Şedinţa publică din data de 18 decembrie 2024
Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70/F din 26 mai 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia penală şi pentru cauze cu minori a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. (faptă din 26.11.2020, victimă B.).
A condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen. în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) din C. pen. (faptă din 26.11.2020, persoană vătămată C.).
În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (1/3 din 1 an închisoare = 4 luni închisoare), astfel că pedeapsa rezultantă a fost de 2 ani şi 10 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 91, art. 92 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.
Conform art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să respecte obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la Primăria com. Valea Seacă, jud. Iaşi sau la Şcoala Gimnazială Valea Seacă, jud. Iaşi.
Conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului A. că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor sus-menţionate ori în cazul comiterii de noi infracţiuni, se va revoca suspendarea şi se va dispune executarea pedepsei, potrivit art. 96 din C. pen.
În baza art. 19, art. 25, art. 397 din C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., a admis în parte acţiunile civile formulate în cauză de părţile civile C., D., E., F. şi a obligat partea responsabilă civilmente G. S.A. (cu sediul în Bucureşti cu sediul ales la Sucursala Galaţi, mun. Galaţi) la plata sumelor de:
- 49.292 RON daune materiale şi 80.000 euro daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, către partea civilă C.;
- 22.934,29 RON daune materiale şi 40.000 euro daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, către partea civilă D.;
- 40.000 euro daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, către partea civilă E.;
- 30.000 euro daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, către partea civilă F.;
În baza art. 19, art. 25, art. 397 din C. proc. pen., art. 1357 C. civ., art. 1371 alin. (1) C. civ., art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea 132/2017, a admis acţiunile civile formulate de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani (cu sediul în Focşani, judeţul Vrancea) şi de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti (Bucureşti, Str. x) şi a obligat partea responsabilă civilmente G. S.A. la plata sumelor de:
- 14.449,83 RON, plus dobânda legală de la data de 10.12.2020 până la achitarea integrală a debitului, precum şi 402,53 RON, plus dobânda legală de la data de 26.11.2020 până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani, reprezentând cheltuieli spitalizare pentru partea civilă C. şi pentru victima B.;
- 12.807,1 RON, către partea civilă Spitalul Universitar Militar de Urgenţă Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă C..
În baza art. 276 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 132/2017, a obligat partea responsabilă civilmente G. S.A., la plata cheltuielilor judiciare către părţile civile, respectiv: suma de 6.363,6 RON către partea civilă C. şi suma de 9.271,85 RON către părţile civile D., E., F..
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.603 RON este aferentă fazei de urmărire penală.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Galaţi – secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 02.07.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, înregistrat sub nr. x/2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul A., avocat în Baroul Bucureşti, în seara zilei de 26.11.2020, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DN2-E85, km 199+400 în afara localităţii Tişiţa, ca urmare a nerespectării din culpă a regulilor de circulaţie rutieră, a pătruns pe contrasens şi a izbit frontal autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, condus de victima B., provocând moartea acesteia, precum şi vătămarea corporală a persoanei vătămate C., care a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, vindecabile în 100-110 zile de îngrijiri medicale.
S-a arătat că regulile de circulaţie rutieră a căror încălcare a generat producerea accidentului rutier au fost următoarele:
- prevederile art. 41 din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora vehiculele trebuie conduse pe partea dreaptă a drumului public, în sensul de circulaţie (...) cu respectarea semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie;
- prevederile art. 47 din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanţă laterală suficientă şi să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulaţie respective.
- prevederile art. 35 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private.
În rechizitoriu s-a susţinut că situaţia de fapt reţinută rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa şi planşele foto anexe; actele medico-legale constatare a leziunilor suferite de persoanele implicate în accident; depoziţiile martorilor H., I., J., K., (persoane aflate într-un autoturism x ce se deplasa în spatele autoturismului condus de inculpat) şi L. (care conducea un autoturism x ce se deplasa în spatele autoturismului condus de victima B.), martori care au arătat că autovehiculul condus de inculpat a pătruns pe sensul de mers pe care se deplasa autoturismului condus de victimă; depoziţia martorului M., agent de poliţie care a făcut parte din echipajul ce a efectuat cercetarea la faţa locului; depoziţiile martorelor aflate în autoturismul condus de inculpat, respectiv N. (care a menţionat în esenţă că nu ştie cum s-a produs accidentul) şi O. (care a apreciat că impactul a avut loc pe sensul lor de deplasare); declaraţiile date de inculpatul A., care a susţinut că nu îşi aminteşte dinamica producerii accidentului însă a precizat că în mod cert nu a ieşit de pe sensul său de mers şi nu a pătruns pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B..
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 17.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 345 alin. (1) şi (2) şi art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., au fost respinse cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A. şi de partea civilă C., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi s-a dispus începerea judecăţii. Încheierea a rămas definitivă la 03.11.2021 ca urmare a respingerii contestaţiei formulate de inculpatul A. prin încheierea nr. 907/03.11.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din data de 12.01.2022, inculpatul A. a precizat că nu doreşte să fie judecat conform procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii şi a solicitat audierea martorilor care au dat declaraţii şi în cursul urmăririi penale. Totodată, inculpatul a solicitat proba cu acte şi proba cu expertiza tehnică auto.
Părţile civile C. şi D., E., F. au solicitat proba cu acte, precum şi proba cu martorii P., respectiv Q. şi R., pentru dovedirea pretenţiilor civile formulate.
Procedând la judecarea cauzei conform art. 376 şi următoarele C. proc. pen., instanţa a audiat inculpatul A., persoana vătămată constituită parte civilă C., martorii H., I., N., L., M., O., Q., R., P., K., J. .
Prin încheierea din data de 16.03.2022, s-a admis cererea formulată de inculpatul A. şi s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare având ca obiectiv principal stabilirea modalităţii de producere a accidentului de circulaţie din data de 26.11.2020, iar prin încheierea din data de 20.01.2023 s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză (raport de expertiză tehnică şi supliment întocmite de către expertul S., filele x – 227, volum IV, opinie expert asistent T., desemnat de inculpat, filele x, volum V).
Totodată, la cererea inculpatului A., Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a transmis fişierele cu înregistrările apelurilor efectuate la numărul unic de urgenţă 112 cu ocazia accidentului din data de 26.11.2020, înregistrări care au fost examinate de instanţa de judecată şi au fost puse la dispoziţia părţilor, inculpatul realizând o transcriere a acestor apeluri .
Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că în după-amiaza zilei de 26.11.2020, inculpatul A., avocat în Baroul Bucureşti, a plecat din municipiul Bucureşti către municipiul Iaşi, împreună cu prietena sa, martora O., inculpatul conducând autoturismul marca x, nr. x, aparţinând tatălui martorei.
În maşina condusă de inculpat, pe bancheta din spate, a călătorit şi martora N., aceasta contactându-l pe inculpat prin intermediul unei aplicaţii de ridesharing.
În cursul aceleiaşi zile, în jurul orei 19:00, victima B. (aflată la volan), împreună cu soţul său, persoana vătămată C. (aflată pe bancheta din dreapta faţă) au plecat din municipiul Bacău, unde domiciliau părinţii victimei, către domiciliul lor din localitatea Crevedia (situată lângă Bucureşti), cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x.
În jurul orei 20:55, în condiţii de întuneric şi ceaţă, în timp ce se deplasa pe DN2-E85, km 199+400, pe raza judeţului Vrancea, între localităţile Bizigheşti şi Tişiţa, autoturismul condus de inculpat, pe fondul neatenţiei în conducere ori al aţipirii la volan a inculpatului, a pătruns pe sensul opus de mers şi a intrat în coliziune cu autoturismul condus de victima B..
Impactul dintre cele două autovehicule a avut loc pe sensul de mers al autoturismului condus de victima B., pe linia de demarcaţie dintre banda 2 (bandă normală de circulaţie, aflată lângă linia ce separă cele două sensuri de mers) şi aşa-numita "banda 1" (aflată lângă acostament şi mai îngustă decât banda 2, care conform reglementărilor rutiere nu este considerată bandă de circulaţie).
În urma impactului cele două autovehicule au ricoşat şi s-au oprit în poziţiile consemnate cu ocazia cercetării la faţa locului, respectiv autoturismul x în şanţul de pe marginea drumului, pe direcţia sa de mers, iar autoturismul x pe "banda 1" a sensului său de deplasare.
În urma accidentului de circulaţie s-a produs decesul victimei B., deces constatat la ora 23:00 la Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani (raport de expertiză medico-legală, dosar urmărire penală), precum şi vătămarea corporală a persoanei vătămate C., aceasta suferind leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare 100 - 110 zile îngrijiri medicale, leziuni care prin natura lor au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate (raport de expertiză medico-legală, dosar urmărire penală şi supliment de expertiză medico-legală, dosar urmărire penală).
Referitor la modalitatea de producere a accidentului de circulaţie, în declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, inculpatul A. a susţinut, în esenţă, că şi-a menţinut direcţia de deplasare către înainte, că nu a pătruns pe sensul opus de mers, că în habitaclul maşinii sale a pătruns o lumină puternică, fără a putea preciza dacă aceasta provenea din faţă sau din spate, că a frânat şi că apoi i s-a făcut negru în faţa ochilor, nemaiştiind ce s-a întâmplat, revenindu-şi abia după impact.
Martora O., în prezent soţia inculpatului, aflată pe locul dreapta faţă al autovehiculului condus de inculpat, a susţinut că la un moment dat a văzut din spate în oglinda retrovizoare venind o lumină puternică, că apoi s-a luminat toată maşina şi că nu se mai vedea bine în faţă, iar apoi a urmat impactul, precizând însă că nu şi-a dat seama cum anume a avut loc acest impact. A mai precizat martora că nu a sesizat ca autoturismul condus de inculpat să-şi fi schimbat direcţia de mers înainte de impact şi că după accident inculpatul i-a spus nici el că nu ştie ce s-a întâmplat.
Martora N. aflată pe bancheta din spate a maşinii condusă de inculpat a precizat că în momentul impactului ea vorbea la telefon şi nu ştie cum s-a produs accidentul.
Instanţa de fond a reţinut că aceste depoziţii nu furnizează date concrete cu privire la o altă modalitate de producere a accidentului decât cea reţinută de instanţă, conform celor mai sus arătate, însuşi inculpatul nearătând în concret faptul că autoturismul condus de victima B. ar fi pătruns pe sensul său de mers şi că s-ar fi ciocnit de autoturismul pe care îl conducea.
În acest context, faptul că accidentul de circulaţie s-a produs în modalitatea mai sus reţinută rezultă în opinia instanţei din următoarele mijloace de probă:
- procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 26.11.2020, schiţa şi planşa foto anexe, precum şi suportul optic ce conţine fotografiile efectuate de organele de poliţie .
S-a arătat că din analiza acestor mijloace de probă se observă că pe marcajul ce desparte "banda 1" şi banda 2 ale sensului de mers Tişiţa-Focşani (sensul de deplasare al autoturismului condus de victimă) se află mai multe fragmente de plastic, sticlă, pământ (fotografiile nr. 9,10,20,22,23), resturi provenite de la impactul dintre cele două autoturisme, acestea fiind grupate într-o cantitate mai mare, formând chiar o grămadă semnificativă, pe marcajul ce desparte "banda 1" şi banda 2 ale sensului de mers Tişiţa-Focşani, astfel încât în mod logic se poate concluziona că acela este locul în care cele două autoturisme s-au ciocnit.
Instanţa de fond a considerat că, din punct de vedere fizic, este imposibil ca impactul să fi avut loc pe sensul de circulaţie pe care se deplasa autoturismul condus de inculpat, pentru ca apoi marea majoritate a resturilor rezultate în urma impactului să fie aruncate în mod grupat, pe sensul opus, la o distanţă laterală de aproximativ 2 metri de linia ce desparte cele două sensuri de mers.
Această concluzie este întărită şi de faptul că în zona grămezii de resturi a fost găsită plăcuţa din faţă a autoturismului victimei, cu numărul de înmatriculare x (schiţă, fila x şi fotografiile nr. 25-26), iar plăcuţa din faţă a autoturismului condus de inculpat, cu numărul de înmatriculare x, a fost găsită paralel cu grămada de resturi, în şanţul drumului de pe sensul de deplasare al maşinii victimei (schiţă, fila x şi fotografiile nr. 35-36) .
De asemenea, în şanţul drumului de pe sensul de deplasare al maşinii victimei, dar în spatele zonei cu grămadă de resturi şi cu numerele de înmatriculare din faţă ale autovehiculelor care s-au ciocnit, a fost găsit farul din dreapta al maşinii conduse de inculpat, far care s-a dislocat în urma impactului, acest far nefiind spart, astfel cum s-a întâmplat cu farul din stânga al maşinii (schiţă, fila x şi fotografiile nr. 63,64,65).
Or, s-a apreciat că, dacă impactul dintre cele două autovehicule s-ar fi produs pe sensul de deplasare al maşinii conduse de inculpat, iar autoturismul condus de victima B. ar fi fost cel care ar fi pătruns pe sensul opus, atunci în mod logic o mare parte dintre resturile de la impact ar fi fost localizate pe sensul de deplasare al autoturismului condus de inculpat sau în şanţul aferent acestui sens de deplasare.
Dimpotrivă, majoritatea covârşitoare a resturilor rezultate în urma impactului au fost găsite pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victimă şi în şanţul alăturat.
S-a mai arătat că, la faţa locului au fost identificate două urme de destratificare a învelişului asfaltic, respectiv:
- o urmă cu lungimea de 1 metru, pe banda de circulaţie a autoturismului victimei, după înlăturarea resturilor de plastic şi sticlă, sub acestea, perpendiculară pe sensul de mers şi care întretaie linia despărţitoare a celor două benzi ale acestui sens (schiţă, fila x şi fotografiile nr. 28,29,30).
- o urmă cu lungimea de 5,4 metri, pe banda 2 a sensului opus de mers, sensul de deplasare a autoturismului condus de inculpat, având punctul de iniţiere pe marcajul axial dintre sensuri, în dreptul celeilalte urme de destratificare şi care este orientată oblic, către autoturismul marca x (condus de inculpat), aflat post impact pe "banda 1" a sensului său de mers (schiţă, fila x şi fotografiile nr. 13-19).
Curtea a apreciat că aceste urme susţin ideea că impactul dintre cele două autoturisme a avut loc pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B. şi că apoi fiecare dintre acestea au ricoşat, fiind târâte din inerţie pe asfalt, pentru a se opri în poziţiile consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
Din această perspectivă, instanţa nu a putut primi susţinerile inculpatului privind înlăturarea valorii probatorii a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, a schiţei întocmite şi a fotografiilor efectuate, pe motiv că nu ar conţine toate urmele aflate la locul accidentului, inculpatul făcând referire în principal la o urmă de ulei aflată pe sensul său de deplasare, întrucât această urmă, care apare într-adevăr în fotografiile depuse de inculpat la dosar, este paralelă cu urma de destratificare creată de autoturismul său, de unde rezultă că uleiul din motor a curs după impact, în momentul în care autoturismul era târât din inerţie.
Această urmă are de altfel o formă alungită ceea ce denotă curgerea uleiului pe parcursul deplasării prin târâre şi nu dovedeşte sub nici o formă că impactul a avut loc pe sensul de deplasare al maşinii conduse de inculpat, în condiţiile în care majoritatea covârşitoare a resturilor provenite din coliziune sunt situate pe sensul de mers al maşinii conduse de victimă şi în şanţul alăturat.
S-a mai reţinut de către prima instanţă că nici susţinerea inculpatului cum că o parte dintre urmele de la locul accidentului au fost modificate prin trecerea altor maşini după producerea accidentului ori prin pătrunderea în zonă a maşinilor de intervenţie nu pot înlătura veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, câtă vreme martorii care au oprit la faţa locului imediat după producerea accidentului, respectiv H., I., J., K. şi L. au precizat că circulaţia s-a blocat imediat după accident şi dintr-un sens şi din altul, confirmând, totodată, că maşinile care au venit la intervenţie nu au pătruns în zona accidentului.
S-au mai avut în vedere declaraţiile persoanei vătămate C., care a precizat că autoturismul condus de victima B. se deplasa pe sensul său de mers în momentul impactului, în opinia persoanei vătămate maşina în care se afla fiind încadrată în întregime pe banda îngustă a sensului de deplasare, aşa numita "banda 1", precizând totodată că nu a existat o schimbare a direcţiei de mers autoturismului înainte de a simţi impactul, precum şi declaraţiile martorilor H., I., J., K. (şofer), aflaţi în autoturismul marca x care se deplasa în spatele autoturismului x condus de inculpat, martori care au fost audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi nemijlocit de instanţa de judecată.
S-a arătat că aceşti martori au relatat, în esenţă, faptul că la un moment dat autoturismul condus de inculpat a avut tendinţa de a vira dreapta în apropiere de intersecţia cu un drum secundar, dar că apoi a revenit pe sensul său de mers şi şi-a continuat deplasarea. Apoi, după o perioadă scurtă de timp, fără a semnaliza, autoturismul condus de inculpat a început să pătrundă pe sensul de mers opus, iar şoferul autoturismului x a încercat să atenţioneze prin flash-uri pe conducătorul auto din faţă cu privire la pătrunderea pe sensul opus de mers, însă autoturismul din faţa lor nu s-a redresat şi a intrat în coliziune frontală cu un autoturism care se deplasa regulamentar pe sensul opus de mers. După impact, martorii H., I., J., K. au precizat că autoturismul condus de inculpat a ricoşat înapoi pe sensul sau de mers, iar celălalt autoturism s-a oprit în şanţ pe sensul acestuia de deplasare.
Aşa cum s-a arătat, martorii mai sus menţionaţi au fost audiaţi în cursul judecăţii, relatând în mod liber ceea ce au perceput, iar apoi punându-li-se întrebări, conform art. 381 raportat la art. 122 C. proc. pen., astfel încât instanţa a putut să îşi facă o opinie pertinentă cu privire la realitatea celor declarate de martori şi la sinceritatea depoziţiilor acestora, aspectele relevante ale declaraţiilor martorilor fiind redate în cele ce urmează:
Martor H. : Am fost pasagerul din dreapta spate. Mă aflam în maşina condusă de K.. Maşina din faţă a dat să facă dreapta. A avut o tendinţă de a face dreapta, apoi s-a redresat, a mai mers câteva sute de metri, apoi, s-a dus în stânga, a intrat pe contrasens şi am văzut impactul. Cred că şoferul maşinii din faţă a avut un moment de neatentie, sau a adormit. Maşina din contrasens circula regulamentar. Maşina victimei era pe banda mai mare, de lângă axul drumului. Maşina inculpatului a deviat traiectoria deodată. Nu pot preciza dacă toată maşina inculpatului a pătruns toată pe contrasens, sau doar o parte a acesteia. Impactul a avut loc pe banda mai mare de pe sensul opus sensului pe care mă deplasam eu. Eu am sunat la ambulanţă. Am coborât din maşină să văd ce s-a întâmplat. Eu m-am retras să explic la telefon ce s-a întâmplat.
Martor I.: Veneam de la Buzău şi prin judeţul Vrancea, maşina care a intrat pe contrasens a vrut să oprească undeva, apoi şi-a continuat drumul, apoi a intrat pe contrasens şi s-a ciocnit cu altă maşină. Impactul s-a produs pe sensul opus sensului pe care mergeam eu. Maşina care venea din sens opus se afla pe banda mai lată, de lângă mijlocul şoselei. Eu ma aflam pe locul din dreapta faţă. Maşina care mergea în faţa mea a încercat să-şi schimbe direcţia, s-a redresat şi a mai rulat câţiva metri, apoi a intrat pe contrasens. Şoferul maşinii în care mă aflam i-a facut flash-uri instant în momentul în care a văzut că se îndreaptă spre sensul opus. Pătrunderea pe sensul opus s-a făcut lin, nu dintr-o dată. Nu am văzut dacă maşina din faţă a pătruns cu totul pe sensul opus sau doar o parte, era şi ceaţă. Maşina mică a ieşit în şant, iar maşina din faţă a ricoşat întorcându-se pe sensul ei de mers, unde s-a şi oprit. prietenul meu a sunat la poliţie. Maşina în care mă aflam a oprit pe dreapta sau pe stânga, nu mai reţin. Nu mai reţin dacă au mai trecut maşini pe la locul accidentului înainte de a sosi poliţia. Cred că maşina în care eram eu circula cu 50-60km/h pentru că era ceaţă.
Martor K. (: În seara cu accidentul eu veneam de la Focşani şi, prin comuna Bizigheşti, cred, m-a depăşit o maşină, un mini jeep. Eu eram în spatele lui şi a vrut să facă dreapta spre Ciuşlea, fără semnal şi a pus deodată frână şi i-am spus lui I., care era in dreapta mea. "Ce face mă acela?", apoi şi-a continuat drumul, redresându-se.
Maşina inculpatului era cam între benzi, când mai pe stânga, când mai spre dreapta. În continuare am mers la distanţă marişoară, în jur de 300 m, era şi ceaţă afară şi am văzut că a intrat pe contrasens. I-am spus lui I. că acela intră pe contrasens şi i-am dat un flash ca să-l atenţionez. Apoi, s-a izbit frontal cu maşina din faţă, după care s-a redresat pe partea lui de mers. Cealaltă maşină a rămas pe loc în şanţ.
Întrebare instanţă: Unde a avut loc impactul, raportat la cele două sensuri de mers?
Răspuns: Puţin pe banda din dreapta şi puţin pe banda din stânga, adică pe sensul opus, între cele două benzi. Jeep-ul era trecut de linia dublă continuă din zonă (se referă la de demarcare a sensurilor de mers, în zonă nefiind linie dublă continuă n.n.), intrând în întregime pe sensul opus. Din izbitură a fost aruncat pe prima bandă a sensului de mers (spre Tişiţa) al jeep-ului.
Întrebare propusă de procuror: cu ce viteză se deplasa martorul?
Răspuns: În jur de 65-70 km/h. Mergeam constant pentru că era ceaţă
Întrebare inculpat: de câte ori aţi făcut flash-uri?
Răspuns:O singură dată, sau de două ori.
Întrebare inculpat: Flash-urile au fost făcute când maşina era deja pe contrasens?
Răspuns: Un flash l-am făcut când maşina din faţă depăşea axul drumului. Am vrut să-l avertizez. Când am făcut al doilea flash maşina deja trecuse pe sensul opus.
Întrebare inculpat: Cum s-a dus maşina pe contrasens?
Răspuns: A fost o pătrundere lentă. Nu a fost un viraj brusc
Întrebare inculpat: De pe contrasens, sau înaintea maşinii inculpatului mai veneau alte maşini?
Răspuns:Nu.
Martor J.: În faţa noastră era un Jeep. Mergeam cu 80-90 km/h pentru că era ceaţă. Deodată maşina din faţă a luat-o spre dreapta în zona intersecţiei spre Ciuşlea, înainte de Ciuşlea, cum a ieşit de pe podul de la Garoafa. Nu a semnalizat. I-am spus şoferului K. să dea nişte flash-uri să-l avertizeze. Maşina s-a redresat din nou. Când am coborât podul de la Bizigheşti, la 100-200 m până în Tişiţa s-a dus brusc stânga fără semnal. Victima se deplasa încet pe banda de urgenţă. Mergea regulamentar, venind dinspre Bacau.
Când jeep-ul s-a dus stânga a luat-o în plin, ciocnindu-se frontal. Maşinile s-au ridicat în aer la impact. Spatele maşinilor s-a ridicat Când s-au izbit, maşina victimei a fost întoarsă cu botul înapoi către Tişita ar maşina s-a înfipt în şant. Jeep-ul a revenit din impact pe sensul lui de circulaţie, spre Tişiţa. Precizez că impactul a avut loc pe contrasens, maşina victimei fiind pe banda de urgenţă şi maşina jeep lovind-o frontal in acea zonă. Mergeam încet fiind ceaţă, nu vedeai la un metru în faţă. Maşina din faţa noastră cred că avea o viteză mai mare decât a noastră, cred că avea 100-110 pentru că mergea mai tare decât noi, iar noi eram la aproximativ 50 m în spate. Jeep-ul a deviat brusc spre stânga fără să i se mai facă flash-ri.
Am oprit pe dreapta, într-o parcare, ne-am dat toti jos din maşină şi apoi, pentru că era ceaţă circulau masini, eu şi cu K. ne-am dus pe partea stângă, iar I. şi H. au rămas pe sensul nostru de mers şi am facut flash-uri cu telefoanele mobile pentru a opri circulaţia. Am oprit tot, masini, tiruri. După noi nu a mai trecut nimeni prin zona accidentului.
Întrebare Procuror. Înainte de pătrunderea pe contrasens şi înainte de impact a din partea jeep-ului respectiv?
Răspuns: Maşina din faţă nu a frânat. Nu şi-a modificat viteza.
Evaluând în ansamblu declaraţiile date de martorii H., I., J., K. în prezenta cauză, instanţa a reţinut că, deşi între acestea există unele diferenţe inerente, având în vedere că modul de percepţie al unui eveniment nu este identic pentru toţi cei care asistă la acesta, diferind în funcţie de abilitatea fiecăruia dintre martori de a percepe şi a reţine anumite aspecte ori de atenţia acordată pe moment unui astfel de eveniment, concluzia care se degajă din toate aceste declaraţii este că impactul dintre autoturismul condus de inculpat şi cel condus de victimă s-a produs ca urmare a pătrunderii pe sensul opus de mers al autoturismului condus de inculpat.
