Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 din data de 17 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 91 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 (şase) luni închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, stabilit în condiţiile art. 92 din C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 93 alin. (1) din C. pen., condamnatul are obligaţia să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, organ desemnat de instanţă cu supravegherea sa, la datele fixate şi conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune, la datele fixate de acesta;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus condamnatului să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei com. Ciurea, jud. Iaşi sau Consiliului Local com. Ciurea, jud. Iaşi, ori în cadrul instituţiilor subordonate acestora, pe o perioadă de 60 de zile, instituţie ce va fi stabilită de către consilierul de probaţiune ca urmare a evaluării efectuate conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligaţiei stabilite de instanţă conform art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen. să se facă de către Serviciul de Probaţiune Iaşi.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. că, potrivit art. 96 alin. (1) şi (4) din C. pen., în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligaţiilor impuse ori stabilite de lege ori în caz de săvârşire, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei noi infracţiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea acesteia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 25.03.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apl Iaşi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. sub aspectul comiterii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 31.10.2023, lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Mun. Iaşi - Biroul Rutier Iaşi s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la data de 26.09.2023, în jurul orei 10:43, inculpatul A. a condus auto marca x, cu numărul de înmatriculare x pe DN 28D VO Miroslava din judeţul Iaşi, iar în urma testării cu aparatul alcooltestxrager seria x, a rezultat o valoare de 0,12 mg/1 alcool pur în aerul expirat. Totodată, s-a constatat că acesta nu avea asupra sa cartea de identitate şi nici permisul de conducere, că nu purta centura de siguranţă şi că nu a avut luminile de drum în funcţiune pe perioada deplasării, iar autoturismul prezenta avarii fără a deţine autorizaţie de reparaţie şi nu avea dotările obligatorii. Din verificările efectuate, s-a constatat că inculpatul nu avea drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 28.08.2023.
În urma analizării probatoriului administrat, prima instanţă a reţinut că prin procesul-verbal nr. x din data de 01.09.2022, inculpatul A. a fost sancţionat contravenţional de către lucrătorii de poliţie cu suma de 1305 RON şi i-a fost aplicată pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 01.09.2022, constând în aceea că în ziua de 01.09.2022 a condus autoturismul marca x pe strada x din localitatea Corneşti, com. Miroslava, având o concentraţie alcoolică de 0,06 mg/l alcool în aerul expirat.
Curtea a constata că împotriva procesului-verbal nr. x din data de 01.09.2022, inculpatul A. a formulat plângere contravenţională la data de 07.09.2022, ce a fost soluţionată prin sentinţa nr. 3764/2023 din 07.04.2023, instaţa pronunţând o soluţie de respingere a plângerii contravenţionale şi hotărârea a rămas definitivă la data de 24.07.2023, prin neapelare.
Din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, prima instanţă a observat că prin plângerea contravenţională formulată împotriva procesului-verbal nr. x din data de 01.09.2022, inculpatul A. a indicat domiciliul unde să îi fie comunicate toate actele de procedură, respectiv la adresa din sat Lunca Cetăţuii, str. x, jud. Iaşi, iar la data de 20.04.2023 s-a procedat la comunicarea hotărârii nr. 3764 din 07.04.2023 la adresa indicată de acesta.
Curtea a reţinut din dosarul de urmărire penală că, întrucât inculpatul A. nu s-a prezentat la sediul IPJ Iaşi - Serviciul Rutier pentru a preda permisul de conducere în termenul legal, a fost întocmit raportul nr. x din 19.09.2023, prin care s-a propus şi dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule faţă de inculpatul A., începând cu data de 23.08.2023, pentru o perioadă iniţială de 90 de zile.
În continuare, prima instanţă a constatat că la data de 26.09.2023, în jurul orei 10:43, inculpatul A., a condus auto marca x, cu numărul de înmatriculare x pe DN 28D VO Miroslava din judeţul Iaşi, iar în urma testării cu aparatul alcooltestxrager seria x, a rezultat o valoare de 0,12 mg/1 alcool pur în aerul expirat, în acelaşi timp acesta neavând asupra sa cartea de identitate şi permisul de conducere şi nici nu purta centura de siguranţă, luminile de drum nefiind puse în funcţiune pe perioada deplasării, iar autoturismul prezenta avarii fără a deţine autorizaţie de reparaţie şi nu avea dotările obligatorii.
Curtea a reţinut că, urmare a acestor fapte inculpatul A. a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal nr. x din data de 26.09.2023, conform O.U.G. nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu completările şi modificările ulterioare şi că, la implementarea procesului-verbal în evidenţa automată de către personalul contractual din cadrul Serviciului Rutier Iaşi, s-a constatat faptul că inculpatul A. figura în baza de date cu dreptul de a conduce reţinut fără drept de circulaţie din data de 23.08.2023.
Din adresa nr. x/02.02.2024 emisă de Serviciul Rutier Iaşi prima instanţă a reţinut umătoarele aspecte: - la data de 01.09.2022 inculpatul A. a fost sancţionat contravenţional pentru nerespectarea prevederilor art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, împotriva căruia a formulat plângere contravenţională la Judecătoria Iaşi, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 3764/07.04.2023, rămasă definitivă la data de 24.07.2023; - conform prevederilor art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul A. avea obligaţia de a preda permisul de conducere în termen de 30 de zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, fapt care nu s-a realizat, motiv pentru care perioada de suspendare s-a majorat, de drept, cu 30 de zile (perioada 23.08.2023 - 20.12.2023) în baza art. 118 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi; - la data de 29.11.2022, inculpatul A. a susţinut la Serviciul Rutier Iaşi, testul obligatoriu conform art. 1061 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie, fiind admis.
Din declaraţia dată în calitate de suspect, Curtea a reţinut că inculpatul A. a arătat că nu avea cunoştinţă că dreptul de a conduce îi era suspendat, precizând că şi-a recuperat dreptul de conduce autoturisme pe drumurile publice prin susţinerea testului obligatoriu conform art. 1061 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie, din data de 29.11.2022, aspecte ce în opinia primei instanţe ar fi contrazise de adresa nr. x/02.02.2024 emisă de Serviciul Rutier Iaşi.
