Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – secţia I Civilă la data de 15 martie 2023 reclamantele A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati" Botoşani, solicitând:
a) obligarea pârâtului la plata stimulentului de risc în cuantum de 2.500 RON brut pe lună, pe perioada stării de urgenţă (16 martie 2020 - 14 mai 2020), astfel cum acesta este prevăzut de O.U.G. nr. 43/2020 aprobată prin Legea nr. 82/2020, cu menţiunea ca pârâtul a acordat stimulentul de risc doar pentru o luna, respectiv doar pentru luna mai 2020,
b) obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenţei obligaţiei de plată aferentă fiecărei luni, până la plata efectivă a stimulentului de risc.
Pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati" Botoşani a formulat cerere de chemare în garanţie a Casei de Asigurări de Sănătate Botoşani a Casei de Asigurări de Sănătate Botoşani, pentru ca în cazul în care va cădea în pretenţii să fie obligată să despăgubească Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati" Botoşani cu suma care face obiectul cererii de chemare în judecată.
Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie.
Prin sentinţa civilă nr. 646 din 15 septembrie 2023, Tribunalul Botoşani a admis cererea de chemare în judecată a reclamantelor A., B., C. şi D.; a luat act de renunţarea la cererea de chemare în judecată a reclamantei E.; a admis cererea de chemare în garanţie formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati" Botoşani în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani; a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani să pună la dispoziţia pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati" Botoşani sumele necesare achitării drepturilor băneşti solicitate de reclamante; a obligat pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati" Botoşani la plata către reclamantele A., B., C. şi D. a stimulentului de risc prevăzut de O.U.G. nr. 43/2020, în cuantum de 2500 RON brut pe lună pe perioada stării de urgenţă 16 martie 2020-14 mai 2020, sume ce vor fi actualizate cu rata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data scadenţei obligaţiei de plată aferentă fiecărei luni şi până la plata efectivă a stimulentului de risc.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati" Botoşani şi chemata în garanţie Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani.
Prin decizia nr. 245 din 22 februarie 2024, Curtea de Apel Suceava – secţia I Civilă a admis apelurile declarate de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati" Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 646 din 15 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.
A schimbat în parte sentinţa civilă nr. 646 din data de 15.09.2023, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, în sensul că: a respins cererea formulată de reclamantele A., B., C. şi D., ca nefondată.
A respins cererea de chemare în garanţie ca nefondată.
A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, atât reclamanţi A., B., C. şi D., cât şi pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani
Recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi au solicitat, în esenţă, admiterea recursului, cu consecinţa casării deciziei atacate.
Recurentul-pârât şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se, în esenţă, admiterea recursului, cu consecinţa casării parţiale a deciziei atacate.
Recurentul-pârât şi intimata-chemată în garanţie au depus, fiecare, câte o întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamanţilor.
De asemenea, recurentul–pârât a depus note de şedinţă prin care a arătat, în esenţă, că în cazul conflictelor de muncă, hotărârile tribunalului sunt supuse numai apelului.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursurile ca inadmisibile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este de menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 245 din 22 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I Civilă, a fost dată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative), "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, calea de atac este numai a apelului.
Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.
Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.
Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.
Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi A., B., C. şi D. şi de recurentul-pârât Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani împotriva deciziei nr. 245 din 22 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi A., B., C. şi D. şi de recurentul-pârât Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani împotriva deciziei nr. 245 din 22 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2024.