De asemenea, s-a arătat că percepţia martorilor a fost că această pătrundere pe sensul opus nu s-a datorat unei manevre voite a inculpatului (acesta nu a semnalizat şi nici nu a virat în mod intenţionat, pentru a se angaja într-o depăşire sau pentru a ocoli vreun obstacol), devierea de la direcţia către înainte fiind pusă de martori pe seama unei neatenţii în conducere a inculpatului ori chiar a aţipirii inculpatului la volan.
Din această perspectivă instanţa nu a primit criticile inculpatului privind faptul că martorii ar fi dat declaraţii contradictorii, ori că aceştia nu ar fi putut percepe în mod corespunzător evenimentul din cauza condiţiilor meteorologice, întrucât în esenţa lor aceste declaraţii converg către un punct comun, scoţând în evidenţă faptul că accidentul de circulaţie s-a produs ca urmare a faptului că autoturismul condus de inculpatul A. a pătruns pe contrasens şi s-a izbit de autoturismul condus de victima B..
Referitor la susţinerile inculpatului privind faptul că înainte de impact ar fi fost orbit de o lumină puternică, în privinţa căreia a arătat că de fapt nu poate preciza dacă venea din spatele său ori din faţa sa, instanţa a considerat că cele 1-2 flash-uri de atenţionare făcute de martorul K. nu au avut aptitudinea de a influenţa în vreun fel conduita la volan a inculpatului, în condiţiile în care acesta şi-a continuat deplasarea, prin pătrunderea lentă pe sensul opus, chiar după flash-urile de atenţionare. De altfel, din planşele foto aferente cercetării la faţa locului (fotografiile 76,77,78) cât şi din declaraţia martorei O. rezultă că luneta şi geamurile laterale spate ale maşinii x condusă de inculpat aveau din construcţie o tentă mai închisă la culoare, astfel încât, ţinând seamă şi de condiţiile meteorologice (ceaţă) este exclus ca inculpatul să fi fost "orbit" de flash-urile de atenţionare ce veneau de la o maşină care se deplasa în spatele său.
S-a mai avut în vedere declaraţia martorului L., conducătorul autoturismului marca x, care se deplasa în spatele autoturismului condus de victima B. şi care a precizat că avea o vizibilitate de aproximativ 200 metri, deşi era ceaţă, conducea cu o viteză de 70-80 km/oră şi a observat la un moment dat luminile unui autoturism care venea din sens opus direct pe banda sa de drum, fără însă a observa efectiv momentul în care acesta a pătruns pe contrasens. Văzând acest lucru martorul a tras dreapta pentru a opri şi a observat impactul dintre autoturismul care circula în faţa sa şi cel care se deplasa din sens opus, cele două autoturisme ricoşând fiecare către dreapta direcţiei lor de deplasare.
Cu ocazia audierii la instanţa de judecată, martorul a arătat că menţin declaraţiile date în cursul urmării penale. În apropiere de Tişiţa, în direcţia mea de mers au apărut nişte faruri cam la 200-300 m. Nu pot aprecia exact pentru că eram în mişcare. Am redus viteza şi am văzut impactul cu maşina din faţă. Maşina din faţă era la 150-200-250 metri de maşina mea. Eram în mişcare. Menţionez că aceste distante sunt relative. Nu sunt sigur de ele. Maşina din faţă era pe aceeaşi bandă ca şi mine. Eu cred că eram pe banda din stânga, pe banda lată de lângă mijlocul drumului. Am observat maşina din faţa mea cu câteva secunde înaintea impactului. Impactul a avut loc pe banda mea. După impact, una din maşini s-a dus în dreapta, iar cealaltă a fost deviată de pe banda mea pe banda sensului ei de mers, rămânând cu faţa spre Bacău.
Cu privire la acest martor s-a subliniat că au existat unele discuţii despre faptul că ar fi avut în autoturism o cameră de luat vederi care ar fi surprins imaginile din momentul accidentului, însă martorul a relatat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii că, deşi avea o cameră de luat vederi, aceasta nu funcţiona în momentul respectiv întrucât nu era cuplată la cablul de încărcare.
Instanţa de fond a apreciat că din cele mai sus arătate rezultă că toţi cei cinci martori oculari care au văzut în mod concret cum s-a produs coliziunea dintre cele două autoturisme au precizat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, că impactul a avut loc pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B., ca urmare a ieşirii de pe sensul său de deplasare a autoturismului condus de inculpatul A., niciunul dintre martori nerelatând faptul că autoturismul condus de victima B. şi-ar fi schimbat direcţia de deplasare ori că ar fi pătruns pe sensul de deplasare al autoturismului în care se afla inculpatul.
Mai mult, s-a arătat că aceste declaraţii ale celor cinci martori oculari se coroborează şi cu aspectele ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi din planşele foto ce dovedesc, aşa cum s-a arătat mai sus, că accidentul de circulaţie s-a produs pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B..
S-a mai menţionat că aspecte similare rezultă şi din depoziţia dată de martorul M., unul dintre poliţiştii care a efectuat cercetarea la faţa locului, care a relatat modalitatea în care s-a efectuat această cercetare şi faptul că, în opinia sa, în raport de urmele aflate la locul accidentului, impactul dintre cele două autoturisme a avut loc pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B.:
Întrebare avocat persoană vătămată: În zona accidentului drumul este in aliniament?
Răspuns: Da
Întrebare avocat persoană vătămată: În zona impactului linia de demarcare era continuă sau întreruptă?
Răspuns: Era discontinuă.
Întrebare avocat părţi civile: În raport de urmele găsite unde apreciază că avut loc impactul?
Răspuns: În opinia mea, de persoană care a participat la mai multe cercetări, accidentul s-a produs pe sensul de mers dinspre Tişiţa spre Focşani, cazul fiind destul de simplu din această perspectivă, impactul având loc pe marcajul ce desparte cele două benzi de pe sensul de mers.
Aşa cum s-a arătat mai sus, prin încheierea din data de 16.03.2022, a fost admisă cererea de probatorii formulată de inculpatul A. şi s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către un expert specializat în domeniile Autovehicule, circulaţie rutieră şi Echipamente şi sisteme de comandă şi control pentru autovehicule, cu obiectivul principal stabilirea modalităţii de producere a accidentului de circulaţie din data de 26.11.2020 ce face obiectul prezentei cauze.
S-a stabilit ca, în cadrul acestui obiectiv principal, expertul să răspundă şi la următoarele întrebări: care a fost viteza de deplasare a celor două autovehicule implicate în accident? care a fost locul impactului şi care au fost traiectoriile parcurse de autovehicule înainte şi după impact? care au fost factorii favorizanţi ai producerii accidentului? care au fost posibilităţile de evitare a producerii accidentului? autoturismul x condus de inculpatul A. era dotat sau nu cu oglindă interioară retrovizoare cu sistem antiorbire şi, în caz afirmativ, era sau nu funcţional acesta la momentul producerii accidentului?
Totodată, instanţa a dispus ca, pentru efectuarea expertizei să se aibă în vedere probele administrate în cauză şi să se examineze autovehiculele implicate în accident, precum şi sistemele electronice ale acestora care ar putea oferi date utile cauzei.
S-a arătat că expertiza a fost efectuată de expertul tehnic şi criminalist dr. ing. S., la dosar fiind depus raportul de expertiză tehnică din 28.09.20022 (în copie - filele x fond şi în original - filele x fond), fiind prezentate concluziile expertului desemnat de instanţă.
În urma formulării de obiecţiuni de către părţi, la data de 25.11.2022, expertul tehnic desemnat a formulat un răspuns la obiecţiuni (în copie – filele x fond şi în original - filele x fond), în care a admis obiecţiunea formulată de părţile civile, în sensul că autoturismul x avea la data producerii accidentului inspecţia tehnică periodică efectuată în mod valabil, precum şi două obiecţiuni formulate de inculpatul A. în ceea ce priveşte poziţia finală a vehiculului, precizând însă în mod expres că viteza determinată în raportul de expertiză, precum şi celelalte date precizate rămân neschimbate, expertul menţinându-şi practic concluziile formulate în cuprinsul raportului de expertiză.
Prin încheierea din data de 20.01.2023, s-a admis cererea formulată de inculpatul A. şi s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, în sensul ca expertul desemnat să precizeze dacă răspunsurile pe le-a furnizat cu privire la obiectivele expertizei stabilite prin încheierea din 16.03.2022 se modifică sau nu în vreun fel în urma examinării datelor tehnice rezultate din raportul de analiză a datelor tehnice din Unitatea de Control Airbag a autoturismului x, din data de 22.12.2022, emis de către U. şi Memoria cu datele tehnice descărcată din Unitatea de Control Airbag a autoturismului x, din data de 08.12.2022 de către U..
Aceste date au fost extrase de către firma U. prin punerea de către inculpat la dispoziţie a modulului fizic (calculatorul ACM) ridicat de expertul S. de pe autoturism x cu ocazia examinării fizice a autoturismului, cu precizarea că, la momentul respectiv (09.06.2022), expertul a menţionat că pentru accesarea acestui modul sunt necesare cabluri de conectare care nu sunt acoperite de costurile expertizei (pagina 7 Raport de expertiză).
Aceste date transmise de către U. au fost examinate de către expertul desemnat de instanţă, iar în răspunsul transmis (în copie - filele x fond şi în original - filele x fond), acesta a remarcat că acurateţea informaţiilor transmise nu poate fi asigurată de unitatea produsă de U. S.A. de control al airbag-urilor şi a precizat că analiza efectuată prin simulare cu ocazia raportului de expertiză este corectă, iar valorile de determinare sunt corecte.
Expertul a menţionat, totodată, că sensul datelor referitoare la viteză din raportul de descărcare este că: La momentul evenimentului detectat (pornirea algoritmului), viteza primită prin magistrala CAN era de 85.867 Km/h, iar starea de activare a frânei era "oprită". Expertul a mai subliniat că această viteză nu reprezintă viteza de impact, ci viteza la care evenimentul a fost detectat şi acesta reprezintă doar momentul în care s-a declanşat algoritmul de pregătire şi acţionare a sistemelor de siguranţă.
În aceste condiţii expertul a concluzionat că raportul de expertiză a răspuns corect la toate obiectivele solicitate, menţinându-şi concluziile emise anterior.
Referitor la aceste date furnizate de către firma U., la fel ca expertul desemnat în cauză, instanţa de fond a reţinut că în raportul transmis de această firmă cu privire evenimentul din 26.11.2020 se menţionează expres faptul că acurateţea informaţiilor transmise nu poate fi asigurată de unitatea de Control Airbag U., neexistând astfel garanţia că acestea sunt în întregime corecte.
Pe de altă parte, aceste date se referă doar la ultimele 5 secunde înainte de pornirea algoritmului care a declanşat airbag-urile, furnizând date cu privire la viteza autoturismului x în aceste 5 secunde (viteză constantă de 85-86 km la oră), apăsarea în mod constant a pedalei de acceleraţie (29,0 -29,8%), turaţia motorului (între 1670- 1697 rotaţii pe minut), poziţia frânei de serviciu (inactivă) şi informaţii despre volan (1,9 -2,0 grade virare stânga), rezultând astfel că în aceste 5 secunde autoturismul ar fi parcurs aproximativ 120 metri în raport de viteza constantă de deplasare precizată, pe când din declaraţiile furnizate de martori rezultă că pătrunderea pe sensul opus s-a făcut în mod lin, treptat, existând astfel posibilitatea începerii pătrunderii pe sensul opus de la o distanţă mai mare de 120 m, ceea ce face ca aceste date să nu poată fi în întregime utile din perspectiva stabilirii locului impactului dintre cele două autoturisme.
În plus, s-a mai reţinut că volanul prezenta o virare constantă către stânga, chiar dacă într-o înclinaţie extrem de redusă, ceea ce pe o distanţă mai mare de 120 metri ar fi putut în cele din urmă conduce la pătrunderea autoturismului x pe sensul opus de mers, în condiţiile neefectuării unei manevre de corectare a direcţiei, fie ea şi extrem de fină.
De asemenea, instanţa a remarcat faptul că, potrivit acestor date, până în momentul imediat anterior impactului, inculpatul a ţinut piciorul pe pedala de acceleraţie, apăsarea fiind constantă (în condiţiile în care inculpatul a precizat cu ocazia declaraţiei că la momentul conducerii nu avea activat sistemul de menţinere automată a vitezei, comenzile maşinii fiind în întregime acţionate în mod manual – fila x, volum IV), nu a frânat şi nu a modificat poziţia volanului, ceea ce pledează pentru faptul că inculpatul nu a sesizat că se apropia de o maşină care circula din sens opus, pe fondul neatenţiei ori chiar al aţipirii la volan, întrucât în caz contrar, chiar şi dacă autoturismul condus de victima B. ar fi pătruns pe sensul său de mers, acest lucru ar fi putut fi sesizat de inculpat, astfel încât acesta, cel puţin cu câteva fracţiuni de secundă înainte de eveniment, ar fi ridicat fie şi din instinct piciorul de pe pedala de acceleraţie, ori ar fi frânat sau ar fi încercat eventual o manevră de virare pentru evitarea pericolului.
S-a arătat că o reacţie similară ar fi avut în mod logic inculpatul şi în momentul apariţiei unei lumini puternice în habitaclu, conform susţinerilor sale, reducerea vizibilităţii trebuind să provoace cel puţin ridicarea piciorului de pe pedala de acceleraţie, ori conform datelor furnizate de firma U., acceleraţia a fost în mod constant apăsată în ultimele 5 secunde înainte de evenimentul declanşator al airbag-urilor (29,4% în secunda 5, respectiv 29,8 % în secundele 1 şi 0).
În fine, s-a remarcat faptul că aceste date contrazic chiar şi susţinerile inculpatului, care a arătat că a frânat în momentul premergător impactului: După discuţia ce a avut loc cu pasagera din dreapta, a venit o lumină foarte puternică în ochi, motiv pentru care mi-am schimbat unghiul de vizibilitate, din înainte, în adâncime, în faţa maşinii, ca să urmăresc carosabilul şi, linia de demarcaţie din partea dreaptă, pentru a nu fi orbit. Am şi frânat în acelaşi timp. După această lumină mi s-a făcut negru în faţa ochilor şi îmi aduc aminte in momentul în care m-am trezit de plânsul pasagerei din dreapta care-i cerea martorei din spate, doamna N., să se ridice. .
Ca atare, în raport de toate cele mai sus arătate, instanţa de fond a constatat că răspunsurile formulate de expertul desemnat în raportul de expertiză, în obiecţiunile în răspunsul la obiecţiuni, precum şi în suplimentul la expertiză sunt pertinente şi utile cauzei, cu atât mai mult cu cât se coroborează şi cu alte probe administrate în cauză ce susţin producerea accidentului de circulaţie prin pătrunderea autoturismului condus de inculpatul A. pe sensul de mers al autoturismului condus de victima B..
Pe cale de consecinţă, instanţa nu a mai avut în vedere opinia separată formulată de expertul judiciar parte T., desemnat de inculpat, care a susţinut că locul impactului a fost pe sensul de deplasare al autovehiculului x condus de inculpat, această concluzie fiind una singulară în dosar şi în vădită contradicţie cu ansamblul probator administrat în cauză.
Concluzionând, instanţa a considerat că în cauză s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în seara zilei de 26.11.2020, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DN2-E85, km 199+400 în afara localităţii Tişiţa, urmarea a nerespectării din culpă a regulilor de circulaţie rutieră, inculpatul A. a pătruns pe contrasens şi a izbit frontal autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, condus de victima B., provocând moartea acesteia şi vătămarea corporală a persoanei vătămate C., care a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, vindecabile în 100-110 zile de îngrijiri medicale.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) din C. pen., infracţiuni comise în concurs formal, conform art. 38 alin. (2) din C. pen.
S-a arătat că regulile de circulaţie rutieră a căror încălcare a generat producerea accidentului rutier au fost următoarele: prevederile art. 41 din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora vehiculele trebuie conduse pe partea dreaptă a drumului public, în sensul de circulaţie (...) cu respectarea semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie; prevederile art. 47 din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanţă laterală suficientă şi să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulaţie respective; prevederile art. 35 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private.
S-a mai menţionat că autoturismul condus de inculpat nu a pătruns pe sensul opus de mers ca urmare a efectuării unei manevre de schimbare a direcţiei, nu s-a angajat în vreo depăşire şi nici nu a ocolit vreun obstacol apărut în calea sa, schimbarea treptată, graduală, a direcţiei de mers către stânga fiind cauzată cel mai probabil de o lipsă de atenţie în conducere a inculpatului, de o distragere a atenţiei acestuia ori de aţipirea la volan. Cauza schimbării direcţiei de mers a autoturismului condus de inculpat nu poate fi stabilită cu certitudine, din lipsă de probe, însă s-a arătat că este cert că prin această schimbare a direcţiei de mers inculpatul a pătruns cu autoturismul condus pe contrasens şi a izbit frontal autoturismul condus în mod regulamentar de victima B., ceea ce este suficient pentru angajarea răspunderii penale pentru infracţiunile din culpă mai sus arătate.
S-a menţionat că pătrunderea pe sensul opus de mers nu era oprită în mod expres în zonă, prin marcaje cu linie continuă între cele două sensuri de mers ori prin plasarea indicatorului depăşirea interzisă, însă prin pătrunderea sa fără motiv pe sensul opus de mers inculpatul a creat starea de pericol pentru circulaţia rutieră ce a condus la producerea accidentului.
Din această perspectivă instanţa a considerat că vinovăţia în producerea accidentului aparţine în exclusivitate inculpatului, victimei neputându-i-se imputa nerespectarea unei reguli de circulaţie referitoare la deplasarea pe sectorul de drum respectiv, în condiţiile în care se deplasa pe sensul său de mers, cu o viteză ce nu depăşea limita legală şi nu a făcut vreo manevră nepermisă.
În opinia instanţei de fond nu i se poate imputa victimei nici cea mai redusă culpă în producerea accidentului (cu precizarea că această chestiune este relevantă în speţă din perspectiva dozării sancţiunii aplicabile inculpatului şi a soluţionării laturii civile a cauzei), neexistând date certe că accidentul ar fi putut fi evitat prin vreo manevră făcută de victimă, în condiţiile concrete de trafic (ceaţă, întuneric), cel mai probabil victima fiind surprinsă de schimbarea direcţiei de deplasare a maşinii conduse de inculpat şi de apariţia acesteia în faţa maşinii cu care se deplasa.
Cât priveşte faptul că în sângele recoltat de la victima B. la data de 21.11.2020, ora 22:00, cu ocazia aducerii în secţia UPU a Spitalului Focşani, s-a pus în evidenţă o alcoolemie de 0,75 %0, aspect contestat de părţile civile, dar care până în prezent nu a fost contrazis de vreo altă probă certă, s-a reţinut că acesta nu poate atrage o parte a responsabilităţii accidentului şi în sarcina victimei, câtă vreme, în concret, victima nu a încălcat vreo regulă referitoare la deplasarea vehiculelor pe drumurile publice care să fi avut relevanţă în lanţul cauzal ce a determinat coliziunea celor două autoturisme.
Astfel, alcoolemia depistată la victimă nu ar fi atras răspunderea penală sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., ci, cel mult, răspunderea contravenţională, iar în lipsa unei legături de cauzalitate directă între această împrejurare şi producerea accidentului de circulaţie, culpa în producerea evenimentului rutier aparţine în întregime inculpatului, cel care a încălcat în concret normele privitoare la circulaţia pe drumurile publice şi la efectuarea în condiţii de siguranţă a schimbării direcţiei de mers în cazul pătrunderii pe sensul opus de mers.
Din această perspectivă s-a subliniat că, atât dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., cât şi cele ale art. 196 alin. (3) din C. pen. se referă la forma agravată atunci când infracţiunile sunt comise ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, de unde rezultă că, în cazul unui accident rutier, doar nerespectarea dispoziţiilor legale care au condus în concret la producerea respectivului eveniment rutier pot atrage responsabilitatea pentru acesta şi implicit, răspunderea pentru această formă a infracţiunilor mai sus arătate.
Referitor la forma de vinovăţie cu care au fost comise infracţiunile mai sus arătate, s-a reţinut că aceasta este culpa simplă, fără prevedere, conform art. 16 alin. (4) lit. b) C. pen. (făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă), inculpatul nedând dovadă de suficientă diligenţă pentru a se conforma regulilor de circulaţie mai sus arătate, obligatorii pentru orice conducător auto participant la traficul rutier.
S-a mai arătat că, în cazul infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) din C. pen., care se pedepseşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, conform art. 196 alin. (6) C. pen., persoana vătămată C. a formulat o astfel de plângere la data de 11.01.2021, în interiorul termenului de 3 luni de la data faptei, conform art. 296 alin. (1) C. proc. pen., solicitând în mod expres tragerea la răspundere penală a inculpatului A. sub aspectul infracţiunii mai sus arătate .
La individualizarea sancţiunilor aplicabile în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 din C. pen., instanţa a ţinut seama de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportat la aceste criterii instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, consecinţele nefaste ale infracţiunilor, ce au produs adevărate tragedii în familiile părţilor civile, dar şi faptul că infracţiunile au fost comise de inculpat pe fondul unei neatenţii de moment, a lipsei de concentrare suficientă, şi nu a efectuării vreunei manevre hazardate, care să denote o nesocotire crasă a regulilor circulaţie, ceea ce ar fi denotat că inculpatul prezintă un pericol social ridicat şi ar fi justificat aplicarea unor pedepse într-un cuantum sporit.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că inculpatul a manifestat regret pentru faptele comise, s-a prezentat la procesul penal la termenele acordate şi este o persoană tânără, integrată social, este căsătorit şi este de profesie avocat, neavând antecedente penale.
Luând în considerare toate aceste aspecte, instanţa a orientat pedepsele către minimul special cu închisoarea prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiunile comise, apreciind că o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de ucidere din culpă şi o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă sunt suficiente pentru atingerea scopului sancţiunilor penale.
Având în vedere natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea de săvârşire şi forma de vinovăţie, instanţa a considerat că nu este oportun a se aplica faţă de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării vreunuia dintre drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) – o) din C. pen. şi, pe cale de consecinţă, nici aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii vreunuia dintre aceste drepturi.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanţa a apreciat că în cauză se justifică suspendarea sub supraveghere a executării, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (10 şi (3) din C. pen. respectiv pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului (faptul că nu a inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor neputând fi asimilat unei încercări de zădărnicire a aflării adevărului, pentru reţinerea acestei situaţii fiind nevoie ca inculpatul să se dedea la manopere dolosive, la influenţări de martori, experţi, ori denaturarea unor probe, ceea ce nu est cazul în speţă).
S-a mai reţinut că inculpatul nu a comis alte infracţiuni anterior faptelor deduse judecăţii, având totodată o conduită bună şi ulterior acestor fapte, are o pregătire juridică superioară, fiind de profesie avocat, astfel încât există toate premisele ca acesta să conştientizeze consecinţele faptelor comise şi fără executarea efectivă a pedepsei în mediul penitenciar, cu atât mai mult cu cât infracţiunile sunt din culpă şi nu cu intenţie, putându-se astfel aprecia că fără executarea efectivă a pedepsei, inculpatul nu va comite alte infracţiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s- arătat că din cursul urmăririi penale, s-au constituit părţi civile în cauză persoana vătămată C., D., E. (părinţii victimei B.) şi F. (sora victimei B.), precum unităţile spitaliceşti care au acordat îngrijiri medicale persoanei vătămate C. şi victimei B.. Ulterior, în cursul judecăţii, pretenţiile civile formulate de C., D., E. şi F. au fost suplimentate ori detaliate.
Astfel, persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 30.000 RON daune materiale şi 350.000 euro daune morale .
În cursul judecăţii, la termenul din 12.01.2021, partea civilă C. a arătat că are pretenţii pentru prejudiciul suferit ca urmare a vătămării sale corporale în cuantum de 43.000 RON, cu titlu de daune materiale (bani alocaţi efectiv până la acel moment), cu dobânda legală potrivit legii, precum şi în cuantum de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale.
De asemenea, a precizat partea civilă C. că solicită despăgubiri în cuantum de 1.000.000 RON daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a pierderii soţiei sale, victima B., prin săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă de către inculpatul A..
Totodată, a solicitat obligarea la cheltuielile judiciare în cuantum de 1.181,60 RON efectuate până la momentul respectiv (trimiteri poştale şi fax, servicii de copiere, o deplasare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pentru audiere).
A precizat partea civilă C. că daunele materiale vizează:
- produse specifice în valoare totală de 2.942,77 RON (cârje, orteză, ulei de chimen, pansamente etc), precum şi costuri pentru analize ori servicii necesare tratamentului şi vindecării leziunilor suferite în urma accidentului rutier din 26.11.2020 produs de inculpat, cumulând valoarea totală de 455 RON.
- suma de 1.200 RON pentru servicii medicale solicitate la domiciliu unor persoane calificate: 700 RON reprezentând plata a 70 de injecţii subcutanate cu 10 RON fiecare - fiole din medicamentul Clexane prescris de medic după externarea din spital (pentru eliminarea riscului de tromboza vasculară prin imobilizarea la pat) şi 500 RON (200 RON pentru 2 şedinţe de extragerea firelor de la operaţii -faţă, picior şi abdomen, iar 300 RON pentru schimbarea pansamentelor -6 deplasări la domiciliu ale unor asistente, fiecare serviciu a câte 50 RON).
- suma de 2.602 RON, necesară pentru achiziţionarea de combustibil pentru persoane care l-au transportat la şi de la spital, apoi la controale medicale ori la centrul de recuperare, precum şi plata serviciului conducătorului auto.
