Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024
Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la 8 mai 2023 şi înregistrată sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, arătând că înţelege să conteste faptul că la transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, prin decizia nr. 202069 din 17.03.2010, cu plata începând cu 01.03.2010, perioada lucrată în condiţii speciale (subteran) 05.11.1979 – 01.09.1997 (17 ani, 9 luni şi 26 zile) a fost valorificată greşit, fiind valorificată la grupa I (Legea nr. 3/1977) în loc de condiţii speciale.
Prin sentinţa civilă nr. 1086 din data de 30 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Suceava – secţia I Civilă a respins excepţia tardivităţii formulării cererii, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă, a constat prescris dreptul material la acţiune al reclamantului pentru pretenţiile aferente perioadei 01.03.2010 – 08.05.2020, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 170 din 07.02.2024, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins apelul exercitat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1086 din data de 30 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2023, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub dosar nr. x/2024.
Prin încheierea din 04.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, s-a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi formarea unui nou dosar cu nr. x/2024
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul A. a arătat că nu s-a ţinut cont de prevederile art. 1671, art. 44, art. 77 alin. (3) şi anexa 4, tabel 4 din Legea nr. 19/2000, coroborate între ele.
De asemenea, a susţinut că nu s-a ţinut cont de dezlegările statuate prin decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispoziţiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare.
Învederează că acelaşi complet care i-a respins apelul, a admis apelul altui coleg, în dosarul nr. x/2023, prin decizia nr. 502 din 25 aprilie 2023.
La solicitarea Curţii de Apel Suceava, petentul A. a indicat hotărârile în raport cu care invocă contradictorialitatea deciziei civile nr. 170/07.02.2024, respectiv: decizia nr. 502 din 25 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023; decizia nr. 346 din 21 martie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, decizia nr. 375 din 22 martie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, decizia nr. 376 din 22 martie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, decizia nr. 380 din 2 aprilie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, decizia nr. 506 din 30 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023.
Prin decizia civilă nr. 719 din 10.09.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a trimis cauza privind soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 170 din 7 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023, intimată în cauză fiind Casa Judeţeană de Pensii Suceava, spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub dosar nr. x/2024.
La 25 mai 2024, intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII SUCEAVA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, iar la 7 noiembrie 2024, revizuentul A. a depus la dosar o completare a motivelor de revizuire.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al căii extraordinare de atac, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.
Având în vedere că dosarul nr. x/2023 a fost înregistrat pe rolul instanţelor la 08 mai 2023, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, sunt aplicabile în cauză.
În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Prin urmare, este aplicabilă în prezenta cauză forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ., care prevede că: "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".
Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.
Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din acelaşi act normativ, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".
Textul art. 431 C. proc. civ. are ca finalitate înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi între dispozitivul şi considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii şi hotărârea pronunţată în cea de-a doua judecată. De asemenea, urmăreşte evitarea contradicţiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.
Deşi, în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză), trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu şi alături de alte părţi), fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.
Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice, întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legea nu a făcut-o.
În speţă, din cererea de revizuire, se constată că revizuentul invocă argumente cu privire la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, trebuie, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi.
În speţă, cea din urmă cerinţă nu este îndeplinită.
Astfel, hotărârile judecătoreşti invocate de revizuent nu au fost pronunţate între aceleaşi părţi cu cele din prezentul litigiu.
Astfel, se observă că, deşi au acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, litigiile din cele şapte dosare au avut părţi diferite. Astfel, instanţa supremă observă că dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe B., dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe C., dosarul nr. x a avut ca reclamant pe D., dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe E., dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe F., dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe G., în timp ce dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe A..
Pentru producerea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat este necesară identitatea de părţi, în sensul că statuările anterioare dintr-o hotărâre pot fi opuse de partea care a câştigat, într-un nou proces, faţă de partea cu care s-a judecat în primul proces.
Dar, raportat la prevederile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., faţă de un terţ, cele statuate anterior se impun ca o prezumţie relativă, acesta, în procesul subsecvent, putând face dovada contrară celor stabilite de prima instanţă.
Legat de efectele substanţiale ale hotărârii judecătoreşti, conform art. 435 alin. (2) C. proc. civ., o hotărâre pronunţată între părţi se opune în procesul dintre un terţ şi o parte din primul litigiu ca un mijloc de probă împotriva căruia se poate face dovada contrară.
Aceasta este situaţia şi în speţă, de vreme ce revizuentul se prevalează de hotărâri pronunţate în dosare diferite, având acelaşi obiect, cauză şi acelaşi pârât, însă în raport de care revizuentul este un terţ.
În contextul în care chestiunile examinate în primele şase litigii au fost dezlegate prin raportare la părţi distincte, nu se poate pune problema existenţei unor hotărâri contradictorii sau a imposibilităţii executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac şi repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate prin hotărâre definitivă. Instanţa supremă reţine că practica neunitară a unei instanţe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În consecinţă, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 170 din 7 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 170 din 7 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2024.