Şedinţa publică din data de 26 martie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132/F din data de 15.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:
1. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.
Potrivit art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 5 ani.
Potrivit art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 5 ani.
Potrivit art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 modificată şi republicată cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 5 ani.
Potrivit art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.
În baza art. 396 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite cele 5 pedepse aplicate prin prezenta sentinţă, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte patru pedepse stabilite prin prezenta sentinţă, respectiv 3 ani închisoare, şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 9 ani închisoare.
Potrivit art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 5 ani, pedeapsă care se execută după executarea pedepsei principale rezultante a închisorii, după graţierea totală ori a restului pedepsei principale rezultante a închisorii, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale rezultante a închisorii sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
Potrivit art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie cea mai grea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pedeapsă care se execută de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până când pedeapsa principală rezultantă a închisorii va fi executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 72 C. pen., i-au fost deduse din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului perioadele în care acesta a fost reţinut, arestat la domiciliu şi arestat preventiv de la data de 26.09.2013 până la 30.09.2013, de la data de 08.08.2014 până la 09.08.2014 şi de la data de 14.08.2014 până la data de 16.06.2015.
2. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002, a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002, a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 rap. la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002, a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002, a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 rap. la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele 4 pedepse stabilite prin prezenta sentinţă şi i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni închisoare, inculpata executând în final pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatei, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatei, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal desfăşurat faţă de inculpatul C. cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen..cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1969 rap. la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1969 rap. la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele 4 pedepse stabilite prin prezenta sentinţă şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Potrivit art. 71 alin. (1) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i-a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 din legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 72 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei rezultante perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, de la data de 26.09.2013 până la data de 30.09.2013.
Împotriva acestei sentinţe, printre alţii, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, inculpaţii A., B. şi C. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Prin decizia penală nr. 252/A din 21.08.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, printre altele, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva sentinţei penale nr. 132 din 15.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2017(3156/2017), numai în ceea ce priveşte nelegalitatea pedepsei aplicate intimatului apelant inculpat C. şi apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi C., împotriva aceleaşi sentinţe.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi, rejudecând în aceste limite:
I. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 5 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioadele în care acesta a fost reţinut, arestat la domiciliu şi arestat preventiv, de la 26.09.2013 până la 30.09.2013, de la 08.08.2014 până la 09.08.2014 şi de la 14.08.2014 până la 16.06.2015.
II. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002 şi art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.
Potrivit art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
În baza art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 19 din Legea 682/2002, art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
Potrivit art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 rap. la art. 124 C. pen. din 1969 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale.
În temeiul art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în forma continuată.
Potrivit art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (2) lit. b) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin hotărâre, urmând ca inculpata B. să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
În baza art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002 şi art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.
În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
În baza art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 19 din Legea 682/2002, art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.
Potrivit art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s- aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în forma continuată.
Potrivit art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (2) lit. b) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul C. să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
În baza art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 861 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, potrivit art. 862 alin. (2) C. pen. din 1969, fiind obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 863 alin. (3) lit. a) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să desfăşoare o activitate sau va urma un curs de învăţământ sau de calificare ce va fi stabilit de Serviciul de Probaţiune Mehedinţi;
În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse.
S-a luat act că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 26.09.2013 până la data de 30.09.2013.
S-a menţinut dispoziţia instanţei de fond privind încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale, conform art. 122 alin. (1) li.d) C. pen. din 1969 rap. la art. 124 C. pen. din 1969.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin deciziei.
Împotriva deciziei penale nr. 252/A din data de 21 august 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au formulat recurs în casaţie inculpatul C. la data de 21.09.2023, prin apărător ales, avocat D. cu împuternicire avocaţială aflată în copie la dosar de recurs în casaţie şi inculpaţii A. şi B., la data de 29.09.2023, prin apărător ales, avocat E. cu împuternicire avocaţială aflată la fila x, respectiv dosar de recurs în casaţie.
Prin cererile formulate de inculpaţi a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
I. În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpatul C. a arătat, în esenţă, că pentru fapta de complicitate la evaziune fiscală şi fapta de spălare de bani din luna septembrie 2013 nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate obiectivă, nefiind prevăzute de legea penală, întrucât nu sunt descrise în decizia recurată şi nu se pot identifica elementele constitutive ale celor două infracţiuni, rezultând astfel lipsa corelaţiei faptelor din 2013 cu tipicitatea obiectivă a infracţiunilor reţinute.
În aceste condiţii, inculpatul C. a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desfiinţarea hotărârii, anularea tuturor formelor de executare şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi pentru infracţiunea de spălarea banilor în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
II. Sub un prim aspect, se constată că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. cuprind motive de recurs în casaţie cvasi-identice, astfel că se impune analiza acestora împreună.
Astfel, în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpaţii A. şi B. au arătat, în esenţă, că noţiunea de tipicitate se referă atât la elementele obiective, cât şi la elemente subiective din structura normei de incriminare, fiind elemente prin prisma cărora se analizează concordanţa între modelul descris de legiuitor în norma de incriminare şi fapta concret săvârşită, iar absenţa oricărui element constitutiv al infracţiunii lipseşte acţiunea penală de temeiul său de drept, putându-se afirma că lipsa de corespondenţă între trăsăturile faptei concrete şi trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare determină neprevederea faptei de către legea penală.
Această verificare exhaustivă a corespondenţei faptelor concrete cu tiparul normei de incriminare se impune şi ca urmare a aplicabilităţii directe şi prioritare în dreptul naţional a dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea celor doi inculpaţi, din analiza stării de fapt reţinute şi a probatoriului administrat, rezultă că fapta nu a fost săvârşită cu forma de tipicitate prevăzută de lege, iar instanţa a depăşit inclusiv limitele actului de sesizare reţinând aspecte pentru care inculpaţii nu au fost trimişi în judecată.
Astfel, s-a susţinut că, prin faptele descrise în actul de acuzare şi reţinute ca atare de către instanţa de apel, nu s-a cauzat vreo pagubă la bugetul de stat, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză financiar contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă, raportul fiind întemeiat pe Deciziile CJUE acceptate de instanţa de apel prin încheierea din 28 martie 2023, împrejurare care atrage lipsa de tipicitate a infracţiunii de evaziune fiscală, corecta încadrare juridică, care a fost invocată în apel şi cu privire la care instanţa nu s-a pronunţat, fiind aceea a contravenţiei/infracţiunii de prezentarea de situaţii financiare care conţin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire identificarea persoanei raportoare prevăzută de art. 41 din Legea nr. 82/1991 respectiv fostul art. 43 din Lege, care era în vigoare la data presupuselor fapte imputate inculpaţilor.
