Şedinţa publică din data de 08 ianuarie 2025
Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 237 din data de 16 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 85, art. 104 alin. (7), art. 109 alin. (1) şi art. 112 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prin raportare la art. 613 alin. (1) şi art. 615 alin. (3) din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi s-a dispus executarea mandatului de arestare emis la data de 22.07.2024 de către judecătorul districtual de la Curtea Coroanei din Worcester, Marea Britanie, privind pe persoana solicitată A..
În temeiul art. 85 şi art. 104 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 302/2004 prin raportare la art. 612 din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Marea Britanie şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Marea Britanie, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca, în eventualitatea în care va fi condamnată definitiv la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, persoana solicitată să fie returnată în România pentru executarea pedepsei, conform prevederilor art. 85 şi art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, prin raportare la art. 604 lit. (b) din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, sens în care s-a luat act că persoana solicitată a consimţit la executarea pedepsei în România.
În temeiul art. 85 şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 s-a menţinut măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 16.12.2024 şi până la data de 14.01.2025.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată începând cu data de 06.12.2024 până la zi.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, în data de 22.07.2024, a fost emis de către autorităţile judiciare din Marea Britanie, respectiv de către judecătorul districtual de la Curtea Coroanei din Worcester, un mandat de arestare în cuprinsul căruia s-a arătat că persoana solicitată a fost condamnată prin hotărârea executorie din data de 04.04.2023, pentru săvârşirea a două infracţiuni de agresiune sexuală (fapte ce contravin articolului 7 din Legea privind infracţiunile sexuale din anul 2003) la pedepsele de 1 an închisoare, respectiv de 5 ani închisoare, în urma contopirii acestor pedepse fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În fapt, Curtea a constatat că în sarcina persoanei solicitate s-a reţinut în esenţă că, în data de 30.05.2021, a atins-o intenţionat pe B.. (în vârstă de 12 ani la momentul săvârşirii infracţiunilor, prietenă apropiată cu A., fiica persoanei solicitate) pe faţă, păr şi buze într-un mod sexual, astfel încât B.. a crezut că acesta vrea să o sărute, respectiv a atins intenţionat sânii lui B.., pe sub hainele acesteia. Totodată, s-a arătat că persoana solicitată nu s-a prezentat la audierea din data de 29.07.2022, deşi i s-a comunicat anterior că neprezentarea la instanţă poate constitui o infracţiune separată, iar la pagina 9 din cuprinsul mandatului de arestare s-a arătat că se doreşte predarea persoanei solicitate pentru ca aceasta să fie judecată cu privire la acuzaţii.
Curtea a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Marea Britanie, solicitând să se dispună executarea pedepsei în România, conform declaraţiei din data de 07.12.2024, însă, sub acest aspect, a reţinut că refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare din Marea Britanie nu justifică respingerea cererii de executare a mandatului de arestare în condiţiile în care acesta a fost emis în vederea finalizării procesului în care persoana solicitată este acuzată de infracţiunile mai sus menţionate, iar nu în vederea executării pedepsei.
Din adresa emisă de autoritatea judiciară emitentă în data de 10.12.2024, prima instanţă a reţinut că Regatul Unit s-a angajat ca, în cazul în care persoana solicitată va primi o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie repatriată în România, de îndată ce acest lucru va fi posibil în mod rezonabil, după finalizarea procedurii de condamnare în Regatul Unit, cu excepţia cazului în care motive concrete legate de drepturile sale la apărare sau de buna administrare a justiţiei ar face esenţială prezenţa sa în Regatul Unit până la adoptarea unei decizii definitive cu privire la orice act procedural care intră în domeniul de aplicare al procedurilor penale referitoare la infracţiunea care se încadrează în Acordul de comerţ şi cooperare. Totodată, s-a arătat că astfel de etape procedurale pot include: epuizarea tuturor căilor de atac disponibile, luarea în considerare a confiscării şi procedura de stabilire a oricărei pedepse cu închisoarea care va trebui să fie ispăşită în lipsa plăţii unei sancţiuni financiare.
Din răspunsul autorităţii judiciare emitente Curtea a reţinut că faţă de persoana solicitată nu a fost finalizată procedura de condamnare în Regatul Unit, context în care nu este incident în cauză motivul opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, respectiv de art. 601 alin. (1) lit. f) din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte. Prin raportare la aceste dispoziţii, care vizează situaţia în care mandatul de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, Curtea a constatat că nu poate fi refuzată executarea mandatului de arestare pe motiv că persoana solicitată este cetăţean al statului de executare şi, totodată, nu poate avea loc recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare la care s-a făcut referire în cuprinsul mandatului de arestare, câtă vreme din răspunsul autorităţii judiciare emitente rezultă că se solicită predarea persoanei solicitate pentru a se finaliza procesul penal pornit împotriva acesteia.
