Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024
Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub dosar nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 euro (echivalentul în RON, calculat la cursul valutar valabil din ziua plăţii), reprezentând contravaloare parţială a indemnizaţiei de administrator datorată pentru perioada martie 2014, astfel cum a fost stabilit prin hotărârea A.G.A. adoptată de cei patru asociaţi al societăţii.
În subsidiar, a solicitat stabilirea contravalorii remuneraţiei de administrator pentru munca prestată în favoarea societăţii şi obligarea pârâtei la plata remuneraţiei în continuare, până la momentul încetării mandatului de administrator, aşa cum rezultă din înregistrările din Registrul Comerţului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 28 aprilie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.000 euro (4.500 RON), reprezentând contravaloare parţială a indemnizaţiei de administrator datorată pentru perioada aprilie 2014, din indemnizaţia stabilită prin hotărârea A.G.A. din 21.01.2009, de 10.000 euro/lună, precum şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei în continuare, până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale şi ale actului constitutiv.
Reclamantul a solicitat, în subsidiar, să se constate dreptul său la plata unei indemnizaţii lunare în calitatea de administrator al societăţii şi stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acestei indemnizaţii retroactiv din aprilie 2014, până la momentul introducerii acţiunii, obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei astfel stabilite în continuare, până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale şi ale actului constitutiv, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a mai solicitat, în subsidiar, ca instanţa să stabilească contravaloarea remuneraţiei pentru indemnizaţia de administrator, care este şi avocat de profesie, la valoarea de referinţă a remuneraţiei de avocaţi intracomunitari comparabilă cu avocaţii intracomunitari angajaţi într-o formă de angajare.
Prin încheierea din 31 ianuarie 2018, instanţa a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 1 august 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.000 euro (4.500 RON), reprezentând contravaloare parţială a indemnizaţiei de administrator datorată pentru perioada iulie 2014, din indemnizaţia stabilită prin hotărârea A.G.A. din 21.01.2009 de 10.000 euro/lună, precum şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale şi ale actului constitutiv.
Reclamantul a solicitat, în subsidiar, să se constate dreptul său la plata unei indemnizaţii lunare în calitatea de administrator al societăţii şi stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acestei indemnizaţii retroactiv din iulie 2014 până la momentul introducerii acţiunii, obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei astfel stabilite în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale şi ale actului constitutiv, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a mai solicitat, în subsidiar, ca instanţa să stabilească contravaloarea remuneraţiei pentru indemnizaţia de administrator, care este şi avocat de profesie, la valoarea de referinţă a remuneraţiei de avocaţi intracomunitari comparabilă cu avocaţii intracomunitari angajaţi într-o formă de angajare.
Prin încheierea din data de 16 februarie 2018, instanţa a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.
Prin sentinţa civilă nr. 3608 din 2 aprilie 2018, Judecătoria Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Acţiunea principală, la care sunt conexate dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2017, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 14 mai 2018.
În cursul judecăţii, a fost trimis spre soluţionare, care urmare a admiterii excepţiei conexităţii de către Judecătoria Constanţa, şi dosarul nr. x/2017, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 1.000 euro, reprezentând indemnizaţia de administrator pentru luna mai 2014, iar în subsidiar, constatarea dreptului său la o indemnizaţie lunară şi stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acesteia din mai 2014 şi până la momentul introducerii acţiunii. În subsidiar, a mai solicitat stabilirea contravaloarea remuneraţiei la valoarea de referinţă a remuneraţiei de avocaţi intracomunitari comparabilă cu avocaţii intracomunitari angajaţi într-o formă de angajare.
Prin încheierea de şedinţă din 19 decembrie 2018, instanţa a admis în parte excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatarea dreptului reclamantului la plata unei indemnizaţii în calitate de administrator al societăţii B. S.R.L. şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibil respectivul capăt din acţiunea principală.
Totodată, prin aceeaşi hotărâre a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei noiembrie 2013- februarie 2014, fiind astfel respinse pretenţiile aferente intervalului menţionat ca prescrise.
Prin încheierea de şedinţă din 14 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia de conexitate şi s-a dispus conexarea dosarului respectiv la dosarul nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe.
În dosarul conexat care are aceleaşi părţi ca în acţiunea principală, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 1.000 euro, reprezentând indemnizaţie administrator datorată pentru luna aprilie 2015, iar în subsidiar, a solicitat stabilirea contravalorii remuneraţiei de administrator pentru munca prestată şi obligarea pârâtei la plata remuneraţiei în continuare, până la momentul încetării mandatului de administrator.
Prin sentinţa civilă nr. 1170 din 2 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2017, s-au respins acţiunea principală formulată de reclamantul A. şi acţiunile conexe, ca nefondate.
Prin decizia civilă nr. 643 din 16 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2017, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 şi art. 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă.
A fost respins apelul principal declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1170 din 2 iulie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă în dosar nr. x/2017, ca nefondat.