De asemenea, s-a susţinut că faptei îi lipseşte tipicitatea necesară prevăzută de lege, în condiţiile în care se afirmă că un număr de 19 societăţi furnizoare ale facturilor apreciate ca fictive au fost calificate de procuror/instanţă ca fiind fantomă, fără însă a fi cercetate sau verificate de ANAF, iar din actele de urmărire penală aflate la dosarul cauzei rezultă că aceste 19 societăţi furnizoare sunt denumite firme fantomă, dar administratorii/asociaţii acestora nu au fost cercetaţi penal şi nu au fost trimişi în judecată, iar ANAF nu a realizat acte de urmărire fiscală faţă de acestea pentru presupuse facturi fiscale fictiv emise.
Din modul de reglementare a infracţiunii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în opinia inculpaţilor, pentru existenta acesteia este necesar a se stabili cu exactitate cine sunt persoanele care au realizat actele de afectare a bugetului de stat prin activitatea comercială derulată, fiind vorba de existenţa a cel puţin două persoane: beneficiar -furnizor, deoarece raportul comercial - fiscal nu poate exista în lipsa acestora împreună, în condiţiile în care o factură nu poate fi nelegală pentru o parte şi legală pentru cealaltă parte şi în ce a constat această afectare şi care este prejudiciul cauzat bugetului de stat, neexistând această faptă fără existenţa laturii civile.
La data derulării evenimentelor reţinute prin Rechizitoriul nr. x din dala de 23.09.2015 în sarcina inculpaţilor, erau în vigoare şi dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 care reglementa infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii, infracţiune ce a făcut parte din categoria infracţiunilor care au avut legătură cu activităţile economice ale unei societăţi.
Elementul material al infracţiunii de fals în contabilitate cuprindea trei modalităţi alternative de realizare: prin efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ; prin omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept urmare denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ şi prin emiterea de documente justificative fictive, false, care nu reflectă un eveniment întâmplat în realitate, dar prin care nu se afectează bugetul de stat.
În jurisprudenţă, s-a arătat că înregistrarea inexactă în contabilitate este considerată evaziune fiscală şi pedepsită ca atare numai dacă va avea drept consecinţă sustragerea de la obligaţiile fiscale impuse prin lege. În cazul în care nu sunt afectate obligaţiile fiscale, această faptă se va încadra în fals intelectual la legea contabilităţii prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991.
În opinia inculpaţilor, nu orice înregistrare inexactă în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, are drept rezultat neîndeplinirea obligaţiilor fiscale.
În continuare, inculpaţii au arătat că, pentru a putea dispune condamnarea pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, instanţa a înlăturat nelegal Raportul de expertiză financiar - contabilă administrat în cercetarea în fond şi care constata că nu există prejudiciu cauzat bugetului de stat şi care se întemeia în mare parte pe jurisprudenţa CJUE, respectiv instanţa şi-a contrazis decizia şi argumentele aferente expuse în încheierea din data de 28.03.2023, act în care a arătat expres şi explicit faptul că respinge sesizarea CJUE solicitată de inculpatul A..
Din analiza deciziilor CJUE luate în considerare de instanţa de apel, rezultă că perspectiva instanţei europene în analiza mecanismului de stabilire a caracterului real ori fictiv al unei operaţiuni economice, trebuie să se aibă în vedere, în principal, analiza condiţiilor de fond ale acesteia, şi abia în plan secundar analiza celor formale, În acest context s-a precizat că o factură care are toate rubricile completate conform dispoziţiilor legale, poate totuşi atesta o operaţiune nereală, fictivă, motiv pentru care trebuie să se constate dacă prestaţia sau serviciu a fost realizat. De asemenea o factură care are anumite erori, în elementele neesenţiale ale acesteia, din perspectiva jurisprudentei CJUE, a fost acceptată ca dovadă de existentă a tranzacţiei respective, considerându-se că importante sunt elementele facturii care permit identificarea persoanei care a întocmit factura şi a naturii serviciilor furnizate/bunurilor livrate şi faptul că serviciul/tranzacţia au fost reale.
Se poate constata că raţionamentul CJUE este fundamental opus celui indicat de instanţa de apel, referitor la existenţa infracţiunii de evaziune fiscală.
Raportul de Expertiză financiar contabilă ignorat/înlăturat atât de instanţa de fond, cât şi cea de apel, demonstrează că relaţiile comerciale derulate de inc. S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. cu cele 19 societăţi denumite, dar necercetate, ca fiind "fantomă" sau transformate nelegal în firme "fantomă" deoarece nu există un act oficial care să confirme acest aspect, au fost realizate în baza unor contracte care au fost legal încheiate, fiind susţinute ca executare şi derulare de o realitate de fapt dovedită prin toate documentele justificative, pe care legea le prevede toate aceste relaţii comerciale: executarea unor lucrări de construcţii câştigate prin licitaţii publice în favoarea unor autorităţi publice locale şi care au fost efectiv executate, această împrejurare dovedind, din punctul nostru de vedere, legala activitate comercială desfăşurată, exact cum Curtea Europeană de Justiţie a statuat în multiplele decizii pe care le-a emis în acest sens.
Inculpaţii A. şi B. au arătat că li se impută săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală ce are drept latură obiectivă - element material - acţiunea de înregistrare în contabilitatea lor a unor facturi pentru achiziţionarea de servicii/lucrări fictive, emise de 19 societăţi comerciale, apreciate ca având comportament de tip fantomă - furnizori fictiv, fără ca acestea să fie cercetate şi trimise în judecată, deşi din Raportul ele expertiză administrat în cauză rezultă că societăţile inculpate au prezentat şi dovedit, modul în care s-au derulat activităţile comerciale derulate, prezentând toate documentele justificative necesare pentru a demonstra realizarea serviciilor contractate, au dovedit că plăţile s-au realizat prin bancă şi s-au achitat taxele datorate bugetului de stat, lucrările contractate prin licitaţie fiind realizate.
Astfel, inculpaţii au invocat lipsa de tipicitate a elementelor care compun, în opinia instanţei de apel, aşa zisa infracţiune de evaziune fiscală, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, nici sub forma autoratului, nici sub aceea a instigării, întrucât s-a dovedit ca nu există prejudiciu cauzat bugetului de stat, nici în componenta privind neplata obligaţiilor fiscale constând în TVA şi nici în cea privind impozitul pe profit, astfel că se impune achitarea inculpaţilor deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.
Referitor la valoarea probatorie a documentelor întocmite de ANAF şi acceptate de judecătorul de fond drept probe în susţinerea Raportului de constatare tehnico - ştiinţifică întocmit de specialiştii DIICOT şi pentru a suprima raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, acte asumate ca fiind determinante pentru adoptarea soluţiei de condamnare, în ceea îi priveşte, au arătat că există mai multe aspecte de nelegalitate a acestui raţionament şi a acestor probe.
În raport de aspectele menţionate mai sus, inculpaţii A. şi B. au considerat că în cauză, dată fiind lipsa de tipicitate a elementelor relaţionale ale infracţiuni de evaziune fiscală, se poate discuta cel mult de existenţa contravenţiei/infracţiunii prev. de art. 41 din Legea nr. 82/1991-Legea contabilităţii, respectiv fostul art. 43 din lege, care era în vigoare la data presupuselor fapte imputate subsemnatei, dar care la acest moment nu mai este prevăzut de legea penală.