Din declaraţia dată în faţa primei instanţe, aceasta a reţinut că inculpatul nu se consideră vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni, întrucât, raportat la modalitatea de redobândire a permisului de conducere, dar şi la prevederile legale, şi faptul că a fost lăsat să dea examen de redobândire a permisului de conducere, deşi, potrivit acestuia, nu trebuia să fie primit, a fost într-o eroare, alimentată şi de organele de poliţie, eroarea în care s-a aflat fiind atât o eroare de fapt, cât şi de drept.
Faţă de acest aspect invocat în condiţiile audierii sale de către instanţă, Curtea a considerat că inculpatul nu a fost în situţia cauzei de neimputabilitate invocate, atâta timp cât a cunoscut împrejurarea sancţionării sale contravenţionale la data de 01.09.2022 pentru nerespectarea prevederilor art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar împotriva acestei măsuri dispuse a formulat plângere contravenţională la Judecătoria Iaşi, soluţionată prin respingerea plângerii sale, potrivit sentinţei civile nr. 3764/07.04.2023, rămasă definitivă la data de 24.07.2023, soluţie pe care trebuia să o cunoască, fiindu-i adusă la cunoştinţă în mod legal prin comunicarea hotărârii şi în raport de care trebuia să-şi adapteze conduita în sensul prevederilor art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, care instituiau în sarcina sa obligaţia de a preda permisul de conducere în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti şi pentru că acest fapt nu s-a realizat, perioada de suspendare s-a majorat, de drept, cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi.
Faptul că inculpatul A. a susţinut la data de 29.11.2022, la Serviciul Rutier Iaşi, testul obligatoriu conform art. 1061 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie, Curtea a opinat că este tot rezultatul propriei sale conduite de omisiune a înştiinţării organelor de poliţie cu privire la formularea plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal nr. x din data de 01.09.2022, astfel cum impuneau dispoziţiile art. 118 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, fapt ce a condus la neimplementarea de către Serviciului Rutier Iaşi a menţiunilor corespunzătoare în baza de date, ceea ce a făcut posibilă susţinerea de către inculpat a testului de cunoaştere a regulilor de circulaţie.
Curtea a apreciat că din conduita de ansamblu a inculpatului, avocat de profesie, prezumat a dispune de cunoştinţele necesare înţelegerii corecte a situaţiilor juridice, mai ales că situaţia în discuţie era una personală, nu numai că nu s-a aflat în nicio situaţie de eroare de fapt sau de drept, dar a şi acţionat într-un sens proactiv situaţiei sale, care relevă intenţia sa de a eluda dispoziţiile legale.
Prima instanţă a considerat că imputabilă inculpatului ar fi, în primul rând, neînştiinţarea Serviciului Rutier Iaşi cu privire la depunerea plângerii contravenţionale la instanţă, situaţie care a făcut posibilă primirea acestuia la susţinerea testului obligatoriu, împrejurare speculată de inculpat prin aceea că a fost în măsură să se prevaleze ulterior de admiterea la acest test pentru a invoca justificarea subiectivă a redobândirii legale a permisului de conducere, care nu fusese reţinut la momentul constatării contravenţiei.
Chiar dacă se poate susţine că, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, executarea sancţiunii contravenţionale complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se suspendă de la data înregistrării plângerii la judecătorie, astfel că inculpatul nu ar mai fi fost nevoit să invoce în continuarea exercitării activităţii de conducere faptul că a redobândit permisul ca urmare a trecerii testului obligatoriu (aşa cum a susţinut acesta), Curtea a considerat că eroarea de care se prevelează inculpatul este rezultatul propriei sale conduite nediligente.
De asemenea, Curtea a menţionat că imputabilă inculpatului, în al doilea rând, este şi omisiunea acestuia după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, de a preda permisul de conducere fie personal, fie prin reprezentant convenţional sau prin servicii de curierat, cu aviz de primire, la serviciul/biroul poliţiei rutiere, acesta continuând să conducă, potrivit propriei declaraţii, şi după această dată, ceea ce a condus la majorarea de drept a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi.
Faţă de aspectele relatate, Curtea a apreciat că rezultă în mod indubitabil că inculpatul A. avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice în perioada 07.09.2022 - 22.08.20023, ca urmare a formulării plângerii contravenţionale, iar ca urmare a respingerii plângerii contravenţionale, acesta avea suspendat dreptul de conduce autovehicule pe drumurile publice, începând cu data de 23.08.2023 până la data de 20.12.2023.
Din actele dosarului prima instanţă a observat că inculpatului i-a fost comunicată în mod legal sentinţa civilă nr. 3764/07.04.2023 la domiciliul indicat de acesta, respectiv sat Lunca Cetăţuii, str. x, comuna Ciurea, jud. Iaşi, fiind îndeplinite toate procedurile de comunicare legale faţă de acesta, iar faptul că inculpatul nu se afla la domiciliu în momentul în care agentul procedural s-a deplasat să-i comunice hotărârea, nu este de natură a-l absolvi de vină pe acesta, deoarece inculpatul avea obligaţia de a urmări cursul procesului civil şi, mai mult, soluţia fiind publicată şi pe portalul Judecătoriei Iaşi, inculpatul, avocat în Baroul Iaşi, dispunea de cunoştinţele necesare pentru a lua la cunoştinţă de soluţia instanţei de judecată.
