Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 23.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., prin lichidator judiciar CITRL Filiala Cluj-Napoca şi UAT Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele: 1. obligarea pârâtei B. S.A., în reorganizare judiciară, să emită şi să comunice, către pârâta U.A.T. Judeţul Suceava, factura, însotiţă de instrucţiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A., care să cuprindă, în mod obligatoriu: a) denumirea şi cantitatea produselor (mobilierului) livrat(e) de A. către pârâta U.A.T. Judeţul Suceava pentru lucrările aferente proiectului "Extindere terminal pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava", în conformitate cu Procesul-verbal de recepţie semnat la data de 22.10.2020 de reclamanta A. şi pârâta U.A.T. Judeţul Suceava şi b) contravaloarea produselor (mobilierului) indicat(e) la pct. (i) de mai sus, dar nu mai puţin de 85.787,04 RON + TVA, respectiv 102.086,58 RON, cotă TVA inclusă, în conformitate cu Factura nr. x/23.10.2020 emisă şi comunicată de reclamanta A. către pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în baza Actului adiţional nr. x la Contractul pentru livrare şi asamblare mobilier de birou nr. 653/07.06.2018 semnat de reclamanta A. şi pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, pentru contravaloarea produselor (mobilierului) indicat(e) la pct. (i) de mai sus; 2. obligarea pârâtei U.A.T. Judeţul Suceava să primească şi să înregistreze în evidenţele contabile factura emisă de pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în conformitate cu petitul nr. 1 al prezentei cereri, însotiţă de instrucţiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A.; 3. obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 1170, art. 1270 alin. (1), art. 1350 alin. (1) şi alin. (2) C. civ.
La data de 24.03.2023, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare.
Prin sentinţa civilă nr. 2275/2023 pronunţată la 25 aprilie 2023, Judecătoria Cluj-Napoca – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâta de ordin 2 la termenul de judecată din data de 28.03.2023, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. SA, prin lichidator judiciar CITRL Filiala Cluj-Napoca şi UAT Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.
În considerentele hotărârii s-au reţinut, în esenţă, în aplicarea art. 95 pct. 4 C. proc. civ., art. 123 C. proc. civ., art. 129 alin. (2) pct. 2 coroborat cu art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 (care stabilesc competenţa materială în favoarea tribunalului), următoarele:
În fapt, între pârâta U.A.T. Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava, în calitate de achizitor, şi Asocierea compusă din S.C. B. S.A., S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L., în calitate de executant, a fost încheiat Contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/04.12.2018, având ca obiect principal proiectarea, execuţia şi finalizarea lucrărilor de extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava.
Între reclamanta A., în calitate de executant, şi pârâta S.C. B. S.A., în calitate de client, s-a încheiat Contractul nr. x/07.06.2018 pentru livrare şi asamblare mobilier de birou, prin care executantul s-a obligat să livreze şi să monteze mobilierul prevăzut în anexele la contract la locul indicat de către client, iar clientul se obligă să îl preia şi să respecte condiţiile de plată prevăzute în continuare, prin Anexa nr. 4 la contract fiind prevăzut preţul mobilierului de 85.797,04 RON, conform susţinerilor reclamantei, mobilierul fiind livrat direct către frontul de lucru aferent proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava.
Ulterior, între pârâta de ordin 1 S.C. B. S.A., în calitate de cedent, şi reclamanta A., în calitate de cesionar, şi pârâta de ordin 2 UAT Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava, în calitate de debitor cedat, s-a încheiat Contractul de cesiune de creanţă nr. x, cedarea în mod irevocabil de către cedent, S.C. B. S.A, în favoarea cesionarului, A., a dreptului de creanţă deţinut de cedent fata de debitorul cedat, până la concurenţa sumei de 85.787,04 RON (fără TVA).