În ceea priveşte infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, reţinută în sarcina inculpatei B., deopotrivă, aceasta a invocat lipsa elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât în doctrină şi în practica judiciară s-a arătat în mod constant, faptul că între infracţiunea predicat şi infracţiunea de spălare a banilor există o dublă legătură cure se concretizează atât la nivel obiectiv, ca cerinţa ataşată obiectului material (bunuri cu origine ilicita), cat şi la nivel subiectiv (inculpatul sa aibă cunoştinţă ca aceste bunuri provin din infracţiuni).
Prin urmare, pe de o parte, în dovedirea infracţiunii predicat, nu se poate constata existenţa unei acţiuni de spălare a banilor, iar pe de altă parte chiar starea de fapt reţinută poate conduce la constatarea lipsei elementelor de tipicitate ale acestei infracţiuni care a fost reţinută ca infracţiune subsecventă infracţiunii de evaziune fiscală.
Ca atare, dat fiind caracterul subsecvent al aceste infracţiuni şi legătura sa indisolubilă cu infracţiunea predicat, având în vedere lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, rezultă lipsa de tipicitate şi pentru infracţiunea de spălare a banilor.
Astfel, s-a susţinut că latura obiectivă a infracţiunii presupune două variante de comitere: ascunderea sau disimularea. Acţiunea de ascundere sau de disimulare vizează atât ascunderea simplă, cât şi ascunderea deghizată a originii ilicite a bunurilor.
Ascunderea este acţiunea prin care făptuitorul ascunde natura, originea, amplasarea, dispunerea, transmiterea, deplasarea proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente care constituie venituri ilicite, iar disimularea constituie activitatea prin care făptuitorul prezintă sub o formă legală bunurile sau drepturile provenite din săvârşirea infracţiunilor.
În esenţă, acţiunile ce constituie element material al infracţiunii în această variantă se realizează prin operaţiuni juridice, economice, financiare etc. care se raportează la natura, originea, situarea, circulaţia, dispoziţia sau oricare drepturi asupra bunurilor, că aceste bunuri provin din săvârşirea de infracţiuni.
Latura subiectivă a infracţiunii presupune comiterea faptei cu intenţie, aceasta rezultând ca formă din sintagmele utilizate de legiuitor în textul de incriminare, respectiv cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni (sintagmă utilizată în toate cele trei modalităţi normative de incriminare) şi în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a bunurilor ori de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea principală să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei (sintagmă utilizată de legiuitor doar în cadrul primei modalităţi normative de incriminare pentru a califica modalitatea intenţiei ca formă de vinovăţie).
În sarcina inculpatei B. s-a reţinut comiterea acestei infracţiuni sub forma transferurilor succesive de bani de la o societate la alte societăţi, transferul având ca obiect o sumă reprezentând plăti pentru achiziţia fictivă de servicii şi cumpărarea fictivă de bunuri.
Însă această opinie a fost infirmată de Expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătoreşti şi s-a reţinut nelegal şi netemeinic de către instanţa de apel că, prin scoaterea sumei de bani din capitalul societăţii, persoanele condamnate pentru infracţiunea de spălare de bani ar fi obţinut în fapt un folos propriu, însuşind bani pe care îi administrau şi ar fi majorat fictiv masa cheltuielilor, scăzându-se astfel baza impozabilă şi cauzând un pretins prejudiciu la bugetul statului.
S-a mai arătat că transferurile de bani menţionate sentinţa apelata nici nu au putut avea ca scop ascunderea originii banilor, în conidiile în care sumele de bani au plecat din societate, cu acte bancare, deci, la vedere, originea lor fiind evidentă şi nici disimularea originii ilicite a acestora nu se poate retine, deoarece prin actul de acuzare nu s-a susţinut că banii din capitalul societăţii ar fi fost iliciţi, deci transferul nu a avut ca scop albirea acestora.
Disproporţia şi confuzia juridică creată între prejudiciul în cuantum de 7.690.154 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit neachitat constatat de instanţa de fond raportat la infracţiunea predicat - evaziune fiscală, respectiv suma de 36.142.559 RON considerată de instanţa de apel ca fiind suma reciclată prin săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, reprezintă situaţie imposibil de acceptat din punct de vedre legal şi a practicii judiciare în materie.
Un alt argument invocat de inculpată care demonstrează că între prejudiciul cauzat de infracţiunea predicat şi suma reciclată prin infracţiunea de spălare a banilor trebuie să existe o corelare, rezultă şi din Decizia nr. 23/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală care a decis că în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.
Această decizie demonstrează că între cele două infracţiuni nu poate exista diferenţă de sume ce sunt presupus a fi obţinute.
În concluzie, raportat la aspectele menţionate mai sus şi la probatoriul legal administrat în cursul cercetării judecătoreşti şi care prezintă relevanţa sub aspectul acuzaţiei de evaziune fiscală şi, prin urmare, direct asupra infracţiunii de spălare a banilor, s-a apreciat că se impune a se constata ca decizia recurată este nelegală şi netemeinică, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât s-a dovedit ca nu există un prejudiciu cauzat bugetului de stat, care să fi fost în vreun fel reciclat în forma prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, astfel că se impune achitarea inculpatei deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.
Prin încheierea din 13 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 252/A din data de 21 august 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.
S-a trimis cauza Completului nr. 2, în compunere de 3 judecători, acordându-se termen la data de 26 martie 2024,.
Judecătorul de filtru a reţinut, în esenţă, îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C., analizând îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, s-a constatat că, formal, criticile invocate de recurentul inculpat se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., în analiza îndeplinirii aceleiaşi condiţii prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că, formal, criticile invocate de inculpaţi se circumscriu, doar în parte, în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Din modul în care inculpaţii A. şi B. au formulat criticile împotriva deciziei penale recurate rezultă că se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între faptele săvârşite şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpaţilor nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, recursurile în casaţie fiind admisibile în principiu numai sub acest aspect.
Prealabil, s-a reţinut că trăsătura esenţială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) C. pen. distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înţelege orice act de conduită (acţiune sau inacţiune) sau manifestare de voinţă exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată în norma penală.
Prin urmare, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, dar şi faptul că existenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, precum şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege constituie alte situaţii în care punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale sunt împiedicate, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. d) C. proc. pen., diferite de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., rezultă că, în concepţia legiuitorului, înţelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă a infracţiunii.
Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".
Din această perspectivă, s-a subliniat că, pe calea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator de la dosar având drept consecinţă stabilirea unei alte baze factuale, care să conducă la achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de evaziune fiscală, aşa cum au solicitat aceştia, acest atribut aparţinând exclusiv instanţei de fond şi, respectiv, de apel.