- suma de 3.146 RON din care 2.310 RON cheltuieli cu recuperarea medicală - servicii la Clinica "Dr. Mehedinţi" din Câmpina şi aproximativ 836 RON transport taxi - 41 zile a câte 19 RON între domiciliu şi clinică dus-întors şi încă 3 zile la cabinetul medicului de familie pentru consult şi eliberarea de prescripţii medicale.
- suma de 12.496 RON reprezentând diferenţa dintre salariul cuvenit si indemnizaţia pentru concediu medical pe durata a 150 de zile, pentru lunile decembrie 2020- aprilie 2021
- suma de 5.500 RON necesară achiziţionării unui laptop în locul celui distrus în accident.
Actele în dovedirea sumelor solicitate au fost depuse în original la dosar de partea civilă C. .
Martora P. a fost audiată de instanţă în dovedirea pretenţiilor civile formulate de partea civilă C., aceasta confirmând că a ajutat-o contra cost pe partea civilă timp de 4 luni după producerea accidentului, că partea civilă a avut nevoie de tratamente îndelungate pentru recuperarea stării de sănătate şi că a fost foarte afectată de pierderea soţiei şi de starea în care ajunsese ca urmare a accidentului de circulaţie.
La data de 28.10.2022, partea civilă C. şi-a modificat pretenţiile civile formulate solicitând:
- pentru vătămarea corporală din culpă, daune materiale în valoare de 49.292 RON şi 200.000 euro daune morale;
- pentru uciderea din culpă (victimă soţia părţii civile), 200.000 euro daune morale.
Suplimentar faţă de daunele materiale solicitate la data de 12.01.2021, partea civilă C. a solicitat:
- 1.800 RON contravaloarea hainelor (geacă, blugi pulover, cămaşă) şi a bocancilor, bunuri pe care partea civilă le purta în 26.11.2020 şi au fost distruse în accident;
- 5.000 RON cheltuieli cu remunerarea persoanei care a asigurat îngrijirea părţii civile pe perioada lipsei părinţilor din domiciliu (circa 6 ore pe zi în 4 luni de concediu medical în care nu partea civilă nu a putut să se deplaseze şi şi să se îngrijească singură fiind operată de două ori la picior - lunile ianuarie - aprilie 2022);
- 3.000 RON cazare în staţiunea balneară Mangalia în perioada 01 august-15 septembrie 2021, pentru a beneficia de unele tratamente (expunere la soare şi recuperare-mers pe nisip, baie în apă sărată); alte proceduri recuperatorii conform recomandării medicului),
- 5.731 RON contravaloarea laptopului personal şi accesoriilor distruse în accident (contravaloarea exactă şi nu 5.500 RON cum a solicitat data de 12.01.2021),
- 1.000 RON pentru patru zile în care partea civilă a fost transportată cu maşina de o persoană fizică din Câmpina la spital în Bucureşti pentru control şi pentru operaţie (control în 17.03.2022, internare în 15.06, externare în 16.06 şi control medical la 29.06.2022),
- 232 RON cost medicamente şi radiografie (dovedite cu prescripţie medicală, o chitanţă şi 3 bonuri);
- 205 RON suma alocată pentru 7 injecţii şi două pansamente efectuate de asistent medical calificat la domiciliul părinţilor,
- 2.405 RON conform facturii şi bonurilor ataşate, reprezentând contravaloarea serviciilor calificate de recuperare medicală după operaţie la o clinică privată din Câmpina,
- 740 RON transport taxi pentru 37 zile de recuperare (20 RON pentru fiecare din cele 37 zile, pe distanţa de la domiciliu la clinica de recuperare);
- 1.000 RON contravaloarea serviciului asistentului personal remunerat pentru jumătate din luna iunie 2022, după operaţie.
- 2.000 RON contravaloare cazare în perioada 18 august - 18 septembrie 2022 la Mangalia pentru recuperare, conform prescripţiei medicale,
- 3.378 RON, pentru perioada 15.06.2022-31.07.2022, reprezentând diferenţa dintre venitul salarial lunar la nivelul anului 2022 (14 191 RON pe lună) şi suma efectiv primită (12 697 RON în iunie şi 12 307 RON în iulie) - mai mică datorită concediului medical (cu 1494 RON pe iunie şi cu 1884 RON pe iulie 2022).
La data de 28.04.2023, partea civilă C. a depus acte suplimentare în dovedirea cererilor formulate şi a precizat că solicită, suplimentar faţă de suma de 1.181,60 RON menţionată la data de 12.01.2021, obligarea la cheltuieli judiciare ocazionate de desfăşurarea procesului penal, respectiv sumele de:
- 300 RON onorariu pentru expertul consilier,
- 419 RON consumabile (stick, planşe fotografice mărite şi printare cereri pentru dosar efectuate în nume personal);
- 2.363 RON contravaloarea cazării la hotel la două termene de judecată şi a deplasărilor de la Crevedia ori Câmpina către Galaţi cu maşina ori trenul, ale avocatului, ale martorei aduse în instanţă şi ale persoanei care reprezintă partea civilă cu procură notarială - mama părţii civile, V., procuror;
- 2.100 RON pentru combustibilul necesar deplasării apărătorului ales de la Buzău, unde are sediul profesional, până la instanţa din Galaţi.
În total cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă C. au fost în sumă de 6.363,60 RON.
Potrivit art. 19 alin. (5) din C. proc. pen., repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile, iar conform art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
De asemenea, conform art. 1391 alin. (1) şi (2) C. civ.: (1) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. (2) Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat, precum şi existenţa capacităţii delictuale a celui care a săvârşit fapta ilicită.
Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii şi ar putea angaja răspunderea civilă delictuală a inculpatului A..
Însă, având în vedere că, pentru autoturismul marca x nr. x, condus de inculpat la data accidentului, a fost încheiată cu partea responsabilă civilmente G. S.A., poliţa de asigurare de răspundere civilă auto nr. x, valabilă în perioada 13.12.2019 – 12.12.2020, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale privind obligarea asigurătorului parte responsabilă civilmente la repararea prejudiciului, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) lit. a), b), e) din Legea nr. 132/2017, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.
Potrivit acestui text de lege: 1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat. (2) Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere şi înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză; e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate;
Având în vedere textele de lege incidente în cauză, cererile formulate, probele administrate şi actele depuse la dosar de partea civilă C., instanţa a considerat că în cauză s-a făcut dovada prejudiciului material în suma totală solicitată, de 49.292 RON, sens în care s-a dispus obligarea părţii responsabile civilmente G. S.A. la plata acestei sume către partea civilă.
Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă C., instanţa a reţinut că prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecinţe dăunătoare, fără valoare economică, produse unei persoane prin fapte ilicite, reprezentând durerea psihică cauzată prin vătămarea integrităţii corporale, a sănătăţii ori prin pierderea vieţii unei persoane. Acoperirea acestor prejudicii se asigură prin compensarea lor cu plata unor sume de bani rezonabile pentru trauma suferită, aceste sume de bani neavând însă nici rolul şi nici posibilitatea de înlocui valoarea lezată.
S-a arătat că stabilirea acestora, inclusiv sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, este atributul exclusiv al judecătorului care, în lipsa unor criterii obiective, trebuie să aprecieze mai întâi, în concret, prejudiciul moral (importanţa vătămării suferite, durata şi intensitatea durerilor fizice şi/sau psihice, tulburările şi neajunsurile suferite de persoana prejudiciată moral), iar în funcţie de acest rezultat trebuie să stabilească despăgubirea, adică suma de bani destinată asigurării efective a satisfacţiei, alinării sau uşurării suferinţei persoanei vătămate moral. Datorită incompatibilităţii care există între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor şi caracterul pecuniar, patrimonial al despăgubirii (indemnizaţiei), stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale este deosebit de dificilă, incluzând – în mod firesc – o doză mai mică sau mai mare de arbitrar.
În orice caz, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor morale, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere ca sumele de bani pe care le acordă cu acest titlu să nu aibă caracter derizoriu pentru partea civilă ci, dimpotrivă, să compenseze efectiv pierderea suferită ori traumele fizice sau psihice îndurate de aceasta. În egală măsură însă, despăgubirile acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să constituie sancţiuni excesive pentru autorii daunelor şi, implicit, pentru asigurători, dar nici o sursă de îmbogăţire fără justă cauză pentru persoanele care reclamă producerea unei vătămări.
Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar. În cazul infracţiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferinţele psihice susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului şi toate consecinţele acesteia, astfel cum sunt relevate de probele administrate în cauză.
În opinia instanţei, la stabilirea despăgubirilor morale, pentru ca acestea să nu capete caracterul unei îmbogăţiri fără justă cauză şi să nu fie arbitrare ori discreţionare, nu se poate face abstracţie de nivelul poliţelor de asigurare plătite, dar nici de nivelul de trai al populaţiei statului pe teritoriul căruia a avut accidentul.
Referitor la cuantumul daunelor morale ce pot fi acordate în asemenea situaţii, jurisprudenţa CEDO a stabilit că despăgubirile stabilite cu titlu de daune morale trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora.
În acelaşi timp în jurisprudenţa internă s-a reţinut că daunele morale nu trebuie să fie excesive, nerezonabile, fără simţul măsurii, pentru a nu deveni astfel spoliatoare şi nelegitime, judecătorii fiind ţinuţi să aprecieze prejudiciul moral încercat de persoanele vătămate în raport de gravitatea şi importanţa acestuia fără să se ajungă însă la realizarea unui dezechilibru de interese.
Având în vedere aceste considerente, la dozarea daunelor morale ce se justifică a fi acordate părţii civile C. pentru leziunile suferite în calitate de persoană vătămată a infracţiunii de vătămare corporală din culpă, instanţa a avut în vedere numărul mare de zile îngrijiri medicale necesar pentru vindecare, gravitatea acestora, faptul că viaţa persoanei vătămate a fost pusă în primejdie, împrejurarea că a fost nevoie de două intervenţii chirurgicale şi de tratamente recuperatorii îndelungate pentru restabilirea stării de sănătate, perioadă în care persoana vătămată nu a putut să îşi desfăşoare în mod normal activitatea, fiind nevoită să îndure privaţiuni şi suferinţe. În acelaşi timp, s-a avut în vedere că persoana vătămată este tânără şi nu a rămas cu sechele de sănătate în urma leziunilor suferite.
În consecinţă, luând în considerare toate aspectele cauzei şi judecând în echitate, instanţa a apreciat că acordarea unor daune morale în cuantum de 20.000 euro reprezintă o reparaţie justă, echitabilă şi suficientă pentru a compensa prejudiciul moral încercat de partea civilă C. ca urmare a leziunilor suferite prin săvârşirea de către inculpatul a infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de partea civilă C. în calitate de soţ al victimei B., instanţa a avut în vedere că aceştia erau doi soţi tineri, legaţi de sentimente puternice de afecţiune, având proiecte de viitor comune atât pe plan familial, cât şi pe plan profesional, astfel încât dispariţia bruscă şi nedreaptă a victimei, urmare a unui accident rutier în producerea căruia nu i se poate reţine victimei vreo culpă, a produs fără îndoială părţii civile un şoc emoţional major şi o suferinţă la un nivel extrem de ridicat, de natură a se prelungi în timp o perioadă îndelungată.
S-a arătat că este evident însă că pierderea suferită nu poate fi acoperită integral cu nicio sumă de bani, daunele morale ce se vor acorda neavând rolul de a măsura suferinţa părţii civile ori de a exprima "valoarea victimei" pentru partea civilă, scopul acordării de daune morale fiind de atenuare, prin oferirea unei compensaţii băneşti, a durerii şi suferinţei încercate de partea civilă ca urmare decesului soţiei sale în urma accidentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului.
Pe de altă parte, s-a reţinut că, la dozarea acestor daune morale instanţa nu poate face abstracţie de realităţile social-economice, de nivelul mediu de trai şi de posibilităţile concrete de obţinere prin activităţi licite a unor sume de bani de nivelul celor solicitate şi acordate cu titlu de despăgubiri, astfel încât, luând în considerare toate aspectele cauzei şi judecând în echitate, instanţa de fond a considerat că este justificat a se acorda părţii civile suma de 60.000 euro, cu titlu de daune morale ca urmare a decesului victimei B. în urma săvârşirii de către inculpat a infracţiunii de ucidere din culpă.
În consecinţă, instanţa a dispus obligarea părţii responsabile civilmente G. S.A. la plata sumei totale de 80.000 euro, cu titlu de daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, către partea civilă C..
Referitor la părţile civile D., E. şi F., s-a constatat că acestea au solicitat în cursul urmăririi penale, cu titlu de daune morale, sumele de 500.000 euro (pentru fiecare dintre părţile civile D. şi E.), respectiv suma de 300.000 euro (F.).
În cursul judecăţii, la data de 12.01.2021, părţile civile şi-au menţinut pretenţiile formulate cu privire la daunele morale, iar partea civilă D. a solicitat în plus suma de 22.934,29 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli făcute pentru înhumarea victimei B., precum şi pentru pomenirile ulterioare, conform tradiţiei ortodoxe, depunând acte justificative.
Pe parcursul judecăţii au fost audiate martorele Q., R. care au relatat despre cheltuielile făcute de D. cu ocazia înmormântării şi pomenirii fiicei sale, victima B., despre relaţiile strânse dintre victimă şi părinţii şi sora ei, precum şi despre modul în care viaţa părţilor civile a fost afectată în mod negativ de dispariţia tragică victimei.
Cu ocazia concluziilor formulate cu privire la fondul cauzei, părţile civile D., E. şi F. au solicitat şi plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu procesul penal, respectiv contravaloarea deplasărilor de la Bacău la Galaţi şi a cazărilor la Galaţi pentru participarea la judecată şi cheltuieli de transmitere a unor acte la dosar, suma totală fiind de 9.271,85 RON, conform dovezilor depuse la dosar (filele x volum V).
Având în vedere consideraţiile făcute cu ocazia examinării pretenţiilor civile formulate de partea civilă C., constatând, totodată, că sumele solicitate cu titlu de daune materiale sunt dovedite cu actele depuse la dosarul cauzei şi cu depoziţiile martorelor Q. şi R., instanţa a dispus obligarea părţii responsabile civilmente G. S.A. la plata sumei de 22.934,29 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă D..
Referitor la daunele morale solicitate, în lumina celor mai sus arătate cu privire la rolul acestora, la modalitatea de stabilire şi dozarea lor de către instanţa de judecată, luând în considerare relaţiile strânse, afectuoase, dintre victima B. şi părinţii, respectiv sora acesteia, situaţie în care dispariţia victimei a fost de natură să producă o suferinţă extrem de mare şi de durată părţilor civile, ţinând seama în acelaşi timp de realităţile sociale şi de necesitatea ca daunele stabilite să nu conducă la o îmbogăţire fără justă cauză, judecând în echitate, instanţa a apreciat că se justifică acordarea părinţilor victimei, respectiv părţilor civile D. şi E., suma de câte 40.000 euro cu titlu de daune morale, precum şi acordarea către sora victimei, respectiv partea civilă F., a sumei de 30.000 euro cu titlu de daune morale.
Referitor la părţile civile Spitalul de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani şi Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti s-a arătat că în cursul urmării penale Spitalul de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.449,83 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate C. în perioada 26.11.2020 – 10.12.2020 şi cu suma de 402,53 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei B. la data de 26.11.2020, anterior decesului.
Cu privire la aceste sume unitatea spitalicească a depus deconturile de cheltuieli şi a precizat că solicită şi plata dobânzii legale aferente, calculată de la data externării persoanelor pentru care s-au acordat serviciile medicale (data producerii prejudiciului in patrimoniul părţii civile), până la data achitării integrale a debitului .
La rândul său, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.807,1 RON reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate C., fără însă a solicita şi plata dobânzii legale aferente.
Având în vedere cererile formulate, principiul disponibilităţii ce guvernează soluţionarea acţiunii civile şi actele depuse, instanţa a admis cererile formulate de părţile civile şi a dispus obligarea părţii responsabile civilmente G. S.A. la plata sumelor reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă C. şi pentru victima B..
Împotriva sentinţei penale sentinţei penale nr. 70/F din data de 26 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia penală şi pentru cauze cu minori au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, inculpatul A. şi părţile civile F., E., D. şi C..
În susţinerea apelului Ministerul Public, procurorul a invocat, în esenţă, netemeinicia hotărârii instanţei de fond apreciind că, raportat la pericolul social concret al faptelor reţinute, sancţiunea aplicată inculpatului A., cât şi modalitatea de executare stabilită, nu reflectă importanţa deosebită a valorilor sociale lezate, prin valorificarea justă a împrejurărilor în care acestea au fost încălcate.
Procurorul a apreciat că prin aplicarea unor pedepse orientate către limita minimă, nu s-a acordat importanţa cuvenită împrejurărilor comiterii faptelor, care constituie elemente de natură a agrava pericolul social concret al infracţiunilor comise. S-a apreciat că împrejurarea că inculpatul are calitatea de avocat, fiind un bun cunoscător al prevederilor legale în materie, are caracter bivalent, necesitând o doză mai mare de prudenţă şi un grad ridicat de conştientizare, ceea ce conferă o gravitate sporită faptelor sale.
În acest context, se justifică majorarea pedepselor aplicate şi executarea sancţiunii rezultante stabilită în regim de detenţie, pentru realizarea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi conştientizarea de către inculpat a consecinţelor faptelor comise. În subsidiar, s-a solicitat ca termenul de încercare stabilit conform art. 92 din C. pen., să fie stabilit într-un cuantum mai mare decât cel minim de 3 ani, pentru a se asigura în acest mod un control asupra inculpatului, astfel încât acesta să nu reitereze conduita infracţională.
De asemenea, procurorul a apreciat că se impunea şi aplicarea pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., inculpatul dovedind că nu are maturitatea ocupării unor astfel de funcţii, fiind nedemn să fie ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, neoferind garanţiile morale necesare exercitării acestor drepturi sau să ocupe funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, din care să decidă în legătură cu soarta concetăţenilor săi şi care implică o conduită ireproşabilă, neexistând probitatea necesară pentru a da dispoziţii şi a controla îndeplinirea lor, respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligaţia deţinerii permisului de conducere, cu scopul de a forma o conştiinţă corectă în raport de obligaţiile pe care le presupune conducerea de vehicule şi siguranţa traficului rutier.
În susţinerea motivelor de apel, inculpatul A. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în raport de nelegalitatea sentinţei apelate sub aspectul administrării procedeului probator al expertizei tehnice auto judiciare, apreciind că, în mod nelegal şi contrar dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) coroborat cu dispoziţiile art. 351 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa nu s-a pronunţat asupra admiterii sau respingerii obiecţiunilor şi nici nu a motivat această soluţie, însă, hotărârea de condamnare este întemeiată şi pe răspunsul expertului judiciar la obiecţiunile neîncuviinţate ale părţilor.
S-a susţinut că în şedinţa de judecată din data de 16.12.2022, avocatul inculpatului a afirmat că, potrivit încheierii din data de 28.10.2022, când instanţa a dispus: "se comunică obiecţiunile formulate cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză expertului S. care urmează să le analizeze prin prisma obiectivelor stabilite de instanţa pentru efectuarea raportului de expertiză", considerând că instanţa a încuviinţat obiecţiunile părţilor, iar expertul a răspuns la acestea în mod selectiv şi incomplet. Pe de altă parte, potrivit aceleiaşi încheieri din 16.12.2022, penultimul alineat, instanţa a arătat în mod expres: "Curtea precizează că obiecţiunile nu au fost admise, ci au fost trimise expertului pentru a fi analizate".
Sub acest aspect, inculpatul a considerată că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri de probe, iar în ipoteza în care s-ar considera că expertul este cel care a apreciat asupra obiecţiunilor, fără ca acestea să fie încuviinţate de către instanţă, hotărârea de condamnare se întemeiată pe mijloace de probă străine de natura cauzei, neîncuviintate de instanţă.
S-a mai arătat că nevalidarea de către instanţă a obiecţiunilor părţilor, atrage şi nevalidarea răspunsului la obiecţiuni al expertului tehnic auto judiciar, iar pe cale de consecinţă erorile şi neclarităţile substanţiale ale raportului de expertiză tehnică auto subzistă în continuare.
S-a mai arătat că apărarea a formulat şi o serie de obiective trimise către instanţă la data de 08.03.2023 care trebuiau trimise expertului pentru a răspunde şi a analiza inclusiv varianta dinamicii producerii accidentului rutier relatată de către inculpat, însă, potrivit încheierii din data de 11.03.2022 şi din 16.03.2021 de încuviinţare a probei cu expertiza şi stabilirea obiectivelor, instanţa de judecată nu şi-a exprimat niciun punct de vedere cu privire la acestea, stabilind doar propriile obiective.
Inculpatul a considerat că prin concluziile Raportul de expertiză, expertul a răspuns în mod incomplet la obiectivele instanţei şi nu s-a conformat obligaţiilor stabilite prin încheierea din 28.03.2022, iar invocarea acestor lipsuri de către inculpat, pe calea obiecţiunilor nu a dus la remediere.
De asemenea, a mai menţionat că potrivit încheierii din data de 28.03.2022, instanţa a dispus "Curtea pune în vedere domnului expert că, în măsura în care se va putea, va trebui să studieze şi fotografiile aflate pe un CD, făcute cu ocazia cercetării ta faţa locului, pune în vedere părţilor şi participanţilor procesuali să formuleze întrebări concrete la care expertul să răspundă în cadrul expertizei. Curtea pune în vedere domnului expert ca, în raportul de expertiză, să facă referire şi la urmele de pe asfalt", iar la data de 04.04.2022, la dosarul cauzei au fost trimise întrebările şi lămuririle inculpatului la care urma să se răspundă de către expertul judiciar.
Inculpatul a mai precizat că în raportul de expertiză depus de către expertul judiciar auto la termenul din data de 30.09.2022, nu se găseşte răspunsul nici la observaţiile instanţei, nici la întrebările inculpatului, dar nicio menţiune cu privire la "urme de pe asfalt". Practic, expertul a răspuns numai la ce a considerat util prin prisma evaluării sale, fără a da curs solicitărilor instanţei.
S-a arătat că aceste aspecte au fost invocate prin Obiecţiunile la Raportul de Expertiză, pe care instanţa nu le-a încuviinţat, ci doar le-a "trimis expertului", iar expertul a răspuns doar la două dintre acestea, iar Obiecţiunile inculpatului la Răspunsul la Obiecţiuni al expertului au fost respinse de către instanţă.
A considerat că, în mod nelegal, expertul nu a răspuns nici printr-un înscris din cele depuse la dosarul cauzei, cu privire la obiectivul stabilit de instanţă "care au fost traiectoriile parcurse de autovehicule înainte de impact?", iar solicitarea inculpatului şi a persoanei vătămate pe calea obiecţiunilor a fost respinsă de către instanţa de judecată.
De asemenea, s-a mai susţinut că cele constatate ori atestate prin concluziile raportului de expertiză tehnică auto din 30.09.2022 sunt contradictorii prin ele însele, dar şi prin coroborare cu răspunsurile la obiecţiuni oferite de către expert.
Contrar dispoziţiilor instanţei de judecată stabilite prin încheierea din data de 20.01.2023 de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză, expertul judiciar a depus la termenul din 31.03.2023 un înscris Precizări cu privire la Raportul de descărcare a datelor de la U. S.A., prin conţinutul căruia expertul nu răspunde argumentat ştiinţific solicitărilor instanţei, ci doar critică certitudinea informaţiilor (datelor menţionate).
Inculpatul a mai criticat sentinţa şi solicitat restituirea autovehiculelor aflate în custodie la P.F.A. W., în temeiul art. 404 alin. (1) lit. f) raportat la art. 162 alin. (3) din C. proc. pen., apreciind că o eventuală soluţie dată în apel ar pune părţile în imposibilitatea exercitării unei căii de atac, ar suprima accesul la dublul grad de jurisdicţie, respectiv ar aduce la o gravă vătămare a dreptului la apărare al părţilor.
De asemenea, inculpatul a considerat nelegală sentinţa apelată sub aspectul stabilirii supravegherii în sarcina Serviciul de Probaţiune Iaşi, atât timp cât locuieşte efectiv, cu forme legale, în Bucureşti, str. x, îşi exercită profesia în cadrul Baroului Bucureşti, iar sediul Cabinetului Individual de Avocat este, de asemenea, în Bucureşti.
Sub aspectul netemeiniciei sentinţei, inculpatul a apreciat că instanţa a motivat derizoriu şi nejustificat refuzul de a valida caracterului cert al datelor tehnice conţinute de raportul de analiză de la U. S.A. şi opinia separată a expertului judiciar parte T..