Conform art. 3.2 din contractul de cesiune, în termen de maxim trei zile de la emiterea facturii aferente serviciilor prestate în luna anterioară, care constituie obiectul Actului Adiţional nr. 4 la Contractul de furnizare nr. x/07.03.2018 încheiat între cedent şi cesionar, cesionarul va emite factura de lucrări şi o va transmite în original cedentului şi în copie debitorului cedat, iar potrivit art. 3.3 din contractul de cesiune, în termen de maxim 2 zile de la primirea facturii lunare a cesionarului, cedentul se obligă să întocmească şi să transmită debitorului cedat factura proprie pentru lucrările aferente proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava. Cedentul se obligă să notifice în scris cesionarului în legătură cu emiterea facturii de lucrări.
Prin Actul adiţional nr. x din data de 26.08.2020 la Contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/04.12.2018, încheiat între U.A.T. Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava, în calitate de achizitor, şi Asocierea compusă din S.C. B. S.A., S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L, părţile au convenit că începând cu data încheierii actului adiţional şi până la plata integrală a concurenţei, suma totală de 85.787,04 RON fără TVA, cuvenită S.C. B. S.A. şi reprezentând contravaloarea în parte a mobilierului aferent proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava, se va vira în contul A..
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei B. S.A., în reorganizare judiciară, să emită şi să comunice, către pârâta U.A.T. Judeţul Suceava, factura, însotiţă de instrucţiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A., care să cuprindă, în mod obligatoriu datele indicate în petitul acţiunii, respectiv obligarea pârâtei U.A.T. Judeţul Suceava să primească şi să înregistreze în evidenţele contabile factura emisă de pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în conformitate cu petitul nr. 1 al prezentei cereri, însotiţă de instrucţiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A., astfel că, contrar susţinerilor reclamantei, instanţa a apreciat că solicitarea reclamantei ce face obiectul prezentei cauze derivă din Contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/04.12.2018. Aşadar, pretenţiile reclamantei izvorăsc dintr-un contract de achiziţii publice, contractul pe care îşi fundamentează reclamanta pretenţiile fiind un contract administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)1 din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat că tribunalul este competent material, potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, să soluţioneze prezentul litigiu rezultat din executarea contractului administrativ.
Instanţa a reţinut că nu poate primi ca întemeiată pentru determinarea instanţei competente material să judece cauza apărarea reclamantei conform căreia cererea sa se întemeiază pe prevederile art. 3.2 şi art. 3.3 din Contractul de cesiune de creanţă nr. x, care nu constituie un contract administrativ, astfel că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, întrucât, în opinia instanţei, în speţă, este vorba despre un proces privind executarea unui contract administrativ, mai exact plata mobilierului aferent proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava. Instanţa este chemată să analizeze o obligaţie ce rezultă din contractul administrativ încheiat, iar prin Contractul de cesiune nr. x/27.07.2020 creanţa nu şi-a schimbat natura, fiind vorba tot despre o creanţă ce rezultă dintr-un contract administrativ, şi nici drepturile şi obligaţiile debitorului-terţ cedat, ci s-a schimbat doar titularul dreptului de a încasa creanţa.
Aşa fiind, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă, având în vedere că este competent fie tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, fie cel în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul şi ţinând seama de solicitarea reclamantei din cuprinsul concluziilor scrise.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a civilă sub acelaşi număr de dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 77/2024 din 22 ianuarie 2024, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată de către reclamantă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, şi, în consecinţă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În argumentarea acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Între pârâta UAT Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava, în calitate de achizitor şi Asocierea compusă din B. S.A., S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L., în calitate de executant, a fost încheiat contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x din 04.12.2028, având ca obiect principal proiectarea, execuţia şi finalizarea lucrărilor de extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., prin lichidator judiciar CITRL Filiala Cluj-Napoca şi UAT Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava se întemeiază pe contractul pentru livrare şi asamblare mobilier de birou nr. 653/07.06.2018 semnat de reclamanta A., în calitate de executant şi pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în calitate de client şi contractul de cesiune de creanţă nr. x din 27.07.2020 încheiat între reclamantă, în calitate de cesionar, şi cele două pârâte, în calitate de cedent (B.) şi debitor cedat (UAT Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava), reclamanta fiind un terţ faţă de contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x din 04.12.2018.
