Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la 05.09.2023, sub număr dosar x/2023, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta - C. S.R.L., în temeiul art. 1930, 1941-1954 din C. civ., a solicitat instanţei ca, prin încheierea ce se va pronunţa să se dispună:
- numirea în calitate de lichidator al societăţii în participaţie dizolvată ca urmare a încetării contractului de asociere în participaţiune nr. x/21.11.2018, încheiat între asociaţii A. S.R.L. şi C. S.R.L., a practicianului în insolvenţă D. cu sediul în Bucureşti, şi stabilirea remuneraţiei lichidatorului conform ofertei financiare a acestuia;
- obligarea asociaţilor A. S.R.L. şi C. S.R.L. la predarea către lichidator a bunurilor asociaţiei în participaţiune dizolvate, împreună cu documentele aferente cheltuielilor şi veniturilor obţinute pe perioada asocierii, respectiv obligarea lichidatorului la îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 1942-1954 din C. civ.
- obligarea asociaţilor societăţii dizolvate la suportarea în mod solidar a cheltuielilor aferente procedurii de lichidare stabilite în bilanţul de lichidare întocmit de lichidator.
Prin sentinţa civilă nr. 1152/2023 din 22 noiembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Novaci - Judeţul Gorj, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, dosarul fiind trimis spre competentă soluţionare la Tribunalul Gorj.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că nu există o dispoziţie specială care să stabilească în competenţa judecătoriei soluţionarea cererii petentei, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. conform cărora, "tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe". Totodată, a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 41 din Legea 85/2014.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub acelaşi nr. de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 44/2024 din 23.04.2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, chiar dacă a fost formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., se tinde la soluţionarea unei situaţii juridice ce vizează asocierea în participaţiune, respectiv numirea unui lichidator al acesteia, şi nu obţinerea unei anumite conduite a pârâtei în vederea realizării unui drept.
Această concluzie rezultă şi din finalitatea acestui demers, respectiv numirea unui lichidator al asocierii şi nu al pârâtei.
A reţinut că este evident faptul că o astfel de cerere este necesar a fi formulată în contradictoriu cu asociaţii contractului de asociere în participaţiune, necesitatea rezultând din faptul că asocierea în participaţiune este în fapt un contract prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participaţie la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni pe care le întreprinde, fără a putea dobândi însă personalitate juridică şi neconstituind faţă de terţi o persoană distinctă de persoana asociaţilor.
Or, în condiţiile în care cererea este îndreptată în mod evident împotriva unei persoane fără personalitate juridică, chiar daca este formulată de unul dintre asociaţi în contradictoriu cu celălalt asociat, competenţa teritorială este reglementată de dispoziţiile art. 110 C. proc. civ., potrivit căruia, în cazul în care o asemenea entitate are calitatea de pârât, la stabilirea competenţei va fi avută în vedere fie regula generală prevăzută de art. 107 C. proc. civ., dacă membrii respectivei entităţi au încredinţat conducerea sau administrarea acesteia unei anumite persoane, în funcţie de domiciliul acelei persoane, ori la art. 112 C. proc. civ., interesând domiciliul oricăruia dintre membrii entităţii.
În cauză, analizând Contractul de asociere nr. x/21.11.2018, a constatat că părţile au stabilit, fără echivoc, faptul că asocierea va fi condusă de Partenerul principal A. S.R.L., care are sediul în circumscripţia Tribunalului Bihor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 146/LP/2024 din 02.10.2024, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că litigiul se poartă între foştii parteneri din contractul de asociere în participaţiune nr. x/21.11.2018. Reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta C. S.R.L., cu sediul în raza teritorială a Tribunalului Gorj (conform fişei ORC depuse la dos. Jud. Novaci) în temeiul prevederilor art. 1930 C. civ., respectiv 1941-1954 C. civ., în vederea numirii unui lichidator al societăţii în participaţiune dizolvate, respectiv pentru obligarea asociaţilor la predarea către lichidator a bunurilor asociaţiei dizolvate, împreună cu documentele încheiate pe perioada asocierii.
S-a reţinut că prezentul litigiu nu este guvernat de norme care să reglementeze o competenţă teritorială exclusivă, cauza urmând regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., la instanţa în a cărui circumscripţie îşi are sediul pârâta. Din punct de vedere al competenţei materiale, litigiul intră în competenţa reziduală de primă instanţă a tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Tribunalul Bihor a reţinut şi că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 110 C. proc. civ. deoarece pârâtă nu este o entitate fără personalitate juridică.
De asemenea, a reţinut că, clauza contractuală atributivă de competenţă stipulată la art. 12.1 din contractul de asociere în participaţiune nr. x/21.11.2018 putea fi invocată numai de către pârâta C. S.R.L. pe calea întâmpinării, având în vedere că reglementează o competenţă teritorială de ordine privată. Pârâta nu a înţeles să ridice excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, iar instanţele de judecată nu pot din oficiu să invoce această necompetenţă. Pe cale de consecinţă, prin neinvocarea de către pârâtă a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, competenţa a rămas câştigată în favoarea Tribunalul Gorj, instanţă în a cărui circumscripţie îşi are sediul pârâta.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu între foştii parteneri din contractul de asociere în participaţiune nr. x/21.11.2018, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., cu sediul în raza teritorială a Tribunalului Gorj, solicitând, în temeiul prevederilor art. 1930 C. civ., respectiv 1941-1954 C. civ., numirea unui lichidator al societăţii în participaţiune dizolvate pentru a fi obligaţi asociaţii la predarea către lichidator a bunurilor asociaţiei dizolvate, împreună cu documentele încheiate pe perioada asocierii.
Prin urmare, stabilirea competenţei se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant.
Astfel, competenţa de soluţionare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1930 şi art. 1941-1954 C. civ., cu privire la procedura lichidării societăţii.
Art. 1941 alin. (1) C. civ. prevede că: "Lichidarea se face, dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de societate sau prin convenţie ulterioară, de toţi asociaţii sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate. În caz de neînţelegere, lichidatorul este numit de instanţa judecătorească, la cererea oricăruia dintre asociaţi."
În condiţiile în care în analiza competenţei, instanţa trebuie să se limiteze la elementele cererii de chemare în judecată, aşa cum le-a înţeles reclamanta, raportat la limitele învestirii, se reţine că litigiul nu este guvernat de norme care să reglementeze o competenţă teritorială exclusivă, în speţă fiind incidentă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Aşadar, Înalta Curte reţine că Tribunalul Gorj nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât competenţa de soluţionare a acţiunii pendinte este reglementată de norma generală de drept comun, care instituie un caz de competenţă de ordine privată.
Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".
Or, în speţă, pârâta C. S.R.L. nu a formulat întâmpinare şi nici nu a invocat, la termenul la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, în raport cu clauza atributivă de competenţă inserată la art. 12.1 din contractul de asociere în participaţiune.
De aceea, Tribunalul Gorj rămâne competent să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu o poate invoca din oficiu.
În considerarea celor arătate, ţinând cont că pârâta are sediul în judeţul Gorj, localitate aflată în circumscripţia Tribunalului Gorj, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secţia a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secţia a II-a Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2024.