Inculpatul a susţinut că Raportul de Expertiză tehnică auto judiciară, răspunsului la obiecţiuni şi precizările expertului judiciar S. sunt neclare şi contradictorii între ele şi cu celelalte probe din dosar, în speţă procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice şi declaraţiile de martori. S-a apreciat că dinamica reţinută în concluziile raportului şi răspunsului la obiecţiuni al expertului judiciar nu justifică poziţia urmelor de ulei şi destratificare din fotografiile judiciare şi planşele foto, faptul că s-au reţinut două poziţii post impact, ambele validate la aceeaşi viteză, coeficient de aderenţă şi parametri tehnici ai autoturismelor, viteza nu corespunde datelor tehnice şi declaraţiilor de martor. Poziţia post impact a autoturismului x în concluziile Raportului este translată spaţial cu 3 metri spre axul drumului, faţă de poziţia post impact a acestuia surprinsă de fotografiile judiciare, în contradicţie cu conţinutul raportului ce reţine urmele din schiţa anexă la procesului-verbal de cercetare la faţa locului. Expertul susţine în concluzii că nu au existat urme amprentate pe carosabil pe sensurile de mers; expertul la obiectivul nr. 2 din raport, susţine că nu poate răspunde care sunt traiectoriile parcurse de autovehicule înainte de impact, în contradicţie cu conţinutul raportului unde reţine ceaţa ca factor care a influenţat producerea accidentului. Expertul mai reţine un coeficient pentru un carosabil uscat şi cauciuc nou şi parametri tehnici eronaţi pentru autoturisme, respectiv, lipsa încărcăturilor celor doua autoturisme (2 pasageri x şi 3 x), sistemul de tracţiune pentru autoturismul x AHGrip deşi nu avea tracţiune integrală, o energie cinetică 0 pentru x în momentul impactului.
A mai susţinut că prima instanţă a reţinut, în mod neîntemeiat, că nu există date concrete care să susţină posibilitatea pătrunderii pe sensul de mers a inculpatului a autoturismului condus de victima B..
Totodată, a apreciat că locul accidentului nu poate fi plasat ca fiind pe sensul de mers al victimei, doar prin prisma identificării pe acest sens a unei aşa-zise "grămezi semnificative de resturi", în detrimentul resturilor şi urmelor de destratificare de pe sensul de mers al inculpatului Focşani-Tişiţa, deopotrivă a urmei de ulei rămase exclusiv doar pe sensul de mers al inculpatului. Inculpatul a mai susţinut că, în contradicţie cu declaraţiile martorilor, cu planşa fotografică şi fotografiile judiciare, instanţa a reţinut că prin locul accidentului nu au trecut ale maşini sau echipajele de intervenţie.
Instanţa valorifică declaraţiile de martor şi apreciază caracterul contradictoriu al acestora doar pe baza abilităţilor de a percepe, a reţine şi a atenţiei acordate de către aceştia evenimentului produs, nu şi în baza condiţiilor concrete de trafic (ceaţă şi întuneric).
Inculpatul a negat şi criticat reţinerea drept cauză a producerii accidentului neatenţia, oboseala sau aţipirea la volan.
În egală măsură, inculpatul a susţinut existenţa unui dubiu ce îi profită şi a evocat o vătămămare a dreptului său la apărare ca urmare a ljpsei valorificării, ca mijloc probatoriu, a camerei de luat vederi deţinută de către martorul L. şi a efectuării cercetării la faţa locului în seara evenimentului.
Deopotrivă a menţionat că instanţa a reţinut în mod neîntemeiat faptul că flash-urile în trafic făcute de martorii din autoturismul x ce rula în spatele autoturismului inculpatului nu au avut aptitudinea de a influenţa în vreun fel conduita sa la volan, iar comportamentul în trafic al celor doi conducători auto implicaţi în accident nu au nici o influenţă asupra posibilităţilor de prevenire a accidentului de către victimă şi a dozării sancţiunii aplicate inculpatului.
A mai considerat că s-a reţinut în mod neîntemeiat ca fiind încălcate obligaţiile legale prevăzută de art. 35 alin. (1), art. 41, art. 47 din O.U.G. nr. 195/2002 în raport de situaţia de fapt.
În susţinerea motivelor de apel, partea civilă C. a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei sub aspectul laturii penale şi civile.
În ceea ce priveşte latura penală a cauzei, s-a invocat greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, un regim blând caracterizat prin două pedepse principale cu închisoare orientate spre minimul special, omisiunea aplicării unor pedepse complementare şi accesorii, omisiunea prelevării de probe biologice în vederea determinării profilului genetic, prin neluarea în considerare a tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară şi stabilirea nejustificată a unei modalităţi de executare neprivative de libertate, în locul executării efective.
A apreciat că pedepsele principale aplicate sunt foarte blânde, fiind necesară sporirea cuantumului şi invocând că instanţa a reţinut elemente în favoarea inculpatului, cu ignorarea situaţiei concrete rezultate din administrarea probelor.
A mai precizat că inculpatul a încălcat, pe lângă dispoziţiile evocate de prima instanţă, şi dispoziţiile art. 48 si 54 din O.U.G. nr. 195/2002, încălcări ce nu au fost evidenţiate în considerentele sentinţei apelate.
S-a mai arătat că din modalitatea de săvârşire a accidentului rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale prin conducerea autoturismului x şi a acceptat producerea consecinţelor accidentului în condiţiile culpei cu previziune, astfel încât motivele invocate de inculpat în apărare sunt netemeinice, iar aprecierea instanţei că este vorba despre culpă simpla este, de asemenea, greşită.
Partea civilă a mai criticat sentinţa apelată sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, considerând că nu sunt întrunite condiţiile impuse de lege pentru reţinerea dispoziţiilor art. 91 din C. pen., impunându-se executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie. În acest sens, a făcut largi referiri la condiţiile necesare dispunerii suspendării sub supraveghere a pedepsei.
De asemenea, a critica omisiunea aplicării unor pedepse complementare, prevăzute de art. 66 din C. pen., pe lângă pedeapsa principal şi corelativ a unor pedepse accesorii în acelaşi conţinut apreciind, în esenţă, că natura şi gravitatea infracţiunilor, împrejurările cauzei impun aplicarea acestora.
Pe latură penală, în final, a criticat omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului de Date Genetice Judiciare arătând că inculpatul A. a comis două infracţiuni din culpă, ambele cuprinse în anexa actului normativ, instanţa fiind obligată să facă aplicarea acestor dispoziţii.
În ceea ce priveşte latura civilă, a apreciat că, în mod greşit, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată în legătură cu prejudiciul suferit prin vătămarea sa corporală gravă şi prin pierderea vieţii soţiei sale. A susţinut că daunele morale ce s-ar fi impus sunt în cuantum de 200.000 euro pentru vătămarea propriei sănătăţi şi a integrităţii corporale şi de 200.000 euro pentru suferinţa încercată prin pierderea soţiei. A considerat că sumele acordate de prima instanţă reflectă o greşită evaluare, o neînţelegere a urmărilor produse şi o ignorare a durerii pricinuite. În continuare, a expus pe larg suferinţele fizice şi psihice, apreciind că instanţa de fond nu a realizat în concret o justă analiză şi corectă aplicare a principiilor soluţionării laturii civile.
A solicitat ca sumele acordate, în final, pe latură civilă să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului.
Părţile civile F., E., D. au solicitat, pe latură penală, aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. proc. pen., iar pe latură civilă admiterea în integralitate a acţiunii civile astfel cum a fost solicitată prin constituirea de parte civilă, cu menţiunea că daunele materiale s-au majorat cu 2.946 RON. A mai solicitat obligarea părţii responsabile civilmente la plata de despăgubiri cu titlu de daune materiale în cuantumul de 25.880,29 RON reprezentând daune materiale şi 500.000 euro reprezentând daune morale pentru D., în calitate de mamă a defunctei, 500.000 euro reprezentând daune morale pentru E., în calitate de tată al defunctei şi 300.000 euro reprezentând daune morale pentru F., în calitate de soră a defunctei, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată din fond reprezentând onorariu de avocat, în integralitate şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de exercitarea şi susţinerea căii de atac.
În ceea ce priveşte latura penală a cauzei, raportat la gravitatea faptelor şi a urmărilor, la poziţia procesuală a inculpatului caracterizată prin lipsa recunoaşterii şi conştientizării gravităţii faptelor, părţile civile au apreciat că se impunea aplicarea pedepselor complementare si accesorii privind interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat si dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 5 ani, astfel încât inculpatul să fie sancţionat proporţional cu fapta săvârşită şi conduita adoptată.
Totodată, s-a solicitat acordarea în integralitate a cheltuielilor de judecată din fond în ceea ce priveşte onorariului de avocat apreciind că pentru evaluarea cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere obiectul şi natura cauzei care a determinat perceperea unui onorariu avocaţial. Au arătat că onorariul de avocat este justificat de complexitatea cauzei şi volumul de muncă depus efectiv, iar acesta include şi TVA, astfel încât, în final, suma încasată de către avocat este mult mai mică, asupra căreia urmează a fi aplicate, de asemenea, taxele şi impozitele datorate.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, părţile civile au arătat că probatoriul administrat în cauză dovedeşte amploarea prejudiciului produs părţilor civile, însă instanţa de fond a dispus acordarea unor daune morale deosebit de mici faţă de gravitatea prejudiciului suferit de membrii familiei defunctei şi în raport de urmările ireversibile produse acestora prin fapta inculpatului, soluţia fiind astfel în contradicţie cu motivarea instanţei privind dimensiunea prejudiciului suferit de victimele mediate, rudele defunctei B..
Au considerat că sumele acordate nu reflectă faptul că instanţa de fond a înţeles în totalitate amploarea suferinţelor părţilor civile, ce trebuie să suporte pentru tot restul vieţii cea mai gravă urmare posibilă, respectiv decesul unui membru al familiei
Părţile civile au apreciat că constatările instanţei de fond în privinţa gravităţii urmărilor accidentului rutier în viaţa persoanelor vătămate, deşi reflectă realitatea, sunt formale câtă vreme nu s-au concretizat într-o hotărâre prin care să se compenseze în integralitate prejudiciul suferit, instanţa reducând în mod nejustificat daunele morale.
De asemenea, au apreciat că hotărârea instanţei cu privire la sumele stabilite cu titlu de despăgubiri morale este contrazisă de motivarea instanţei privind modalitatea de evaluare a prejudiciului, vătămările aduse părţilor civile fiind dovedite prin probele administrate, pe care soluţia pronunţată nu le reflectă.
S-a mai precizat că s-au dovedit legăturile strânse, directe, între defunctă şi membrii familiei, ce depindeau în mod direct de aportul fizic şi moral pe care aceasta îl avea în cadrul vieţii de familie, părţile civile apreciind că se justifică solicitarea de majorare a daunelor morale până la limita sumelor solicitate. Sub acest aspect, s-au evocat suferinţele incontestabile de ordin moral determinate de pierderea fiicei, respectiv surorii, B., rolul esenţial al acesteia în cadrul familiei şi relaţiile strânse dintre defunctă şi părţile civile.
Ulterior, părţile civile au suplimentat cererea de daune materiale cu suma de 2946 RON, constând în cheltuieli ocazionate de respectarea obiceiurilor creştine după deces (după 2 ani), plata servicilor de telefonie restante şi impozitul auto al maşinii victimei pentru anii 2021, 2022 şi 2023 şi 7735 RON contravaloarea onorariul avocat ales cu suma de 3213,95 RON reprezentând cheltuieli determinate de respectarea obiceiurilor creştine după deces (după 3 ani) şi impozitul auto al maşinii victimei pentru anul 2024 şi suma de 3076,50 RON contravaloare cazare şi transport efectuat în lunile mai şi iunie 2024 .
Partea responsabilă civilmente, G. S.A., a solicitat modificarea sentinţei apelate în sensul diminuării cuantumului despăgubirilor morale acordate părţilor civile ca urmare a decesului victimei B..
A considerat netemeinică soluţia pe latura civilă prin prisma cuantumului daunelor morale acordate pentru prejudiciul generat de decesul victimei B., apreciind ca acestea excedează unui cuantum just raportat la criteriile efective de evaluare si la jurisprudenţa în materie. Pentru individualizarea cuantumului daunelor, instanţa trebuia să aibă în vedere jurisprudenta care relevă o medie a despăgubirilor considerabil mai redusa faţă de sumele acordate, apreciind că despăgubirile cu titlu de daune morale, în cuantum de 60.000 euro, soţului defunctei, 40.000 euro acordate fiecăruia dintre părinţii victimei şi 30.000 euro acordate surorii defunctei, depăşesc considerabil cuantumul conturat de jurisprudenţă.
De asemenea, a mai apreciat relevant faptul că, în cazuri de omor, deşi sunt infracţiuni săvârşite cu intenţie, dar unde nu exista asigurător a cărui răspundere să fie atrasă si care să garanteze plata, instanţele de judecată acordă despăgubiri nepatrimoniale familiilor victimelor într-un cuantum mult mai redus, faţă de cazul infracţiunilor săvârşite din culpă.
În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a parcurs următoarele termene şi momente procesuale:
- 20 septembrie 2023, când s-a acordat termen pentru pregătirea apărării;
- 01 noiembrie 2023, când s-au susţinut cererile de probatorii;
- 15 noiembrie 2023, când instanţa s-a pronunţat asupra cererilor de probe, fiind admise, pe latură penală, cererile de probatorii formulate de inculpatul A., constând în audierea martorilor K., I. şi X. şi a expertului tehnic S. şi cererea părţii civile C., constând în depunerea de înscrisuri, respectiv planşele fotografice efectuate cu privire la configuraţia şi starea drumului naţional şi european E85, iar pe latură civilă, cererea de probatorii formulată de părţile civile F., E. şi D.. De asemenea, s-a prorogat discutarea cererilor de efectuare a unei expertize informatice asupra modulatorului ACU al autoturismelor x şi x, cererea de efectuarea unei noi expertize tehnice auto, audierea specialistului producătorului dispozitivului, U. S.A., dl Y. şi proba cu înscrisuri constând în adrese şi e-mailuri către Companiile x, Z. şi AA., după audierea expertului în calitate de martor.
La data de 13 decembrie 2023, cercetarea judecătorească a început cu audierea expertul desemnat în cauză, S., în calitate de martor şi s-a suplimentat probatoriul cu audierea martorilor L., H. şi M..
La data de 14 februarie 2024, cercetarea judecătorească a continuat cu audierea martorilor H. şi X. şi s-a prorogat discutarea noilor cereri solicitate de inculpatul A., respectiv înscrisuri constând în adresa Curţii de Apel Galaţi din care reiese că expertul nu a avut acces la dosarul electronic şi întrebări completatoare în vederea suplimentării reaudierii expertului martorului S. în calitate de martor, după finalizarea probatoriilor admise.
La data de 27 martie 2024, au fost audiaţi martorii L. şi M. şi, după luarea poziţiei părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, s-a revenit asupra administrării probelor constând în audierea martorilor K. şi I., pentru lipa de utilitate în raport cu ansamblul probator strâns până la acel moment.
La data de 08 mai 2024, s-a procedat la audierea inculpatului A. şi s-au susţinut cererile de probatorii formulate de inculpat, repectiv proba cu înscrisuri constând în Regulamentul (UE) 2019/2144 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 şi planşa fotografică care surprinde traseul Bucureşti-Tişiţa, parcurs în seara accidentului din 26.11.2020, după cum a fost salvat în cronologia BB. contul de Gmail al inculpatului şi de părţile civile F., E., D. constând în înscrisuri reprezentând cheltuieli materiale efectuate pe parcursul desfăşurării fazei procesuale a apelului.
La data de 13 mai 2024, instanţa s-a pronunţat asupra cererilor de probe dispunând admiterea, pe latură penală, a cererii formulate de inculpatul A., la data de 08 mai 2024, constând în proba cu înscrisuri, iar pe latură civilă, admiterea cererii formulate de partea civilă D., constând în proba cu înscrisuri şi, subsecvent, a constatat că probele au fost administrate prin depunerea la dosar. De asemenea, a respins celelalte cereri de probe formulate de inculpatul A. constând în efectuarea unei expertize informatice asupra modulatorului ACU, atât al autoturismului x, cât şi al autoturismului x, cererea de efectuarea unei noi expertize tehnice auto sau a unui supliment la raportul de expertiză, audierea specialistului producătorului dispozitivului, U. S.A., dl Y., înscrisurile constând în adrese şi e-mailuri către Companiile x, Z. şi AA., înscrisurile constând în calculul tehnic al producătorului x Motors Corporation, Sucursala CC. privind calcularea gradului de bracare a roţilor directoare pentru 0,1 grade de rotire a volanului, completarea de ordin tehnic din partea expertului Ing. dr. prof. T. a punctelor de vedere emise de către Magyar x ZRT Esztergom (Ungaria) şi corespondenţă dintre inculpat şi Compania/producătorul x Motor Corporation, Sucursala Magyar x ZRT Esztergom (Ungaria), înscrisurile constând în adresa Curţii de Apel Galaţi cu nr. 117/A/43/21.12.2023 şi reaudierea expertului S., ca nefiind utile soluţionării cauzei, fiind deja administrate probe directe pe aspectul ce a fost vizat.
La data de 05 iunie 2024 au avut loc dezbaterile.
Cercetarea judecătorească
Expertul S. audiat în calitate de martor a declarat următoarele: (...)
Menţin în totalitate concluziile formulate, aşa cum au fost ele redactate în raport. Pentru obiectivele solicitate am răspuns punctual, viteza de impact a autoturismului x a fost stabilită, prin simulare, la valoarea de circa 61 km/h, iar viteza de impact a autoturismului x a fost stabilită, prin simulare, la valoarea de circa 42 km/h.
Locul impactului a fost determinat pe sensul de mers al autovehiculului x, cotele sunt redate în raport.
Factori favorizanţi ai producerii accidentului rutier au fost enumeraţi: noapte, cu ceaţă densă, care au putut reprezenta factori favorizanţi în producere.
Accidentul putea fi evitat dacă, în condiţiile date, conducătorul auto A. ar fi redus din timp viteza de deplasare corespunzător câmpului frontal de vizibilitate şi ar fi menţinut banda de deplasare. Pentru conducătorul auto B. nu s-au putut reţine posibilităţi de evitare.
În ceea ce priveşte obiectul nr. 5, s-a constatat că autoturismul x era dotat cu o oglindă retrovizoare interioară, standard, fără sisteme active funcţionale. (...)
La întrebarea formulată de Înalta Curte: Ce elemente au intrat în formarea concluziei referitoare la faptul că autoturismul x a pierdut direcţia de deplasare, intrând pe sensul de mers al autoturismului x?, martorul a arătat: s-a ţinut cont de toate elementele de probă din dosarul cauzei. În acest sens, enumerăm: declaraţiile de martori, urmele de la locul accidentului, consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi schiţă, deformaţiile autovehiculelor reţinute în faza post-coliziune, cu ajutorul cărora s-a stabilit poziţia lor relativă la impact. Această poziţie a fost confirmată şi de simularea realizată cu programul de reconstrucţie.
Martorul a mai arătat că acţiunea de decelerare a autoturismelor înaintea impactului nu s-a materializat prin urme de frânare. Din câte s-a putut constata, nici prin descărcarea calculatorului ACM al autovehiculului x, nu s-a putut sesiza o deceleraţie majoră. Deceleraţia autovehiculului x ante-impact s-a materializat pe aproximativ 2 secunde, cu o scădere de la viteza de 88 km/h, la viteza de cca. 67 km/h.
La întrebarea formulată de Înalta Curte: Care sunt datele tehnice pe care le poate releva modulatorul ACU?, martorul a răspuns: Calculatorul ACM şi modulatorul ACU reprezintă acelaşi lucru. Din unitatea respectivă, pe baza citirii datelor înregistrate, se pot extrage date referitoare la viteza de deplasare, poziţia pedalei de acceleraţie, turaţia arborului cotit, poziţia pedalei de acceleraţie (însă comanda acceleraţiei motorului), frâna de serviciu, activitatea sistemului ABS, activitatea sistemului de control al stabilităţii, activitatea sistemului de control al tracţiunii şi unghiul de bracare al volanului, toate acestea cu cca. 5 secunde înainte de impact.
La întrebarea formulată de apărătorul inculpatului A., În programul DD., ce înseamnă parametrul DEF. Energy?, martorul a răspuns că: este vorba despre energia de deformare.
martorul a arătat, la următoarele întrebări: toate părţile au avut experţi consilieri desemnaţi, care, cel puţin teoretic, ar fi putut să răspundă la această întrebare, întrucât, în tabelul la care faceţi referire se poate observa că există o bifă în dreptul autovehiculului x, respectiv lângă valoarea 52. Acest lucru face ca întreg calculul energiei de deformare să ţină cont doar de această valoare blocată. Faptul că, pentru autovehiculul x nu mai este afişată valoare a energiei deformate, respectiv este afişată valoarea 0, este din cauză că programul nu mai calculează deformarea pentru acest autovehicul.
În legătură cu posibilitatea ca, în cazul unui autoturism care a suferit o deformare, necontestată, valoarea energiei de deformare, inserată în DD., să fie 0?, martorul a răspuns: Această valoare "0" este o valoare afişată, ea de fapt este preluată în program, în proporţie cu masa autovehiculelor implicate. Valorile determinate pentru viteza care a generat energia de deformare se regăsesc redate la pagina 10. Primul alineat determină o viteză de 50-55 km/h pentru x, respectiv o vitează de cca. 40 km/h pentru x.(...)
Valorile au fost determinate cu 2 pagini anterior, la pagina 9 şi pagina 10, valorile energiei de deformare şi pe baza acestor determinări au fost introduse, respectiv preluate în soft.
(Existenţa unor urme de ulei sau de destratificare pe carosabil) pot aduce elemente necesare pentru stabilirea locului impactului, problema este că trebuie identificate elementele care au creat aceste urme şi în general aceste urme de ulei sau de destratificare sunt găsite în imediata apropiere a locului impactului, după coliziune. Martorul a precizat că a a evaluat astfel de urme în expertiza sa.
La întrebarea apărării: Folosirea altei valori decât 0 pentru energia de deformare, în raport cu vehiculul x ar fi schimbat elementele legate de producerea accidentului, respectiv locul de impact, viteza cu care se deplasau autovehiculele, locul unde s-au oprit?, martorul a arătat că: Aşa cum am precizat anterior, valoarea de 0 din imaginea de la pagina 12, aferentă autovehiculului x, reprezintă doar un mod de afişare al programului prin care îmi comunică faptul că energia de deformare a fost blocată pentru autovehiculul x. (...) Energia totală consumată în impact reprezintă o anumită valoare. Pot bloca energia doar pentru un autovehicul, cealaltă valoare rezultă din calcul. Faptul că pot bloca energia pentru un autovehicul nu modifică concluzia expertizei.
La intrebarea: Aţi operat o simulare şi blocând energia de deformare a autoturismului x, folosind valoarea 0, respectiv valoarea 40 pentru autoturismul x?, martorul a arătat: Doresc să fac precizarea că aceste întrebări trebuiau soluţionate de părţi cu experţii consilieri. Expertul consilier putea să răspundă că la pagina 9 din cele două analize prin metoda interogării reţelelor neuronale ale inteligenţei artificiale, rezultatele pentru viteza corespunzătoare energiei de deformare, pe baza analizei fotografiilor existente, a fost mult mai precisă pentru autovehiculul x decât pentru autovehiculul x, unde se observă, în graficul de la pagina 9, că dispersia rezultatelor vitezei pentru x este mult mai mare. Din această cauză, valoarea de calcul a fost impusă din analiza autoturismului x.
Martorul a mai precizat în cursul audierii sale în apel: nu îmi aduc aminte de declaraţia martorului J., eu am făcut o verificare generală a declaraţiilor care se coroborau cu scenariul accidentului. Nu am calitatea şi nici nu pot să dau putere mai mare sau mai mică declaraţiei unui martor. Am evaluat declaraţiile existente în dosarul de fond, până la momentul la care am întocmit expertiza. Expertiza tehnică nu se poate baza doar pe o probă, respectiv pe o declaraţie, ea este un cumul de observaţii, raportate la probatoriu. (...9) am avut acces la dosarul electronic. (...)
Pentru efectuarea expertizei, procesul-verbal şi fotografiile operative sunt relevante, celelalte mijloace de probă, depuse ulterior, pot fi luate în considerare, în măsura în care organul judiciar care conduce ancheta le indică drept relevante şi le atestă autenticitatea. În cazul de faţă, nu am cunoştinţă despre indicarea de către organul judiciar să ţin, în mod expres cont, de o anumită fotografie ori de o anumită probă de la dosar.
(...) Dacă această probă, respectiv pata de ulei, ar fi fost atât de relevantă, partea care o invocă putea să o introducă print-un obiectiv sau, dacă s-a constatat că nu am ţinut cont de acest aspect, aveau posibilitatea să mi-o indice prin obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, la care am răspuns în totalitate.
(...) Din analiza deformaţiilor, a rezultat un impact frontal, cu un grad de acoperire de cca. 80-90%, deci nu poate fi definit ca impact 100% frontal, dar nici ca un impact semifrontal, deci ambii termeni pot fi acceptaţi.
La întrebarea apărării: Un soft de decodificare a informaţiilor de pe modulul ACU, este disponibil doar la producător?, martorul a răspuns: nu. Această discuţie a avut loc la locul de depozitare a autovehiculelor, unde eu, personal şi expertul parte al inculpatului, respectiv domnul profesor doctor inginer T., ne-am prezentat cu două unităţi EE., dar care nu au putut fi utilizate, datorită gradului de deformare şi de distrugere a instalaţiei electrice pentru cele două vehicule. Pentru a face descărcarea cu aceste echipamente, inclusiv expertul parte al inculpatului a confirmat faptul că ne trebuiau nişte cablaje suplimentare ale căror costuri nu erau acoperite prin contravaloarea expertizei solicitate. În acest sens şi pentru siguranţa datelor s-a preferat transmiterea la producător a unităţii ACU (ACM).
Această solicitare a fost intermediată de către inculpat, iar eu am primit doar o copie de pe acest raport, raportul fiind întocmit de către U., respectiv de către producător. Nu pot să spun că acest raport m-a ajutat, pentru că raportul de expertiză era deja finalizat şi transmis instanţei, raportul stabilea o altă viteză de impact. Raportul tipărit a relevat nişte elemente de viteză mai mari decât vitezele determinate de către mine, la impact. În acest sens, am făcut o explicaţie, inclusiv în răspunsul la obiecţiunile la raport, unde am explicat de ce există aceste diferenţe şi am menţinut concluziile din raportul meu.
