Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 908 din 30 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2022, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., s-a anulat decizia nr. 717/23.09.2022 emisă de pârâtă şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei nr. 717/23.09.2022, în sensul reintegrării reclamantei în funcţia de director adjunct societate comercială – director dezvoltare în cadrul societăţii pârâte.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta dacă nu ar fi fost emisă decizia nr. 717/23.09.2022, calculate începând cu data 24.09.2022 şi până la data reintegrării reclamantei, precum şi la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.000 RON, cu titlu de compensaţii băneşti pentru daune morale, respingându-se restul pretenţiilor reclamantei ca neîntemeiate.
Prin cererea formulată în 6 martie 2024 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş sub nr. x/2024, pârâta a solicitat, în temeiul art. 450 alin. (5), coroborat cu art. 997 şi urm. C. proc. civ., suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 908 din 30 iunie 2023 a Tribunalului Mureş până la soluţionarea cererii de suspendare a executării provizorii formulate în acelaşi dosar prin cererea de apel.
Cererea a fost respinsă prin decizia definitivă nr. 239/A din 13 martie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş. S-a dispus, totodată, indisponibilizarea cauţiunii de 6.637,6 RON consemnată prin recipisa nr. x/1 până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulată în cadrul apelului.
Prin cererea de apel înregistrată la data de 4 martie 2024, apelanta-pârâtă B. S.A. a solicitat suspendarea executării provizorii a sentinţei civile nr. 908 din 30 iunie 2023, pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2022, până la soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei mai sus menţionate, în temeiul art. 450 din C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 6/CA din 26 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată de apelanta B. S.A. de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 908 din 30 iunie 2023, pronunţate de Tribunalul Mureş. S-a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 6.637,60 RON, consemnată prin recipisa nr. x/1 către apelanta B. S.A.
Pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva acestei încheieri.
În susţinerea recursului declarat, după expunerea situaţiei de fapt şi a parcursului litigios, recurenta-pârâtă arată că în mod greşit s-a reţinut în încheierea recurată că impedimentele indicate în cererea de suspendare sunt consecinţele fireşti ale reintegrării unei persoane concediate ca urmare a admiterii contestaţiei împotriva deciziei de concediere, iar contrazicerea voinţei societare şi alocarea de atribuţii către persoana reintegrată provizoriu nu sunt impedimente serioase.
Recurenta-pârâtă apreciază că, reţinând aceste considerente, instanţa a ignorat motivele pe care a înţeles să le invoce în susţinerea cererii de suspendare, în sensul că, după reorganizare, toţi directorii societăţii au contracte de mandat.
Susţine recurenta-pârâtă că obligativitatea ocupării unui asemenea post pe baza unui contract de mandat, iar nu a unuia de muncă reiese imperativ din prevederile art. 2 pct. 5 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă, coroborat cu cele ale art. 143 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990. Potrivit acestor dispoziţii legale, consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. De asemenea, directorii pot fi numiţi dintre administratori sau din afara consiliului de administraţie, în acelaşi sens fiind şi prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2011, potrivit cărora consiliul de administraţie are printre atribuţiile de bază numirea şi revocarea directorilor.
Or, prin încheierea de respingere a cererii de suspendare, sub aspectul obligaţiei de reintegrare în baza unui contract de muncă, încheierea recurată încalcă prevederile legale enunţate mai sus.
În acest sens, recurenta-pârâtă arată că, deşi intimata-reclamantă nu a atacat hotărârea consiliului de administraţie al societăţii, aceasta fiind deci în fiinţă, totuşi, ar fi nevoită nu doar să încalce această hotărâre, dar şi să o reintegreze în baza unui contract de muncă, deşi legea nu permite angajarea unui director într-o asemenea întreprindere, ci doar numirea lui cu contract de mandat.
Ca atare, recurenta-pârâtă susţine că o asemenea ipoteză ar bulversa activitatea companiei, în timp ce intimatei nu i s-ar produce niciun prejudiciu.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la 30 aprilie 2024, iar aceasta nu a depus la dosar întâmpinare.
La 29 octombrie 2024, recurenta-pârâtă a depus la dosar cerere, prin care a învederat că recursul a rămas fără obiect, ca urmare a soluţionării cererii de apel.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Partea care promovează acţiunea şi/sau căile de atac este obligată să respecte condiţiile de exercitare a acţiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege.
Interesul reprezintă una dintre condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.
Conform dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, ultima condiţie nemaifiind îndeplinită în speţă, recurenta-pârâtă nemaiavând interes în susţinerea căii de atac promovate, având în vedere că ulterior declarării recursului, cererea de apel a fost soluţionată.
Astfel, prin decizia nr. 650/A din 12 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I Civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 908 din 30 iunie 2023, pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2022. A fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost respinsă în integralitate cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.. A fost obligată intimata A. să-i plătească apelantei suma de 5.355 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia lipsei de interes a recursului şi va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii nr. 6/CA din 26 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2022, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii nr. 6/CA din 26 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2022, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 octombrie 2024.