Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului MUNICIPIUL PLOIEŞTI, prin Primar, la plata facturii nr. x din 03.06.2021 în cuantum de 312.106,83 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente facturilor nr. x din 02.07.2019, respectiv nr. 1071 din 11.12.2019, emise în baza prevederilor Contractului subsecvent de servicii nr. x/18.09.2014 având ca obiect servicii de consultanţă şi proiectare tehnică pentru realizarea documentaţiilor de finanţare (documentaţii tehnico-economice fazele SF/SF/PTh+CS/DTAC, cereri de finanţare, studii de impact de mediu, documente de licitaţie, etc.) pentru obiectivul: "Regenerare Urbană în Zona Marginalizată a Municipiului Ploieşti - Cartier Rosenthal", precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 377 din 13 decembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL PLOIEŞTI, prin Primar şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 306.064,8 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.665 RON.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul MUNICIPIUL PLOIEŞTI, prin Primar, solicitând casarea în parte a hotărârii recurate şi respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.
Prin decizia nr. 194 din 13 decembrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu şi a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PLOIEŞTI, prin Primar.
Urmare a acestei decizii, pârâtul MUNICIPIUL PLOIEŞTI, prin Primar, a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 377 din 13 decembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Prahova, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2024.
Prin decizia civilă nr. 169 din data de 10 aprilie 2024, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă a admis apelul declarat şi, în consecinţă a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii recurate şi rejudecarea apelului.
În motivarea memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că decizia a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de dispoziţiile art. 477 şi art. 397 din C. proc. civ., că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive contradictorii, că a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 915 din 23 septembrie 2020 pronunţate de către Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020, precum şi faptul că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în art. 1535, art. 1350 şi art. 1266 din C. civ.
Aceste critici au fost încadrate în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 august 2024, intimatul-pârât MUNICIPIUL PLOIEŞTI, prin Primar, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Între Municipiul Bucureşti, în calitate de promitent achizitor şi asocierea A. S.R.L. şi B. S.R.L., în calitate de promitent prestator, a fost încheiat, în baza O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Acordul cadru de servicii nr. x din 27.09.2010, având ca obiectiv realizarea documentaţiilor tehnico-economice de finanţare în vederea accesării de către autoritatea contractantă a sumei alocate prin programul Operaţional Regional 2007-2013 – Axa prioritară 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere, Domeniul major de intervenţie 1.1 – Planuri integrate de dezvoltare urbană, Sub-domeniul: Poli de creştere, precum şi alte proiecte individuale pentru care se intenţionează obţinerea de fonduri nerambursabile.
În baza acordului cadru a fost încheiat contractul subsecvent nr. x din 18.09.2014, având ca obiect servicii de consultanţă şi proiectare tehnică pentru realizarea documentaţiilor de finanţare (documentaţii tehnico-economice fazele SF/SF/Pth+CS/DTAC, cereri de finanţare, studii de impact de mediu, documente de licitaţie etc) pentru obiectivul "Regenerare urbană în zona marginalizată a Municipiului Ploieşti – Cartier Rosenthal".
Prin urmare, întrucât în litigiul dedus judecăţii se invocă încălcarea unor obligaţii ce izvorăsc din executarea unui contract de achiziţie publică, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Având în vedere faptul că acţiunea introductivă a fost înregistrată la 20 ianuarie 2022, potrivit art. 27 din C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016 în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi potrivit alin. (2) prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor.
De asemenea, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.
Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanţei de apel, respectiv decizia civilă nr. 169 din data de 10 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.
Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de recurenta-reclamantă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.
Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 169 din 10 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 169 din 10 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.