La întrebarea formulată de către Înalta Curte, O intervenţie asupra datelor conţinute de modulatorul ACU este posibilă?, martorul a răspuns: Teoretic este posibilă, practic, dar ea lasă urme.
La întrebările formulate de apărătorul inculpatului A.: Informaţiile pe care le conţinea acel raport, întocmit de către producător şi care v-a parvenit ulterior finalizării expertizei, aveau abilitatea de a schimba concluziile pe care le-aţi consemnat şi asumat în cadrul expertizei?, martorul a răspuns: aşa cum am precizat când am emis documentul cu privire la acest raport, ele nu au modificat şi nu aveau cum să modifice, în esenţă, raportul de expertiză formulat anterior. Toate datele din graficul conţinut în p 2 a răspunsului dat în faţa instanţei de fond, la data de 12.03.2023, se referă la timp (dinaintea impactului), deci sunt date din unitate, care se referă la timpul dinaintea impactului. (...) Calculatorul nu înregistrează date după producerea impactului. (...)aşa cum a rezultat din primul raport, s-au făcut mai multe simulări, iar concluzia expertizei este rezultatul unui proces de optimizare ai parametrilor.
La întrebări formulate de apărătorul părţilor civile x, martorul a răspuns că în opinia sa, totalitatea probelor puse la dispoziţie au putut conduce la concluziile certe enunţate în raport.
Consideraţi că o nouă extragere a datelor din ACU a celor două autovehicule ar schimba concluzia expertizei?
Răspuns: În ceea ce priveşte autoturismul x, datele nu pot fi modificate, iar în ceea ce priveşte autovehiculul x, unde nu s-au descărcat, nici acolo nu consider că datele respective ar putea avea o relevanţă sau ar modifica condiţiile în care s-a produs accidentul.
Martorul ocular H. a declarat următoarele: Eram în maşina prietenului meu K.. Se întâmpla acum 2-3 ani, era noapte întuneric. În faţa noastră era o maşină care a încercat să facă dreapta, după care s-a redresat, a mai mers puţin şi a fost impactul cu o maşină micuţă, care se afla pe sensul opus de mers. Maşina care a provocat accidentul după redresare a mers puţin s-a ciocnit cu cealaltă maşină, s-a oprit şi maşina în care ne aflam noi. Ne-am dus să vedem ce s-a întâmplat, eu am sunat la 112 şi mai mult am stat la telefon cu poliţia, care mi-a adresat multe întrebări. M-am uitat la ambele maşini, dar nu cu atenţie, pentru că erau persoanele încarcerate. Am rămas acolo până a venit ambulanţa. Noi toţi care ne aflam în maşina numitului K., respectiv eu, I. şi J. am hotărât să plecăm. Am ajuns la noi în oraş în Tecuci şi unul dintre noi a primit un apel de la poliţie. Am fost chemaţi să dăm declaraţii la poliţie şi am relatat ce văzusem la momentul respectiv.
Am relatat ceea ce mi-am adus aminte, adevărul. Menţin cele relatate la acel moment. Menţin toate declaraţiile date în cauză. Din punctul meu de vedere am relatat de fiecare dată adevărul.
Pot să precizez numărul de telefon al prietenului meu J., respectiv x, acesta locuieşte tot în Tecuci.
Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public:
1. După ce a avut loc impactul au trecut şi alte maşini pe drum?
Răspuns: Da. Noi cei din maşina numitului K. am încercat să îi oprim folosind lumina telefonului, pentru că vizibilitatea era redusă. Nu mai ştiu dacă am reuşit. La un moment dat însă s-a oprit circulaţia.
2. Vă amintiţi dacă aţi avut o discuţie în maşina în care vă aflaţi despre cum conducea şoferul autoturismului din faţa?
Răspuns: Cei care stăteau în faţă, respectiv şoferul şi ocupantul locului din dreapta, când autoturismul din faţă a avut o traiectorie către dreapta, cum am spus mai devreme, cei doi au avut o discuţie. Nu îmi amintesc ce au spus.
3. După impact s-a schimbat poziţia autoturismelor?
Răspuns: Nu mai îmi aduc aminte.
La întrebarea instanţei dacă a împins cineva autoturismele de pe şosea arăt că nu au fost deplasate cât timp eu m-am aflat acolo.
Întrebări formulate de apărătorul părţilor civile x:
1. Care dintre maşini a intrat pe contra sens ?
Răspuns: Cea din faţa noastră, nu ştiu marca, era un jeep. Nu îmi amintesc nici culoarea.
2. Cât aţi stat la faţa locului, aţi asistat la discuţii purtate de şoferii celor două maşini sau între alte persoane?
Răspuns: Nu, de altfel, şoferiţa încarcerată nici nu putea să aibă o discuţie. Nici în legătură cu şoferul maşinii de faţa noastră nu am auzit discuţii.
Întrebări formulate de apărătorul părţii civile x:
1. Care era direcţia de deplasare?
Răspuns: Noi veneam dinspre Buzău şi ne duceam spre Tecuci. Nu au fost bolovani sau pietre pe şosea pentru că s-ar fi simţit, indiferent de locul în care stăteam în maşină. Zilnic merg şi mergeam pe acel drum şi îl ştiu.
2. Autoturismul care circula în faţa maşinii condusă de K. a mai efectuat şi alte manevre similare ori nerespectări ale semnalizării la trecerea de pe o bandă pe alta?
Răspuns: Momentul a fost scurt între devierea către dreapta, redresare şi impact. Nu pot să precizez timpul sau metri parcurşi. Este o intersecţie în zonă care duce în dreapta cred către comuna Ciuşlea, iar impactul s-a produs după această intersecţie, nu pot aprecia la ce distanţă. Nu pot evalua distanţa parcursă între momentul în care autoturismul din faţa noastră a luat-o către dreapta şi până la impact.
3. Vă amintiţi ca şoferul autoturismului, respectiv K. să îl fi avertizat cu lumina farurilor pe şoferul maşinii din faţă?
Răspuns: nu îmi amintesc cu precizie, parcă da, dar la momentul la care maşina din faţa noastră a luat-o către dreapta. Impactul a fost mare, cu victime. (...)
Întrebări formulate de apărătorul inculpatului:
1. Când maşina din faţa dumneavoastră a luat-o către stânga către contrasens a fost o mişcare bruscă, urgentă sau o mişcare lină, continuă?
Răspuns: Nu mai ştiu. În legătură cu locul impactului am relatat deja.
2. Înainte impact aţi văzut maşina mică care venea dinspre Bacău, din contrasens?
Răspuns: nu îmi aduc aminte când am văzut maşina mică ce venea dinspre Bacău.
3. Puteţi descrie condiţiile de vizibilitate?
Răspuns: Era noapte şi puţină ceaţă. Nu pot să precizez exact care era vizibilitatea la acel moment, poate şoferul autoturismului, deoarece eu ocupam locul din spate.
4. Prietenii dumneavoastră sau celelalte persoane prezente au încercat să acorde ajutor victimelor?
Răspuns: Era o nebunie, prietenii mei fugeau în diverse direcţii nu pot să spun exact ce au făcut la faţa locului.
5. Vă amintiţi unde au fost oprite ambulanţele, maşina de poliţie sau descarcerare?
Răspuns: nu îmi amintesc.
6. Dinspre Bacău câte benzii avea şoseaua?
Răspuns: Două, banda de circulaţie şi acostamentul.
7. Unde circula maşina mică?
Răspuns: Pe sensul de mers dinspre Bacău, nu era pe acostament. Cred că dacă ar fi circulat maşina mică pe acostament Jeepul s-ar fi dus mult mai departe şi cred că impactul nu ar fi fost atât de mare. Că impactul a fost mare este concluzia mea după ce am văzut victimele.
8. Cunoaşteţi sau vă amintiţi vreo discuţie privind o cameră de înregistrare care are imagini care nu se văd bine?
Răspuns: Nu mai ştiu exact, dacă a fost vorba despre o cameră, nu era vorba despre maşinile implicate, dar nu îmi aduc aminte exact.
9. Care este modalitatea în care şoferul maşinii în care vă aflaţi a frânat?
Răspuns: nu îmi amintesc.
10. Cât de mare era distanţa între autoturismul în care vă aflaţi şi autoturismul implicat în accident, care circula în faţa dumneavoastră?
Răspuns: la momentul acesta nu.
11. Care este locul în care s-a oprit autoturismul în care vă aflaţi?
Răspuns: am declarat anterior, dar nu mai ţin minte la acest moment.
12. Vreunul dintre cele două autoturisme implicate în accident s-a ridicat cu partea din spate în sus, în urma impactului?
Răspuns: Nu îmi amintesc.
13. După impact cât de aproape era următoarea maşină ce venea dinspre Bacău?
Răspuns: Nu ştiu.
Întrebări formulate de reprezentantul părţii civile C.:
1. Vă amintiţi ce aţi spus când aţi apelat serviciul de urgenţă 112?
Răspuns: Nu mai ştiu ce m-a întrebat, eram şi speriat.
Martorul X. a declarat: Sunt ofiţer de poliţie în cadrul IPJ Vrancea. Nu îl cunosc pe inculpatul A., însă am desfăşurat anumite activităţi cu ocazia producerii unui accident rutier, sprijinind colegii.
Nu ştiu cu exactitate data, ştiu că era pe înserat, întuneric, ceaţă densă. Chiar glumeam cu colegul că la ce condiţii meteo sunt există posibilitatea să se producă un accident de circulaţie. În scurt timp am fost sesizaţi de către Centrul operaţional din cadrul IPJ Vrancea, de existenţa unui apel la 112 cu privire la producerea unui accident de circulaţie pe DN2 – E 85, în afara localităţii Tişiţa. Am fost dirijaţi la locul faptei atât noi, cât şi un alt echipaj tot din cadrul Serviciului Rutier şi din câte îmi amintesc celălalt echipaj a ajuns înaintea noastră la faţa locului. După câteva minute am ajuns şi noi, am constatat faptul că traficul era blocat în totalitate, iar la momentul când am ajuns la faţa locului am observat două autoturisme, unul, mai mic, în şanţul de pe partea stângă a sensului Focşani către Tişiţa şi celălalt era un SUV un x şi se afla pe acostamentul consolidat, orientat cu faţa către Tişiţa. Iniţial am constat faptul că în autoturismul din şanţ se aflau două persoane, din care una de sex femeiesc încarcerată, poate amândouă erau încarcerate, nu îmi amintesc exact. Era vorba de un bărbat şi o femeie, cea din urmă aflându-se la volan.
Cred că înainte să ajungem noi colegii au asigurat câmpul infracţional. În urma verificărilor efectuate s-a stabilit faptul că în autoturismul x se afla un bărbat la volan, care la momentul respectiv nu era în autoturism, era afară şi şi-a declinat calitatea de conducător auto. În autoturism se mai aflau două femei, una puţin mai în vârstă despre care am stabilit noi ulterior că probabil a fost luată la ocazie. Între cele două autoturisme, pe partea carosabilă au fost identificate mai multe elemente de caroserie, motiv pentru care la momentul la care am ajuns la faţa locului traficul a fost blocat. De fapt, traficul a fost blocat la momentul la care colegii mei au ajuns la faţa locului şi nu s-a mai circulat în nici un sens. Au fost legitimate cele 5 persoane implicate în evenimentul rutier şi aflate în cele două autoturisme.
Conducătorul SUVului a fost testat cu alcooltest şi, în acelaşi timp echipajele de descarcerare încercau să extragă persoanele încarcerate în autoturismul de pe partea stângă. Din maşina mică s-a putut discuta cu persoana ce discuta locul din dreapta faţă, înainte de descarcerare şi în ambulanţă. Aceasta ne-a furnizat şi datele de identificare ale şoferului care era soţia sa. Nu îmi amintesc ca persoana respectivă să ne fi spus care a fost mecanismul de producere al accidentului.
Ambele persoane au fost preluate de ambulanţă şi transportate la Spitalul de Urgenţă din Focşani. Ulterior, fiind preluate şi conducătorul auto şi pasagera dreapta faţă din autoturismul x şi conduse la spital. Persoana mai în vârstă din auto x a refuzat îngrijiri medicale. Îmi amintesc că aceasta a fost audiată la faţa locului.
S-a efectuat cercetarea la faţa locului, au fost fixate pe schiţa locului accidentului atât autoturismele, cât şi elementele de caroserie de pe carosabil. După această manevră s-a procedat la curăţarea carosabilului, autoturismele au fost ridicate, ambele autoturisme, iar după curăţarea carosabilului de către pompieri cu furtunul cu apă şi mături, fiind adus la o stare adecvată circulaţiei, am observat pe partea carosabilă, pe banda de circulaţie a sensului Tişiţa către Focşani o urmă de destratificare a asfaltului, de zgâriere, ocazie cu care a fost fixată şi aceasta, atât pe schiţă, cât şi în planşa foto.
În zona respectivă a fost ulei şi ceva lichid, cam peste tot. Oricum carosabil la momentul respectiv era umed, de la ceaţă, de la condiţiile meteo.
Au fost identificaţi martori la faţa locului, cred că toţi martorii erau dintr-un singur autoturism şi circulau pe sensul Focşani – Tişiţa, iar din sensul opus, la fel, a fost identificat un martor, dar care nu a văzut ce s-a întâmplat, în schimb a comunicat că avea o cameră de bord, dar care era nefuncţională, nu avea înregistrări.
Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public:
1. Aţi reuşit să stabiliţi locului impactului?
Răspuns: Nu îmi amintesc să fi consemnat locul impactului în procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
2. Şoferul autoturismului x şi-a declinat calitatea de avocat?
Răspuns: Nu, chiar a fost foarte reticent la momentul când am discutat.
Întrebări formulate de apărătorul părţilor civile x:
1. Vreuna dintre persoanele implicate în accident a putut să dea detalii referitoare la accident, la momentul cercetării la faţa locului?
Răspuns: Din câte îmi amintesc, persoanele care au circulat în spatele autoturismului x ne-au comunicat că până la momentul producerii accidentului autoturismul x a circulat sinuos, aceştia fiind în spatele lui l-au atenţionat cu flash-uri. Nu îmi amintesc dacă atunci au spus că a pătruns pe contrasens, la momentul producerii accidentului.
2. Puteţi preciza, având în vedere urmele găsite în câmpul infracţional şi experienţa pe care o aveţi în cadrul Serviciului Rutier, locul impactului dintre cele două autoturisme?
Răspuns: strict din punctul meu de vedere şi raportându-mă la ce întâlnim zi cu zi în trafic, în cazul evenimentelor rutiere, consider că dacă autoturismul mic ar fi pătruns pe sensul opus cu siguranţă poziţia celor două autoturisme ar fi fost alta. Nu mă pricep să explic din punctul de vedere al mecanismelor fizicii, însă cred că în această ipoteză autoturismul mic ar fi fost învârtit şi ar fi avut la final o altă poziţie, nu ar fi ajuns în şanţul de pe partea dreaptă a drumului, iar SUVul nu ar mai fi oprit paralel cu axul drumului, adică dacă ar fi fost lovit de un alt corp nu oprea paralel cu axul drumului.
Întrebări formulate de apărătorul inculpatului A.:
1. În măsura în care SUVul x s-ar fi aflat lângă acostamentul de pe sensul său de circulaţie Focşani – Tişiţa se mai poate exclude ca accidentul să mai fi avut loc pe acest sens, respectiv Focşani – Tişiţa?
Răspuns: cu siguranţă dacă suvul ar fi circulat pe acostamentul de pe sensul său de circulaţie vinovăţia ar fi fost alta. SUVul, după impact, a fost oprit pe acostamentul de pe sensul Focşani – Tişiţa.
2. Din ce parte a venit echipajul în care vă aflaţi?
Răspuns: dinspre Focşani, iar celălalt echipaj a venit dinspre Adjud şi Tişiţa.
3. Eraţi în echipaj cu dl. M.?
Răspuns: da.
4. Cine a mai discutat cu dl. A., numai dvs. sau şi dl. M.?
Răspuns: nu îmi amintesc, cu siguranţă şi dl. M., dar nu pot preciza.
5. Va indicat vreo persoană locul accidentului?
Răspuns: nu îmi amintesc ca martorii respectivi să ne fi precizat locul accidentului sau cine a pătruns pe sensul opus.
6. Ce înseamnă că şoferul autoturismului x era reticent?
Răspuns: a fost rezervat, nu a stat de vorbă cu noi, abia ne-a dat permisul de conducere. Un document a prezentat, cred că permisul, din câte îmi amintesc.
7. Ulterior aţi fost sunat de dl. A. pentru a fi întrebat în legătură cu starea victimelor?
Răspuns: am fost sunat de câteva ori, dar nu îmi amintesc dacă a întrebat sau nu de victime.
8. Puteţi aprecia vizibilitatea la momentul accidentului rutier?
Răspuns: Cred că în jur de 100 m era vizibilitatea, precizez că era noapte şi carosabilul era umed. De obicei când apreciem vizibilitatea ne referim la un autoturism în trafic, dar atunci fiind noapte nu mai ştiu cum am apreciat. Îmi amintesc că erau foarte multe maşini oprite în trafic, în coloană, pe partea dreaptă şi cred că aşa ne-am orientat cu privire la vizibilitate.
9. Aţi întrebat participanţii la trafic cu care aţi stat de vorbă, în cadrul cercetării la faţa locului, la ce distanţă se aflau în trafic la momentul impactului?
Răspuns: Nu am întrebat, ştiu doar de la cei care circulau în spatele SUVului că acesta circula sinuos. Nu am întrebat nici pe cei de pe sensul opus la ce distanţă se aflau de locului impactului.
10. Aţi văzut ca maşinile de salvare ori de descarcerare să treacă prin câmpul infracţional?
Răspuns: nu îmi amintesc, dar au obiceiul acesta.
11. Vă rog să precizaţi dacă vehicul x se află lângă axul drumului sau pe acostament?
Răspuns:Prezentându-mi-se schiţa locului accidentului arăt că autoturismul x care se află pe acostament identificat cu nr. 1. Precizez că este schiţa întocmită de colegul meu.
12. Aţi solicitat dvs. sau colegii dvs. predarea camerei video despre care aţi făcut vorbire anterior în cuprinsul declaraţiei?
Răspuns: nu îmi amintesc.
13. Vă amintiţi unde era plasată urma de destratificare pe şosea?
Răspuns: am precizat deja, pe sensul Tişiţa către Focşani, pe banda de circulaţie.
S-a solicitat de către apărare prezentarea unei planşe foto color identificată cu nr. x despre care s-a afirmat că există în dosarul de urmărire penală la filele x, în varianta alb negru. Consultând dosarul de urmărire penală respectiv schiţa locului accidentului şi planşa foto, martorul a arătat: că şi la pagina 28 se poate observa punctul de iniţiere al urmei de destratificare, pe banda de circulaţie a sensului Tişiţa – Focşani, care este continuată pe acostamentul consolidat al aceluiaşi sens de circulaţie.
Urma 4 vizată de apărare este o urmă de târâre, nu de destraficare, care are punctul de iniţiere pe banda de circulaţie a sensului Focşani – Tişiţa şi continuată pe acostamentul consolidat al aceluiaşi sens de circulaţie.
Urma nr. 3 este cea de destratificare şi se află la paginile 34 -35 din volumul de urmărire penală prezentat. Aceasta este urma despre care am vorbit ca aflându-se pe banda de circulaţie a sensului Tişiţa către Focşani.
14. Ce semnificaţie are menţiunea aflată la pagina 2 din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, ultimul paragraf, referitoare la două urme de destratificare?
Răspuns: Poate exprimarea mea de astăzi a fost strict obiectivă la mecanismul de producere al accidentului de circulaţie, deoarece la acest moment doar de urma nr. 3 îmi amintesc. Motiv pentru care m-am exprimat că ar exista o urmă de destratificare, deşi este posibil ca în dosar, respectiv în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, să fi fost şi alte urme consemnate, cu aceeaşi denumire de destratificare. Urma de destratificare, văzând documentele ataşate procesului-verbal de cercetare la faţa locului, pot preciza că a fost identificată în zona numerotată cu nr. x, identificată ulterior 3.1 de către specialistul criminalist în planşa foto, după curăţarea carosabilului, cum am precizat anterior.
15. Puteţi explica de ce nu s-a consemnat în procesul-verbal că au fost descoperite urme după momentul spălării carosabilului?
Răspuns: consultând procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit şi fotografia nr. x aflată la fila x, arăt că menţiunea se află la pagina 2 a procesului-verbal, penultimul paragraf, pe care îl citesc după cum urmează: Pe partea carosabilă pe marcajul ce separă banda carosabilă a senului de mers Tişiţa – Focşani au fost găsite mai multe fragmente din plastic, sticlă şi pământ .
Văzând explicaţia de sub fotografia nr. 32 arăt că există o corelaţie cu fotografia nr. 22.
16. Urmele de destratificare au legătură cu accidentul rutier?
Răspuns: da, probabil s-au produs prin incapacitatea autoturismului de a se deplasa, din inerţie sau târâre.
Întrebări adresate de apărătorul părţii civile C.:
1. Există înregistrare video de la cercetarea la faţa locului?
Răspuns: Nu există o înregistrare oficială realizată de organului judiciar, efectuată la momentul cercetării la faţa locului. În legătură cu fotografiile efectuate pe CD cred că există mult mai multe, pentru planşa fotografică selecţia s-a realizat de către Serviciul Criminalistică.
2. Inculpatul părea afectat de incidentul în care fusese implicat?
Răspuns: nu îmi amintesc.
3. Aţi ridicat telefonul mobil al inculpatului în cadrul cercetării la faţa locului?
Răspuns: Nu, nu îmi amintesc să fi procedat vreodată astfel în cadrul accidentelor de circulaţie.
Întrebări adresate de apărătorul inculpatului A.:
1. Aţi consemnat în procesul-verbal toate elementele de caroserie pe care le-aţi identificat la faţa locului, după accident?
Răspuns: sunt consemnate în procesul-verbal cele relevante.
Întrebare adresată de reprezentantul părţii civile C.:
1. Menţineţi cele atestate de procesul-verbal de cercetare la faţa locului?
Răspuns: Da.
2. Maşina condusă de dl. A. a fost găsită staţionând pe banda 1, lângă acostament?
Răspuns: locul (în care a fost găsit) autoturismul condus de dl. A. este consemnat în schiţa locului accidentului şi în procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
3. Care sunt caracteristicile acostamentului?
Răspuns: În profil transversal DN2 - E85, la locul producerii accidentului, face referire doar la sensul de circulaţie Focşani – Tişiţa, este alcătuit din banda de circulaţie cu lăţimea de 3,5 m, acostament consolidat din acelaşi înveliş de asfalt de 2,5 m şi un acostament din pietriş de 2,5 m, aşa este consemnat în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi în schiţă. Pe sensul opus, acostamentul consolidat, care este de 2,5, este continuat de un acostament de 0,5 m, cred că este din beton, urmat de un şanţ. Pe sensul Focşani către Tişiţa circulă autoturisme atât pe banda de circulaţie, cât şi pe acostament.
4. Pe sensul Tişiţa – Focşani ce posibilitate are un conducător autor de a se redresa sau evita un pericol iminent?
Răspuns: în funcţie de starea de pericol apropiată şi/sau de capacităţile conducătorului auto.
5. Din echipajul de poliţie au făcut parte profesionişti specialişti criminalişti şi ofiţeri de poliţie, recunoscuţi ca atare, în cadrul IPJ Vrancea?
Răspuns: da, au fost unii din cei mai profesionişti colegi.
Martorul M. a declarat următoarele: Îmi amintesc că era seară şi ceaţă densă când am primit apelul, în sensul că pe DN2-E85 s-a produs un accident rutier în apropiere de localitatea Tişiţa. În baza sesizării ne-am deplasat la faţa locului, la acel moment ne aflam pe centura mun. Focşani. Ne-am deplasat cu viteză mai redusă, de cca. 70-80 km/h, din cauza faptului că vizibilitatea era redusă, pentru că era ceaţă. Vizibilitatea era de cca. 50 de m., am ajuns la locul accidentului în aproximativ 5-7 minute. Pe toată deplasarea noastră până la locul accidentului nu ne-am întâlnit cu nici un vehicul.
Ajunşi la faţa locului am constatat că traficul era blocat total, pe ambele sensuri. Două vehicule erau implicate în accident, un SUV şi un autoturism x de culoare roşie-vişinie, cred că SUV-ul era verde. Din câte îmi amintesc, SUV-ul era poziţionat pe sensul de mers Focşani-Bacău, orientat cu partea din faţă către Bacău, iar celălalt autoturism, pe sensul opus, oblic, cu partea din faţă către şanţ, în acesta din urmă se aflau două persoane încarcerate, respectiv conducătoarea auto şi pasagerul de pe locul dreapta faţă, un bărbat.
Imediat, în timp ce asiguram locul accidentului, au ajuns şi echipajele SMURD, cât şi colegii mei, care acţionau pe un alt tronson, Tişiţa.
Prima grijă a fost să identific martorii oculari, în special participanţii din vehiculele care circulau în spatele celor două autoturisme implicate. SMURD-ul a ajuns la aproximativ 3 minute după mine.
Am solicitat documentele, la maşina în care erau victime nu am găsit nimic, iar la autoturismul SUV, unde erau 3 sau 4 persoane, îmi amintesc că şoferul acuza dureri în zona pieptului, era confuz, nu a putut să îmi ofere explicaţii cum s-a produs accidentul rutier.