Mai exact, analiza conţinutului mijloacelor de probă administrate în cauză pe care instanţele inferioare şi-au fundamentat soluţia, a fiabilităţii acestora ori a eventualelor contradicţii între ceea ce rezultă din probe, cu referire concluziile raportului de expertiză, la modalitatea de soluţionare a unor cereri invocate în cursul procesului penal, ori schimbarea de încadrare juridică pe de o parte, şi starea de fapt reţinută de instanţă, pe de altă parte, ori chestiuni privind lipsa de vinovăţie, prin raportare la expunerea unei versiuni proprii a situaţiei de fapt, excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Acest din urmă temei legal permite, aşa cum s-a menţionat supra, verificarea hotărârii exclusiv în drept, din perspectiva concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţe şi conţinutul normei de incriminare valorificate la încadrarea juridică, nicidecum reaprecierea elementelor de fapt reţinute, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea penală definitivă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 252/A din data de 21 august 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, în limitele precizate anterior.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile în casaţie formulate ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen.
În cauza de faţă, recurentul inculpaţii C., B. şi A. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
În esenţă, inculpaţii A. şi B. au solicitat să se constate că, în mod greşit, au fost condamnaţi, pentru infracţiunea de evaziune fiscală ce are drept latură obiectivă - element material - acţiunea de înregistrare în contabilitate a unor facturi pentru achiziţionarea de servicii/lucrări fictive, emise de 19 societăţi comerciale, apreciate ca având comportament de tip fantomă - furnizori fictivi, fără ca acestea să fie cercetate şi trimise în judecată, deşi societăţile inculpate au prezentat şi dovedit, modul în care s-au derulat activităţile comerciale derulate, prezentând toate documentele justificative necesare pentru a demonstra realizarea serviciilor contractate, au dovedit că plăţile s-au realizat prin bancă şi s-au achitat taxele datorate bugetului de stat, lucrările contractate prin licitaţie fiind realizate.
Astfel, inculpaţii au invocat lipsa de tipicitate a elementelor care compun, în opinia instanţei de apel, aşa zisa infracţiune de evaziune fiscală, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, nici sub forma autoratului, nici sub aceea a instigării, întrucât s-a dovedit ca nu există prejudiciu cauzat bugetului de stat, nici în componenta privind neplata obligaţiilor fiscale constând în TVA şi nici în cea privind impozitul pe profit, astfel că se impune achitarea inculpaţilor deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.
Inculpaţii A. şi B. au considerat că în cauză, dată fiind lipsa de tipicitate a elementelor relaţionale ale infracţiunii de evaziune fiscală, se poate discuta cel mult de existenţa contravenţiei/infracţiunii prev. de art. 41 din Legea nr. 82/1991-Legea contabilităţii, respectiv fostul art. 43 din lege, care era în vigoare la data presupuselor fapte imputate subsemnatei, dar care la acest moment nu mai este prevăzut de legea penală.
În ceea priveşte infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, reţinută în sarcina inculpatei B., deopotrivă, aceasta a invocat lipsa elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât în doctrină şi în practica judiciară s-a arătat în mod constant, faptul că între infracţiunea predicat şi infracţiunea de spălare a banilor există o dublă legătură care se concretizează la nivel obiectiv, ca cerinţă ataşată obiectului material (bunuri cu origine ilicită).
Prin urmare, pe de o parte, în dovedirea infracţiunii predicat, nu se poate constata existenţa unei acţiuni de spălare a banilor, iar pe de altă parte chiar starea de fapt reţinută poate conduce la constatarea lipsei elementelor de tipicitate ale acestei infracţiuni care a fost reţinută ca infracţiune subsecventă infracţiunii de evaziune fiscală.
Ca atare, dat fiind caracterul subsecvent al aceste infracţiuni şi legătura sa indisolubilă cu infracţiunea predicat, având în vedere lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, rezultă lipsa de tipicitate şi pentru infracţiunea de spălare a banilor.
Inculpatul C. a arătat că, pentru fapta de complicitate la evaziune fiscală şi fapta de spălare de bani din luna septembrie 2013 nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate obiectivă, nefiind prevăzute de legea penală, întrucât nu sunt descrise în decizia recurată şi nu se pot identifica elementele constitutive ale celor două infracţiuni, rezultând astfel lipsa corelaţiei faptelor din 2013 cu tipicitatea obiectivă a infracţiunilor reţinute.
Înalta Curte reţine că, în cauza de faţă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea celor trei inculpaţi, constă în aceea că:
1. Inculpatul A. a iniţiat împreună cu soţia sa, inculpata B., constituirea unui grup infracţional organizat pe care apoi l-au constituit împreună cu inculpaţii K., L., M., N. şi O., în scopul comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani, şi a organizat şi coordonat întreaga activitate infracţională desfăşurată de membrii grupului infracţional.
În perioada decembrie 2009 - septembrie 2013, în calitate de administrator de drept al S.C. G. S.R.L. şi administrator de fapt al S.C. J. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. IZOLATII DE BLOCURI S.R.L., S.C. U. S.R.L. şi S.C. V. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat, a instigat sau a dispus evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale a unor cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii interne de mărfuri şi prestări servicii în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin diminuarea bazei impozabile şi a TVA de plată, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 7.690.154 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit neachitat.
În calitate de administrator de drept al S.C. G. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a iniţiat, semnat şi folosit pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani contractele false nr. x/16.04.2012, nr. y/09.05.2012, nr. z/09.05.2012, nr. w/08.06.2012 şi nr. 1523/11.09.2012 încheiate de această societate cu S.C. F. S.R.L., în baza cărora au fost emise facturi fictive în valoare totală de 1.854.174 RON pe care S.C. G. S.R.L. le-a înregistrat în contabilitate, contractul nr. x/01.11.2012 prin care S.C. F. S.R.L. a închiriat de la S.C. G. S.R.L. mai multe utilaje, pentru suma de 50.000 RON, plata pentru acest contract fiind efectuată prin ordin de plată emis anterior datei înscrise pe factură, respectiv în data de 14.11.2012, data facturii fiind 29.11.2011, contractele nr. x/24.08.2009, nr. y/02.02.2010 şi nr. 10/27.07.2009 încheiate de această societate cu S.C. H. S.R.L., în baza cărora au fost emise facturi fictive pe care S.C. G. S.R.L. le-a înregistrat în contabilitate, contractele nr. x/01.10.2010 şi nr. y/01.12.2012 încheiate de această societate cu S.C. T. S.R.L., în baza cărora au fost emise facturi fictive pe care S.C. G. S.R.L. le-a înregistrat în contabilitate, contractele nr. x/03.12.2012, nr. y/01.12.2011, nr. z/05.01.2011 şi un contract fără număr încheiate de această societate cu S.C. I. S.R.L., în baza cărora au fost emise facturi fictive pe care S.C. G. S.R.L. le-a înregistrat în contabilitate, contractele fictive nr. x/09.01.2012, nr. 1264/01.10.2010, nr. 150/01.02.2010 şi nr. 471/05.12.2011 încheiate de această societate cu S.C. J. S.R.L., în baza cărora au fost emise facturi fictive pe care S.C. G. S.R.L. le-a înregistrat în contabilitate, contractele fictive nr. x/15.09.2013, nr. 1/27.03.2013, nr. 264/25.03.2013, nr. 163/2011 şi nr. 902/01.06.2012 încheiate de această societate cu S.C. J. S.R.L., în baza cărora au fost emise facturi fictive de către S.C. G. S.R.L. şi pe care S.C. J. S.R.L. le-a înregistrat în contabilitate, evidenţiind astfel, prin crearea unor circuite comerciale fictive, cheltuieli nereale în baza cărora s-a procedat apoi la deducerea de TVA, s-a diminuat baza impozabilă şi au fost reciclaţi banii obţinuţi din infracţiuni.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a instigat pe inculpatul W. să încheie contractul nr. x/2010 prin care S.C. T. S.R.L. a achiziţionat diverse lucrări de construcţii de la S.C. IZOLAŢII DE BLOCURI S.R.L., care au fost ulterior refacturate către S.C. J. S.R.L., contractul nr. x/26.05.2010 prin care S.C. X. S.R.L. a subcontractat lucrări de proiectare către S.C. T. S.R.L., pe inculpatul L. să încheie contractul nr. x/10.07.2012 prin care S.C. J. S.R.L. a achiziţionat diverse lucrări de construcţii de la S.C. Y. S.R.L., contractul nr. x/09.01.2012 prin care S.C. J. S.R.L. a achiziţionat diverse lucrări de construcţii de la S.C. Z. S.R.L., contractul nr. x/01.03.2012 prin care S.C. J. S.R.L. a achiziţionat diverse lucrări de construcţii de la S.C. Q. S.R.L., contractul nr. x/17.09.2012 prin care S.C. J. S.R.L. a achiziţionat diverse lucrări de construcţii de la S.C. AA. S.R.L., evidenţiind astfel, prin crearea unor circuite comercial fictive, cheltuieli nereale în baza cărora s-a procedat apoi la deducerea de TVA, s-a diminuat baza impozabilă şi au fost reciclaţi banii obţinuţi din infracţiuni.
