Deliberând asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/1/2024, petentul A a solicitat, în temeiul art. 71 și următoarele C. proc. pen., strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/32/2024 al Curții de Apel Bacău, având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva Ordonanței de clasare din data de 24.04.2024, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/111/P/2023 (x/P/2023), menținută prin Ordonanța nr. x/II/2/2024 din 26.06.2024 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În motivarea cererii de strămutare, petentul a susținut că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată de calitatea părților, în condițiile în care fiul și nora intimatei, doamna avocat B, activează în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial X, ceea ce îi creează suspiciunea că judecata nu va fi una corectă.
Potrivit art. 73 din C. pr. pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Bacău, informații care au fost transmise înaintea termenului de judecată din data de 18.09.2024.
În referatul cu informații transmis, au fost prezentate date despre cauza a cărei strămutare se solicită, obiectul acesteia, stadiul procesual, precizându-se, totodată, că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorului învestit cu soluționarea cauzei sau la concluzia că, pe rolul instanței, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil; prin urmare, s-a apreciat că nu există motive legale și temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.
Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 71 C. pr. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție „strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.”
Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.
Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin „absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute”. În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).
Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă „în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă.” (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).
Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că afirmațiile petentului nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității instanței. Împrejurările învederate nu generează, în mod automat și prin ele însele, o suspiciune de lipsă de imparțialitate a judecătorilor Curții de Apel Bacău, toate acestea fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității acestora.
Or, în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să se coroboreze cu afirmațiile petentului, simpla susținere a acestuia, inerent subiectivă, de altfel, că instanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.
Înalta Curte constată că motivele invocate de petent în formularea cererii de strămutare, respectiv acelea că fiul și nora intimatei, doamna avocat B, activează în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial X, ceea ce îi creează suspiciunea că judecata nu va fi una corectă, nu pot constitui prin ele însele un element obiectiv care să genereze suspiciuni rezonabile asupra imparțialității instanței, în lipsa oricărui indiciu privind existența unor relații de prietenie apropiată sau a unui interes concret de orice altă natură care ar putea afecta imparțialitatea judecătorilor ce o compun.
Astfel, dincolo de faptul că susținerea petentului constituie o simplă afirmație, împrejurarea că rudele intimatei își exercită activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial X nu este aptă de plano să afecteze nici măcar la nivel de aparență imparțialitatea întregului corp al magistraților din cadrul Curții de Apel Bacău, în condițiile în care, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților și de împrejurările cauzei.
Înalta Curte reține că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina).
Așadar, contrar susținerilor petentului, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Bacău.
Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. pr. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să fundamenteze afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. pr. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/32/2024 al Curții de Apel Bacău.
În baza art. 275 alin. (2) C. pr. pen., aflându-se în culpă procesuală, petentul va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/32/2024 al Curții de Apel Bacău.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2024.