Echipajul SMURD şi-a făcut propria treabă. După ce s-a îndepărtat ambulanţa, am început să efectuăm măsurători. Am poziţionat prin măsurători ambele vehicule, fragmentele rezultate în urma coliziunii, respectiv cioburi de sticlă, plastic, pământ uscat. Ulterior, am curăţat partea carosabilă cu ajutorul pompierilor sau celor de la drumuri, nu mai ţin minte exact cine ne-a ajutat şi am descoperit decopertări ale învelişului asfaltic. Din ce îmi amintesc, acestea erau pe sensul de mers dinspre Tişiţa către Focşani şi se continuau ascendent sensului de mers Focşani-Tişiţa până la una dintre roţile autoturismului SUV ce, în urma impactului, se oprise pe partea carosabilă a sensului de mers Focşani către Tişiţa. Aceste decopertări le-am măsurat cu ruleta metrică şi le-am fixat prin fotografiere.
Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public:
1. Cum erau oprite pe carosabil cele două autoturisme?
R: Autoturismul x era oprit pe partea carosabilă a sensului de mers Tişiţa către Focşani, partea din faţă parţial pe acostamentul neconsolidat, parţial cu partea din faţă, maşina era în afară părţii carosabile. Autoturismul era oprit pe partea carosabilă a sensului său de mers. Autoturismul SUV se afla pe sensul opus de mers, pe partea carosabilă, orientat cu faţă către Tişiţa, sensul său de mers. SUV era aproape paralel cu axul drumului, uşor oblic către acostament, în dreapta, cu partea din faţă.
2. Aţi determinat locul de impact?
R: Da, însă noi poziţionăm, fixăm urmele, nu ne dăm cu părerea. La nivel informativ, facem o evaluare către Centrul operaţional al Poliţiei Rutiere, prin care se solicită cauza producerii accidentului. În acest context, am evaluat că autoturismul SUV a pătruns pe sensul opus de mers şi a intrat în coliziune frontală cu autoturismul x, ce circula din sens opus şi care circula între acostament şi banda de rulare. Precizez că acostamentul are 2,5 m., iar banda de rulare 3,5 m.
3. Ce v-au spus persoanele de la faţa locului imediat după accident?
R: Toţi martorii oculari au confirmat că autoturismul SUV a pătruns pe sensul opus, unde a intrat în coliziune cu autoturismul x.
4. Pe ce sens de deplasare au fost găsite mai multe urme materiale de impact?
R: concentraţia de fragmente erau pe sensul de mers Tişiţa- Focşani, pe sensul de mers al autoturismului x.
Întrebări formulate de apărătorul inculpatului A. (avocat FF.):
1. Ceaţa permitea observarea marcajelor rutiere de pe carosabil?
R: Se observau marcajele, dar în limita a 50 de m.
2. Aţi efectuat fotografii judiciare şi înainte şi după ce aţi spălat carosabilul?
R: Au fost efectuate fotografii judiciare în timp ce se aflau fragmente pe carosabil şi, de asemenea, şi după ce au fost îndepărtate aceste fragmente.
3. Când aţi observat urme de lichid pe carosabil?
R: Înainte de a spăla carosabilul. Oricum, carosabilul era umed, fiind ceaţă. Nu îmi amintesc despre urmele de ulei, dar sigur au fost scurgeri de lichide, fie antigel ori ulei de motor.
Prezentându-mi-se schiţa locului accidentului, precizez următoarele: Am întocmit-o eu şi pot să precizez locul în care am identificat urmele de destratificare, decopertare. Din schiţă observ că decopertarea cea mai pronunţată se află pe sensul de mers Tişiţa către Focşani, pe marcajul longitudinal discontinuu, ce separă sensul de rulare de acostamentul consolidat. Aceasta ne-a indicat nouă locul impactului, pentru că la momentul impactului, anvelopele explodează, iar jenţile sapă în asfalt. Această zonă este marcată cu conul nr. 3. La nr. 4 este o altă urmă, de scrijelire a învelişului asfaltic, aceasta are punct de iniţiere marcajul axial şi se continuă până la roata dreapta spate a autoturismului SUV, marcat în schiţă cu conul nr. 1.
4. Există continuitate între urma nr. 3 şi urma nr. 4 din schiţă?
R: Nu există continuitate, dar urma nr. 3 era acoperită de foarte multe fragmente, respectiv sticlă şi plastic, rezultate în urma coliziunii. Din experienţa acumulată, după momentul impactului, maşinile s-au respins, iar în acest moment s-a format urma nr. 4, dar acesta este un punct de vedere personal, format din experienţă.
5. Urma 3 era mai vizibilă decât urma nr. 4?
R: tot din experienţă, urma 3 era mai pronunţată şi mai adâncă.
6. Când aţi descoperit urma 4?
R: în acelaşi timp cu urma 3.
7. Echipajele de ambulanţă şi descarcerare au oprit pe locul impactului?
R: Nu cred că au oprit pe locul impactului, au oprit în zona acestuia, au intrat în câmpul infracţional, însă grija noastră a fost să conservăm aceste urme. Reiterez că primul echipaj sosit am fost noi.
8. Cum au ajuns echipajele SMURD la victime?
R: Repet răspunsul, zona infracţională este mult mai largă, dar pe zona concentraţiei de fragmente şi a zonei de impact nu s-a pătruns cu autoturisme, ci doar pietonal.
Întrebări formulate de apărătorul părţii civile C.:
1. Împotriva procesului-verbal de constatare a infracţiunii, au fost formulate obiecţiuni?
R: Persoanele care au participat la cercetarea la faţa locului nu au avut obiecţiuni cu privire la cele constatate şi consemnate în procesul-verbal.
2. Cât timp a rămas inculpatul la faţa locului?
R: Atenţia cea mai mare s-a acordat victimelor din autoturismul x, ulterior a plecat şi inculpat, dar până să începem masurătorile.
Întrebări formulate de reprezentantul părţii civile C.:
1. Maşina x era cu partea din faţă în şanţul din marginea căii de rulare?
R: Prezentându-mi-se planşa fotografică nr. 4, menţin cele relatate anterior în cuprinsul declaraţiei cu privire la poziţia în care se afla autoturismul x la momentul impactului.
2. Când s-a amplasat conul nr. 4, erau pe carosabil toate urmele impactului?
R: Da, noi am observat şi decopertările chiar şi înainte de a spăla şoseaua, din ce îmi amintesc. Observând planşa fotografică nr. 5 constat că nu există inadvertenţe cu cele ce le-am relatat. Locul impactului (conul 3), unde era şi concentraţia de fragmente cea mai mare şi ulterior, după spălare, s-a fotografiat decopertarea tot în zona conului 3.
3. Ce semnificaţie are conul nr. 4?
R: Conul 4 este punctul de iniţiere al urmei de scrijelire. Se vede şi în planşă şi în schiţa locului accidentului această urmă de scrijelire, notată cu conul nr. 4.
4. Maşina de spălare cu spumă a fost poziţionată pe sensul de deplasare Focşani către Tişiţa dincolo de maşina inculpatului?
R: nu îmi amintesc exact, dar logic nu avea cum să treacă prin câmpul infracţional. Îmi amintesc că acestea au venit dinspre Focşani şi au rămas până în locul accidentului. Pot să precizez că la extremele câmpului infracţional au fost plasate două autospeciale de poliţie, având în funcţiune semnale luminoase. Unul era cel cu care m-am deplasat eu, iar celălalt era al echipajului care a venit dinspre Adjud.
5. Aţi făcut două procese-verbale de corectare a procesului-verbal iniţial?
R: da, în ambele a fost vorba de erori de redactare, nu îmi mai amintesc ce vizau exact, dar cred că distanţe. Corecte sunt cele din schiţa mea, în procesul-verbal, fiind noaptea târziu, am putut greşi.
Întrebări formulate de apărătorul inculpatului A. (avocat FF.):
1. Prezentându-i martorului planşa fotografică nr. 6, rog să precizeze de ce apare un camion exact deasupra urmei nr. 4?
R: Cred că e maşina de pompieri care a pătruns după ce s-au finalizat măsurătorile pentru spălarea carosabilului. Din planşa fotografică se vede că a fost îndepărtat autoturismul x, ce se afla anterior în acea zonă. Se observă în planşă că este curat asfaltul.
2. Există posibilitatea precipitării autoturismului x pe carosabil?
R: Nu poate fi vorba de prăbuşire sau precipitare, care presupune să cadă de la o înălţime oarecare, în cazul dat a fost vorba de o coliziune frontală şi de respingerea dintre cele două autoturisme în urma impactului, pe care am explicat-o mai sus.
3. În legătură cu sintagma "maşina x s-a prăbuşit în afara carosabilului", inserată în declaraţia dată în faţa Curţii de Apel, explic că întrebarea a fost formulată altfel, respectiv "se putea prăbuşi?",iar eu am răspuns că autoturismul x a fost proiectat pe o distanţă mai mare, fiind mai uşor.
Întrebări formulate de reprezentantul părţii civile C.:
1. Pe ce îşi bazează martorul evaluarea greutăţii autoturismul x având în vedere încărcătura sa la momentul accidentului?
R: experienţa m-a învăţat că SUV-ul este o altă categorie de autoturism, iar x i20 este un autoturism mult mai uşor.
Întrebare formulată de partea civilă E.:
1. Care era obligaţia conducătorului auto, în condiţiile în care vizibilitatea este sub 100 m?
R: adaptarea vitezei la condiţiile de drum şi la limita evitării oricărui pericol.
Martorul L. a declarat: Menţin declaraţiile date anterior, acestea corespund adevărului. Nu mai ştiu data, la momentul respectiv veneam dinspre Mărăşeşti spre Focşani, seara, era ceaţă, pe sensul meu de mers, dar înspre mine am văzut nişte faruri şi apoi am văzut impactul cu maşina din faţă. În faţa mea mai circula o maşină, x. Am tras pe dreapta.
Impactul s-a produs pe sensul meu de mers, între maşina care circula în faţa mea şi x cu numere de Bacău.
Circulam pe a doua bandă, respectiv pe cea lipită de axul drumului.
Maşina care circula în faţa mea, în urma impactului, a fost întoarsă şi aruncată spre marginea drumului.
Maşina a rămas pe sensul său de mers, însă mai mult pe banda din dreapta, după cum s-a întors din izbitura aceea.
Maşina x s-a oprit în impact cu faţa pe sensul ei de mers, însă nu îmi amintesc poziţia exactă. Ce pot spune sigur era că s-a oprit pe sensul ei de mers, nu şi-a modificat poziţia şi a rămas oarecum paralelă cu axul drumului şi cu botul orientat în sensul ei de mers, respectiv către Mărăşeşti.
Am coborât din maşină, am mers la maşina din faţă cu intenţia de a ajuta, însă portierele erau blocate, am sunat la poliţie şi la salvare. Ulterior, am mers şi la cealaltă maşină. Îmi amintesc doar că fata era inconştientă, iar băiatul din dreapta sa dădea semne de conştienţă, aşa mi s-a părut.
Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:
1. Maşina din faţa dvs a efectuat anumite manevre înainte de impact?
R: Eu am văzut farurile în faţa mea, am pus frână şi apoi imediat a fost impactul. Au fost toate aproape instant. Nu am perceput manevere ale maşinii din faţă. (...)
Întrebări formulate de Înalta Curte:
(...) 2. Vă amintiţi cu ce viteză circulaţi?
R: Aveam la acel moment între 50-70 km/h, aceasta doar ca să dau o cifră, pentru că nu îmi amintesc.
Întrebări formulate de apărătorul inculpatului A., avocat FF.:
1. Referitor la existenţa ceţii, o puteţi descrie?
R: Nu pot preciza distanţa, după 3 ani de zile, dar pot spune că se vedea, dovadă că eu am văzut şi farurile maşinii care venea din faţă şi impactul.
2. Este posibil ca dvs şi maşina din faţa dvs să fi rulat pe contrasens?
R: categoric nu.
3. Aţi remarcat să fi rămas urme de ulei sau de alte lichide pe carosabil?
R: Nu, nu era responsabilitatea mea, eu am vrut doar să ajut pe cineva la necaz.
4. V-au fost prezentate fotografiile judiciare şi cu ce ocazie?
R: Mi-au fost prezentate la Galaţi şi în prezenţa apărării, chiar a dvs., domnule avocat.
5. Pe unde au trecut echipajele de intervenţie?
R: nu ştiu. Pot spune că am rămas la locul accidentului până s-a dat drumul la circulaţie, ştiu doar că era trecut de ora 22 sau 23 când am plecat.
Întrebări formulate de apărătorul inculpatului A., avocat GG.:
1. Exista un marcaj longitudinal care separa cele două sensuri de deplasare şi, în caz afirmativ, dacă era vizibil, la acel moment?
R: nu îmi amintesc.
2. Aveţi cunoştinţă despre vreo cameră video care ar fi fost amplasată într-un autoturism?
R: da, camera era la mine, dar nu funcţiona, era de formă.
Întrebări formulate de apărătorul părţii civile C.:
1. Anterior impactului, aţi observat semnalizări luminoase provenite de la autoturismele din faţa dvs implicate în accident?
R: Am văzut, cum am spus, doar luminile autoturismului ce se apropia, venind din sens opus direcţiei noastre de deplasare, iar impactul a fost aproape instantaneu.
2. Evaluaţi că autoturismul din faţă avea vreo posibilitate de evitare a impactului?
R: Nu ştiu.
3. Având în vedere calitatea dvs de medic, ne poate spune dacă inculpatul prezenta semne de oboseală sau somnolenţă?
R: Am arătat deja că întâi m-am deplasat la fată, la soferiţa autoturismului din faţă, apoi la însoţitorul său şi apoi la maşina x. Nu mai ştiu dacă am discutat cu şoferul autoturismului x.
Întrebări formulate de reprezentantul părţii civile C.:
1. Planşele fotografice prezentate surprind locul accidentului rutier, după momentul inculpatului?
R: da.
2. În urma prezentării planşei fotografice cu nr. 1, evaluaţi că la momentul când aţi observat luminile venind din faţă, vă aflaţi la o distanţă mai mare decât cea vizibilă în această imagine?
R: Categoric da. Prezentându-mi-se planşa fotografică nr. 2 care conţine urme materiale ale accidentului în apropierea axului drumului, arăt că nu îmi amintesc aceste aspecte, m-am concentrat să ajut victimele.
3. Unde s-au aflat ambulanţele pentru a prelua răniţii?
R: nu îmi amintesc, chiar dacă mi se prezintă poze.
4. Maşinile SMURD şi ale pompierilor s-au poziţionat pe sensul de deplasare al inculpatului, către Tişiţa, în faţa maşinii x?
R: nu ştiu.
5. Despre camera de bord v-a întrebat şi inculpatul A.?
R: nu îmi amintesc de niciun dialog cu numitul A..
După ce mi se prezintă fotografiile preluate din HH., arăt că recunosc poziţia finală a autoturismelor implicate în accident, după momentul impactului.
6. Aţi observat ca participanţi la trafic să se implice folosind semnale luminoase, în oprirea circulaţiei, în zona în care se produsese accidentul rutier?
R: nu ştiu.
7. Aţi spus operatorului 112 că traficul este blocat?
R: eram în stare de şoc, nu-mi amintesc.
Revin şi susţin în continuare că cele pe care le-am relatat în faza de urmărire penală sunt reale, eu am văzut cele povestite.
Întrebare formulată de Înalta Curte:
1. Aţi avut nevoie de un reper exterior autoturismului în care circulaţi pentru a vă menţine banda de deplasare înspre Focşani?
R: Se vede pe planşele pe care mi le-a prezentat numita V., reprezentata părţii civile, că se vedeau demarcaţiile dintre sensuri şi benzi.
Întrebări formulate de apărătorul inculpatului A., avocat FF.:
1. Prezentându-se planşa fotografică nr. 8 şi solicitându-mi-se să arăt maşina în care circula victima, precizez faptul că nu înţeleg imaginea, nu văd şi nu îmi dau seama care este maşina. Nu pot preciza nici măcar culoarea, din această planşă fotografică.
2. Pe parcursul cercetărilor la faţa locului, ceaţa s-a lăsat mai mult sau s-a rarefiat?
R: Nu ştiu.
3. Dacă maşina avea vreo şansă să evite accidentul?
R: nu pot evalua. În ce calitate ar trebui să fac eu evaluarea?
Întrebări formulate de apărătorul părţilor civile F., D. şi E.:
1. Aveţi vreo urmă de îndoială cu privire la sensul de mers pe care a avut loc impactul? R: nu.
Inculpatul A. a declarat în faţa instanţei de apel următoarele:
În drum spre Iaşi am condus cu prudenţă. Din Bucureşti m-am pornit la orele 17:20, iar accidentul s-a produs pe la orele 20:54, aşadar am făcut acest traseu în 3 h şi 40 min, când aplicaţia BB. îmi arătă la momentul actual un timp de parcurs de aproximativ 3 h. Am avut şi o pauză pe drum de 10 min. la staţia II. nr. 3 de pe centura Buzăului. Am depus şi un bon la dosarul de urmărire penală cu privire la acest aspect. Mi-am continuat deplasarea, iar pe drum au început să apară pâlcuri de ceaţă. Am fost anunţat la un moment dat de martora O. cu privire la faptul că urmează o curbă la dreapta, motiv pentru care m-am deplasat de pe banda 2 pe banda 1 de deplasare, pentru a face acea curbă la dreapta. Am întrebat-o pe martoră dacă aici, iar aceasta mi-a răspuns: nu, nu, mergi tot înainte. Este vorba de drumul care duce spre Ciuşlea. Am semnalizat şi am revenit pe sensul de deplasare către Tişiţa. Precizez că pe acest sector de drum este doar câte o singură bandă de deplasare pe sens, iar lateral este un acostament consolidat asfaltat, aspect stabilit şi de raportul de siguranţă rutieră aflat la dosarul de urmărire penală. La două, trei minute după intersecţia cu Ciuşlea am observat că în spatele meu s-a apropiat o maşină şi, în acelaşi timp, am intrat şi într-un pâlc de ceaţă. A condus în spatele meu, după care a schimbat lumina din fază scurtă în fază lungă. Eu am perceput-o ca fiind continuă. În acelaşi moment m-a întrebat martora O. ce vor să facă ăştia, iar eu i-am răspuns că probabil vor să ne depăşească. Cum circulaţia pe acostament este interzisă, mi-am continuat deplasarea, schimbând privire mea din înainte în adâncime în faţa maşinii, în botul maşinii, pentru a urmării liniile de demarcaţie şi nu am tras de volan nici dreapta, nici stânga. Toate acestea s-au petrecut în timp foarte scurt. Cum eram concentrat asupra carosabilului şi a liniilor de demarcaţie, pentru a nu fi orbit de lumina celor din spate, s-a făcut negru în faţa ochilor şi de aici nu îmi mai aduc aminte decât post accident când martora O., aflată pe bancheta din dreapta, plângea şi cerea martorei N. să se ridice din poala ei, întrucât fusese, probabil, aruncată în urma impactului de pe bancheta din spate. Eram dezorientat, mi-a dat o sticlă de apă şi nu am ştiut ce să fac cu ea. După ce m-am dezmeticit şi am văzut că ne putem mişca membrele, am încercat să cobor din maşină, pe partea stângă. Portiera era blocată, iar de afară am auzit pe cineva strigând avea 160Km/h. Era cineva din stânga portierei mele, din afara autoturismului meu şi nu am vorbit cu acea persoană. Presupun că se referea la viteza mea şi mai presupun că a văzut acul vitezometrului din bord care arăta, cred că 160 km/h şi 8000 turaţii. Presupun că din cauza impactului s-au dat peste cap ceasurile de bord. Pentru maşina de pe contrasens în procesul-verbal este arătată tot o viteză foarte ridicată şi turaţii ale motorului foarte reduse.
Nu am putut să cobor pe partea stângă, am cerut martorei O. să coboare şi am coborât prin partea dreaptă. Când am ieşit ambii din maşină martora O. acuza dureri lombare, motiv pentru care ea la îndemnul unei doamne s-a aşezat din nou în maşină, iar eu am rămas afară. Speriat de cele întâmplate am început să mă uit împrejurul maşinii mele, să văd ce s-a întâmplat. Dna. care ne-a ajutat să coborâm din maşină mi-a zis stai aici că trec maşini. Am stat lângă maşină, iar la 10 min a venit echipajul de poliţie dinspre Focşani. Au oprit în spatele meu, m-au legitimat, am dat actele despre care nici nu mai ştiam unde sunt, mi-a zis martora că sunt în geacă. Când am scos portofelul tremuram tot, am fost ajutat de poliţist să îmi scot actele din portofel. Ulterior, au venit echipajele SMURD şi ambulanţa dinspre Focşani. O ambulanţă a trecut prin locul accidentului. După ce am coborât din maşină şi până au venit ambulanţele a durat cca 20 – 30 min. Una dintre ambulanţe s-a oprit în spatele maşinii de pe contrasens. La momentul când am coborât după accident din maşină un poliţist a stat cu mine, cât m-a legitimat, iar celălalt se afla pe partea carosabilă consemnând ceva. Uitându-mă în spate am văzut o maşină pe contrasens, în şanţ şi persoane care erau în veste fluorescente lângă ea. Pe partea carosabilă, pe sensul meu de deplasare, vedeam o dâră de ulei, resturi de plastic şi metal. Pe sensul opus de mers, în dreptul maşinii mele, am văzut o bucată de plastic.
Revenind la ambulanţele care veneau dinspre Focşani, precizez că una s-a oprit în spatele maşinii aflate pe contrasens. Fotografiile judiciare surprind această amplasare a ambulanţei. O autoutilitară SMURD, care a venit tot dinspre Focşani a oprit în faţa maşinii mele, spre Tişiţa. Am fost consultaţi de medici şi eu şi martora O. şi am fost duşi la spital.
A doua zi dimineaţă, a fost vizitaţi la spital de tatăl martorei, care venind dinspre Tişiţa spre Focşani, ne-a anunţat că s-a oprit la locul accidentului şi a văzut, inclusiv el pe sensul de mers Focşani – Tişiţa o urmă de ulei, care era pe mijlocul benzii de deplasare şi o urmă de destratificare tot pe acelaşi sens Focşani – Tişiţa, care porneşte la vreo 30-40 cm de la axul drumului. Tatăl martorei este în prezent actualul socru. Acesta a fost toată viaţa sa şofer. Am depus în dosarul de fond planşe fotografice pe care chiar acesta le-a făcut la acel moment. Tot în acea zi, la vizita medicului s-a comunicat că o persoană a decedat şi alta se afla la terapie intensivă, în acelaşi spital. Martora O. avea o fractură şi se afla într-un salon alăturat.
În legătură cu modulatorul ACU x, arăt că acesta a fost extras la propunerea expertului judiciar. Cel care a deşurubat modulatorul a fost custodele W.. L-au fotografiat toţi experţii prezenţi la extragere, tot atunci, s-a hotărât de către aceştia să îmi fie înmânat mie personal, fără a se întocmi un înscris şi fără ca vreunul dintre cei prezenţi să aibă obiecţiuni. Expertul judiciar S. mi–a spus că ştie pe cineva de la U. care poate extrage datele de pe el. Raportul de expertiză nu a făcut nicio referire la posibilitatea de extragere a datelor aflate pe modulator şi, atunci, eu am luat legătura cu reprezentanţii U., iar la dosar am depus corespondenţa cu aceştia. Reprezentantul U. mi-a explicat ce date conţine modulatorul, respectiv viteză, gradul de rotire a volanului, turaţiile motorului, gradul de apăsare a pedalei de acceleraţie sau frână, iar, ulterior, am formulat către reprezentatul U. întrebări şi ni s-a răspuns că tabelul de fila x din raportul de analiză a celor de la U. reprezintă viteza post impact, iar cel de la fila x din raport reprezintă viteza anterioară impactului.
Întrebări formulate de apărătorul inculpatului, avocat FF.:
1. De ce modulatorul nu a fost examinat de experţi?
Răspuns: Înainte de a fi extras acest modulator s-a încercat conectarea autoturismului la un generator electric, pentru că autoturismul nu răspundea la niciun şoc electric s-a hotărât extragerea modulatorului. După extragere, s-a constatat că nu existau cablurile necesare accesării datelor şi nici experţii prezenţi nu le deţineau. Cablurile necesare am înţeles că sunt deţinute numai de către producătorul echipamentului, iar extragerea s-ar efectuat numai într-un test box, care simulează mediul autoturismului.
2. Ce vizibilitate permitea condiţia meteorologică de la momentul anterior accidentului?
Răspuns: Până să fie comutată faza scurtă cu cea lungă de către cei din spate, vizibilitatea în acele condiţii de ceaţă era undeva în jur de 50 -60 m, după vizibilitatea s-a redus.
3. După ce s-a redus vizibilitatea ce reper aţi folosit pentru a circula?
Răspuns: urmăream liniile de demarcaţie, pe care le puteam observa şi în dreapta şi în stânga. Precizez că discut de sensul de deplasare Focşani – Tişiţa.
4. Cum a ajuns faţa de uşă în faţa vehiculului dvs.?
Răspuns: Doar când am coborât din maşină şi examinam maşina am văzut că este în faţa maşinii, bănuiesc că din cauza impactului. În spatele maşinii erau alte resturi de metal, pe sensul de deplasare Focşani – Tişiţa.