În perioada decembrie 2009 - septembrie 2013, în calitate de administrator de drept al S.C. G. S.R.L. şi administrator de fapt al S.C. J. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. IZOLATII DE BLOCURI S.R.L., S.C. U. S.R.L. şi S.C. V. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a supus unui proces de reciclare suma de 36.142.559 RON, obţinută prin săvârşirea de infracţiuni (reprezentând contravaloarea mărfurilor şi serviciilor înregistrate în contabilitatea societăţilor comerciale ca urmare a unor operaţiuni fictive şi în baza cărora au fost emise facturi către beneficiarii finali, respectiv autorităţi publice locale, care au făcut plăţi către S.C. G. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. R. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L.), prin transferuri succesive între conturile bancare acestor societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpat şi inculpata B., operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită.
A încercat să-l determine pe martorul BB. să-l convingă, prin intermediul soţiei sale CC., să-şi schimbe declaraţia dată în faţa procurorului, în care erau descrise activităţile infracţionale ale inculpatului şi ale inculpatei B., din sfera evaziunii fiscale şi a spălării de bani, în sensul ca martorul să susţină că aceştia nu au săvârşit infracţiunile pentru care erau cercetaţi, şi să-l determine şi pe inculpatul W., administrator al S.C. T. S.R.L., să-şi schimbe declaraţiile date în cauză, care, de asemenea, îi incriminează pe inculpaţii ARMAŞU, în sensul să revină asupra afirmaţiilor făcute, conform cărora aceştia controlau societatea al cărui administrator era, iar rolul său era acela de a semna facturi şi a ridicat în numerar sume de bani de la unităţi bancare şi le-a predat acestora, în schimbul restituirii unei datorii pe care inculpatul o avea faţă de martorul BB..
2. Inculpata B. a iniţiat împreună cu soţul său, inculpatul A., constituirea unui grup infracţional organizat pe care apoi l-au constituit împreună cu inculpaţii K., L., M., N. şi O., în scopul comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani şi de a organiza şi coordona întreaga activitate infracţională desfăşurată de membrii grupului infracţional.
În perioada decembrie 2009 - septembrie 2013, în calitate de administrator de fapt al S.C. G. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. IZOLATII DE BLOCURI S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. DD. S.R.L. şi S.C. V. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a instigat, a evidenţiat sau a dispus evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii interne de mărfuri şi prestări servicii în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin diminuarea bazei impozabile şi a TVA de plată, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 7.690.154 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit neachitat, fiind persoana care s-a ocupat în mod direct împreună cu inculpatele K., M. şi O. de coordonarea activităţii de întocmire şi înregistrare a documentelor contabile în contextul activităţii infracţionale desfăşurate.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a instigat, împreună cu inculpatul A., pe inculpatul W., să încheie contractul nr. x/2010 prin care S.C. T. S.R.L. a achiziţionat diverse lucrări de construcţii de la S.C. IZOLAŢII DE BLOCURI S.R.L., fiind ulterior refacturate către S.C. J. S.R.L. şi contractul nr. x/26.05.2010 prin care S.C. X. S.R.L. a subcontractat lucrări de proiectare către S.C. T. S.R.L., pe inculpatul L. să încheie contractul nr. x/10.07.2012 prin care S.C. J. S.R.L. a achiziţionat diverse lucrări de construcţii de la S.C. Y. S.R.L., contractul nr. x/09.01.2012 prin care S.C. J. S.R.L. a achiziţionat diverse lucrări de construcţii de la S.C. Z. S.R.L., contractul nr. x/01.03.2012 prin care S.C. J. S.R.L. a achiziţionat diverse lucrări de construcţii de la S.C. Q. S.R.L. şi contractul nr. x/17.09.2012 prin care S.C. J. S.R.L. a achiziţionat diverse lucrări de construcţii de la S.C. AA. S.R.L., evidenţiind astfel, prin crearea unor circuite comerciale fictive, cheltuieli nereale în baza cărora s-a procedat apoi la deducerea de TVA, s-a diminuat baza impozabilă şi au fost reciclaţi banii obţinuţi din infracţiuni.
În perioada decembrie 2009 - septembrie 2013, în calitate de administrator de fapt al S.C. G. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L.., S.C. T. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. IZOLATII DE BLOCURI S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. DD. S.R.L.. şi S.C. V. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a supus unui proces de reciclare suma de 36.142.559 RON, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea de infracţiuni, (reprezentând contravaloarea mărfurilor şi serviciilor înregistrate în contabilitatea societăţilor comerciale evidenţiind cheltuieli nereale ce au avut la bază operaţiuni fictive şi în baza cărora au fost emise facturi către beneficiarii finali, respectiv autorităţi publice locale, care au făcut plăţi către S.C. G. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. R. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L.), prin transferuri succesive între conturile bancare ale acestor societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate împreună cu inculpatul A., a schimbat "la negru" sumele de bani obţinute din infracţiuni în Euro şi a efectuat plăţi la extern, operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită.
3. Inculpatul C. a sprijinit grupul infracţional constituit de inculpaţii A., B., K., L., M., N. şi O., în scopul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani.
