Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 11.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞ HOREZU a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata penalităţilor în sumă de 491.362,80 RON, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1350 din C. civ. şi dispoziţiile Legii nr. 72/2013.
Pe calea cererii reconvenţionale, pârâta A. S.R.L. a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absolută a prevederilor art. 12.1 din contract ca fiind o clauză abuzivă, în concordanţă cu dispoziţiile art. 12 şi 13 Legea nr. 72/2013; în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere, respectiv 0,1 %/zi din preţul contractului la un cuantum rezonabil.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-209 din C. proc. civ., Legea nr. 72/2013, art. 1266, art. 1517 şi art. 1534 din C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3134 din 13.12.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞ HOREZU în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a obligat pârâta să plătească reclamantei penalităţi de întârziere de 0,1%/zi de întârziere, calculate la valoarea contractului de 1.238.446,26 RON, pentru perioada 15.10.2019-15.12.2020 şi a respins, ca neîntemeiate, pretenţiile având ca obiect plata penalităţilor de întârziere pentru perioada 16.12.2020 - 14.01.2021. De asemenea, a respins cererea reconvenţională ca netimbrată, a respins ca neîntemeiată, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată şi a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta A. S.R.L. a formulat apel, înregistrat la data de 06.11.2023, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate şi, pe fond, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. 273A din data de 16 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelanta-pârâtă A. S.R.L.
Împotriva acestei decizii, la data de 11 iulie 2024, pârâta A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea în tot a deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei instanţei de apel şi a sentinţei nr. 3134 din 13.12.2022 pronunţate de instanţa de fond şi trimiterea cauzei Tribunalului Vâlcea în vederea analizării fondului cauzei; de asemenea, s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Susţinând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a apreciat că decizia recurată a fost pronunţată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1350, art. 1351, art. 1270, art. 1169, art. 1517 şi art. 1556 din C. civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 septembrie 2024, intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞ HOREZU a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 8 august 2024 iar, prin rezoluţia din 9 octombrie 2024, s-a fixat termen de judecată la 26 noiembrie 2024.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞ HOREZU a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata penalităţilor în sumă de 491.362,80 RON, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că, la data de 27.08.2018, între Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Horezu, în calitate de achizitor şi A. S.R.L., în calitate de executant, s-a încheiat contractul de lucrări nr. x, având ca obiect executarea lucrărilor de "Modernizare stradă B. cel Bătrân, cu lărgire la 4 benzi de circulaţie în oraşul Horezu, judeţ Vâlcea".
Contractul nr. x/27.08.2018 este un contract de achiziţie publică, încheiat în baza Legii nr. 98/2016, de către o autoritate publică, prin care pârâta, în calitate de executant, şi-a asumat obligaţia de a executa lucrările de modernizare a străzii B. cel Bătrân, cu lărgirea la 4 a benzilor de circulaţie în oraşul Horezu, judeţul Vâlcea, iniţial într-un termen de 8 luni de la data emiterii Ordinului de începere a lucrărilor, perioadă ce a fost prelungită ulterior, prin încheierea actului adiţional nr. x la contract, până la data de 15.10.2019.
Prin urmare, având în vedere că prin acţiunea introductivă se invocă încălcarea unor obligaţii ce izvorăsc din executarea unui contract de achiziţie publică, în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 11 iunie 2021, potrivit art. 27 din C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi potrivit alin. (2) prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor.
De asemenea, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.
Totodată, observă Înalta Curte că potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Subliniază instanţa supremă că stabilirea căii de atac prevăzute de lege trebuie raportată la natura reală a litigiului, astfel încât nu pot fi reţinute alegaţiile recurentei-pârâte în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., cu ignorarea împrejurării că acţiunea formulată are ca premisă executarea unor obligaţii care decurg dintr-un contract de achiziţie publică. În consecinţă, Înalta Curte constată că decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 şi decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu sunt incidente în litigiul pendinte.
Întrucât textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, decizia instanţei de apel, respectiv decizia nr. 273A din data de 16 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.
Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de pârâtă este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.
Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 273A din 16 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.
În ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞ HOREZU prin întâmpinare, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a probat efectuarea vreunor cheltuieli de judecată în recurs, în condiţiile prevăzute de art. 496 raportat la art. 451 alin. (1) şi la art. 452 din C. proc. civ., sens în care va respinge cererea acesteia de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 273A din 16 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.
Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞ HOREZU privind obligarea recurentei-pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.