A fost respins apelul incident promovat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 19 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă în dosar nr. x/2017, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi sub nr. de dosar x/2024
În susţinerea cererii, revizuentul, după expunerea situaţiei de fapt şi a parcursului litigios, a arătat că există un număr de şase decizii pronunţate de instanţele germane care constată unanim că societatea B. avea patru asociaţi, respectiv Judecătoria Neuruppin, în dosarul x, decizia definitivă, pronunţată de Tribunalul Neuruppin în dosarul x, hotărârea pronunţată în dosarul x, hotărârea pronunţată în dosarul x, încheierea din 25 noiembrie 2015 în dosar nr. x/2011.
Revizuentul invocă, în acelaşi sens şi declaraţia dată de C. în dosar nr. x/2011.
Astfel, revizuentul susţine că unanim, instanţele germane au constatat că societatea avea 4 asociaţi şi că revizuentul deţinea doar 25% din părţile sociale, iar toţi cei 4 asociaţi afirmă unanim că societatea avea 4 asociaţi.
Potrivit revizuentului, divergenţele sunt determinate de faptul că instanţele române decid doar în baza unor argumente pur formale şi anume înscrierile la Registrul Comerţului, care nici măcar nu sunt constitutive şi fără să fi administrat vreun probatoriu în acest sens, în timp ce instanţele germane decid în baza voinţei asociaţilor şi a declaraţiilor personale ale acestora.
Revizuentul arată că, prin încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul x, de care a luat cunoştinţă la data de 19.02.2024, prin comunicarea acesteia de către domnul D., instanţa penală a constatat că la data excluderii, domnul A. deţinea 25% din părţile sociale ale acestei societăţi.
Revizuentul precizează că, potrivit deciziei atacate, societatea avea 2 asociaţi, contrar deciziei Judecătoriei Neuruppin din dosarul x, care constată că societatea avea 4 asociaţi.
Subliniază revizuentul că actul în baza căruia formulează prezenta cerere de revizuire este încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul x.
Cu privire la încheierea penală a Judecătoriei Neuruppin din 12.07.2023, pronunţată în dosarul x, revizuentul precizează că acesta este atât un înscris nou, cât şi o hotărâre potrivnică, reţinându-se că societatea avea 4 asociaţi, cu concluzia că exista o hotărâre A.G.A. care stabileşte remuneraţia sa.
Revizuentul expune şi argumente cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat disjungerea cauzei în ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 şi declinarea cererii spre competentă soluţionare către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A solicitat anularea cererii de revizuire, în raport de art. 511 alin. (4) C. proc. civ., arătând că motivele de revizuire invocate nu sunt dezvoltate prin raportare la hotărârea a cărei revizuire se solicită. A solicitat, de asemenea, respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, precum şi respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege. A solicitat obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.
Revizuentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din 15 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi în dosarul nr. x/2024, s-a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi formarea unui nou dosar.
Prin decizia civilă nr. 129/LP din 15 mai 2024, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu profesionişti şi Societăţi a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 28 mai 2024.
La 30 octombrie 2024, revizuentul a depus la dosar note de şedinţă, privind excepţia lipsei calităţii de reprezentant, însoţite de înscrisuri, iar la aceeaşi dată, a depus adresă, prin care a arătat că, odată cu cererea introductivă, a depus la dosarul cauzei înscrisul în baza căruia este formulată cererea de revizuire, dar, întrucât nu a fost ataşată şi traducerea acestuia, înţelege să ataşeze încheierea penală a Tribunalului Neuruppin x, în traducere efectuată de un traducător autorizat.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, (…) în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".
Accesul părţii la acest remediu procesual este subordonat verificării unei pluralităţi de condiţii cumulative, iar în absenţa îndeplinirii oricăreia dintre ele, cererea de revizuire este inadmisibilă. Astfel, se cere să existe hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii, pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente – părţi, obiect şi cauză – sau o identitate de chestiuni litigioase, ca cererea să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri – pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri –, iar excepţia care asigură respectarea acesteia, fie să nu fi fost invocată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluţionată.
Transpunând aceste considerente la cererea de faţă, Înalta Curte reţine că autorul căii de atac a solicitat anularea deciziei civile nr. 643 din 16 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, apreciind-o potrivnică deciziei pronunţate de Judecătoria Neuruppin în dosar x la 12 septembrie 2023.
Atacând primul act jurisdicţional, revizuentul s-a plasat pe o premisă diametral opusă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme cazul de revizuire invocat presupune cu necesitate atacarea celei de-a doua hotărâri, care se pretinde că transgresează puterea de lucru judecat a celei dintâi.
Această cerinţă nu este doar una de ordin logic, hotărârea a cărei anulare se solicită nefiind susceptibilă să nesocotească puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri decât în ipoteza în care îi este ulterioară, dar rezultă expres şi din împrejurarea că art. 513 alin. (4) C. proc. civ. permite instanţei de retractare să procedeze la anularea doar a celei de-a doua hotărâri.
Faţă de considerentele anterioare, constatând că cererea de revizuire – care tinde la anularea primei hotărâri, iar nu a celei de-a doua – nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., văzând art. 513 alin. (3) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 643 din 16 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 octombrie 2024.