Inculpatul C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pus la dispoziţia EE., în schimbul unui comision, S.C. Z. S.R.L., pentru care inculpatul FF., la indicaţia inculpatului, a emis facturile fictive nr. 98/21.01.2012 şi nr. 101/28.01.2012, în valoare totală de 798.403 RON, a identificat şi a atras în grupul infracţional persoane din judeţul Mehedinţi (în special din zona Strehaia) cunoscute ca furnizoare de facturi fictive, precum inculpaţii GG., HH., FF., II. şi JJ., a pus la dispoziţia grupului infracţional, schimbul unui comision, facturi fictive emise de S.C. Y. S.R.L. şi S.C. AA. S.R.L. în valoare totală de 7.501.351 RON, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea de infracţiuni, a introdus în circuite financiare suma totală de 8.299.754 RON, cunoscând că aceasta provine din infracţiuni, sumă pe care apoi, după ce a fost retrasă din conturile societăţilor, a predat-o inculpaţilor A. şi B..
Astfel, instanţa de apel a reţinut că, începând cu jumătatea anului 2009, inculpaţii A. (asociat şi administrator al inculpatei S.C. G. SRL) şi B. (asociat în cadrul aceleaşi societăţi inculpate) au procedat în scopul iniţierii unui grup infracţional organizat ce avea drept ţintă câştigarea în mod ilicit a unor licitaţii publice desfăşurate de autorităţi locale din judeţul Caraş-Severin. Pentru realizarea acestui scop, inculpaţii, pe toată perioada derulării activităţilor infracţionale, au racolat diverse persoane care, ulterior, au aderat sau sprijinit grupul infracţional astfel iniţiat. Modalitatea prin care inculpaţii au încercat atingerea scopului infracţional a constat în coruperea unor reprezentanţi ai autorităţilor locale şi evitarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului statului. Astfel, soţii A. şi B., împreună cu ceilalţi inculpaţi care au aderat ulterior la grupul infracţional sau care au sprijinit grupul infracţional organizat, pentru a da o aparenţă de legalitate operaţiunilor fiscale efectuate au înregistrat în contabilitatea societăţilor pe care le administrau/controlau în fapt şi/sau în drept facturi fiscale nereale prin care au fost atestate operaţiuni fictive, în baza cărora era înregistrate în contabilitatea societăţilor cheltuieli nereale, cu scopul final de a compensa TVA-ul de plată cu cel de restituit şi diminuarea bazei impozabile.
Procedând în acest mod, inculpaţii A. şi B. şi-au atras în anturajul infracţional persoane de încredere (rude, prieteni, cunoştinţe mai vechi, persoane influente, avocaţi, membri ai unor grupări interlope) pe care le coordonau şi care executau întocmai dispoziţiile date de aceştia şi împreună constituind o încrengătură infracţională în scopul prejudicierii bugetului statului prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani.
Grupul infracţional organizat a fost iniţiat de cei doi inculpaţi, aceştia fiind soţi la acea dată, şi constituit împreună cu inculpaţii:
- N. (vărul inculpatului A., persoana de încredere şi executant al dispoziţiilor acestuia, asociat şi administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., fără a avea însă putere de decizie, angajat al S.C. G. SRL);
- L. (de asemenea, persoană de încredere, asociat şi administrator al societăţii inculpatei S.C. J. S.R.L., fără a avea putere de decizie şi executant al dispoziţiilor date de EE.);
- K. (contabila S.C. G. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. F. S.R.L. - societăţi controlate de inculpaţii Armaşu, persona care, împreună cu inculpatele B. şi M., stabileau modalitatea în care se înregistrează în contabilitatea societăţilor documentele contabile, facturile ce urmau a fi emise sau stornate, plăţile de efectuat şi declaraţiile care urmau să fie depuse olograf la organele fiscale);
- M. (angajată a S.C. J. S.R.L., rudă şi prietenă cu inculpata B., unic asociat şi administrator al S.C. S. SRL);
- O. (inspector de resurse umane cu privire la activitatea societăţilor S.C. G. S.R.L., T. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. I. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., asociat al S.C. J. S.R.L. şi asociat şi administrator al S.C. T. S.R.L. până în 2010, când când a cesionat părţile sociale inculpatului W.);
Aceştia au constituit grupul infracţional organizat cu scopul de a comite infracţiuni de evaziune fiscală şi spălarea banilor, încrezându-se în susţinerea politică pe care o aveau în judeţele Timiş şi Caraş Severin, dar şi pe relaţiile pe care şi le construiseră în timp la nivel local.
Instanţa de apel, coroborând mijloacele de probe aflate la dosarul cauzei şi care nu mai pot fi analizate în actualul cadru procesual, a constatat faptul că inculpatul A. avea rolul de coordonator al inculpaţilor care se ocupau de identificarea şi racolarea persoanelor, relaţiile de afaceri, derularea contractelor, destinaţia mărfurilor, executarea lucrărilor câştigarea licitaţiilor, asigurarea conspirativităţii grupului, numirea sau angajarea unuor persoane în firme, ridicarea şi transportul banilor, aceste operaţiunii fiind puse în sarcina inculpaţilor L. şi N., oamenii de încredere ai inculpatului, cu atitudine obedientă, care executau întocmai dispoziţiile acestuia. De asemenea, asigura legătura cu societăţile de pe palierul trei, luând măsuri ca în permanenţă să existe persoane furnizoare de facturi şi societăţi care să le emită.
Totodată, inculpatul A. se asigura că banii retraşi din conturile societăţilor aflate pe palierul trei sunt restituite societăţilor emitente. În acest sens, retragerile de numerar şi transportul banilor către sediul S.C. G. S.R.L. se realizau în prezenţa oamenilor de încredere ai inculpatului (L., N. sau W.).
Pentru a-şi înlătura concurenţa şi, totodată, pentru a-şi asigura protecţia, inculpatul A. i-a racolat în activitatea infracţională pe inculpaţii KK., W., dar şi pe martorul BB., presupuşi membri ai grupărilor interlope ce acţionau pe plan local, aceştia fiind anterior cercetaţi sau condamnaţi pentru fapte săvârşite cu violenţă.
Mai mult, inculpaţii luau măsuri pentru asigurarea conspirativităţii comunicărilor. De asemenea, nu permiteau accesul în sediul S.C. G. tuturor persoanelor care veneau să predea diverse înscrisuri sau bani, astfel încât să nu fie vizibilă legătura cu aceştia. De asemenea, inculpatul a încheiat un contract de consultanţă cu martorul LL., avocat, acesta vizând activităţi de consultanţă juridică, redactare, semnare acte.
De cealaltă parte, inculpata B. se asigura ca toate operaţiunile coordonate de inculpatul A. şi desfăşurate de societăţile pe care le controlau în fapt inculpaţii se bucură de aparenţă de legalitate. Astfel, din probatoriul administrat rezultă că inculpata era cea care coordona activitatea financiară a grupării, fiecare plată fiind efectuată doar după o aprobare prealabilă a acesteia. De asemenea, era cea care colecta banii aduşi de ceilalţi inculpaţi la sediul S.C. G. S.R.L., tot aceasta fiind cea care îi redistribuia în vederea derulării în continuare a activităţii infracţionale (plata comisioanelor către persoanele furnizoare de facturi emise de societăţile de pe palierul trei) sau a albirii acestora.