Referitor la susţinere acestuia că ar fi uitat de procesul în care se judeca plângerea sa contravenţională, s-a opinat că nu-l poate absolvi de vinovăţie nici pe temeiul erorii de fapt, nici pe temeiul erorii de drept, nefiind îndeplinite condiţiile de incidenţă a cauzei de neimputabilitate prevăzute de art. 30 din C. pen.. Curtea a reţinut că îndoiala asupra unei împrejurări de fapt sau de drept, ea însăşi rezultatul culpei inculpatului, a lipsei sale de diligenţă, nu echivalează cu eroarea de fapt sau de drept, ci determină obligaţia subiectului activ de a nu acţiona în condiţiile unei cunoaşteri incerte a datelor esenţiale ale cauzei, şi în cazul în care făptuitorul are numai o îndoială, un dubiu, cu privire la tipicitatea faptei, aceasta îi va fi imputabilă. S-a arătat că esenţială este propria obligaţie a inculpatului de a se informa cu privire la finalitatea tuturor demersurilor şi măsurilor întreprinse de acesta în situaţia dată, dar şi cu privire la normele legale care reglemenetează situaţia suspendării dreptului de a conduce, obligaţie care trebuia îndeplinită anterior oricărei conduite active, în sensul continuării conducerii de autovehicule ulterior respingerii definitive a plângerii sale.
Curtea a reţinut că cel care acţionează cu conştiinţa cunoaşterii nesigure a realităţii acceptă riscul urmării prejudiciabile a faptei sale, atitudine caracteristică intenţiei indirecte, neexistând eroare în caz de îndoială, deoarece cel ce se află în îndoială nu are o reprezentare greşită a realităţii, ci îşi dă seama că nu este încă în măsură a cunoaşte exact realitatea, nedispunând de toate datele esenţiale pentru aceasta, dar acceptă să acţioneze în sfera relaţiilor sociale în aceste împrejurări, asumând ca posibile anumite situaţii, împrejurări care conturează elementele de tipicitate ale unei infracţiuni.
Faptul că după înregistrarea plângerii contravenţionale la judecătorie, inculpatul, potrivit propriei declaraţii date în faţa Curţii, s-a interesat de termenele de judecată ulterioare, cunoscând spre pildă despre protestele de la instanţe, în opinia primei instanţe dovedeşte totuşi că acesta ştia despre existenţa dosarului de care depindea exercitarea dreptului său de a conduce şi, cu toate acestea, inculpatul, astfel cum a declarat personal, s-a dezinteresat de parcursul acestui dosar, deci nu a mai probat aceeaşi diligenţă ca în precedent, nemaicăutând nicio informaţie, nemaiprezentându-se la sediul Judecătoriei Iaşi pentru a solicita informaţii actualizate cu privire la dosarul său şi alegând să conducă în continuare.
Concluzionând, Curtea a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, au fost însă în măsură să confirme existenţa împrejurărilor de fapt reţinute prin rechizitoriu şi vinovăţia inculpatului în comiterea faptei, astfel că fapta sa constând în aceea că, la data de 26.09.2023, în jurul orei 10:43, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DN 28D VO Miroslava din judeţul Iaşi, având dreptul de a conduce autovehicule suspendat începând cu data de 23.08.2023, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., menţionând că împrejurarea invocată de inculpat, fără a putea fi valorificată drept cauză de neimputabilitate (eroarea), este asociată în mod unitar conduitei de ansamblu a inculpatului, caracterizând fapta comisă de acesta în toate elementele sale de ordin obiectiv şi subiectiv, conturând gravitatea infracţiunii şi periculozitatea făptuitorului, în condiţiile în care acesta nu a probat o diligenţă minimă cu privire la situaţia sa juridică, alegând să continue să conducă autovehicule pe drumurile publice, deşi nu avea toate datele necesare pentru a-i crea convingerea fermă şi neechivocă asupra caracterului licit al conduitei sale, preferând mai degrabă, prin dezinteres, să-şi asume un comportament ilicit.
Prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului, prin raportare la pericolul abstract dedus din limitele de pedeapsă, la cel concret dedus din materialitatea faptei comise, la atitudinea sa concretă faţă de regulile care disciplinează circulaţia rutieră, la împrejurările în care a condus autoturismul, circumstanţele sale personale, la antecedenţa sa penală (inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale, pentru care a intervenit reabilitarea), reclamă în sancţionare aplicarea efectivă a unei pedepse.
La alegerea naturii pedepsei şi la stabilirea cuantumului acesteia, s-a avut în vedere pericolul concret în care acţiunile inculpatului au pus siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, precum şi ora la care inculpatul a condus autoturismul, gradul de pericol social concret al faptei şi de periculozitate a inculpatului, dar şi antecedenţa penală a inculpatului şi atitudinea circumstanţială, preponderent de negare a laturii subiective a infracţiunii, adoptată în cursul procesului, urmând a se orienta către pedeapsa închisorii la nivelul minimului prevăzut de lege, de 6 (şase) luni, cuantum apreciat ca fiind unul proporţional ansamblului elementelor circumscrise atât conduitei psihice a acestuia, cât şi materialităţii faptei imputate, dar şi apt a determina reprezentarea clară de către inculpat asupra consecinţelor faptei sale.
Curte a luat în considerare şi că inculpatul A. este avocat în cadrul Baroului Iaşi, calitate în care nu se poate susţine că nu cunoştea rigorile legii penale şi consecinţele pe care le poate atrage încălcarea acesteia.
În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei, faţă de de atitudinea procesuală adoptată, faţă de statutul său de avocat, persoană care are o anumită pregătire şi o formaţie profesională onorabilă, s-a considerat că încarcerarea efectivă a acestui inculpat integrat în familie şi în societate, raportat la gravitatea şi conţinutul faptei, ar fi inoportună şi excesivă, în contextul celor deja prezentate, scopul pedepsei putând fi atins şi fără încarcerarea inculpatului, ci prin suspendarea executării acesteia.
Totodată, Curtea a constatat că instituţia amânării aplicării pedepsei, solicitată de inculpat, ar fi o soluţie nejustificat de blândă cu privire la acesta, raportat la pericolul social al faptei rezultat din împrejurările concrete de săvârşire, la uşurinţa cu care acesta a asumat un comportament infracţional grav, mai ales în contextul statutului său professional. De asemenea, a apreciat şi că prin invocarea împrejurărilor legate de o pretinsă eroare (de fapt sau de drept) în care s-ar fi aflat la momentul desfăşurării activităţii infracţionale, în condiţiile în care inculpatul este avocat, deci o persoană care se prezumă că ar cunoaşte legea mai bine decât un alt destinatar al acesteia din afara domeniului interpretării legii, acesta dovedeşte şi o superficialitate în tratarea şi evaluarea unor situaţii de fapt cu potenţial ilicit, de natură a atrage atenţia în mod deosebit asupra periculozităţii unei atare conduite, fapt care exclude soluţia amânării aplicării pedepsei în cazul particular analizat.
