Cameră de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/30/10.05.2024, reclamantul A a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, DIRECTIA AUDIT INTERN A MAI, și CASA DE PENSII SECTORIALA A MAI, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
Repunerea în termenul de prescripție, conform art. 2522 C. civ.;
- Obligarea pârâtei DIRECȚIA AUDIT INTERN A M.A.I. la recalcularea elementului ''majorare pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale", pentru perioada 01.01.2020 prin raportare la solda/salariul de funcție a reclamantului, stabilită pentru intervalul mai sus amintit, și la plata diferențelor salariale. rezultate în urnea recalculării și sumele efectiv încasate cu acest titlu în perioada de referință.
- Obligarea pârâtei DIRECȚIA AUDIT INTERN A M.A.I la refacerea punctului din fișa de pensie a reclamantului, prin actualizarea corespunzătoare la data trecerii în rezervă, respectiv majorare a elementului salarial pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale", în conformitate cu cele menționate la pct. II din prezenta cerere.
- Obligarea pârâtei CASA de PENSII SECTORIALĂ a M.A.I. la revizuirea cuantumului pensiei militare de stat a reclamantului, începând cu data de 04.07.2020, conform art. 65 din nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat si la plata drepturilor reprezentând diferențe rezultate ca urmare a pensiei revizuite si pensia efectiv încasată în perioada de referință, cu luarea în considerare a celor intenționate la pct. II I din prezenta cerere.
- Actualizarea cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală aferentă, a sumelor calculate conform celor prezentate la pct. II si IV din prezenta cerere, stabilite de la momentul în care se cuveneau a fi plătite până la data efectivă a plății.
- cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 815 pronunțată în data de 15 octombrie 2024, Tribunalul Timiș – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.
În motivarea soluției, a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, deși reclamantul a formulat mai multe capete de cerere unele de natură diferită și în contradictoriu cu trei pârâți diferiți, toți având calitatea de autorități publice centrale, reclamantul urmărește recalcularea și plata retroactivă a drepturilor privind pensia.
Întrucât printre aceste petite, reclamantul solicită la capătul de cerere nr. III obligarea pârâtei Direcția de Audit Intern a Ministerului Afacerilor Interne la modificarea unui act emis de această autoritate, respectiv fișa de pensie a reclamantului, în conformitate cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ. instanța competentă să soluționeze cererea se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, respectiv Curtea de Apel Timișoara.
2.2. Prin sentința civilă nr. 922 pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2024 Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială funcțională și procesuală, a dispus declinarea competenței materiale funcționale și procesuale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență ivit.
În motivarea soluției, făcând trimitere și la Decizia nr. 19/2021 dată în recursul în interesul legii, a reținut că, după intrarea în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, legiuitorul a înțeles să excludă printr-o prevedere expresă raporturile de serviciu ale militarilor din titlul referitor la raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici fiind singurele raporturi în cazul cărora litigiile apărute revin spre competență soluționare instanțelor de contencios administrativ, prin derogare de la regula de drept comun, care este aceea a competenței specializate a instanțelor de dreptul muncii.
Întrucât competența instanței de contencios administrativ nu mai poate fi reținută și, cum, în cauză, nu au fost invocate prevederi speciale, de natură a atrage competența instanței de contencios administrativ, Curtea a reținut că acțiunea reclamantului prin care, în calitate de militar în rezervă, solicită revizuirea cuantumului pensiei militare de stat, precum și plata unor diferențe rezultate în urma revizuirii, nu poate fi de competența instanței de contencios administrativ, instanța competentă fiind cea specializată în materia conflictelor de muncă din cadrul Tribunalului Timiș.
Fiind vorba de un litigiu de asigurări sociale care revine spre competentă soluționare secțiilor specializate în acestă materie, iar nu instanței de contencios administrativ criteriul rangului autorității emitente prevăzut de dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004 nu este aplicabil în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) art. 134 art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Conform cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate, reclamantul este cadru militar în rezervă, beneficiar al unei pensii militare de stat.
Acțiunea de față vizează revizuirea cuantumului pensiei militare de stat a reclamantului și plata drepturilor reprezentând diferențele rezultate ca urmare a pensiei revizuite si pensia efectiv încasată în perioada solicitată, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.
Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere material, în raport cu obiectul cauzei, apreciind diferit asupra naturii juridice a litigiului, respectiv litigiu în contencios administrativ sau litigiu de asigurări sociale.
Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul ce formează obiectul prezentului dosar fiind unul de asigurări sociale.
Potrivit art. 382 lit. h din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, personalului militar nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici. Raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt singurele care intră în competența de soluționare a instanțelor de contencios administrativ iar în cazul tututor celorlalte raporturi de serviciu se aplică regula de drept comun, respectiv aceea a competenței specializate a instanțelor de dreptul muncii.
De asemenea, Înalta Curte constată că reclamantul nu solicită, prin cererea sa, anularea sau obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ, fișa de pensie a reclamantului nefăcând parte din această categorie de acte.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Audit Intern a MAI, Casa de Pensii Sectorială a MAI, în favoarea Tribunalului Timiș – Secția I civilă.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași art. precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Audit Intern a MAI, Casa de Pensii Sectorială a MAI, în favoarea Tribunalului Timiș – Secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2025.