Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2024 la Curtea de Apel Cluj, petentul A a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/182/2022 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori.
În argumentare, petentul a precizat că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj este afectată datorită împrejurărilor cauzei, prin raportare la modalitatea concretă în care s-a desfășurat întreaga etapă a cercetării judecătorești în apel. Astfel, a susținut că, adoptând o atitudine ostilă față de apărare, completul de judecată a înțeles să respingă marea majoritate a cererilor în probațiune, inculpatul fiind în ipostaza în care nu a putut beneficia în concret de dreptul său la apărare, acesta fiind constant cenzurat de către instanța de judecată.
În cuprinsul cererii, precum și la termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2025, petentul, prin apărător ales, a prezentat în mod detaliat motivele care, în opinia acestuia, constituie indicii privind lipsa de imparțialitate a completului de judecată care soluționează calea de atac formulată de acesta împotriva sentinței penale nr. 991 din 07 martie 2024, pronunțate de Judecătoria Baia Mare, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) alin. (2) și alin. (3) lit. c C. pen., învederând în principal următoarele: respingerea cererii de amânare în vederea pregătirii apărării formulată la termenul de judecată din data de 21.10.2024 (al doilea termen de judecată în apel), respingerea cererilor în probațiune cu o argumentare superficială, cenzurarea, în mod abuziv, a dreptului inculpatului de a adresa întrebări expertului, amendarea apărătorului inculpatului pentru lipsa, din motive obiective, de la termenul de judecată din data de 20.01.2025.
Totodată, a învederat că un alt aspect care trebuie avut în vedere cu ocazia soluționării cererii de strămutare este reprezentat de impactul pe care evenimentul care a generat condamnarea sa în primă instanță l-a avut asupra opiniei publice, susținându-se că modul în care judecătorii aleg să gestioneze acest dosar dovedește existența unei convingeri deja formate în legătură cu soluția care urmează a fi pronunțată în cauză, aspect care înfrânge garanția aflării adevărului și justei soluționări a cauzei
Cererea a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrată pe rolul Secției penale sub nr. x/1/2025, cu termen de judecată la data de 29 ianuarie 2025.
La data de 27 ianuarie 2025, Curtea de Apel Cluj a transmis informațiile prevăzute de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a comunicat, în esență, că motivele invocate în cerere nu sunt de natură să justifice strămutarea cauzei la o altă instanță.
Deopotrivă, Curtea de Apel Cluj a comunicat că, din informațiile deținute, rezultă că magistrații Curții de Apel Cluj își desfășoară activitatea cu respectarea strictă a cerințelor principiului imparțialității, neexistând niciun temei pentru a se dispune strămutarea cauzei.
**********************************************************
Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A, Înalta Curte constată următoarele:
Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.
Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin „absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute”. În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).
Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă „în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă.” (Cazul Hauschildt vs Danemarca).
Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, respectiv modalitatea de soluționare a cererilor formulate de petent în cadrul procesului, modalitatea de administrare a probelor în fața instanței de fond dar și cele referitoare la impactul pe care presupusa faptă l-a avut asupra opiniei publice prin raportare la obiectul cauzei, susținându-se că modul în care judecătorii aleg să gestioneze acest dosar dovedește existența unei convingeri deja formate în legătură cu soluția care urmează a fi pronunțată în cauză, Înalta Curte constată, prioritar, că simpla invocare a modalității de soluționare a unor cauze, fără indicarea unor circumstanțe concrete care să contureze o bănuială cu privire la lipsa de imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe precum și aprecierile referitoare la convingerile judecătorilor din completul investit cu soluționarea cauzei în legătură cu soluția care urmează a se pronunța în cauză, nu pot constitui temei pentru admiterea unei cereri de strămutare. Chestiunile legate de lipsă de imparțialitate a completului investit cu soluționarea cauzei se pot rezolva prin intermediul unei alte instituții juridice, cea a recuzării, iar cererea de strămutare nu poate fi folosită ca o cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, încheiere care, de altfel, este definitivă.
În prezenta procedură, Înalta Curte poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit – legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului ori a măsurilor dispuse de judecătorii instanței inferioare.
Motivele temeinice care ar justifica strămutarea sunt altele decât cele care constituie modalitatea de soluționare a unor cauze, administrarea probelor sau soluțiile dispuse, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților de natura a indica existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.
Pentru a justifica însă admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei.
În acest sens, Înalta Curte reține că, supunând controlului de constituționalitate a posteriori dispozițiile art. 71 C. proc. pen., Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016) a statuat că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorilor este afectată.
Ca urmare, simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de buna-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, aceasta trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorului este afectată.
Pentru considerentele prezentate, în lipsa unor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului A, simpla susținere că judecătorii din cadrul Curții de Apel Cluj nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate în cauza care îl privește nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare, motivele invocate nefiind apte să contureze o suspiciune colectivă de parțialitate asupra tuturor magistraților judecători ai Curții de Apel Cluj.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/182/2022/2021 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/182/2022 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2025.