*****
Împotriva sentinţei penale nr. 21 din data de 17.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024 a declarat apel inculpatul A..
Prin apelul declarat inculpatul a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate în totalitate sau în parte, respectiv aplicarea art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., aplicarea art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., iar în subsidiar, în cazul în care se consideră că fapta există şi a fost săvârşită cu vinovăţie, aplicarea art. 396 alin. (3), (4) din C. proc. pen.
Inculpatul a arătat că la data de 01.09.2022 a fost oprit de organele de poliţie şi în urma testării cu aparatul etilotesc a rezultat 0,06 mg/l alcool în aerul respirat, că s-a procedat la întocmirea procesului-verbal seria x-0440724 şi aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce, reţinerea permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi fără drept de conducere pe o perioadă de 90 de zile, aducându-i-se totodată la cunoştinţă obligaţia de a susţine un test obligatoriu de verificare a cunoştinţelor de circulaţie conform art. 106 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, iar în cazul în care nu va susţine acest test perioada de reţinere a permisului de conducere se va prelungi de la 90 de zile la 120 de zile. A arătat că în urma unei analize personale asupra situaţiei a considerat ca se află în cazul unei intoxicaţii involuntare conform art. 29 din C. pen., deoarece în ziua respectivă desfăşurase activităţi specifice de vinificaţie în beciul şi magazia personală, existând această posibilitate de absorbţie a unei cantităţi atât de mică de alcool şi a decis contestarea procesului-verbal. Inculpatul a mai precizat şi că în momentul formulării contestaţiei împotriva procesului-verbal era ferm convins că suspendarea dreptului de a conduce se aplică şi se menţine pe parcursul desfăşurării întregului proces în faţa instanţei de judecată.
În susţinerea apelului, inculpatul a precizat că plângerea împotriva procesului-verbal a făcut-o cu speranţa că întregul proces se va desfăşura înaintea perioadei de 90 de zile şi va obţine dreptul de conducere fără susţinerea examenului obligatoriu, primul termen fiind stabilit la sfârşitul lunii ianuarie, după aproximativ 5 luni. A mai susţinut că, fiind ferm convins că nu are dreptul de a conduce, a hotărât să respecte interdicţia de a conduce pe perioadă de 90 de zile şi să susţină examenul de verificare conform art. 106 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, de aceea în toată perioada de 90 de zile nu a condus, nu a obţinut certificatul de grefă şi nu a încercat sub nicio formă dobândirea permisului de conducere ca urmare a formulării plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie.
În continuare, inculpatul a arătat că la data de 29.11.2022 a susţinut testul şi a dobândit punctajul obligatoriu, pentru ca la data de 05.12.2022 să se prezinte la sediul Poliţiei Rutiere Iaşi cu dovada de reţinere a permisului şi cu rezultatul testului şi să-i fie restituit permisul de conducere, astfel că a considerat că are dobandit permisul în mod legal, ca urmare a susţinerii testului obligatoriu, deoarece contestaţia formulată privea doar cuantumul amenzii şi restul sancţiunilor (lipsa centurii de siguranţă).
S-a mai arătat că la primul termen la Judecătoria Iaşi s-au propus probe şi s-a acordat un nou termen de judecată, dar începând cu al doilea termen de judecată instanţele judecătoreşti au intrat în protest, s-au acordat mai multe termene fără a se judeca fondul, şi urmare a acestui fapt nu s-a mai prezentat la termenele pe care le-a neglijat, în tot acest timp circulând pe drumurile publice având convingerea că nu săvârşeste nicio infracţiune.
A menţionat inculpatul că la data de 26.09.2023 a fost oprit de organele de poliţie şi sancţionat pentru mai multe contravenţii şi pentru că nu avea asupra sa permisul de conducere a fost verificat în baza de date a poliţiei şi ulterior sancţionat şi pentru această contravenţie, iar la data de 31.10.2023, după 35 de zile de la acel eveniment, a fost chemat la sediul poliţiei rutiere unde i-a fost adus la cunostinţă faptul că la data controlului nu avea dreptul de a conduce pe drumurile poblice, faptă ce constituie infracţiune, şi a fost întocmit dosarul penal.
Inculpatul a considerat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, întrucât data de 20.04.2024 este data la care s-a procedat la îndeplinirea procedurii de comunicare a hotărârii privind plângerea contrvaneţională formulată la domiciliul ales şi de la aceasta se calculează termenul de declarare a apelului, şi tot de la această dată se calculează şi data rămânerii definitive a hotărârii prin neapelare, precum şi perioada de 90 zile (120 zile) de suspendare a dreptului de a conduce, astfel că poliţia rutieră se află în eroare, pentru că la data de 26.09.2023 avea dreptul de a circula pe drumurile publice.
Inculpatul a susţinut că la data de 26.09.2023, când a fost oprit de organul de poliţie, pentru că nu avea asupra sa permisul de conducere a fost verificat în baza de date a Poliţiei Române, s-a constatat că are dreptul de a conduce valabil şi a fost sancţionat pentru lipsa permisului de conducere în posesie, nicidecum pentru lipsa dreptului de circulaţie, organele de poliţie sesizându-se abia pe data de 31.10.2023 în condiţiile în care, prin actualele mijloace tehnice, precum şi a procedurilor interne operarea în bazele de date, registre electronice se face instant sau în maxim 24 de ore.
