolută ce îi vizează pe judecători.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (l) pct. 8 Cod proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 Cod proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamanta A împotriva sentinței civile nr. 1058 din 7 iunie 2022 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A împotriva Sentinței civile nr. 1058 din 7 iunie 2022 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 26 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.