Totodată, aceasta controla şi activitatea contabilă a societăţilor şi a operaţiunilor fiscale, dând îndrumările necesare inculpatelor K. şi M. care se ocupau de contabilitatea societăţilor implicate în circuitul evazionist, întocmirea documentaţiei aferente, precum şi inculpatei O. care se ocupa de activitatea de personal, aceasta fiind cea care realiza mutarea de personal de pe o firmă pe cealaltă în vederea câştigării licitaţiilor şi onorarea contractelor astfel obţinute.
Corelativ cu organizarea de tip piramidal a inculpaţilor implicaţi în activităţile infracţionale, şi societăţile implicate în activităţile ilicite erau structurate într-un mod ierarhic pe trei paliere, respectiv:
Astfel, pe primul palier se regăsea inculpata S.C. G. S.R.L., societate controlată de capii grupului infracţional organizat, inculpatul A. având calitatea de asociat şi administrator. Inculpaţii au încercat să-i dea acestei societăţi un comportament fiscal şi contabil aparent licit, fiind societatea care a avut, în general, rolul de participa la licitaţiile organizate de autorităţile publice locale şi de a încheia contracte cu autorităţile publice locale pentru executarea unor lucrări publice, ulterior aceste lucrări fiind subcontractate firmelor de pe palierul doi.
Pe cel de-al doilea nivel se situau societăţile S.C. J. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. R. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., firme care au fost înfiinţate şi/sau preluate prin interpuşi de către EE., aflându-se în permanenţă sub controlul direct al acestora şi care aveau rolul de a subcontracta lucrările publice câştigate de S.C. G. S.R.L., care astfel se degreva de orice responsabilitate generată de modalitatea în care firmele sub-contractoare executau lucrările în cauză, acestea înregistrând în contabilitate documente contabile emise de societăţi fantomă, prin care se atestau achiziţii fictive de servicii sau de materiale de construcţii, sau de a participa direct, în situaţiile în care, din motive obiective, S.C. G. S.R.L. nu putea să participe la licitaţiile organizate de autorităţile publice.
În fine, referitor la cel de-al treilea palier, instanţa de apel a constatat că din acesta făceau parte S.C. V. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. Remember S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. MM. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. NN. S.R.L., S.C. OO. S.R.L., S.C. PP. S.R.L., S.C. QQ. S.R.L., S.C. RR. S.R.L., S.C. SS. S.R.L., S.C. TT. S.R.L., S.C. UU. S.R.L., S.C. VV. S.R.L., S.C. WW. S.R.L., S.C. XX. S.R.L., S.C. YY. S.R.L., S.C. Izolaţii de Blocuri S.R.L., S.C. Spiriduşii S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., S.C. AAA. S.R.L..
Aceste societăţi nu au avut o activitate reală, nu au avut angajaţi, puncte de lucru, nu au funcţionat niciodată la sediul social declarat şi au avut rolul de a furniza facturi fiscale societăţilor de pe palierul doi, însă administratorii sau împuterniciţi acestora au retras din conturile bancare, fie prin ridicare de numerar, fie prin retragere de la ATM-uri, sumele de bani introduse în circuit în principal de S.C. G. S.R.L., pe care apoi le-au predat EE., după reţinerea unui commision, direct sau prin interpuşi.
Instanţa de apel a constatat că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 prin raportare la valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Din perspectiva elementului material al laturii obiective, în esenţă, activitatea desfăşurată a constat în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice au fost evidenţiate, de către inculpaţii care aveau calitatea cerută de lege, în actele contabile sau alte documente legale, cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii interne de mărfuri şi prestări servicii, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin diminuarea bazei impozabile şi a TVA de plată, producându-se bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 7.690.154 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit neachitat. Sigur, elementul material comportă discuţii în funcţie de forma de participaţie a fiecărui inculpat la comiterea infracţiunii.
În cauza de faţă, operaţiunile fictive au constat în simularea unor tranzacţii comerciale prin interpunerea unor societăţi "fantomă" care au eliberat documente fiscale fictive şi care nu au reflectat operaţiuni reale ori prin plata unor materiale care nu au fost livrate în realitate. De asemenea, o altă operaţiune fictivă utilizată de inculpaţi a constat în diminuarea TVA colectată prin operaţiuni de stornare cu caracter fictiv, care presupune întocmirea de note contabile care nu au la bază documente legale întocmite în acest sens sau documentele justificative utilizate nu reflectă în fapt realitatea tranzacţiilor consemnate în acestea. Astfel, prin diminuarea fictivă a TVA colectată a fost diminuată şi TVA de plată, ca diferenţă între TVA colectată şi TVA deductibilă.
Infracţiunea a fost săvârşită în formă continuată, activitatea infracţională derulându-se de la începutul anului 2009 şi până în septembrie 2013, prin aceeaşi rezoluţie infracţională, prin multiple operaţiuni de întocmire şi înregistrare în contabilitate de facturi fiscale nereale fiind atestate operaţiuni fictive.
De asemenea, instanţa de apel a constatat că pentru infracţiunea de evaziune fiscală este incidentă varianta normativă a Legii nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 50/2013, în vigoare la data săvârşirii faptei - septembrie 2013, şi care nu a mai fost modificată în prezent.
Instanţa de apel a reţinut că tranzacţiile financiare din cauza de faţă au caracteristici comune, respectiv: societăţile iniţiatoare a tranzacţiilor sunt în toate cazurile persoane juridice care nu au evidenţe contabile, nu depun declaraţii şi/sau le depun omisiv în scopul creării unei aparenţe de legalitate; societăţile iniţiatoare a tranzacţiilor şi care au generat aşa-zisele servicii de lucrări, construcţii facturate pe lanţul tranzacţional erau societăţi care nu au avut angajaţi la data realizării acestor tranzacţii, nu aveau active necesare derulării unor activităţi economice sau care nu pot face dovada intrării în gestiune a mărfurilor facturate; societăţile iniţiatoare a tranzacţiilor erau societăţi active din punct de vedere fiscal la data tranzacţiilor, dar inactivate în perioada următoare ca urmare a nedepunerii declaraţiilor sau a depunerii lor omisive exact pe perioada analizată; parte din societăţile aflate pe circuitul tranzacţional au fost înfiinţate ca "back up " chiar în perioada analizată, fiind evidentă rentabilitatea financiară a circuitelor comerciale astfel create în detrimentul obligaţiilor real datorate bugetului de stat; societăţile iniţiatoare ridicau imediat, în aproape toate cazurile, sumele de bani încasate pe circuitul tranzacţional. Toate acestea sunt caracteristicile clasice ale unor tranzacţii financiare care nu au la bază operaţiuni comerciale reale, fiind doar mijloace de săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală.