Inculpatul a apreciat că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, arătând atât în declaraţia dată la parchet, cât şi la prima instanţă că în permanenţă a circulat pe drumurile publice având certitudinea că are acest drept redobândit ca urmare a susţinerii testului obligatoriu prevăzut de lege şi că dacă nu ar fi fost în eroare, ar fi putut să circule ca urmare a formulării contestaţiei împotriva procesului-verbal şi nu ar mai fi învăţat şi susţinut testul de circulaţie obligatoriu, ar fi urmărit desfăşurarea dosarului ce priveşte contestaţia, în care ar fi adus probe. A susţinut şi că această eroare i-a fost alimentată de decizia organului de poliţie, care nu ar fi trebuit să accepte susţinerea testului obligatoriu în condiţiile în care acest test se susţine doar de conducătorii al căror drept de circulaţie este suspendat, ori, la data susţinerii examenului avea dreptul de circulaţie valabil ca urmare a contestaţiei împotriva procesului-verbal şi, mai mult, organul de poliţie nu i-a comunicat obligaţia de a preda permisul de conducere, aşa cum prevede Codul rutier.
În subsidiar, a solicitat să se aibă în vedere modalitatea concretă de săvârşire a faptei, existenţa unei culpe şi a organelor de poliţie rutieră şi impredictibilitatea legislaţiei rutiere în sensul că aceasta suferă modificări dese, lucru ce îngreunează uneori şi activitatea unui avocat specializat pe prevederi rutiere, cu atât mai mult unui conducător auto.
Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel
La termenul de judecată din data de 08 octombrie 2024, Înalta Curte a încuviinţat cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apelantul inculpat A. şi de către apărătorul ales al acestuia în vederea pregătirii apărării.
La termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2024, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
*****
Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că apelul formulat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
În raport de probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte, constată că împrejurările concrete ale cauzei s-au derulat astfel:
La data de 01.09.2022 inculpatul a fost sancţionat prin procesul-verbal de contravenţie nr. x pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din localitatea Corneşti către localitatea Proselnici având o concentraţie de 0,06 mg/l alcool în aerul expirat, fiindu-i aplicată o amendă contravenţională în sumă de 1305 RON şi sacţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 01.09.2022, conform art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 . Inculpatului i-a fost eliberată o dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie conform art. 97 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x din data de 01.09.2022, emis de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi - Postul de Poliţie Miroslava, inculpatul a formulat plângere contravenţională ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. x/2022, la data de 07.09.2022 .
Prin plângerea contravenţională formulată inculpatul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie şi restituirea permisului, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunilor cu avertisment, fără a solicita eliberarea unei dovezi pentru a putea conduce.
În data de 29.11.2022 inculpatul a susţinut testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie prevăzut de art. 106 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/20025 şi în urma susţinerii acestuia a fost declarat admis, pentru ca mai apoi inculpatul să se prezinte la sediul poliţiei rutiere şi la data de 05.12.2022 să-i fie restituit permisul de conducere.
Prin sentinţa civilă nr. 3764 din data de 07.04.2023 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2022 s-a respins plângerea contravenţională formulată de petentul A. împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x, încheiat la data de 01.09.2022, de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi - Postul de Poliţie Miroslava, sentinţă civilă care a rămas definitivă la data de 24.07.2023 prin neapelare.
Urmare a comunicării sentinţei civile nr. 3764 din data de 07.04.2023 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2022 către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi, la data de 19.09.2023 Serviciul Rutier Iaşi a întocmit raportul înregistrat sub nr. x prin care a propus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, începând cu data de 23.08.2023 pentru o perioadă iniţială de 90 de zile, raport ce nu a fost comunicat şi inculpatului.
La data de 26.09.2023, în jurul orei 10:43, inculpatul A., în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x pe DN 28D VO Miroslava din judeţul Iaşi, a fost oprit în trafic, iar în urma testării cu aparatul alcooltest marca x seria x, a rezultat o valoare de 0,12 mg/1 alcool pur în aerul expirat, constatându-se în acelaşi timp că inculpatul nu avea asupra sa cartea de identitate şi permisul de conducere şi nici nu purta centura de siguranţă, că luminile de drum nu erau puse în funcţiune pe perioada deplasării, iar autoturismul prezenta avarii fără a deţine autorizaţie de reparaţie şi nu avea dotările obligatorii.
Prin procesul-verbal de contravenţie nr. x din data de 26.09.2023, emis de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi - Serviciul Rutier inculpatul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 99 alin. (1) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 99 alin. (1) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 44 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. (1) pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă contravenţională în sumă de 3.625 RON şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 12.10.2023, conform art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, totodată aducându-i-se la cunoştinţă că până la data de 27.09.2023 nu are drept de circulaţie. Pentru perioada 27.09.2023-11.10.2023, inculpatului i-a fost eliberată o dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie conform art. 97 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Ulterior, la data de 04.10.2023, cu ocazia implementării procesului-verbal de contravenţie nr. x din data de 26.09.2023, prin raportul nr. x al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi - Serviciul Rutier s-a constatat că inculpatul A. figurează în baza de date cu permisul de conducere suspendat pentru perioada 23.08.2023-20.12.2023, ca urmare a sancţiunii din data de 01.09.2022 pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, contravenţie ce a fost contestată prin formularea unei plângeri contravenţionale, pe care Judecătoria Iaşi a respins-o.
Se constată, practic, că timp de 2 luni de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 3764, din data de 07.04.2023, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2022, organele de poliţie nu au operat în baza de date în niciun mod sancţiunea aplicată inculpatului A..
Mai mult decât atât, la data de 26.09.2023 când inculpatul A. a fost oprit în trafic conducând, organele de poliţie, în baza verificărilor efectuate în prezenţa inculpatului când, practic, se presupune că acesta a comis infracţiunea, figura în baza de date tot cu permis valabil şi acesta este şi motivul pentru care nu i s-a întocmit proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, aşa cum se impunea.
Or, atât timp cât, inclusiv, organele de poliţie au constatat ex propriis sensibus că permisul inculpatului A., la momentul opririi în trafic, este valabil, nu se poate admite comiterea unei fapte în sensul legii penale.
Faptul că abia ulterior, prin procesul-verbal din data de 31.10.2023 întocmit de Poliţia Municipiului Iaşi – Biroul Rutier, i-a fost adus la cunoştinţă inculpatului conţinutul raportului nr. x/04.10.2023 al personalului contractual din cadrul Serviciului Rutier Iaşi, conform căruia la data de 26.09.2023 nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, precum şi că a fost întocmit un dosar penal pe numele său pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, confirmă şi susţine ipoteza erorii în care s-a aflat acesta.
