Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2025, petentul A a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/180/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În argumentarea cererii de strămutare, petentul a invocat faptul că, în cadrul Curții de Apel Bacău, judecătorii refuză să facă aplicarea principiilor prevăzute în Constituția României și în Codul penal, susținând, în concret, că în cauza în care a fost condamnat, nu i-a fost aplicată legea penală mai favorabilă. Astfel, a susținut că situația sa a fost agravată prin aplicarea unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție din anul 2020 pentru o faptă săvârșită în anul 2019.
Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 72 alin. (6) C.proc.pen. a solicitat informații instanței de unde se solicită strămutarea, respectiv Curții de Apel Bacău.
Prin informațiile transmise de Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu art. 72 alin. (6) C.proc.pen., a fost prezentat obiectul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat, apreciindu-se totodată că, în raport de motivele invocate, nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că, pe rolul Curții de Apel Bacău, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil.
****************************************************************
Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A, în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.
La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calității părților.
Una din cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.
Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.
Suspiciunea individuală este îndreptată personal față de un magistrat sau față de mai mulți magistrați, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite față de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepția de incompatibilitate care trebuie să fie invocată și analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.
Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calității părților.
Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.
Analizând motivele invocate de petent, Înalta Curte reține că, în esență, nemulțumirile petentului vizează faptul că în speța care a generat formularea unei cereri de revizuire, nu au fost aplicate dispozițiile privind legea penală mai favorabilă, dimpotrivă, a fost condamnat ca urmare a aplicării unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție care i-a agravat situația și care a fost pronunțată ulterior săvârșirii faptei de care acesta este acuzat.
Înalta Curte constată că elementele de nelegalitate și de netemeinicie ale hotărârii în baza căreia a fost condamnat petentul, prezentate în susținerea cererii de strămutare și considerate de aceasta ca fiind fundamentul unei pedepse nelegale, nu reprezintă în esență motive de strămutare, nefiind apte să contureze o suspiciune colectivă de parțialitate asupra tuturor magistraților judecători ai Curții de Apel Bacău, ci apărări a căror analiză este dată în competența instanței învestite cu soluționarea cauzei, precum și a instanțelor de control judiciar, prin intermediul căilor de atac care se pot exercita în cauză. În acest context, trebuie precizat că orice nemulțumire cu privire la modul de soluționare a unei cauze, poate și trebuie să fie adusă la cunoștință instanțelor competente funcțional și material, în condițiile legii, prin intermediul căilor de atac.
În consecință, aspectele privind nemulțumirea petentului în legătură cu modul în care instanța a analizat aplicarea legii în speța în care îl privește, nu pot justifica strămutarea judecării cauzei aflate pe rolul Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Ca atare, deși formal, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 71 C.proc.pen., petentul nu a prezentat, în concret, fapte ori împrejurări de fapt din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că toți judecătorii din cadrul Curții de Apel Bacău ar fi părtinitori, prin raportare la împrejurările cauzei ori calitățile părților.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 74 C.proc.pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/180/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Bacău– Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/180/2024 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2025.