Şedinţa publică din data de 05 decembrie 2024
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024, Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori a respins ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 605/A/2020 din data de 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018.
Pentru a hotărî în acest sens, s-a reţinut că prin decizia penală nr. 605/A din data de 23 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj (contestată), în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 1657 din data de 4 octombrie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Prin decizia penală nr. 505/A/2023 din 20.03.2023 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a fost admisă contestaţia în anulare promovată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 605/A/23.06.2020 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2018, fiind desfiinţată aceasta în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de hărţuire prev. de art. 208 alin. (1) şi art. 208 alin. (2) din C. pen., reţinute în sarcina inculpatului A..
Rejudecând în aceste limite: în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1657/04.10.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţate în dosar nr. x/2018, care a fost desfiinţată în parte, în latura penală şi, în temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea: infracţiunii de hărţuire, faptă prev. de art. 208 alin. (1) din C. pen., infracţiunii de hărţuire, faptă prev. de art. 208 alin. (2) din C. pen. şi înlăturate consecinţele penale ale condamnării, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
A fost înlăturată dispoziţia de obligare a apelantului-inculpat A. la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în apel şi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 605/A/23.06.2020 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2018 şi ale sentinţei penale nr. 1657/04.10.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţate în dosar nr. x/2018, care nu contravin dispoziţiilor prezentei decizii.
Au fost respinse cererile formulate de contestator prin notele scrise înregistrate în cauză la data de 12.01.2023, iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a decide în acest sens, instanţa de control judiciar a reţinut, "în ceea ce priveşte starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, faţă de care trebuie să se evalueze dacă intervenise o cauză de împiedicare a exercitării acţiunii penale până la momentul soluţionării apelului în dosarul nr. x/2018, că, potrivit actului de sesizare: inculpatul A., în perioada septembrie 2014 – aprilie 2016 a urmărit-o şi supravegheat-o în mod repetat, fără drept şi fără un interes legitim, pe persoana vătămată B., la locul de muncă, la domiciliu şi în alte locuri frecventate de aceasta, cauzându-i o stare de temere; inculpatul A., în perioada septembrie 2014 – aprilie 2016, a efectuat apeluri telefonice şi a transmis mesaje de tip SMS în mod repetat către persoana vătămată B., care prin frecvenţă şi conţinut i-au cauzat acesteia o stare de temere.
Aşadar, inculpatul contestator a fost acuzat de săvârşirea a două infracţiuni de hărţuire prev. de art. 208 alin. (1) din C. pen. şi art. 208 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., comise în perioada septembrie 2014 – aprilie 2016.
Conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale curge, în cazul infracţiunilor de hărţuire reţinute în sarcina inculpatului contestator prin rechizitoriu, de la data încetării activităţii infracţionale, în luna aprilie 2016, fiind vorba despre infracţiuni continue. Fiind vorba despre un termen de prescripţie de 3 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale era, în mod evident, împlinit la data soluţionării definitive a cauzei, împlinindu-se, conform art. 186 alin. (1) din C. pen., la data de 29.04.2019, întrucât nu a fost întrerupt prin actele de procedură efectuate în cauză, dat fiind că inactivitatea legiuitorului faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a suprimat disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. efectele juridice specifice.
Din moment ce, prin decizia penală Nr. 605/A/23.06.2020, instanţa de apel a menţinut soluţia de condamnare dispusă la prima instanţă, deşi era incident un caz de încetare a procesului penal, mai exact prescripţia răspunderii penale pentru comiterea infracţiunilor de hărţuire de care fusese acuzat inculpatul A., ca urmare a modificării legislative survenite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, necesar a fi aplicată cauzei ca lege penală mai favorabilă, cum s-a evocat în precedent, contestaţia în anulare a fost considerată întemeiată".
De asemenea, au fost respinse cererile formulate de contestator prin notele scrise înregistrate în cauză la data de 12.01.2023.
Faţă de cele toate considerentele reţinute mai sus, Curtea a constatat că, în prezenta cauză contestatorul urmăreşte retractarea unei decizii penale care a fost deja desfiinţată în parte, pe latură penală, prin urmare nu mai produce efecte juridice în ceea ce priveşte cele 2 infracţiuni pentru care a fost condamnat contestatorul.
În acest context, s-a reţinut cu prioritate că hotărârea criticată nu mai este susceptibilă de a fi atacată prin intermediul căii de atac a contestaţiei în anulare, iar pe cale de consecinţă, o analiză a motivului invocat în concret din perspectiva celor enumerate expres şi limitativ de art. 426 C. proc. pen., nu se mai impune.
Împotriva deciziei penale nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, apelantul A. a declarat apel.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată:
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
În cauză, apelantul A. a declarat apel împotriva deciziei nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori.
În acelaşi timp, se reţine că, prin deciziei nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori s-a respins ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 605/A/2020 din data de 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018.
Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 din C. proc. pen., iar potrivit art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., dacă găseşte contestaţia întemeiată, instanţa desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. cu referire la art. 551 şi art. 552 din C. proc. pen., prevăd că decizia dată în contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate în apel este definitivă.
Pe de altă parte, din examinarea dispoziţiilor art. 408 din C. proc. pen. se constată că doar sentinţele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel.
În aceste condiţii, în raport, cu dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că apelul este declarat împotriva unei hotărâri definitive (decizie pronunţată în contestaţia în anulare ce a vizat o altă decizie pronunţată în apel), apelantul învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestei căi de atac, deşi calea de atac promovată nu întruneşte cerinţele legale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 decembrie 2024.