Prin contractul pentru livrare şi asamblare mobilier de birou nr. 653/07.06.2018, executantul s-a obligat să livreze şi să monteze mobilierul prevăzut în anexele la contract la locul indicat de către client, iar clientul se obliga să-l preia şi să respecte condiţiile de plată prevăzute de părţi, preţul contractului fiind prevăzut în anexa 4 la contract (85.797,04 RON fără TVA).
Prin contractul de cesiune de creanţă anterior menţionat, părţile din prezenta cauză (în calităţile sus amintite) au stabilit cedarea în mod irevocabil de către cedent (pârâta B.) în favoarea cesionarului (reclamanta S.C. A., fostă A. SRL) a dreptului de creanţă deţinut de cedent faţă de debitorul cedat (UAT Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava), până la concurenţa sumei de 85.787,04 RON (fără TVA), creanţă ce reprezintă preţul contractului nr. x din data de 07.06.2018 încheiat de reclamanta A., în calitate de executant şi pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în calitate de client.
Prin acest contract, părţile au stabilit astfel un mecanism de plată a preţului prevăzut în contractul pentru livrare şi asamblare mobilier de birou nr. 653/07.06.2018.
Tribunalul a apreciat, faţă de situaţia de fapt mai sus relevată, că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, întrucât pretenţiile deduse judecăţii de către reclamantă nu izvorăsc dintr-un contract de achiziţie publică, ci dintr-un contract prin care a fost cedată reclamantei creanţa reprezentând preţul contractului nr. x din data de 07.06.2018 încheiat între aceasta şi pârâta B. S.A.
În acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a Civilă prin încheierea de şedinţă din data de 28.09.2022 în dosarul nr. x/2022, având ca apelantă pe reclamanta din prezenta cauză şi ca intimată pe pârâta UAT Judeţul Suceava, reţinând că între părţi nu există un contrat de achiziţie publică şi având în vedere art. 1 din Legea nr. 101/2016, care limitează domeniul de aplicare al acestei legi la cererile privind contractele de achiziţie publică, urmează a se constata că între părţi această lege nu este aplicabilă. Cauza menţionată (Dosarul nr. x/2022) are ca obiect cererea reclamantei S.C. A. în contradictoriu cu pârâtul UAT Judeţul Suceava de obligare a acesteia la plata creanţei cedate prin contractul de cesiune de cesiune de creanţă nr. x din 27.07.2020.
Prin urmare, în cauză sunt incidente, sub aspectul competenţei materiale, normele de drept comun, nu cele derogatorii prevăzute de Legea nr. 101/2016, cu precizarea că în opinia tribunalului cererea promovată prin acţiunea de faţă are un caracter evaluabil în bani în măsura în care reglementează drepturi si obligaţii corelative cu un conţinut patrimonial, scopul urmărit de reclamantă prin prezenta acţiune fiind acela de a încasa preţul stabilit prin contractul pentru livrare şi asamblare mobilier de birou nr. 653/07.06.2018.
Valoarea obiectului cererii este de 85.797,04 RON fără TVA (102.086,58 RON cu cotă TVA), sumă care este inferioară pragului valorii instituit prin dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ.
Drept urmare, în raport de prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., valoarea obiectului cererii fiind inferioară sumei de 200.000 RON, competenţa materială aparţine judecătoriei cu privire la cererea dedusă judecăţii.
În subsidiar, tribunalul a apreciat că, şi în măsura în care s-ar reţine, aşa cum a stabilit Judecătoria Cluj Napoca, că revine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei întrucât pretenţiile reclamantei ar deriva din contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x din 04.12.2018, fiind astfel incidente prevederile Legii nr. 101/2016, cauza ar reveni spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal, nu unei secţii civile, pentru următoarele argumente:
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 23.11.2022, moment la care art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 208/2022, în vigoare de la 13 septembrie 2022, prevedea următoarele: "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile."
