Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 506 din 22 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de petentul A împotriva încheierii penale nr. 669 din 28 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2023.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 669 din 28 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2023, în procedura prevăzută de art. 340 C.proc.pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A împotriva ordonanței de clasare din 29 septembrie 2023 emisă în dosarul nr. x/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală.
Contestatorul petent a formulat contestație în anulare, indicând cazul prevăzut de art. 426 lit. d C.proc.pen., întrucât ar fi formulat plângere penală față de doamna judecător B și, astfel, acest magistrat ar fi fost incompatibil.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la 03 septembrie 2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. x, cu prim termen de judecată la 22 octombrie 2024.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, instanța a constatat următoarele:
Contestația în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).
Conform dispozițiilor art. 426 lit. d C.proc.pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.
În același timp, prevederile art. 431 alin. (2) C.proc.pen. se referă la condițiile care trebuie examinate în etapa admisibilității în principiu, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate care trebuie să se încadreze în cele prevăzute de art. 426 C.proc.pen. și necesitatea depunerii sau reiterării de dovezi în sprijinul contestației.
Astfel, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive. În consecință, dacă împotriva unei hotărâri penale poate fi exercitat apelul, cale ordinară de atac, hotărârea nefiind deci definitivă, contestația în anulare este inadmisibilă. Contestația în anulare este, de asemenea, inadmisibilă și dacă este declarată împotriva hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel, fiind fără cale de atac sau supuse contestației. Aceasta, întrucât, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen. ,,instanța, (…), dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare”, iar conform art. 432 alin. (4) C.proc.pen. “sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.”
S-a reținut că petentul A a declarat contestație în anulare împotriva încheierii penale nr. 669 din 28 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2023, prin care s-a dispus, în procedura prevăzută de art. 340 C.proc.pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petent împotriva ordonanței de clasare din 29 septembrie 2023 emisă în dosarul nr. x/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală.
Prin urmare, calea de atac extraordinară a contestației în anulare a fost declarată împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, prin care nu s-a soluționat fondul cauzei.
În acest sens, prin decizia nr. 804 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 154 din 19 februarie 2018, Curtea Constituțională a statuat că „formularea contestației în anulare cu privire la încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, indiferent de motivul invocat, este inadmisibilă. Curtea reține că art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul părților la acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Totodată, în decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016, paragraful 18, Curtea Constituțională a reținut că, indiferent de motivul invocat, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.
Or, în atare condiții, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Împotriva sentinței penale nr. 506 din 22 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2024, a formulat contestație în anulare petentul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, sub nr. y/1/2024, la data de 18 decembrie 2024.
Prin motivele formulate, petentul A a precizat că își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art. 426 lit. d și lit. i C.proc.pen., susținând că a existat un caz de incompatibilitate în ceea ce îi privește pe magistrații B și C (judecători) și D (procuror).
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte constată următoarele:
Contestația în anulare este calea extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestația în anulare este o cale de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii, anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau persoanei vătămate, ori a celor referitoare la instanța de judecată.
Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanța de judecată).
Potrivit dispozițiilor art. 426 C.proc.pen., se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Conform dispozițiilor art. 431 C.proc.pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța examinând admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul căii extraordinare de atac.
În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a contestației în anulare, care rezultă din dispozițiile art. 426 art. 427 art. 428 și art. 431 alin. (2) C.proc.pen. Astfel, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C.proc.pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.
Prin urmare, admiterea în principiu este condiționată, între altele, de constatarea că hotărârea împotriva căreia este declarată calea de atac este susceptibilă de a fi atacată cu contestație în anulare.
Instanța constată că prin sentința penală nr. 506 din 22 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2024, împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale extraordinară de atac, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de petentul A împotriva încheierii penale nr. 669 din 28 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2023.
Referitor la primul caz de contestație în anulare invocat de contestator, cel prevăzut de art. 426 lit. d C.proc.pen. (când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate), se observă că, urmare a modificării operate prin O.U.G. nr. 18/2016, acest caz vizează numai erorile de procedură de la judecata în apel.
Având în vedere că hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac nu a fost pronunțată în apel (fiind o sentință prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestație în anulare), Înalta Curte constată că aceasta nu se încadrează în categoria hotărârilor împotriva cărora se poate exercita contestație în anulare, potrivit dispozițiilor art. 426 lit. d C.proc.pen.
În privința celui de-al doilea caz invocat de petent, reglementat de art. 426 lit. i C.proc.pen., se observă că acesta este incident când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Astfel cum s-a arătat deja, prin hotărârea atacată a fost soluționată o contestație în anulare formulată împotriva unei încheieri (nr. 669 din 28 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală), pronunțată în procedura prevăzută de art. 340 C.proc.pen., prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A împotriva ordonanței de clasare din 29 septembrie 2023 emisă în dosarul nr. x/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală.
Or, o hotărâre prin care s-a soluționat o contestație în anulare (formulată împotriva unei încheieri, pronunțată în procedura prevăzută de art. 340 C.proc.pen., prin care a fost respinsă o plângere formulată împotriva unei soluții de clasare dispusă prin ordonanță) nu este una prin care s-a soluționat fondul cauzei, pentru a se putea proceda la o eventuală analiză a incidenței cazului de contestație în anulare reglementat de art. 426 lit. i C.proc.pen. (când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă).
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva sentinței penale nr. 506 din 22 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2024.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva sentinței penale nr. 506 din 22 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2025.