Instanţa de casaţie reţine că, Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din legea specială, constituie infracţiune (...) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
În ceea ce priveşte noţiunea de operaţiune fictivă, art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005 o defineşte ca fiind disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există.
Elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală, în forma reglementată de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, "se poate realiza doar printr-o acţiune de evidenţiere în actele contabile sau în alte documente legale, cu caracter de document justificativ, facturi şi chitanţe, a unor cheltuieli care nu au avut o existentă reală pentru că nu au fost determinate de operaţiuni reale ori în evidenţierea în actele contabile a unor operaţiuni fictive. Prin acţiunea sa făptuitorul alterează conţinutul evidentelor contabile ori al altor documente legale, cu relevantă, facturi fiscale ori chitanţe, evidenţiind cheltuieli care nu au o existentă reală ori operaţiuni fictive.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol în ceea ce priveşte încasarea sumelor de bani reprezentând obligaţiile fiscale, devenind o infracţiune de rezultat, fiind incidentă varianta agravată de la alin. (3), atunci când prin fapta săvârşită în scopul sustragerii de Ia îndeplinirea obligaţiilor se produce un prejudiciu mai mare de 500.000 de euro.
Referitor la legătura de cauzalitate dintre fapta comisă şi rezultatul produs, aceasta este prezumată, nemaifiind necesară o analiză a raportului dintre faptă şi rezultatul socialmente periculos.
Cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită este ca fapta prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii să aibă drept scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Înalta Curte aminteşte că în cadrul prezentei căi extraordinare de atac se analizează doar aspecte de drept, instanţa de recurs în casaţie neputând proceda la modificarea situaţiei de fapt. Or, instanţa de apel a reţinut cu caracter definitiv că operaţiunile fictive au constat în simularea unor tranzacţii comerciale prin interpunerea unor societăţi "fantomă" care au eliberat documente fiscale fictive şi care nu au reflectat operaţiuni reale ori prin plata unor materiale care nu au fost livrate în realitate. De asemenea, o altă operaţiune fictivă utilizată de inculpaţi a constat în diminuarea TVA colectată prin operaţiuni de stornare cu caracter fictiv, care presupune întocmirea de note contabile care nu au la bază documente legale întocmite în acest sens sau documentele justificative utilizate nu reflectă în fapt realitatea tranzacţiilor consemnate în acestea. Astfel, prin diminuarea fictivă a TVA colectată a fost diminuată şi TVA de plată, ca diferenţă între TVA colectată şi TVA deductibilă.
Ca atare, Înalta Curte constată corespondenţa între fapta comisă şi tiparul de incriminare corespunzător infracţiunii de evaziune fiscală reţinută pentru care s-a dispus condamnarea recurenţilor inculpaţi.
În consecinţă, întrucât fapta inculpaţilor se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, (sub forma complicităţii în cazul inculpatului C.), iar prin criticile aduse hotărârii definitive, aceştia nu au evidenţiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că fapta pentru care au fost condamnaţi nu este prevăzută de legea penală, este neîntemeiată solicitarea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Referitor la solicitările recurenţilor vizând latura civilă a cauzei, Înalta Curte notează că acestea pot fi examinate strict ca o consecinţă a unei eventuale modificări a laturii penale a cauzei, în baza cazului de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Condiţionarea înlăturării greşitei soluţionări a laturii civile de stabilirea unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., rezultă, în mod evident, din dispoziţiile art. 448 alin. (2) C. proc. pen.
Cum în cauză, faţă de cele prezentate anterior, nu au operat modificări sub aspectul laturii penale, nu se justifică a fi analizate solicitările recurenţilor pe latură civilă.
Şi forma continuată a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală a fost reţinută corect faţă de pluralitatea de acte de executare realizate de inculpaţi, la diferite intervale de timp, dar în baza aceloraşi rezoluţii infracţionale.
Prin urmare, din situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv, reiese faptul că au fost evidenţiate operaţiuni fictive, cu finalitatea înregistrării în contabilitate a unor cheltuieli deductibile pentru a diminua baza de impozitare a profitului, cu scopul eludării obligaţiei fiscale stabilite de textul de lege care, în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, urmăreşte asigurarea stabilirii de situaţii fiscale reale, care să asigure o corectă colectare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a celorlalte obligaţii fiscale care revin bugetului statului.
În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, inculpaţii B. şi C. au criticat faptul că sumele care au făcut obiectul acestei infracţiuni nu sunt ilicite, fiind derulate prin conturi bancare, fără ca operaţiunile să fie fictive, iar beneficiarii nu au reclamat faptul lucrările nu ar fi fost efectuate sau recepţionate.
Acest motiv este neîntemeiat, în condiţiile în care banii care au fost supuşi procesului de albire au rezultat din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, circuitul acestora şi modalitatea prin care s-a realizat procesul de albire fiind explicat de instanţa de apel în analiza efectuată. Cât priveşte faptul că beneficiarii nu au reclamat faptul lucrările nu au fost efectuate sau recepţionate, Înalta Curte reţine că ceea ce li se impută celor doi inculpaţi este ascunderea sumelor de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma transferurilor succesive de bani de la o societate la alte societăţi, transferul având ca obiect o sumă reprezentând plăti pentru achiziţia fictiva de servicii şi cumpărarea fictivă de bunuri.
Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
Contrar criticilor recurenţilor, Înalta Curte constată că infracţiunea de spălare a banilor a fost săvârşită ulterior săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală. Astfel, în raport de baza factuală reţinută de instanţele de fond şi de apel, se constată că banii murdari, pentru a fi disimulată provenienţa ilicită a acestora, au fost introduşi în circuite financiar contabile fictive prin intermediul S.C. G. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L. şi apoi transferată în mod succesiv prin conturile bancare aparţinând mai multor societăţi, fiind ulterior retrasă din conturile acestora prin folosirea de documente justificative fictive şi restituită celor doi inculpaţi.
Sumele de bani astfel obţinute au fost folosite de inculpaţii A. şi B. pentru finanţarea în continuare a activităţii infracţionale, pentru obţinerea nelegală de noi contracte sau pentru efectuarea de plăţi în baza facturilor care atestau executarea unor lucrări care în realitate nu au fost executate şi pentru achiziţionarea de diverse bunuri mobile şi imobile ori pentru efectuare de plăţi la extern.
Prin urmare, se constată că baza factuală, în modalitatea în care a fost reţinută de către instanţa de apel, se suprapune riguros şi eficient peste elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
În considerarea acestor aspecte raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor se constată că acţiunile concrete desfăşurate de aceştia se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunilor de evaziune fiscală şi de spălarea a banilor.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurenţii inculpaţi nu au evidenţiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că faptele pentru care au fost condamnaţi nu sunt prevăzute de legea penală, fiind neîntemeiată cererea recurenţilor inculpaţi, de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 252/A din data de 21 august 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 252/A din data de 21 august 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.
Obligă recurenţii-inculpaţi plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 martie 2024.