S-a arătat de prima instanţă că în situaţia în care mandatul de arestare este emis în scopul urmăririi penale sau al judecăţii, faptul că persoana solicitată este cetăţean al statului de executare nu justifică respingerea cererii de executare a acestui mandat, după cum se prevede şi la art. 603 alin. (1) din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte.
Totodată, Curtea a constatat că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 606 din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, referitoare la conţinutul şi forma mandatului de arestare, iar raportat la dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, nu poate fi reţinută incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului de arestare.
Curtea a mai constatat că infracţiunea de agresiune sexuală asupra unui minor, pentru care autorităţile judiciare din Marea Britanie au dispus condamnarea în primă instanţă a persoanei solicitate, este incriminată şi de legea penală română, respectiv art. 219 din C. pen. (în forma aflată în vigoare la momentul comiterii faptei reţinute în sarcina persoanei solicitate), respectiv de art. 2191din C. pen. (în forma aflată în vigoare în prezent, în urma modificărilor aduse de Legea nr. 424/29.12.2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1194 din data de 29 decembrie 2023), fiind, astfel, îndeplinită cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
A solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi în rejudecare să se constate că prin adresa înaintată de autorităţile judiciare britanice se modifică conţinutul mandatului european de arestare întrucât se menţionează că hotărârea de condamnare nu este de fapt definitivă şi nu se specifică în concret ce se doreşte a se continua ca urmare a extrădării persoanei solicitate, ci, cu titlu informativ, sunt enumerate trei situaţii când persoanele pot fi solicitate.
Persoana solicitată a apreciat că nu se poate da acordul pentru extrădare întrucât la acest moment nu cunoaşte exact care este motivul pentru care ar fi extrădată, având în vedere că mandatul european de arestare conţine anumite informaţii care sunt modificate printr-o adresă, motiv pentru care se impune emiterea unui nou mandat european de arestare care să prezinte în concret motivele pentru care este solicitată, astfel încât să se poată respecta principiul specialităţii de care beneficiază.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că procedura iniţiată de Marea Britanie este guvernată de prevederile Acordului comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, coroborate cu dispoziţiile cuprinse în Titlul III Capitolul I din Legea nr. 302/2004 republicată în contextul în care în art. 85 din Legea nr. 302/2004 se stabileşte că dispoziţiile titlului III se aplică şi în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenţie care conţine dispoziţii similare Deciziei cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene.
Potrivit art. 598 din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte prin mandat de arestare se înţelege "o decizie judiciară emisă de un stat în vederea arestării şi predării de către un alt stat a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate", definiţie identică cu cea cuprinsă în art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republică.
Din dispoziţiile art. 86 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată coroborate cu cele ale art. 599-632 din acord, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
Înalta Curte reţine că, în cauza de faţă, autorităţile judiciare din Marea Britanie au emis pe numele persoanei solicitate A. un mandat european de arestare ce are la bază, astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia de la punctul b), două decizii pe care se întemeiază, respectiv un mandat de arestare emis la data de 29 iulie 2022 de Curtea Coroanei din Worcester ca urmare a faptului că A. nu şi-a îndeplinit obligaţiile cauţiunii (nu s-a prezentat la instanţă în urma notificării) şi hotărârea executorie pronunţată la data de 04 aprilie 2023 de Curtea Coroanei din Worcester prin care a fost condamnat pentru două infracţiuni de agresiune sexuală asupra unui copil cu vârsta sub 13 ani, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu închisoarea pe o perioadă de 5 ani.
De asemenea, se observă că, la punctul c) din cuprinsul mandatului europen de arestare, autoritatea emitentă a specificat că pedeapsa maximă care poate fi impusă persoanei solicitate pentru acuzaţia de neîndeplinire a obligaţiilor cauţiunii este de 12 luni de închisoare şi că durata pedepsei aplicată pentru două infracţiuni de agresiune sexuală este de 5 ani, respectiv 1 an pentru prima infracţiune şi 5 ani pentru cea de-a doua infracţiune.
Totodată, în mandatul european de arestare, la punctul d), în informaţiile suplimentare privind procedurile care au condus la condamnare, se face referire la faptul că la data de 29 iulie 2022 a fost programată o audiere privind "Regulile de bază", fiind completat un "formular de audiere pentru pledoarie şi pregătirea procesului", în care au fost consemnate dispoziţiile luate la audiere şi menţionate "atenţionările judiciare finale", inclusiv faptul că neprezentarea la instanţă atunci când este solicitat poate constitui o infracţiune separată. La data de 22 iulie 2022 avocaţii persoanei solicitate au informat instanţa că aceasta a părăsit Marea Britania şi s-a întors în România, fără a-i încunoştiinţa şi fără ca aceştia să poată lua legătura cu persoana solicitată. Prin urmare, la data de 29 iulie 2022, persoana solicitată A. nu s-a prezentat la audierea privind "Regulile de bază" şi a fost emis un mandat de arestare împotriva sa.
