Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.12.2024 la Curtea de Apel Bacău, petentul A a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/32/2024 al Curții de Apel Bacău - Secția penală precum și suspendarea judecății în acest dosar.
În argumentare, petentul a precizat că dosarul a fost constituit la ordinul fostului primar al comunei B, care a creat o rețea de influență cu ramificații în majoritatea instituțiilor locale și, în condițiile în care presa locală cunoaște aceste aspecte iar persoanele angrenate sunt unele importante, nu este sigur de obiectivitatea și capacitatea de analiză corectă a faptelor de către magistrații Curții de Apel Bacău.
Deopotrivă, a susținut că aceste persoane care dețin funcții publice și-au folosit influența si apanajul funcției creând scenarii false față de anumite situații și persoane incomode, perturbând viețile, sănătatea și prestigiul unor oameni, denaturând idea de dreptate si adevăr și provocând, pe lângă suferința unor persoane nevinovate, și neîncrederea și oprobiul față de instituțiile fundamentale ale statului și o parte dintre cei care îl reprezintă
Cererea a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrată pe rolul Secției penale sub nr. x/1/2025, cu termen de judecată la data de 29 ianuarie 2025.
La data de 21 ianuarie 2025, Curtea de Apel Bacău a transmis informațiile prevăzute de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a comunicat, în esență, că motivele invocate în cerere nu sunt de natură să justifice strămutarea cauzei la o altă instanță.
Deopotrivă, Curtea de Apel Bacău a comunicat că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că, pe rolul Curții de Apel Bacău, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil.
Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A, Înalta Curte constată următoarele:
Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.
Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin „absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute”. În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).
Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă „în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă.” (Cazul Hauschildt vs Danemarca).
Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, respectiv suspiciunile acestuia vizând lipsa de obiectivitate și capacitatea de analiză corectă a faptelor de către magistrații Curții de Apel Bacău, prin raportare la persoanele care dețin funcții publice și care au fost implicate în acuzarea acestuia, Înalta Curte constată, prioritar, că simpla invocare a lipsei de obiectivitate a judecătorilor Curții de Apel Bacău, fără indicarea unor circumstanțe concrete care să contureze o bănuială cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor acestei instanțe precum și aprecierile referitoare la convingerile judecătorilor în legătură cu soluția care urmează a se pronunța în cauză, nu pot constitui temei pentru admiterea unei cereri de strămutare.
Motivele temeinice care ar justifica strămutarea sunt altele decât cele care constituie modalitatea de soluționare a unor cauze, administrarea probelor sau soluțiile dispuse, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.
Pentru a justifica însă admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei.
În acest sens, Înalta Curte reține că, supunând controlului de constituționalitate a posteriori dispozițiile art. 71 C. proc. pen., Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016) a statuat că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorilor este afectată.
Ca urmare, simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de buna-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, aceasta trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorului este afectată.
Pentru considerentele prezentate, în lipsa unor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului A, simpla susținere că judecătorii din cadrul Curții de Apel Bacău nu ar putea da dovadă de obiectivitate în cauza care îl privește, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare, motivele invocate nefiind apte să contureze o suspiciune colectivă de parțialitate asupra tuturor magistraților judecători ai Curții de Apel Bacău.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/32/2024 al Curții de Apel Bacău - Secția penală.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE:
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/32/2024 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2025.