Verificarea inculpatului A. în momentul opririi în trafic este, de fapt, şi momentul ce a fost de natură să întărească încă o dată convingerea inculpatului că circula în baza unui drept de conducere legal şi neafectat de nicio sancţiune, şi nu ceea ce s-a întâmplat, ulterior, prin actele procedurale întocmite în cauză şi succesiunea derulării acestora care vin, mai degrabă, să justifice conduita culpabilă a organelor de poliţie, şi nu presupusa acţiune infracţională a inculpatului.
Audiat în calitate de suspect, numitul A. a declarat că la data de 01.09.2022 a fost oprit de lucrătorii de poliţie de pe raza localităţii Corneşti, comuna Miroslava, ocazie cu care a fost verificat cu aparatul alcooltest, reieşind o alcoolemie de 0,06 mg/l alcool în aerul expirat, fiindu-i reţinut permisul de conducere şi eliberându-i-se dovadă fără drept de circulaţie. A arătat că a contestat respectivul proces-verbal la Judecătoria Iaşi, sperând să primească un termen de judecată mai scurt decât cele 3 luni de suspendare a dreptului de a conduce, însă primul termen în dosar a fost stabilit la sfârşitul lunii ianuarie, motiv pentru care a decis să susţină examenul auto pentru redobândirea dreptului de circulaţie; s-a prezentat de două ori pentru susţinerea examenului, prima dată a picat examenul, iar a doua oară, după ce a fost verificat de lucrătorii de poliţie, a susţinut examenul, redobândind dreptul de a conduce autovehicule.
A menţionat că în termen de 5 zile de la examinare s-a prezentat la Serviciul Rutier Iaşi, de unde şi-a ridicat permisul. A precizat că permanent a avut convingerea că nu poate circula cu maşina, chiar dacă a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, din cauza faptului că atunci când se reţine permisul pe motivul consumului de alcool, se emite o dovadă fără drept de circulaţie. A mai arătat şi că în această perioadă nu a solicitat certificat de grefă şi nu a depus la biroul poliţiei rutiere niciun fel de document din care să rezulte că a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de contravenţie, dar că în toate cele 3 luni de zile nu a condus autovehiculul.
În continuare, în aceeaşi declaraţie de suspect, a arătat că nu i-a fost comunicat niciun raport de reţinere şi interzicere a dreptului său de a conduce autovehicule. A menţionat că s-a prezentat la primul termen de judecată la Judecătoria Iaşi, deşi avea redobândit permisul de conducere, dorind continuarea procesului atât în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii, cât şi a amenzii la care a fost obligat, s-a prezentat şi la următorul termen cu probele pe care dorea să le administreze, însă instanţele erau în protest şi se acordau termene lungi, iar ulterior a uitat de respectivul proces şi nu s-a mai prezentat. A declarat că a continuat să circule cu autoturismul personal până la data de 26.09.2023, când a fost oprit de lucrătorii de poliţie ce l-au sancţionat contravenţional, încheindu-i-se un proces-verbal, fără să i se reţină permisul de conducere, comunicându-i-se că în termen de 15 zile trebuie să-l predea.
De asemenea, a învederat că în lunile octombrie sau noiembrie a fost sunat de la poliţia rutieră, care i-a solicitat să se prezinte la sediul acesteia, ocazie cu care i s-a adus la cunoştinţă că în urma introducerii procesului-verbal în baza de date s-a constatat că figura cu permisul suspendat. A menţionat că, în toată această perioadă de timp, nu a primit din partea poliţiei rutiere nicio adresă prin care să i se aducă la cunoştinţă faptul că are dreptul de a conduce suspendat, că trebuie să predea permisul şi că nu are dreptul să conducă autoturisme şi, fiind de bună-credinţă, a trăit cu convingerea că a dobândit permisul în mod legal, susţinând examenul conform legislaţiei în vigoare.
Înalta Curte reţine că, în declaraţia dată în faţa primei instanţe la termenul de judecată din data de 06.06.2024, inculpatul a afirmat că în cursul zilei de 01.09.2022 a fost oprit de organele de poliţie în timp ce conducea un autoturism, fiind sancţionat cu suspendarea dreptului de a conduce timp de 90 de zile întrucât avea o concentraţie de 0,06 mg/l alcool în aerul expirat şi a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancţionare în data de 07.09.2022, iar timp de 3 luni de zile nu a mai condus autovehicule, deşi se afla în posesia dovezii pe care poliţia i-o înmânase ulterior înregistrării plângerii şi avea dreptul de a conduce. A arătat că s-a prezentat la testare în vederea redobândirii dreptului de a conduce, prima dată a picat testul, dar ulterior l-a luat, în data de 29.11.2022, iar în data de 05.12.2022 s-a prezentat la sediul poliţiei rutiere unde i-a fost restituit permisul şi din momentul în care şi-a redobândit permisul fizic a început să conducă.
A precizat că un prim termen de judecată în dosarul privind plângerea contravenţională a fost pe data de 12.01.2023 şi apoi a mai fost stabilit un termen în data de 23.03.2023 şi ulterior, după 07.04.2024, fiind perioada protestelor la judecătorie, s-a dezinteresat de parcursul acestui dosar, având convingerea că are dreptul de a conduce urmare a susţinerii examenului de redobândire la care a fost acceptat şi pe care l-a promovat. A menţionat că a omis să se prezinte la acele termene de judecată şi să verifice soluţia instanţei, a condus în continuare, iar pe data de 26.09.2023 a fost oprit de organele de poliţie care l-au sancţionat, întrucât nu avea permisul de conducere asupra sa, ulterior fiind chemat la sediul poliţiei unde i s-a adus la cunoştinţă că avea permisul de conducere suspendat şi că este pasibil de săvârşirea unei infracţiuni.
