Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Deliberând, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la data de 20.04.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii CABINET MEDICAL VETERINAR Dr. A. şi CABINET MEDICAL VETERINAR Dr. B. au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vaslui la plata sumei de 10.000 RON/lunar, în favoarea fiecărui reclamant de la data publicării în M.Of. a dispoziţiilor art. IV alin. (1) din Legea 236/2019 şi până la data de 31.08.2020, sumă actualizată cu rata inflaţiei, obligarea pârâtelor în favoarea fiecărui reclamant la plata de daune moratorii - dobânda legală, calculată asupra debitului principal datorat, de la scadenţă şi până la plata efectivă, precum şi obligarea A.N.S.V.S.A. să aloce pârâtei D.S.V.S.A. Vaslui fondurile necesare plăţii către reclamant a sumei prevăzute la art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019 şi a daunelor moratorii datorate.
Prin sentinţa civilă nr. 1092 din 25.10.2023, Tribunalul Vaslui a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor invocată prin întâmpinare; a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vaslui prin întâmpinare; a admis cererea formulată de reclamanţii Cabinet Medical Veterinar Dr. A. şi Cabinet Medical Veterinar Dr. B. şi a obligat pârâtele la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de câte 80.000 RON aferentă perioadei ianuarie 2020 – august 2020, sumă actualizată cu rata inflaţiei, pentru contractul de concesiune sau de prestări servicii veterinare încheiat; de asemenea, a obligat pârâtele la plata către fiecare dintre reclamanţi a dobânzii legale aferente debitului principal, calculată începând cu data de la care obligaţiile au devenit scadente şi până la data plăţii efective a debitului; a mai obligat pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să aloce fondurile necesare plătii către reclamanţi a sumelor ce fac obiectul prezentei cereri către pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vaslui; în fine, a obligat pârâtele la plata, în solidar, către fiecare dintre reclamanţi a sumei de 2.705 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), cât şi pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vaslui.
Prin decizia nr. 129/2024 din 3 aprilie 2024, Curtea de Apel Iaşi – secţia Civilă a admis apelurile declarate de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi de pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 1092 din data de 25.10.2023, pronunţată de Tribunalul Vaslui, pe care a schimbat-o în parte, astfel: a admis în parte acţiunea promovată de reclamanţii Cabinet Medical Veterinar Dr. A. şi Cabinet Medical Veterinar Dr. B. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vaslui şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor; a obligat pârâtele la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de câte 70.000 RON aferentă perioadei ianuarie 2020– iulie 2020, sumă actualizată cu rata inflaţiei; a obligat pârâtele la plata către fiecare dintre reclamanţi a dobânzii legale aferente debitului principal, calculată începând cu data de la care obligaţiile au devenit scadente şi până la data plăţii efective a debitului; a obligat pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să aloce fondurile necesare plătii către reclamanţi a sumelor ce fac obiectul prezentei cereri către pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vaslui; a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de câte 10.000 RON aferentă lunii august 2020, actualizată cu rata inflaţiei şi a dobânzii aferente acestei sume; a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vaslui, solicitând casarea ei, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată; în susţinere, a invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs şi pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, solicitând admiterea recursului pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 21 iunie 2024 iar, prin rezoluţia din 18 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la 26 noiembrie 2024.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii Cabinet Medical Veterinar Dr. A. şi Cabinet Medical Veterinar Dr. B. au solicitat instanţei obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vaslui la plata unor sume de bani, în temeiul art. IV din Legea nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, în executarea contractelor de concesiune de servicii încheiate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, contractele de concesiune prin care se asigură prestarea unui serviciu public, în speţă, serviciul de supraveghere, prevenire şi control a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, sunt contracte administrative.
În preambulul actului adiţional nr. x/18.08.2014 la contractul de concesiune nr. x/01.09.1999 se face menţiunea expresă cu privire la aplicarea Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor şi a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Prin urmare, litigiul dintre părţi este unul care priveşte contracte de concesiune de servicii, astfel cum au fost definite la art. 3 lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 100/2016, iar regimul juridic al căilor de atac pentru litigiile având acest obiect este reglementat de Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă în cauză prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată (20 aprilie 2023), conform art. 27 din C. proc. civ.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi potrivit alin. (2) prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor.
De asemenea, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.
Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor de administrative la care legea se referă pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.
Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de pârâte, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.
Consecutiv, constată Înalta Curte că dispozitivul hotărârii recurate conţine menţiunea greşită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acţiunea reclamanţilor a fost introdusă la data de 5 ianuarie 2023, dată la care dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.
Însă, menţiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ.
De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs.
Instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.
Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Prin urmare, hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.
Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurentele-pârâte AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR şi DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR VASLUI împotriva deciziei civile nr. 129/2024 din 3 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurentele-pârâte AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR şi DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR VASLUI împotriva deciziei civile nr. 129/2024 din 3 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.