5. V-aţi interesat despre starea pasagerului supravieţuitor?
Răspuns: da, când am fost prima dată la parchet şi mi s-a adus la cunoştinţă calitatea de suspect am rugat-o pe dna. procuror să întrebe dacă omeneşte pot contribui şi eu cu ceva. Inclusiv în declaraţia de suspect s-a consemnat faptul că transmit sincere condoleanţe pe această cale. Apoi am avut o altă discuţie cu dl. poliţist X., ocazie cu care l-am întrebat dacă poate să se intereseze de starea persoanei vătămate şi de nevoile părţilor civile, iar acesta mi-a spus că a luat legătura cu familia x şi că nu au nevoie de nimic din partea mea.
Întrebări formulate de avocat JJ. pentru părţile civile x:
1. Pe ce distanţă şi cât timp aţi condus având autoturismul x în sptale autoturismului condus de dvs.?
Răspuns: Eu i-am sesizat după intersecţia cu Ciuşlea, ca fiind în spatele meu, probabil, au văzut că nu îmi schimb banda de deplasare şi atunci au comutat faza scurtă în fază lungă, ca să îmi atragă atenţia, să mă feresc, în sensul să merg pe acostament pentru a mă putea depăşi. După aceea m-am uitat pe harta furnizată de BB. şi cred că sunt cca 3-4 km de la intersecţia cu Ciuşlea până la locul accidentului.
2. Aţi observat, anterior impactului, farurile autoturismului care venea din sens opus?
Răspuns: Instinctul meu a fost să mă apăr, să nu fiu orbit şi am urmărit liniile de demarcaţie. Nu pot să precizez sursa luminii, că venea din faţă sau din spate. Am presupus că sunt din spate, întrucât i-am văzut pe cei care rulau în spatele meu.
3. Aţi observat ca, după impact, la faţa locului să oprească şi autoturismul care circula în spatele dvs.?
Răspuns: Nu am stat de vorbă cu alte persoane după impact, cu excepţia martorei O. şi a dnei. care mi-a spus să nu merg către mijlocul străzii. Pe aceasta din urmă am şi întrebat-o ce s-a întâmplat. Existau persoane oprite şi pe o parte şi pe cealaltă a drumului care încercau să ne consoleze.
În spatele maşinii mele la cca 20 m se afla un scuar, în care se afla oprită o maşină. Nu m-am deplasat către aceasta şi nu am luat legătura cu ocupanţii maşinii.
În spatele maşinii mele acesta era cel mai apropiat autoturism oprit, alături de acesta s-au oprit şi altele pe sensul de mers. Aceste aspecte le-am observat când am coborât din autoturism. Maşina mea era oprită pe sensul meu de mers, pe banda de acostament. Maşina cu care am intrat în impact se vedea în spatele maşinii mele, pe sensul său de mers, fiind aplecată şi oprită în şanţ.
Întrebări formulate de avocat KK. pentru partea civilă C.:
1. Vă amintiţi viteza cu care rulaţi?
Răspuns: Eu am perceput viteza de deplasare ca fiind de 70-80 km/h, însă raportul de la U. arată că aş fi avut 86 km/h.
2. Puteţi evalua cât timp aţi rămas la faţa locului după impact până aţi fost preluat de ambulanţă?
Răspuns: Estimez că am rămas la faţa locului cca. 30 min. Menţionez că am depus la dosar, astăzi, traseul GPS din cronologia BB., care îmi arată că pe la orele 22:00 aş fi ajuns la spitalul din Focşani.
Întrebări formulate de partea civilă E.:
1. În ce stare tehnică se afla autoturismul pe care îl conduceaţi dvs.?
Răspuns: avea ITP-ul în termen. Era autoturismul socrului meu.
2. Aţi fost diagnosticat cu amnezie retrogradă?
Răspuns: Când am fost externat de la spital mi s-a dat biletul de externare pe care am constatat, ulterior, că există şi diagnosticul amnezie retrogradă. Am fost internat 7 zile, perioadă în care am fost vizita de două ori de un medic.
3. De ce nu aţi semnat procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice?
Răspuns: nu cunosc despre întocmirea vreunui proces-verbal de prelevare a acestor mostre biologice, însă, ştiu că, după externare m-am prezentat la IPJ Focşani şi mi s-a adus la cunoştinţă acel bileţel eliberat de aparatul etilotest, pe care l-am semnat şi se află la dosar.
4. De ce nu aţi luat măsuri suplimentare preventive?
Răspuns: la acel moment consider că am luat toate măsurile preventive necesare care se impuneau, în primul rând să rămân pe banda mea de deplasare şi să îmi păstrez cât mai mult vizibilitatea, prin schimbarea unghiului de vedere din înainte în faţa maşinii. Eu ştiu că înaintea impactului am frânat, însă dispozitivul de la U. arată că frâna nu a fost activată. Probabil, explicaţia este că nu am mai avut timp de reacţie. Martorii au declarat că mi-au făcut flash-urile respective chiar înaintea impactului.
Eu ştiu că am mers pe sensul meu, păstrând direcţia, fără a trage de volan.
După ce am citit conţinutul declaraţiei completez cu următoarele aspecte: am păstrat banda de deplasare şi am schimbat unghiul de vizibilitate din înainte în botul maşinii, nu am tras de volan nici dreapta, nici stânga, motiv pentru care susţin că locul impactului este pe sensul de mers Focşani – Tişiţa, pe sensul meu de deplasare.
Întrebări formulate de reprezentantul legal al părţii civile C.:
1. Cunoaşteţi drumul pe care s-a produs accidentul rutier? Aţi mai circulat pe acest drum?
Răspuns: am circulat ca şofer la volanul altor autoturisme. Cu autoturismul implicat în accident nu am mers pe acel drum, dar am avut alte trasee. Îmi era un autoturism cunoscut. În calitate de pasager făceam acest drum o dată la două săptămâni. În calitate de şofer, anterior producerii accidentului, am parcurs acest drum Bucureşti – Iaşi de cel puţin 5 ori. Am permis din anul 2012, am lucrat, inclusiv curier, pentru mine maşina nu este un lux, este o necesitate. Din anul 2020 eu nu m-am mai urcat la volan.
După ce am citit declaraţia completez răspunsul anterior astfel: cu autoturismul implicat în accident am venit în ziua anterioară spre Bucureşti la volanul acestuia, iar anterior acestei date nu am circulat cu acest autoturism pe acest traseu.
2. Drumul spre Ciuşlea este semnalizat?
Răspuns: da, pentru că m-am şi încadrat pe banda 1. Manevra de la Ciuşlea am făcut-o la sugerarea martorei, iar nicidecum nu se explică prin faptul că am adormit la volan.
3. Aţi precizat socrului dvs. locul accidentului în perioada în care vă aflaţi la spital?
Răspuns: Imediat după accident socrul meu o suna foarte insistent pe martora O., actuala mea soţie, care se afla la momentul accidentului pe scaunul faţă dreapta. Probabil, în apelurile dintre cei doi s-a explicat şi unde s-a produs accidentului. Din seara accidentului s-a publicat un articol pe HH., în care se indicau urmările accidentului şi locul acestuia. La cercetarea la faţa locului a fost folosit cretă fluorescentă şi cred că aşa şi-a dat seama socrul meu văzând locul accidentului însemnat în această manieră.
4. Aţi adus la cunoştinţă instanţei de fond că aţi primit modulatorul în păstrare?
Răspuns: am adus la cunoştinţă instanţei că s-a extras modulatorul, nu ştiu dacă am spus că se află asupra mea.
5. cum şi când aţi aflat că în autoturismul ce rula în spatele autoturismului victimelor se afla instalată o cameră video?
Răspuns: am aflat de la dl. avocat LL. care a participat la audierea martorilor în cursul urmăririi penale, iar unul dintre martori, probabil I., a afirmat că exista şi o cameră de bord şi nu este necesar ca organele judiciare să îi asculte pe martori că pot verifica înregistrarea. Mai susţinea acest martor şi că acest lucru ar fi fost susţinut şi de către un poliţist aflat la faţa locului, dar că pe înregistrare nu se vede bine, iar nu că nu ar exista această înregistrare. Ulterior, am făcut şi cerere de a se depune la dosar această cameră video, în vederea expertizării înregistrării, însă cererea a fost respinsă.
Mi-am adus aminte pe parcursul audierii faptul că ceea ce am relatat în legătură cu autoturismele oprite în spatele autoturismului meu, în scuar şi pe sensul de mers, este susţinut şi de planşele fotografice depuse în cadrul cercetării judecătoreşti realizate de către instanţa de fond.
Nu reţin să fi scris în motivele de apel că victima mi-a făcut imposibilă frânarea.
Regret tragedia prin care trec părţile civile, însă în aceeaşi situaţie sunt şi eu şi familia mea, eu aşa ştiu că s-au petrecut lucrurile. Nu vreau să perpetueze suferinţa părţilor civile.
După ce am citit declaraţia fac şi următoarea precizare: expertul judiciar S. a intrat în posesia expertizei extrajudiciare, ca urmare trimiterii acesteia de către subsemnatul la data de 14 iunie 2022, în susţinere voi ataşa copia e-mailului transmis la data menţionată.
Examinând apelurile de faţă, din prisma motivelor invocate, a ansamblului probatoriului, cu accent pe cel administrat direct şi nemijlocit în calea de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor angajarii răspunderii penale au a fost riguros stabilite de către prima instanţă.
Prealabil, instanţa de control judiciar va analiza motivul de apel al inculpatului A. referitor la omisiunea pronunţării asupra unor cereri care, în opinia apărării, ar conduce la trimiterea cauzei spre rejudecare urmare a încălcării dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) şi art. 351 alin. (2) din C. proc. pen.. Astfel, apărarea a invocat faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra obiecţiunilor formulate în privinţa expertizei tehnice judiciare.
În acest context, Înalta Curte constată că, prin încheierea din data de 11 februarie 2022, Curtea de Apel Galaţi a prorogat discutarea expertizei propuse de inculpat după audierea tuturor martorilor şi a pus în vedere apărătorilor acestuia să formuleze şi să depună, în scris, obiectivele.
Ulterior, prin încheierea din data de 16 martie 2022, instanţa de fond a admis cererea de probatorii formulată de inculpatul A. şi a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către un expert specializat în domeniile Autovehicule, circulaţie rutieră şi Echipamente şi sisteme de comandă şi control pentru autovehicule, cu obiectivul principal stabilirea modalităţii de producere a accidentului de circulaţie din data de 26.11.2020. S-a arătat că, în cadrul acestui obiectiv principal, expertul urma a răspunde şi la următoarele întrebări: care a fost viteza de deplasare a celor două autovehicule implicate în accident?, care a fost locul impactului şi care au fost traiectoriile parcurse de autovehicule înainte şi după impact?, care au fost factorii favorizanţi ai producerii accidentului?, care au fost posibilităţile de evitare a producerii accidentului?, autoturismul x condus de inculpatul A. era dotat sau nu cu oglindă interioară retrovizoare cu sistem antiorbire şi, în caz afirmativ, era sau nu funcţional acesta la momentul producerii accidentului?
S-a reţinut că, pentru efectuarea expertizei, expertul trebuia să aibă în vedere probele administrate în cauză şi să examineze autovehiculele implicate în accident, precum şi sistemele electronice ale acestora care puteau oferi date utile.
A fost desemnat domnul expert MM. din cadrul Biroului local de expertize contabile şi tehnice de la Tribunalul Braşov.
Ca urmare a solicitării de înlocuire a expertului desemnat MM. din motive personale, instanţa a dispus, prin încheierea din data de 21 martie 2022, înlocuirea cu expertul S. din cadrul Biroului local de expertize contabile şi tehnice de la Tribunalul Braşov, fiind emisă adresă în vederea efectuării expertizei încuviinţate de instanţă.
La data de 30 septembrie 2022, expertul desemnat S. a transmis, în format electronic, expertiza, aceasta fiind depusă la dosar, în format tipărit, la data de 28 aprilie 2024 .
Prin încheierea din data de 30 septembrie 2022, instanţa de fond a dispus amânarea cauzei pentru studierea raportului de expertiză şi formularea eventualelor obiecţiuni.
Ca urmare a poziţiei exprimate de părţi, prin încheierea din 28 octombrie 2022, Curtea de Apel Galaţi a dispus comunicarea obiecţiunilor la raportul de expertiză către expert pentru a fi analizate prin prisma obiectivelor stabilite de instanţă şi a fost emisă adresă în acest sens .
La data de 24 noiembrie 2022, expertul S. a transmis răspunsul la obiecţiuni .
Prin încheierea din 25 noiembrie 2022, instanţa de fond a dispus amânarea cauzei pentru studierea răspunsului la obiecţiuni, ca urmare a cererii formulate de inculpatul A..
Ulterior, inculpatul a depus, la data de 15 decembrie 2022, o evaluare a răspunsului la obiecţiuni, semnată de expertul parte T., la data de 16 decembrie 2022 a depus o cerere de completare a răspunsurilor la obiecţiunile şi un set de întrebări completatoare, iar la data de 20 ianuarie 2023, a depus o cerere de completare a raportului de expertiză, opinia separată a expertului parte T., raportul de analiză a datelor tehnice din unitatea de control airbag realizat de către societatea U., corespondenţa cu reprezentanţii U., înscrisuri emise de asigurător .
Prin încheierea din data de 16 decembrie 2022, Curtea a dispus amânarea judecăţii pe motivul lipsei de apărare a inculpatului A., apărătorul ales renunţând la mandatul de asistenţă juridică ca urmare a respingerilor cererilor de suplimentare a probatoriului.
Curtea de Apel a arătat că obiecţiunile au fost trimise expertului pentru a fi analizate (…) expertul S. a avut de răspuns la 5 obiective în expertiza pe care o avea de efectuat. Se reţine că expertul a formulat răspunsuri la obiectivele solicitate, precum şi faptul că atât inculpatul cât şi partea civilă C. au formulat obiecţiuni cu privire la raportul de expertiză. Aceste obiecţiuni au fost transmise domnului expert, cu menţiunea de a fi analizate prin prisma obiectivelor expertizei stabilite de instanţă. Instanţa a constatat că în răspunsul la obiecţiuni expert a menţionat că examinează toate obiecţiunile şi observaţiile formulate, a precizat că îşi însuşeşte unele dintre acestea şi a menţionat că celelalte aspecte din expertiză, care nu sunt modificate prin răspunsul la obiecţiuni, rămân valabile. Curtea a mai constatat că expertiza a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi nu mai era necesar să fie transmise alte obiecţiuni expertului. De asemenea, solicitarea de transmitere a fişierului DD. s-a considerat că excedează obiectului expertizei, iar părţile au avut experţi-parte desemnaţi şi se putea solicita această precizare direct de la expertul desemnat de instanţă .
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2023, instanţa de fond a încuviinţat proba cu înscrisuri, precum şi opinia expertului parte, depuse la dosar de către inculpatul A. şi i-a pus în vedere să trimită, pe suport optic, datele electronice, astfel cum i-au fost remise de societatea U. şi să le comunice celorlalte părţi.
Instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte solicitarea de efectuare a unui supliment de expertiză, de esenţă pentru efectuarea acestei expertize a fost faptul că, prin încheierea din data de 16.03.2022, s-a pus în vedere expertului să aibă în vedere probele administrate în cauză şi să examineze autovehiculele implicate în accident, precum şi sistemele electronice ale acestora, care ar putea oferi date utile cauzei. Tocmai de aceea s-a şi desemnat un expert care să aibă specializare în sisteme şi echipamente de comandă şi control pentru autovehicule. S-a constatat că la momentul efectuării expertizei, aceste date nu au putut fi extrase din modulul de comandă al unităţii air-bag a maşinii x conduse de inculpat deoarece nu existau cablurile electrice şi fondurile necesare (...).
Instanţa de fond a concluzionat în sensul că se impunea analizarea acestor date (n.n. extrase din modulul de comandă al unităţii air-bag a maşinii x conduse de inculpat) de către expertul care a efectuat expertiza în cauză, astfel încât, s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, în cadrul căruia expertul să precizeze dacă răspunsul la obiectivele stabilite prin încheierea din 16.03.2022 se modifică în vreun fel în urma examinării datelor furnizate de firma U., astfel cum au fost depuse de inculpat la dosar .
În urma încuviinţării efectuării suplimentului de expertiză, instanţa de fond a emis adresă către expertul S.. Ulterior, prin încheierea din data de 21 februarie 2024, instanţa a dispus a se reveni cu adresă către expertul desemnat în vederea efectuării suplimentului de expertiză. La data de 30 martie 2023, expertul S. a transmis la dosar suplimentul de expertiză intitulat Precizări cu privire la raportul de descărcare a datelor de la U. S.A. .
Prin încheierea din 31 martie 2023, instanţa de fond a dispus amânarea cauzei pentru studierea noilor relaţii sosite la dosar şi a dispus emiterea unei adrese către expertul S., cu solicitarea de a depune originalele înscrisurilor întocmite în cauză, în 5 exemplare. La data de 20 aprilie 2023, inculpatul a depus la dosar o corespondenţă cu un angajat al firmei U., iar, la data de 26 aprilie 2023, a formulat o cerere de recuzare a expertului desemnat, precum şi o nouă cerere de probe prin care a solicitat emiterea unei adrese pentru efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, având în vedere că precizările firmei U. S.A. contrazic susţinerile expertului şi, suplimentar, a solicitat să se calculeze viteza de deplasare a autoturismului x prin formule matematice şi nu prin aplicaţia EESCM din PC-Crash.
Prin încheierea din 28 aprilie 2024, instanţa de fond a respins solicitările inculpatului, reţinând că în ceea ce priveşte efectuarea unui supliment de expertiză, solicitarea are la bază o corespondenţă purtată de inculpat şi expertul cauzei cu un angajat al firmei U., Y., care nu are calitate în dosar, iar datele furnizate de acesta în cuprinsul corespondenţei nu pot fi avute în vedere ca temei pentru efectuarea unui supliment de expertiză. Datele oficiale extrase de pe unitatea de control a airbag-urilor din maşina condusă de inculpat au fost transmise expertului cauzei iar acesta le-a analizat. În concluzie instanţa a respins cererea de efectuare a unui supliment de expertiză .
În ceea ce priveşte efectuarea unei noi expertize, în raport de dispoziţie art. 181 C. proc. pen., conform cărora se efectuează o nouă expertiză doar dacă concluziile expertului sunt neclare sau contradictorii, Curtea a constatat că nu se poate reţine că acele concluzii ale expertului înserate în finalul expertizei ar fi neclare sau contradictorii, astfel încât nu a putut aprecia utilă efectuarea unei noi expertize.
Contrar susţinerilor inculpatului, Înalta Curte constată că prima instanţă s-a pronunţat asupra tuturor cererilor de probe, inclusiv asupra obiecţiunilor solicitate de inculpat, criticile acestuia fiind pur speculative şi exprimând, în esenţă, o nemulţumire a sa în raport cu soluţia.
Toate chestiunile evocate de inculpat şi de ceilalţi participanţi, relevante cauzei, au fost transmise expertului spre evaluare şi au intrat, ulterior, în analiza instanţei. Instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize cu obiective clar formulate şi utile în raport cu obiectul cauzei, a admis experţi parte, ulterior a admis obiecţiunile, suplimentând şi verificând prin acestea concluziile iniţial formulate, a primit la dosar punctele de vedere expertale. Instanţa de control judiciar aminteşte că evaluarea forţei probante prin interpretarea coroborată a probelor, respectiv evaluarea expertizei ca mijloc de probă este un demers ce incumbă fazei deliberării.
Prima instanţă a încuviinţat şi administrat un probatoriu amplu, util şi necesar cauzei, apoi a trecut la analiza fiabilităţii fiecărei probe în parte, respectiv a analizat coroborat şi a evaluat forţa probantă a datelor conţinute de mijloacele de probă, stabilind baza factuală şi concluzionând asupra mecanismului producerii accidentului rutier.
De altfel, criticile inculpatului sub acest aspect vizează, în realitate, nemulţumirea cu privire la conţinutul şi concluziile raportului de expertiză, în principal, şi a ansamblului probatoriului, în general, deoarece exprimă şi susţin indubitabil o dinamică a producerii accidentului ce atrage exclusiv culpa sa, în condiţiile în care poziţia exprimată constant de-a lungul procesului penal tinde la a nega ori cel puţin a diminua răspunderea sa penală.
Fără a ignora dreptul inculpatului la apărare, instanţa de apel remarcă insistenţa sa în a susţine o variantă faptică (dinamică a producerii accidentului) nesusţinută probator, poziţie ce echivalează şi cu o lipsă de asumare a consecinţelor actului infracţional.
Modalitatea în care inculpatul a înţeles să îşi organizeze apărarea, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, în fond şi apel, nu s-a dovedit eficientă scopului, respectiv nu a probat lipsa sa de vinovăţie ori o culpă comună, însă a avut aptitudinea de a produce o suferinţă suplimentară părţilor civile care au asistat la administrarea unor probe ce au evocat şi amplificat trauma iniţială, în condiţiile multitudinii de probe directe (martori oculari participanţi la trafic) ce au evocat constant, în toate fazele procesului penal, ca mecanism esenţial al producerii accidentului, intrarea inculpatului pe contrasens şi lovirea frontală a autoturismului victimelor ce circula regulamentar, pe banda sa. Astfel, lipsa de sinceritate a inculpatului dublată de lipsa de asumare ori de regret în raport cu urmările produse, manifestată inclusiv în declaraţia dată în faţa instanţei de apel (în care a atestat:/în aceeaşi situaţie sunt şi eu şi familia mea/) sunt elemente care au condus în mod nejustificat la o amplificare suferinţelor părţilor civile, chiar la o retraumatizare inutilă în raport cu consecinţele inevitabile ale actului infracţional, angajarea răspunderii penale.
În condiţiile pertinenţei şi suficienţei probelor directe pentru dovedirea dinamicii producerii accidentului, adoptarea unei poziţii de recunoaştere ar fi avut beneficii multiple în plan procesual penal (prin diminuarea efectelor retraumatizante asupra părţilor civile şi prin efectele directe asupra duratei şi costurilor procedurii), dar mai ales în planul răspunderii, în special pe latură penală, de natură a acţiona în favoarea inculpatului, prin reţinerea cauzei legale de reducere a pedepsei.
Astfel, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti în apel au fost administrate probe noi şi readministrate probe evaluate în faze anterioare ale procesului penal, în condiţii de oralitate, publicitate şi contradictorialitate. Astfel, instanţa de control judiciar reţine că probele administrate în mod nemijlocit în calea de atac, alături de cele evocate de apărare, administrate în faze anterioare, nu sunt apte a determina modificarea concluziei primei instanţe.
Stabilirea forţei probante şi evaluarea coroborată a probatoriilor impun următoarele precizări:
în cauză au fost administrate probe directe, respectiv martori oculari (ocupanţi ai autovehiculelor aflate în trafic, ce rulau în spatele autoturismelor implicate în accident, persoane ce nu au legătură cu victima sau inculpatul, iar relatările acestora susţin în mod obiectiv modalitatea în care s-a produs accidentul rutier);
expertiza tehnică descrie o manieră a producerii accidentului ce se coroborează deplin cu declaraţiile martorilor oculari;
datele tehnice conţinute de modulatorul ACU se referă la viteze şi la accelerarea ori decelerarea din momentul imediat anterior impactului, nerelevante în raport cu mecanismul producerii accidentului, atât timp cât viteza de deplasare nu este plasată în antecedenţa cauzală. În condiţiile în care vitezele de deplasare ale ambelor autoturisme implicate se plasau sub limita legală, aspectul evocat de apărare nu este eficient scopului urmărit (viteza autoturismului condus de inculpat, cca 80 km/h, era însă superioară celei a autoturismului cu care se deplasau victimele, cca 40 km/h).
Procedând la propria analiză a materialului probator, instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost riguros stabilită de către prima instanţă, iar materialul probator are aptitudinea de a dovedi acuzaţiile dincolo de orice îndoială rezonabilă. Evaluările bazate pe susţinerile (apărările) inculpatului şi probatoriile administrate în apel nu răstoarnă concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale, nu modifică baza factuală, mecanismul atestat ca generator al urmării produse şi culpa unică în sarcina inculpatului, ci susţin soluţia pronunţată.
Mecanismul producerii accidentului rutier s-a dovedit a fi intrarea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat, în condiţii de vizibilitate redusă, pe timp de noapte şi lovirea frontală a autoturismului victimelor ce circula regulamentar, astfel că se va reţine o unică şi singulară culpă în producerea accidentului, în sarcina inculpatului.
Cauză a producerii accidentului rutier nu s-au reţinut a fi vitezele de deplasare ale celor două autoturisme, ci exclusiv intrarea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat.
Condiţiile meteo de la momentul accidentului nu pot fi evocate în apărare, in favorem, întrucât inculpatul avea obligaţia legală de a le evalua şi de a-şi adapta conduita în trafic în funcţie de acestea, dar şi de propriile aptitudini şi abilităţi.
Acest mecanism al producerii accidentului, pe sensul de mers al victimelor, a fost contestat de inculpat, fără însă a furniza date eficiente apărării sale. Încercarea de a introduce elemente legate de vitezele de deplasare ori de accelerarea sau decelerarea de la momentul impactului, nu fac parte din acuzaţia formulată şi, odată reţinute, ar produce efect agravant (viteza de deplasare a autoturismului inculpatului a fost superioară celei a autoturismului victimelor şi, deşi nu a depăşit limita legală, nu a fost adaptată condiţiilor de trafic, în contextul în care accelerarea ori decelerarea de la momentul impactului nu generează, de plano, un efect atenuant).