Inculpatul a arătat că se consideră nevinovat de săvârşirea acestei infracţiuni, întrucât, raportat la modalitatea de desfăşurare a examenului de redobândire a permisului, dar şi la prevederile legale şi la faptul că a fost lăsat să susţină examenul, deşi nu trebuia şi la faptul că i s-a restituit permisul, a fost într-o eroare, alimentată şi de organele de poliţie, o eroare de fapt, dar şi de drept. A mai precizat că nu a primit hotărârea judecătorească prin care s-a respins plângerea contravenţională şi nici adresa sau raportul prin care organele de poliţie îi solicitau predarea permisului aşa cum prevede O.U.G. nr. 195/2002, pe toată această perioadă fiind ferm convins că conduce legal şi nu săvârşeste nicio contravenţie sau infracţiune.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen., infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere constă în "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România."
Din reglementarea legală, se observă că, în ceea ce priveşte latura obiectivă a acestei infracţiuni, elementul material constă în acţiunea unei persoane de a conduce pe drumurile publice un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, ori al cărui permis i-a fost retras sau anulat, ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România.
Aşadar, situaţia premisă a infracţiunii poate consta în existenţa unui permis de conducere retras, anulat, în aplicarea măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce a titularului permisului, sau în inexistenţa dreptului de a conduce autovehicule în România.
Retragerea permisului de conducere este definită ca fiind măsura tehnico-administrativă dispusă de poliţia rutieră în baza unui certificat medico-legal prin care titularul a fost declarat inapt medical, constând în reţinerea documentului şi interzicerea dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie.
Anularea permisului de conducere este o măsură tehnico-administrativă, care se dispune în următoarele condiţii: titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârşită ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie; titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracţiunile prevăzute la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din C. pen. permisul de conducere a fost obţinut cu încălcarea normelor legale, situaţie constatată de instanţa competentă; permisul de conducere a fost obţinut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice; atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă; în cazul în care titularul acestuia a decedat. Aşa fiind, anularea permisului de conducere presupune scoaterea acestui act juridic din circuitul civil şi se dispune ca efect al unei hotărâri judecătoreşti, sau ca efect al decesului titularului acesteia.
Cu privire la suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, aceasta reprezintă sancţiunea contravenţională complementară ce intervine fie la cumulul a 15 puncte de penalizare, fie când legiuitorul o prevede în mod expres pe lângă una din sancţiunile principale. Prevederile art. 100 alin. (3),art. 101 alin. (3) şi art. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 nominalizează contravenţiile la regimul rutier care impun obligativitatea aplicării sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule. Aşadar, sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce urmăreşte lipsirea temporară a conducătorului auto de dreptul de a conduce pe drumurile publice cu titlu de sancţiune contravenţională.
Ultima situaţie premisă, respectiv lipsa dreptului de a conduce autovehicule în România, semnifică, că ab initio, din diverse raţiuni factuale, conducătorul auto este lipsit de plano de dreptul de a conduce autovehicule, când fie nu deţine permis de conducere sau fie deţine un astfel de permis dar care nu este valabil în România.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin săvârşirea faptei cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă. Făptuitorul are reprezentarea faptului că nu deţine un permis de conducere valid pentru categoria vehiculului condus şi acceptă această situaţie, acţionând în pofida acestei cunoştinţe.
Observând succesiunea de evenimente şi împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, anterior expuse, care se coroborează atât cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cât şi cu declaraţiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe, Înalta Curte constată că probatoriul confirmă că fapta dedusă judecăţii există în materialitatea sa, este prevăzută ca infracţiune de legea penală, însă nu a fost comisă cu vinovăţie cerută de lege, respectiv cu intenţie.
În raport de situaţia de fapt expusă, Înalta Curte constată că inculpatul a acţionat în condiţiile unei erori de fapt vincibile cu privire la tipicitatea faptei, neavând în concret reprezentarea că la data de 26.09.2023, momentul depistării sale în trafic, avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat. În speţă, sunt întrunite toate caracteristicile unei erori vincibile, pe care inculpatul o putea evita doar dacă acţiona cu diligenţa necesară, aspect de-altfel observat de către prima instanţă. Calitatea de avocat a inculpatului nu poate fi contrapusă acestei concluzii, câtă vreme întreg comportamentul său procesual manifestat în cauza civilă, având ca obiect anularea unui simplu proces-verbal de contravenţie, denotă o lipsă totală de diligenţă, ce ar fi trebuit să caracterizeze comportamentul unui avocat, mai ales în propria-i cauză: neprezentarea la termenele de judecată, neaducerea martorului încuviinţat de către instanţă şi nesolicitarea certificatului de grefă.
Tipicitatea prevăzută de art. 15 alin. (1) din C. pen. drept prima trăsătură esenţială a infracţiunii rezultă din principiul legalităţii incriminării şi presupune corespondenţa dintre fapta concretă săvârşită, direct sau indirect, de către o persoană şi elemente de natură obiectivă şi subiectivă stabilite de leguitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.
C. pen. reglementează în art. 30 atât eroarea asupra tipicităţii, cât şi eroarea asupra antijuridicităţii, drept cauze care înlătură caracterul penal al faptei, care însă produc efecte diferite prin raportare la trăsăturile esenţiale ale infracţiunii. Astfel, dacă eroarea (de fapt sau de drept extrapenal) asupra tipicităţii priveşte un element constitutiv al infracţiunii şi conduce la înlăturarea tipicităţii subiective a faptei, eroarea asupra antijuridicităţii înlătură cea de-a treia trăsătură esenţială a infracţiunii, imputabilitatea.