Faţă de modificarea legislativă intervenită, având în vedere şi dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., instanţa a reţinut că în speţă, competenţa revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Alin. (1) al art. 53 din Legea nr. 101/2016, care se referă (printre altele) la cererile privind executarea contractelor administrative a fost modificat prin Legea nr. 208/2022.
De asemenea, instanţa a considerat că dispoziţiile alin. (1) indice 1 al art. 53 din Legea nr. 101/2016 au fost abrogate implicit, de vreme ce alin. (1) al aceluiaşi articol a fost modificat, în sensul că şi litigiile care privesc executarea contractelor administrative (domeniul de aplicare al alin. (1) indice 1) revin spre competenţa de soluţionare, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
Prin Decizia nr. 11/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi alin. (1)1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 101, art. 94 alin. (1) lit. k), art. 129 alin. (2) şi art. 132 din C. proc. civ., tribunalul a admis excepţia necompetenţei procesuale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; totodată, a constatat suspendată de drept judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă ivit în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă se observă că în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a făcut referire la Contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/04.12.2018, Contractul nr. x/07.06.2018, respectiv Contractul de cesiune de creanţă nr. 378/27.07.2020.
Înalta Curte constată că, în fapt, între pârâta U.A.T. Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava, în calitate de achizitor, şi Asocierea compusă din S.C. B. S.A., S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L., în calitate de executant, a fost încheiat Contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/04.12.2018, având ca obiect principal proiectarea, execuţia şi finalizarea lucrărilor de extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava.
Între reclamanta A., în calitate de executant, şi pârâta S.C. B. S.A., în calitate de client, s-a încheiat Contractul nr. x/07.06.2018 pentru livrare şi asamblare mobilier de birou, prin care executantul s-a obligat să livreze şi să monteze mobilierul prevăzut în anexele la contract la locul indicat de către client, iar clientul se obligă să îl preia şi să respecte condiţiile de plată prevăzute în continuare, prin Anexa nr. 4 la contract fiind prevăzut preţul mobilierului de 85.797,04 RON, conform susţinerilor reclamantei, mobilierul fiind livrat direct către frontul de lucru aferent proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava.
Ulterior, între pârâta de ordin 1 S.C. B. S.A., în calitate de cedent, şi reclamanta A., în calitate de cesionar, şi pârâta de ordin 2 UAT Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava, în calitate de debitor cedat, s-a încheiat Contractul de cesiune de creanţă nr. x, cedarea în mod irevocabil de către cedent, S.C. B. S.A, în favoarea cesionarului, A., a dreptului de creanţă deţinut de cedent fata de debitorul cedat, până la concurenţa sumei de 85.787,04 RON (fără TVA).
Prin Actul adiţional nr. x din data de 26.08.2020 la Contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/04.12.2018, încheiat între U.A.T. Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava, în calitate de achizitor, şi Asocierea compusă din S.C. B. S.A., S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L, părţile au convenit că începând cu data încheierii actului adiţional şi până la plata integrală a concurenţei, suma totală de 85.787,04 RON fără TVA, cuvenită S.C. B. S.A. şi reprezentând contravaloarea în parte a mobilierului aferent proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava, se va vira în contul A..
Înalta Curte constată că reclamanta solicită obligarea pârâtei B. S.A., în reorganizare judiciară, să emită şi să comunice, către pârâta U.A.T. JUDEŢUL SUCEAVA, factura, însotiţă de instrucţiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A., care să cuprindă, în mod obligatoriu datele indicate în petitul acţiunii, respectiv obligarea pârâtei U.A.T. JUDEŢUL SUCEAVA să primească şi să înregistreze în evidenţele contabile factura emisă de pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în conformitate cu petitul nr. 1 al cererii de chemare în judecată, însotiţă de instrucţiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A..