Astfel, Înalta Curte constată că, în timpul procesului penal desfăşurat împotriva sa pentru săvârşirea a două infracţiuni de agresiune sexuală asupra unui copil sub 13 ani, persoana solicitată A. a săvârşit o altă infracţiune, aceea de neîndeplinirea obligaţiilor cauţiunii, constând în neprezentarea la instanţă la data de 29 iulie 2022 pentru audierea privind "Regulile de bază".
Aşadar, autorităţile judiciare britanice au emis un mandat european de arestare atât pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare la care persoana solicitată A. a fost condamnată pentru săvârşirea a două infracţiuni de agresiune sexuală asupra unui copil sub 13 ani, cât şi pentru efectuarea de cercetări privind săvârşirea infracţiunii de neîndeplinirea obligaţiilor cauţiunii.
Înalta Curte constată că la dosarul primei instanţe se află răspunsul autorităţilor judiciare din Marea Britanie la adresa emisă de Curtea de Apel Cluj prin care se arată că Regatul Unit s-a angajat ca, în cazul în care persoana solicitată va primi o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie repatriată în România, de îndată ce acest lucru va fi posibil în mod rezonabil, după finalizarea procedurii de condamnare în Regatul Unit, cu excepţia cazului în care motive concrete legate de drepturile sale la apărare sau de buna administrare a justiţiei ar face esenţială prezenţa sa în Regatul Unit până la adoptarea unei decizii definitive cu privire la orice act procedural care intră în domeniul de aplicare al procedurilor penale referitoare la infracţiunea care se încadrează în acordul de comerţ şi cooperare. Totodată, s-a mai arătat că astfel de etape procedurale pot include: epuizarea tuturor căilor de atac disponibile, luarea în considerare a confiscării şi procedura de stabilire a oricărei pedepse cu închisoarea care va trebui să fie ispăşită în lipsa plăţii unei sancţiuni financiare.
În acelaşi timp, se constată că prima instanţă, în analiza condiţiilor de fond şi de formă ale mandatul european de arestare, reţine că acestea ar fi îndeplinite şi că nu ar exista niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, concluzionând că acesta ar fi fost emis în scopul finalizării procesul penal pornit împotriva persoanei solicitate A. mult, Curtea de Apel Cluj analizează dubla incriminare a faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare doar din perspectiva celor două infracţiuni de agresiune sexuală asupra unui minor, ignorând faptul că la punctul e) din cuprinsul mandatului se face referire la trei infracţiuni, respectiv două infracţiuni de agresiune sexuală asupra unui copil sub 13 ani şi o infracţiune de neîndeplinirea obligaţiilor cauţiunii.
Faţă de considerentele anterioare, Înalta Curte reţine că în mod eronat Curtea de Apel Cluj a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 22.07.2024 de către judecătorul districtual de la Curtea Coroanei din Worcester, Marea Britanie, privind pe persoana solicitată A., fără a efectua demersuri suplimentare şi a solicita informaţii concrete cu referire la cele două decizii pe care se întemeiază mandatul european de arestare, în sensul în care, din înscrisurile de la dosar ar reieşi că, în privinţa persoanei solicitate A., s-a emis un mandat european de arestare atât pentru efectuarea unor cercetări, cât şi pentru executarea unei pedepse, pentru ca mai apoi să se poată analiza incidenţa motivelor obligatorii sau opţionale de refuz al executării, prevăzute de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv de art. 600 şi art. 601 alin. (1) din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pentru fiecare dintre cele două situaţii, pe de altă parte.
De asemenea, Înalta Curte apreciază necesar ca prima instanţă să procedeze la verificări cu privire şi la aspectele invocate de persoana solicitată.
Prin urmare, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că, după furnizarea relaţiilor concrete privind deciziile ce stau la baza mandatului european de arestare, este necesară analiza incidenţei motivului opţional de refuz cu referire la situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, aspect ce nu poate fi analizat de Înalta Curte direct în calea de atac întrucât persoana solicitată ar fi lipsită de un grad de jurisdicţie.
În acord şi cu principiul dreptului la un proces echitabil consacrat de CEDO, transpus şi în legislaţia naţională, cu atât mai mult, se impune trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru a-i fi oferită persoanei solicitate posibilitatea de a se apăra, respectându-i-se, astfel, drepturile procesuale şi dându-i acesteia posibilitatea de acces la o cale de atac efectivă, în contextul unor condamnări date României de Curtea Europeană pentru violarea art. 6 par. 1 şi 3 din Convenţie, instanţa având obligaţia de a se asigura ca drepturile garantate de Convenţie "să fie concrete şi efective, nu teoretice şi iluzorii".
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 110 din legea nr. 302/2004 republicată, va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 237 din data de 16 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Va menţine măsura arestării dispuse faţă de persoana solicitată A., dar nu mai mult de 30 de zile.
Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 237 din data de 16 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.
Desfiinţează sentinţa penală contestată şi, în fond, rejudecând:
Trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.
Menţine măsura arestării dispuse faţă de persoana solicitată A., dar nu mai mult de 30 de zile.
Cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta contestaţie rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 ianuarie 2025.