Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 octombrie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. S.A., C. şi D., solicitând instanţei să dispună obligarea acestora:
a) la înregistrarea declaraţiei privind cedarea - cesionarea de acţiuni, încheiată la data de 26.10.2010 si înscrierea reclamantei A. S.R.L. în registrul acţionarilor B. S.A. în calitate de unic proprietar asupra pachetului de 702.609 acţiuni nominative dematerializate, dobândite de la proprietarul necontestat A. prin cesiuni succesive în perioada 2007 - 2010, pe relaţia A. S.R.L..
b) să elibereze reclamantei certificatul de acţionar cuprinzând datele la care face referire/trimitere art. 97 din Legea nr. 31/1990.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 97, art. 98, art. 123 alin. (3), art. 177 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 1, art. 7 şi art. 8 din H.G. nr. 885/1995, republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 3228 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2016 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtului C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei B. S.A. şi a pârâtului D., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei civile atacate şi dispunerea rejudecării de către prima instanţă; în subsidiar, a solicitat, ca urmare a rejudecării cauzei de către instanţa de apel, admiterea acţiunii şi dispunerea înregistrării în registrul acţionarilor B. S.A. a declaraţiei privind cedarea-cesionarea de acţiuni, încheiată în data de 26.10.2010, înscrierii sale în registrul acţionarilor B. S.A. în calitate de unic proprietar asupra pachetului de 702.609 acţiuni nominative dematerializate, dobândite de la proprietarul necontestat A. prin cesiuni succesive în perioada 2007-2010, pe relaţia A. S.R.L., precum şi eliberării, de către administratorul societăţii, a certificatului de acţionar cuprinzând datele la care face referire/trimitere art. 97 din Legea nr. 31/1990.
Apelanta-reclamantă a formulat cerere de suspendare a judecăţii apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. raportat la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecăţii apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de apelanta-reclamantă, având în vedere stadiul procesual al prezentului dosar, care se află în apel, şi stadiul procesual al dosarului nr. x/2013, care se află în primă instanţă, nefiind repus pe rol în acest moment. Curtea de apel a apreciat că, faţă de stadiul procesual al dosarelor, nu se impune, nefiind oportună, suspendarea judecăţii apelului formulat în cauză.
Prin decizia civilă nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. S.A., C. şi D..
Împotriva deciziei civile nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă 1792 din 23 noiembrie 2022, dar şi a încheierii din 2 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2022, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Dreptul de a cere înregistrarea în registrul acţionarilor, arată recurenta, îl are cel ce justifică dreptul de proprietate asupra acţiunilor. În litigiul în care se analizează, pe cale principală, fondul raporturilor juridice (dosar nr. x/2013), se stabileşte incontestabil cine este titularul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, respectiv cine are îndreptăţirea de a solicita înregistrarea în registrul acţionarilor.
Valabilitatea "Acordului" datat 23.07.2007 depinde cel puţin în parte, în mod esenţial, dezlegarea pricinii de faţă. Adică, dacă "Acordul" este nul, consecinţa directă constă în consolidarea dreptului de proprietate al subscrisei asupra pachetului de 702.609 acţiuni emise de B. S.A. şi - corelativ - dreptul subscrisei de a fi înregistrată ca atare în registrul acţionariulor B. S.A..
Mai mult, al doilea capăt de cerere din acţiunea înregistrată sub nr. x/2013 este similar cu cererea de la lit. a) din acţiunea înregistrată sub nr. x/2016, ambele solicitări vizând înregistrarea în registrul acţionarilo a societăţii A. S.R.L., fiind cu atât mai evidentă înrâurirea soluţiei din dosarul mai vechi asupra soluţiei din dosarul mai nou.
În argumentarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, recurenta-reclamantă a invocat incidenţa motivelor de recurs reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5); când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (pct. 8).
Subsumat motivului de casare instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 425 C. proc. civ., principiul disponibilităţii reglementat de art. 9 alin. (2) şi art. 22 C. proc. civ., principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 C. proc. civ., dispoziţiile art. 78 C. proc. civ., prevederile art. 35 C. proc. civ., prevederile art. 480, 1200 - 1202 C. civ. de la 1864, precum şi prevederile art. 431 alin. (2), (43)4 şi 435 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa a încălcat principiul de drept substanţial conform căruia actele întocmite de agenţii puterii publice se bucură de prezumţia de veridicitate.
Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.
Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.
Prin încheierea de şedinţă din 15 octombrie 2024, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; fiecare dintre părţi a depus punct de vedere la raport.
În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 26 noiembrie 2024.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
Totodată, art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: "(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".
Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.
De asemenea, dispoziţiile art. 99 alin. (1) teza I din C. proc. civ., prevăd următoarele: "(1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte", iar alin. (2) din acelaşi cod stipulează că "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."
În conformitate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".
Înalta Curte constată că prin acţiunea promovată, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. S.A., C. şi D., solicitând instanţei să dispună obligarea acestora:
a) la înregistrarea declaraţiei privind cedarea - cesionarea de acţiuni, încheiată la data de 26.10.2010 si înscrierea reclamantei A. S.R.L. în registrul acţionarilor B. S.A. în calitate de unic proprietar asupra pachetului de 702.609 acţiuni nominative dematerializate, dobândite de la proprietarul necontestat A. prin cesiuni succesive în perioada 2007 - 2010, pe relaţia A. S.R.L..
b) să elibereze reclamantei certificatul de acţionar cuprinzând datele la care face referire/trimitere art. 97 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că este vorba de o acţiune neevaluabilă în bani, având ca obiect obligaţia de a face, conform art. 94 lit. h) C. proc. civ., şi, prin urmare, hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs, recursul fiind inadmisibil.
Prin urmare, decizia civilă nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs a fost atacată şi încheierea din 2 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în raport de care se reţin următoarele:
Prin încheierea din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecăţii apelului formulată de apelanta-reclamantă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., raportat la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti.
Încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare (ori s-a admis cererea de repunere pe rol) nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 C. proc. civ., care se referă la suspendarea procesului (încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului), incident procedural asupra căruia instanţa pronunţă o încheiere interlocutorie care poate fi atacată în mod separat cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 2 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2016.
Aşadar, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată odată cu fondul, dacă hotărârea pronunţată şi prin care instanţa se dezînvesteşte este susceptibilă de vreo cale de atac; soluţia decurge din faptul că aceste încheieri sunt încheieri premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută de art. 466 alin. (4) C. proc. civ., normă aplicabilă şi în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 C. proc. civ.
Cum decizia pronunţată de curtea de apel este definitivă, regimul juridic propriu încheierii recurate din perspectiva căilor de atac este cel aplicabil hotărârii ce se pronunţă asupra fondului apelului.
Aşa fiind, încheierea din 2 noiembrie 2022 nu este susceptibilă de a fi recurată în condiţiile în care hotărârea ce urmează a se pronunţa pe fondul apelului nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2022 şi deciziei civile nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Totodată, va respinge şi cererea intimaţilor-pârâţi B. S.A. şi D. de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, observând că nu au fost administrate dovezi care să ateste efectuarea lor, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2022 şi deciziei civile nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de intimaţii-pârâţi B. S.A. şi D..
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2024.