Aşadar, solicitarea reclamantei ce face obiectul prezentei cauze derivă din Contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/04.12.2018, având ca obiect principal proiectarea, execuţia şi finalizarea lucrărilor de extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava, pretenţiile reclamantei provenind dintr-un contract de achiziţii publice, o formă de contract administrativ.
În concret, este vorba despre un proces privind executarea unei forme de contract administrativ, mai exact plata mobilierului aferent proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ştefan cel Mare Suceava, instanţa fiind chemată să analizeze o obligaţie ce rezultă din contractul încheiat, iar prin Contractul de cesiune nr. x/27.07.2020 creanţa nu şi-a schimbat natura şi nici drepturile şi obligaţiile debitorului-terţ cedat, ci s-a schimbat doar titularul dreptului de a încasa creanţa.
Astfel, în situaţia în care a intervenit o cesiune de creanţă, aşa cum este cazul în speţă, obligaţia şi-a păstrat natura, iar, din această perspectivă se reţine că, în materia contractelor de achiziţii publice, ce sunt contracte administrative, iar nu de drept privat, este incidentă Legea nr. 101/2016, care conţine norme proprii de competenţă, derogatorii de la dreptul comun.
În egală măsură, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 23 noiembrie 2022, după modificarea Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022.
În forma iniţială a Legii nr. 101/2016, prin art. 53 alin. (1) se dădeau în competenţa instanţei de contencios administrativ toate "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".
Prin norma tranzitorie, cuprinsă în art. 69 alin. (2) din acelaşi act normativ, se statua, în principiu, că "Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare".
Ulterior, prin art. II din Legea nr. 212/2018 a fost modificat art. 53 din Legea nr. 101/2016, competenţa fiind scindată între instanţele civile şi cele de contencios administrativ. Astfel, prin art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, competenţa de judecare a proceselor şi cererilor care decurg din executarea contractelor administrative a fost stabilită în favoarea instanţelor civile, în timp ce instanţele de contencios administrativ au rămas competente, conform art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, doar în ceea ce priveşte "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor".
Art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016 a suferit o nouă modificare prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022, care a dat în competenţa instanţelor civile "litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă".
În fine, prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 208/2022 a fost modificat art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, fiind date în competenţa instanţelor de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziţii publice, "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".
Legiuitorul nu a procedat însă cu această ocazie şi la abrogarea sau modificarea art. 53 alin. (1) indice 1 din acelaşi act normativ, astfel încât, după modificarea survenită prin Legea nr. 208/2022, procesele şi cererile privind executarea contractelor s-au regăsit şi la alin. (1) şi la alin. (1) indice 1 ale art. 53 din Legea nr. 101/2016.
Se impune a se arăta şi că, prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice au fost aduse noi modificări Legii nr. 101/2016.
Între altele, a fost modificat art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, în sensul că au fost date tot în competenţa instanţelor de contencios administrativ şi "litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă".
În concluzie, după intrarea în vigoare a modificării operate asupra art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin Legea nr. 208/2022, competenţa de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice aparţine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor, indiferent de data la care s-a iniţiat procedura de achiziţie.
În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 11 din 19 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 753 din 18 august 2023: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului".
În ceea ce priveşte chestiunea identificării instanţei competente să judece cauza pendinte, în raport şi de aspectele statuate prin Decizia RIL nr. 11/2023, Înalta Curte, în aplicarea art. 24 C. proc. civ. şi faţă de data formulării cererii de chemare în judecată (23.11.2022), reţine că este competentă secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia are sediul social reclamanta, aceasta din urmă indicând, de altfel, Tribunalul Bucureşti, secţia Civilă.
Aşa fiind, deşi instanţele aflate în conflict sunt Judecătoria Cluj-Napoca şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte va stabili, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, subliniind că declinările reciproce de competenţă reprezintă doar premisa regulatorului de competenţă, în timp ce soluţionarea acestuia impune identificarea instanţei competente în condiţiile legii şi transmiterea dosarului către aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2024.