Înalta Curte apreciază că, faţă de dispoziţiile art. 30 alin. (4) din C. pen., în cauză se impune a fi reţinută eroarea de fapt asupra tipicităţii, fiind întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege, după cum urmează:
a) comiterea unei fapte care întruneşte toate elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, în afara tipicităţii subiective;
Astfel, în cauză sunt întrunite cerinţele din norma de incriminare cu privire la subiectul şi obiectul infracţiunii, situaţia premisă, latura obiectivă (element material, urmarea imediată, legătura de cauzalitate) ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.. În speţă, nu sunt întrunite elementele de tipicitate subiectivă ale acestei infracţiuni, deoarece inculpatului prin procesul-verbal de contravenţie din data de 01.09.2022 i s-a reţinut permisul de conducere şi i s-a suspendat dreptul de a conduce pe 90 de zile, începând cu data de 01.09.2022, eliberându-i-se o dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie. Astfel cum rezultă din copia dosarului civil aflat la dosarul de urmărire penală, inculpatul a formulat plângere contravenţională împotriva acestui proces-verbal, dar nu a solicitat eliberarea unei dovezi pentru a putea conduce (aspect subiectiv). Potrivit declaraţiei sale de la urmărire penală coroborată cu înscrisurile de la dosar a susţinut examenul de redobândire a permisului de conducere în data de 29.11.2022, a fost admis, apoi s-a prezentat la sediul poliţiei rutiere şi în data de 05.12.2022 i s-a restituit permisul de conducere, astfel că la data de 26.09.2023, data săvârşirii infracţiunii, inculpatul nu avea cum să aibă cunoştinţă că se află sub interdicţia de a conduce, măsură care s-a propus a fi luată prin raportul înregistrat sub nr. x/19.09.2023 prin care s-a propus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, începând cu data de 23.08.2023 pentru o perioadă iniţială de 90 de zile. De altfel, din comunicarea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi, adresată inculpatului la data de 30.09.2024, reiese că în data de 26.09.2023, data depistării în trafic, s-a procedat la verificarea bazei de date şi nu s-a constatat că acesta avea suspendat dreptul de a conduce, iar permisul era valabil, ci doar la implementarea procesului-verbal de contravenţie din data de 26.09.2023 personalul contractual din cadrul serviciului rutier a constatat că inculpatul figurează în baza de date fără drept de circulaţie din data de 23.08.2023. b) persoana care a comis fapta să nu fi cunoscut ori să fi cunoscut greşit existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depindea caracterul penal al faptei
Înalta Curte reţine că împrejurările concrete ale speţei obiectivează eroarea de fapt în care s-a aflat inculpatul, acesta acţionând fără vinovăţia prevăzută de lege - intenţia directă, în condiţiile sancţiunii contravenţionale ce i-a fost aplicată cu reţinerea permisului de conducere şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile coroborată cu nesolicitarea de către inculpat a unei dovezi că a formulat plângere contravenţională, urmată de susţinerea examenului de verificare a cunoştiinţelor de circulaţie şi restituirea permisului de conducere reţinut.
În aceste condiţii, inculpatul A. avea motive întemeiate de a crede că începând cu data de 05.12.2022 şi-a redobândit în mod legal dreptul de a conduce autovehicule de vreme ce organele de poliţie au procedat la restituirea permisului de conducere reţinut cu ocazia încheierii procesului-verbal de contravenţie din data de 01.09.2022.
c) existenţa erorii la momentul săvârşirii faptei
Înalta Curte reţine că nu se poate admite că la momentul în care inculpatul A. a fost depistat în trafic, respectiv la data de 26.09.2023, conducând autoturismul personal marca x, cu numărul de înmatriculare x pe DN 28D VO Miroslava din judeţul Iaşi, acesta cunoştea faptul că dreptul de circulaţie îi era suspendat pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 23.08.2023, astfel că inculpatul s-a aflat într-o eroare de fapt asupra cerinţei prevăzute de norma de incriminare. Aspectul că sancţiunea complementară aferentă procesului-verbal de contravenţie din data de 01.09.2022 nu a fost implementată la timp de organul de poliţie competent nu-i poate fi imputabil inculpatului.
Neîndeplinirea obligaţiilor de diligenţă şi, implicit, de rezultat a organelor de poliţie nu poate avea ca efect transferarea acestora în sarcina inculpatului, în contextul în care acesta din urmă, prin primirea permisului ca urmare a testului susţinut de reducere a perioadei suspendate iniţial, a avut ferma convingere că poate circula pe drumurile publice.
Starea de pasivitate a organelor de poliţie nu poate fi imputată inculpatului, în sensul antrenării răspunderii penale, şi aceasta cu atât mai mult cu cât intima sa convingere a fost că se poate circula fără nicio restricţie.
Operarea în baza de date a situaţiei inculpatului la o dată mult ulterioară celei de la care a rămas definitivă sentinţa civilă nr. 3764, din data de 07.04.2023, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2022 este, de fapt, elementul care a creat premisele unei situaţii preexistente, eronate, ce a condus la inducerea în eroare a acestuia, motiv pentru care nu îi poate fi imputabilă.
Acest aspect important, coroborat cu remiterea permisului de conducere al inculpatului după susţinerea examenului de reducere a perioadei suspendate au contribuit, pe deplin, la inducerea în eroare şi a fost de natură să creeze convingerea inculpatului că poate să circule pe drumurile publice şi că dreptul de conducere nu îi este suspendat.
În raport de toate aspectele de fapt şi de drept invocate, constatându-se îndeplinite condiţiile erorii de fapt asupra tipicităţii infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, Înalta Curte apreciază că aceasta afectează elementul intelectiv al infracţiunii, făcând să nu poată fi reţinută vinovăţia sub forma intenţiei. Aşadar, reţinerea erorii vincibile de fapt asupra tipicităţii are ca efect excluderea posibilităţii comiterii faptei cu intenţie şi conduce la concluzia că inculpatul A. a acţionat din culpă fără prevedere.
Drept urmare, constatând că infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. nu este incriminată şi în cazul comiterii din culpă, Înalta Curte reţine că eroarea culpabilă în care s-a aflat inculpatul A. este de natură a înlătura caracterul penal al faptei prin înlăturarea elementului intenţional, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.
În concluzie, pentru argumentele expuse, se constată că apelul declarat de inculpatul A. este fondat.
Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a), Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 21 din data de 17.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Va desfiinţa sentinţa penală apelată şi rejudecând, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Va înlătura dispoziţia de obligare a inculpatului A. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 300 RON avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cale de atac vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 998 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 21 din data de 17.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Desfiinţează sentinţa penală apelată şi rejudecând:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. achită pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului A. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 300 RON avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă.
Cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cale de atac rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 998 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2024.