Suma probatoriilor, administrate în calea de atac ori doar reevaluate, au condus la eliminarea tezelor apărării ca neverosimile ori, cel puţin, ca nesusţinute probator. Astfel, inculpatul nu a probat alt mecanism de producere a accidentului, deşi a negat constant pătrunderea pe contrasens. Pentru susţinerea variantei apărării şi pentru a exploata asa zisele inadvertenţe în declaraţii, care în realitate se subsumează modului diferit de a relata ori subiectivismului inerent produs de şocul asistării la un eveniment traumatizant, inculpatul a valorificat întrebări în cadrul audierilor, inclusiv de control şi repetitive, martorii menţinând relatările şi explicitând elementele evocate de apărare, fără retractări.
Înalta Curte reţine ca relevante declaraţiile martorilor oculari H., L., J., K. şi I., ocupanţi ai autovehiculelor prezente în trafic la momentul accidentului rutier, ce rulau în urma autoturismelor implicate în eveniment, după caz, pe un sens sau altul de mers. Între martorii menţionaţi şi părţile din cauză nu există nicio legătură anterioară, iar instanţa de apel a constatat obiectivitatea acestora, coerenţa relatărilor şi caracterul concordant al datelor furnizate. Aceste mijloace de probă conţin informaţii utile decelării mecanismului producerii accidentului, fără a exista inconsecvenţe ori necorelări, altele decât cele inerente stării emoţionale produse de asistarea la evenimentul cu urmări evident dramatice, cum s-a susţinut anterior.
Martorul H. a declarat în apel: În faţa noastră era o maşină care a încercat să facă dreapta, după care s-a redresat, a mai mers puţin şi a fost impactul cu o maşină micuţă, care se afla pe sensul opus de mers. Maşina care a provocat accidentul după redresare a mers puţin, s-a ciocnit cu cealaltă maşină, s-a oprit şi maşina în care ne aflam noi (…). La intrebarea: Care dintre maşini a intrat pe contra sens, martorul a răspuns: Cea din faţa noastră, nu ştiu marca, era un jeep. Nu îmi amintesc nici culoarea .
Aceleaşi aspecte au fost susţinute şi în faţa primei instanţe, cât şi la urmărirea penală: Maşina din fată a dat să facă dreapta. A avut o tendinţă de a face dreapta, apoi s-a redresat, a mai mers câteva sute de metri, apoi, s-a dus în stânga, a intrat pe contrasens şi am văzut impactul. Cred că şoferul maşinii din fată a avut un moment de neatenţie sau a adormit. Maşina de pe contrasens circula regulamentar. Maşina victimei era pe banda mai mare, de lângă axul drumului. Maşina inculpatului a deviat traiectoria deodată. Nu pot preciza dacă toată maşina inculpatului a pătruns pe contrasens sau doar o parte a acesteia. Impactul a avut loc pe banda mai mare de pe sensul opus celui pe care mă deplasam
După această manevră, şi-a continuat deplasarea câteva minute iar apoi colegii mei au spus "ia uite ce face acesta" iar când m-am uitat am văzut cum maşina din faţă şi-a schimbat direcţia de deplasare spre stânga spre contrasens. Schimbarea de direcţie s-a produs deodată. Nu ştiu să apreciez motivul pentru care şoferul a făcut această manevră. Pe contrasens venea o maşină pe banda 2 de lângă linia continuă iar impactul s-a produs pe această bandă. În spatele maşinii de pe contrasens am mai observat o altă maşină la o oarecare distanţă (declaraţia din data de 29.01.2021, f. x, d.u.p.).
Am continuat să ne deplasăm în spatele acestuia până în apropiere de Tişiţa unde am observat că autoturismul în cauză cu nr. x se deplasa uşor spre stânga timp în care conducătorul auto K. a încercat să îl atenţioneze schimbând alternativ luminile de întâlnire cu cele de drum, dar conducătorul auto din faţa noastră nu a realizat acest lucru, a pătruns pe sensul opus de mers şi a intrat în coliziune frontală cu un autoturism marca ce circula regulamentar pe banda de lângă acostament a sensului de mers Tişiţa către Focşani. Impactul dintre cele două autoturisme a fost foarte violent observând cu toţii cum autoturismul marca x s-a ridicat în poziţie verticală cu partea din spate în sens opus şi a fost proiectat în şanţul din partea stângă (declaraţia olografă din data de 27.11.2020, f. x, d.u.p.).
De asemenea, utilă în vederea decelării situaţiei de fapt este declaraţia martorului L., audiat în mod nemijlocit în faţa instanţei de apel şi care, aflându-se în spatele autoturismului victimei, a observat producerea accidentului şi pătrunderea pe contransens a maşinii inculpatului: Nu mai ştiu data, la momentul respectiv veneam dinspre Mărăşeşti spre Focşani, seara, era ceaţă, pe sensul meu de mers, dar înspre mine am văzut nişte faruri şi apoi am văzut impactul cu maşina din faţă. În faţa mea mai circula o maşină, x (…) Impactul s-a produs pe sensul meu de mers, între maşina care circula în faţa mea şi x cu numere de Bacău. Circulam pe a doua bandă, respectiv pe cea lipită de axul drumului. Maşina care circula în faţa mea, în urma impactului, a fost întoarsă şi aruncată spre marginea drumului. Maşina a rămas pe sensul său de mers, însă mai mult pe banda din dreapta, după cum s-a întors din izbitura aceea. Maşina x s-a oprit în impact cu faţa pe sensul ei de mers, însă nu îmi amintesc poziţia exactă. Ce pot spune sigur era că s-a oprit pe sensul ei de mers, nu şi-a modificat poziţia şi a rămas oarecum paralelă cu axul drumului şi cu botul orientat în sensul ei de mers, respectiv către Mărăşeşti (…) Eu am văzut farurile în faţa mea, am pus frână şi apoi imediat a fost impactul. Au fost toate aproape, instant. Nu am perceput manevere ale maşinii din faţă. (…) La întrebarea: Este posibil ca dvs şi maşina din faţa dvs să fi rulat pe contrasens, martorul a răspuns: categoric nu. (…) Am văzut, cum am spus, doar luminile autoturismului ce se apropia, venind din sens opus direcţiei noastre de deplasare, iar impactul a fost aproape instantaneu. (…) susţin în continuare că cele pe care le-am relatat în faza de urmărire penală sunt reale, eu am văzut cele povestite. (…) La întrebarea: Aveţi vreo urmă de îndoială cu privire la sensul de mers pe care a avut loc impactul, martorul a răspuns în sensul că nu are astfel de îndoieli. .
Împrejurările esenţiale ale producerii accidentului şi faptul că inculpatul a pătruns pe contrasens au fost susţinute de martor şi în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond: Menţin declaraţiile date în cursul urmării penale. În apropiere de Tişiţa, în direcţia mea de mers, au apărut nişte faruri, cam la 200-300 m. Nu pot aprecia exact pentru că eram în mişcare. Am redus viteza şi am văzut impactul cu maşina din fată. Maşina din faţă era la 150 - 200 - 250 metri de maşina mea (…) Maşina din fată era pe aceeaşi bandă ca şi mine. Eu cred că eram pe banda din stânga, pe banda lată de lângă mijlocul drumului. Am observat maşina din fata mea cu câteva secunde înaintea impactului. Impactul a avut loc pe banda mea. După impact, una din maşini s-a dus în dreapta, iar cealaltă a fost deviată de pe banda mea pe banda sensului ei de mers, rămânând cu fata spre Bacău (…). La întrebarea: Ati văzut maşina pătrunzând total sau parţial pe sensul opus? Cum ati văzut farurile acesteia, martorul a răspuns: Am văzut farurile direct spre mine. Nu erau oblic. Mie mi s-a părut că impactul a fost frontal. (…) La întrebarea: Aveţi certitudinea că maşina inculpatului era pe sensul său de mers, martorul a răspuns: Sunt sigur că maşina era pe sensul meu de mers pentru că cel putin lumina era pe sensul meu de mers, iar farurile veneau din faţă .
(…) am observat că se apropia un autoturism din direcţia Focşani-Tişiţa şi a pătruns pe sensul meu de deplasare apoi a intrat în coliziune frontală cu autoturismul ce circula regulamentar în faţa mea (declaraţia olografă din data de 02.12.2020, f. x, dup). La un moment dat, am observat, în faţa mea, exact pe banda mea de mers, o maşină care venea din sens opus. Am observat luminile acesteia direct pe banda mea de drum, nu am observat momentul în care aceasta a traversat de pe sensul ei pe sensul meu. In acel moment am redus viteza şi am tras dreapta, şi în timp ce eu am făcut această manevră, în faţa mea a avut loc impactul dintre maşina care circula în faţa mea şi cea venită de pe contrasens. (…) întrebat fiind cât a pătruns pe contrasens autoturismul NN., precizez că nu am putut observa, totul derulându-se foarte repede, cert este că s-a produs impactul pe contrasens. Eu apreciez că maşina din faţa mea circula la o distanţă de aproximativ 200 metri, cred că era aproximativ în faţa mea, şi am putut observa că în faţa acesteia, pe aceeaşi bandă, au apărut luminile de faruri. (…) Nu ştiu să apreciez viteza de deplasare a maşinii care circula în faţa mea. Impactul a fost din scurt, l-am văzut, dar nu pot preciza dacă maşina din faţa mea a făcut vreo manevră de evitare. (declaraţia din data de 18.01.2021, f. x, dup. La audierea martorului a fost prezent dl av. LL., apărătorul ales al inculpatul).
Martorul K., conducătorul autoturismului din spatele inculpatului, deşi nu a putut fi audiat în mod nemijlocit în faţa instanţei de apel, fiind aflat în străinătate, acesta a transmis la dosar faptul că îşi menţine declaraţiile date în precedent .
În faţa instanţei de fond, acesta a susţinut modul de producere al accidentului: În seara cu accidentul eu veneam de la Focşani şi, prin comuna Bizigheşti, cred, m-a depăşit o maşină, un mini jeep. Eu eram în spatele lui şi a vrut să facă dreapta spre Ciuşlea, fără semnal, a pus deodată frână şi i-am spus lui I., care era în dreapta mea "Ce face mă ăla?" apoi şi-a continuat drumul, redresându-se. Maşina inculpatului era cam între benzi, când mai pe stânga, când mai spre dreapta. În continuare am mers la distantă mărişoară, în jur de 30 m, era şi ceaţă afară şi am văzut că a intrat pe contrasens. I-am spus lui I. că acela intră pe contrasens şi i-am dat un flash ca să-l atenţionez. Apoi, s-a izbit frontal cu maşina din faţă, după care s-a redresat pe partea lui de mers. Cealaltă maşină a rămas pe loc în şanţ. Cealaltă maşină era jumătate pe şosea, jumătate în şanţ (…)
La întrebarea: Unde a avut loc impactul, raportat la cele două sensuri de mers, martorul a răspuns: Puţin pe banda din dreapta şi putin pe banda din stânga, adică pe sensul opus, între cele două benzi. Jeep-ul era trecut de linia dublă continuă din zonă, intrând în întregime pe sensul opus. Din izbitură a fost aruncat pe prima bandă a sensului de mers (spre Tişiţa) al jeep-ului. (…) După ce a vrut să facă dreapta la Ciuşlea jeep-ul a stat pe prima bandă, apoi, a făcut stânga/dreapta, apoi a intrat pe contrasens. Cum mergea drept, deodată a virat stânga (…) A fost o pătrundere lentă. Nu a fost un viraj brusc. (…) La Ciuşlea, s-a deplasat deodată, brusc, după care, oscilarea între benzi a fost mai lină, ca şi cum ar fi schimbat banda, dar fără semnal. .
Aceleaşi aspecte au fost susţinute şi în faţa procurorului: (…) maşina care se deplasa în faţa mea în aceeaşi manieră, adică la mijlocul benzilor, a virat lin stânga spre contrasens, iar eu văzând acest lucru am încercat, să-i fac semnale luminoase cu farurile pentru a-l atenţiona să revină pe banda sa. Maşina a continuat deplasarea, a pătruns pe banda doi a sensului opus, iar de pe banda 1, care este mai îngustă decât banda doi a sensului opus, se apropia un autoturism pe care nu îl pot individualiza. Impactul dintre acest maşini a avut loc între cele două benzi ale sensului opus, între localităţile Bizigheşti şi Tişiţa. Am putut observa cu certitudine faptul că în momentul imediat anterior accidentului, pe sensul meu de mers nu circulau alte maşini, în faţa mea şi a şoferului din maşina implicată în accident, iar pe sensul opus mai circula o maşină la o oarecare distanţă în spatele celei implicate în accident. În urma impactului, maşina din faţa mea a revenit pe sensul meu de mers, pe banda 1, din izbitură, iar eu am tras dreapta şi am pus avariile, apoi am coborât împreună cu prietenii mei. (declaraţia din data de 13.01.2021, f. x, dup. La audierea martorului a fost prezentă dna av. D., apărătorul ales al inculpatului.).
În ziua următoare accidentului, în faţa organului de cercetare penală, martorul a arătat: La un moment dat, între localităţile Bizigheşti şi Tişiţa, am văzut cum autoturismul x, care circula jumătate pe banda de lângă acostament şi cealaltă jumătate pe banda de lângă axul drumului, a virat lin către stânga şi a pătruns pe sensul opus de mers, ocazie cu care i-am atenţionat pe cei din autoturismul meu şi am început să efectuez semnale luminoasă cu farurile pentru a-i atrage atenţia conducătorului auto x că se află pe contrasens. Imediat din sens opus s-a apropiat un autoturism care circula regulamentar, pe banda de lângă axul drumului, care a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca x. Am văzut că unul dintre cele două autoturisme s-a desprins de la sol şi auto din sens opus a fost proiectat în şanţ, pe sensul de mers Tişiţa-Focşani. Auto marca x a fost proiectat înapoi pe sensul iniţial de mers, pe banda de lângă axul drumului. (declaraţia olografă din data de 27.11.2020, f. x, dup).
Martorul I. a susţinut acelaşi mod de producere a accidentului. Acesta nu a putut fi audiat în faţa instanţei de apel întrucât se afla în Belgia, însă declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond şi în cursul urmăririi penale se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori şi susţin pătrunderea autoturismului inculpatului pe sensul de mers al victimei: Maşina care a intrat pe contrasens a vrut să oprească undeva, şi-a continuat drumul, apoi a intrat pe contrasens şi s-a ciocnit cu altă maşină. Impactul s-a produs pe sensul opus sensului pe care mergeam eu. Maşina care venea din sens opus se afla pe banda mai lată, de lângă mijlocul şoselei. Eu mă aflam pe locul din dreapta faţă. Maşina care mergea în faţa mea a încercat să-şi schimbe direcţia, sa redresat şi a mai rulat câţiva metri, apoi a intrat pe contrasens. Şoferul maşinii în care mă aflam i-a făcut flash-uri instant în momentul în care a văzut că se îndreaptă spre sensul opus. Pătrunderea pe sensul opus s-a făcut lin, nu dintr-o dată. Nu am văzut dacă maşina din faţă a pătruns cu totul pe sensul opus sau doar o parte, era şi ceată. Maşina mică a ieşit în şanţ, iar maşina din faţă a ricoşat întorcându-se pe sensul ei de mers, unde s-a şi oprit, prietenul meu a sunat la potitie .
În ziua următoare accidentului, în faţa organului de cercetare penală, martorul a arătat: (…) aproape de intersecţia cu DN24 din loc. Tişiţa, autoturismul marca x, care circula în faţa noastră la o distanţă de aproximativ 30 metri, a pătruns pe sensul opus de circulaţie şi a intrat în coliziune frontală cu un autoturism marca x cu număr de Bacău, impactul fiind foarte violent (…) Am continuat deplasarea în spatele acestuia până la locul producerii accidentului unde toţi cei care ne aflam în autoturismul condus de prietenul meu K. am observat că acesta (n.n. autoturismul inculpatului) se deplasă uşor spre stânga lucru ce l-a determinat pe prietenul meu, K., să îl atenţioneze cu luminile, schimbând alternativ luminile de drum cu cele de întâlnire, dar acesta nu a văzut şi a intrat în coliziune frontală cu auto ce circula regulamentar din sensul opus. Precizez că impactul a avut loc pe sensul opus Tişiţa – Focşani, pe banda de lângă acostament, iar vehiculele implicate în accident circulau cu viteză în jur de 80 km/h (declaraţia olografă din data de 27.11.2020, f. x, dup).
Împrejurările esenţiale ale producerii accidentului şi faptul că inculpatul a pătruns pe contrasens au fost susţinute de martor şi în faza de urmărire penală, în cadrul unei audieri în prezenţa apărătorilor aleşi ai inculpatului, dl LL. şi dna OO.: (…) ne-am continuat deplasarea încă aproximativ 4-5 minute, în spatele lui, la 10-15 metri distanţă. Îmi amintesc că acea maşină a schimbat banda la un moment dat, trecând pe banda 1, a revenit pe banda 2, apoi a trecut pe mijlocul dintre benzi şi a circulat astfel. Din poziţia "între benzi" am observat că maşina a schimbat direcţia către contrasens, fără a accelera, deplasându-se cu o viteză constantă, pe care o apreciez la circa 80-90 km/oră. În acest moment noi ne aflam tot la aproximativ 15-20 metri distanţă. Impactul a avut loc pe banda 2 a sensului opus. Eu nu am văzut maşina care venea din faţă, am văzut doar impactul. Consider că şoferul din faţa mea avea o vizibilitate de circa 10 metri. Impactul a fost frontal, maşina care circula în faţa mea a ricoşat revenind pe banda 2 a sensului nostru de mers, cu faţa către Tişiţa, iar cealaltă maşină a ajuns în afara drumului, orientată cu faţa către câmp deschis, în direcţia Tişiţa. Maşina din faţa mea a pătruns pe contrasens apoi a avut loc direct impactul, nu a avut timp să circule pe contrasens. Cred că maşina din faţa mea a pătruns toată pe contrasens, dar totul s-a derulat foarte repede (declaraţia din data de 29.01.2021, f. x, dup).
De asemenea, ultimul pasager aflat în maşina ce rula în urma maşinii inculpatului, martorul J., a susţinut declaraţiile celorlalţi martori şi modalitatea de producere a accidentului: Când am coborât podul de la Bizigheşti, la 100-200 m până în Tişiţa, s-a dus brusc stânga fără semnal. Victima se deplasa încet pe banda de urgenţă, mergea regulamentar, venind dinspre Bacău. Când jeep-ul s-a dus stânga a luat-o în plin, ciocnindu-se frontal. Maşinile s-au ridicat în aer la impact. Spatele maşinilor s-a ridicat. Când s-au izbit, maşina victimei a fost întoarsă cu botul înapoi către Tişiţa şi s-a înfipt în şanţ. Jeep-ul a revenit din impact pe sensul lui de circulaţie, spre Tişiţa. Precizez că impactul a avut loc pe contrasens, maşina victimei fiind pe banda de urgenţă şi maşina jeep lovind-o frontal în acea zonă. Mergeam încet fiind ceaţă, nu vedeai la un metru în faţă. Maşina din faţa noastră cred că avea o viteză mai mare decât a noastră, cred că avea 100-110 pentru că mergea mai tare decât noi, iar noi eram la aproximativ 50 m, în spate. Jeep-ul a deviat brusc spre stânga fără să i se mai facă flash-uri (…). La întrebarea: Înainte de pătrunderea pe contrasens şi înainte de impact a existat frânare din partea jeep-ului respectiv, răspunsul martorului a fost: Maşina din faţă nu a frânat. Nu şi-a modificat viteza.
În ziua următoare accidentului, în faţa organului de cercetare penală, martorul a arătat: După ce am ieşit din localitatea Bizigheşti, jud. Vrancea, am constatat că în faţa noastră, la o distanţă de circa 30 m, pe banda de lângă axul drumului, circula autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe aceeaşi direcţie de deplasare. La un moment dat am văzut cum autoturismul mai sus menţionat a părăsit banda de circulaţie pe care se deplasa, în mod brusc, prin efectuarea manevrei de viraj către stânga, pătrunzând pe sensul opus de mers (…) Imediat noi am văzut cum din sens opus circula un alt autoturism, în mod regulamentar, care a intrat în coliziune cu auto marca x, frontal. Arăt faptul că, în momentul impactului, autoturismul care circula regulamentar din sensul opus a fost proiectat în şanţ pe sensul de mers Tişiţa – Focşani. Auto marca x a fost proiectat pe banda de lângă axul drumului cu faţa către Tişiţa (declaraţia olografă din data de 27.11.2020, f. x, dup).
Declaraţia martorei O., pasager în autovehiculul condus de inculpat şi actuala soţie a acestuia, referitoare la faptul că nu a sesizat vreo schimbare a sensului de mers anterior impactului, nu poate fi reţinută, fiind caracterizată de subiectivism. Astfel, martora este evident interesată şi favorizată de dovedirea unei teze exoneratoare de răspundere penală şi civilă, atât timp cât consecinţele, cel puţin de natură patrimonială aferente laturii civile ori obligaţiei de acoperire a cheltuielilor judiciare şi de judecată, vor produce reverberaţii în patrimoniul actual al soţilor .
În legătuă cu declaraţia părţilor (inculpat şi persoană vătămată), instanţa de apel aminteşte că acestea vor fi valorificate (menţinute în ansamblul probator) numai dacă se coroborează cu ansamblul datelor obiective furnizate de mijloacele de probă administrate.
Persoana vătămată C., audiată de către instanţa de fond, a arătat că autoturismul victimei nu a părăsit sensul de mers: Era ceaţă, vizibilitatea era peste 100 metri. Îmi amintesc că am auzit o bubuitură. Imediat am simţit că am fost azvârlit în partea dreaptă. (…) Am auzit acea explozie din partea mea stângă şi unda de şoc am simţit că ne-a aruncat în şanţ. (…) Am sesizat direct impactul, acea explozie şi forţa impactului. Persoana vătămată a mai susţinut că nu a observat alte aspecte importante înainte de explozie, concentrându-se să urmărească linia dreaptă a acostamentului .
În faţa organului de cercetare penală, audiat în prezenţa apărătorului ales al inculpatului, dl av. LL., persoana vătămată a arătat: Exact înainte de producerea accidentului, îmi amintesc că circulam pe banda de lângă acostament, care era suficient de lată, iar eu eram atent la marginea drumului, astfel cum am precizat mai devreme. În acel moment era întuneric şi vizibilitatea tot aproximativ de 100 metri, iar viteza cu care circula soţia era de aproximativ 70-80 km/oră. Eu fiind atent la acostament nu am acordat atenţie şi nu am obervat alte maşini în trafic, în spatele sau în faţa noastră. Am simţit momentul impactului, fără a-mi da seama ce s-a întâmplat, pentru că nu observasem nicio maşină venind din faţă .
Spre deosebire de toate aceste declaraţii anterioare ce se coroborează, fiind concordante în privinţa modalităţii producerii accidentului rutier, poziţia exprimată de inculpat apare ca dizidentă. Declaraţiile sale sunt subsumate încercării de a obţine o exonerare de răspundere penală ori o diminuare prin evocarea unor culpe comune în producerea accidentului.
În calitate de suspect, în data de 18 decembrie 2020, la scurt timp după accident, s-a prevalat de dreptul al tăcere şi, în exercitarea dreptului la apărare, a solicitat eliberarea de copii ale celor şase declaraţii de martori audiaţi în cauză, a procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi a planşei foto anexe şi o copie a CD-ului anexat procesului-verbal. Inculpatul a mai solicitat să fie încunoştiinţat despre toate actele de urmărire penală, pentru a asistat ori reprezentat prin apărărtor ales . Ulterior, la data de 19 martie 2021, a dat o declaraţie amplă cu privire la modalitatea în care s-a produs accidentul, solicitând reaudierea pentru a completa declaraţia, la data de 22 aprilie 2024 . Inculpatul a fost audiat atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel . În cadrul acestor audieri a negat orice culpă în producerea accidentului, susţinând constant că a păstrat direcţia de mers şi nu a pătruns pe contrasens, deşi nu îşi aminteşte modalitatea de producere a accidentului.
În legătură cu acest ultim aspect instanţa de apel reţine că, în foaia de observaţie clinică generală şi în biletul de externare, s-au consemnat, în secţiunea epicriză, amnezie retrogradă şi alte urmări ca, dureri abdominale, dureri toracice, dureri mână şi pumn drept şi antebraţ drept, dureri genunchi stâng, dureri umăr stâng, dureri cot stâng, dureri glezna dreaptă, dureri dorso-lombare .
Instanţa de apel apreciză că declaraţiile martorilor oculari constituie probe directe şi relevă elementele factuale esenţiale stabilirii modalităţii concrete în care s-a produs accidentul. Depoziţiile martorilor aflaţi în autoturismele ce rulau în urma celor în care se aflau părţile (inculpatul, persoana vărtămată) şi victima, se coroborează şi dovedesc indubitabil producerea accidentului urmare a pătrunderii autoturismului condus de inculpat pe contrasens, pe banda de deplasare a autoturismului condus de defuncta B.. Aceste declaraţii se coroborează, sub aspectul tuturor elementelor esenţiale, şi cu înscrisurile depuse în dosar, inclusiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, precum şi cu proba ştiinţifică, respectiv cu expertiza tehnică auto (astfel cum se va demonstra în continuare).
Procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice au făcut obiectul unei evaluări constante a apărării, elementele conţinute fiind supuse verificării în cadrul audierii martorilor oculari şi a lucrătorilor de poliţie ce au efectuat activitatea specifică.
Din conţinutul procesului-verbal de cercetare la faţa locului, ce constituie mijloc de probă, conform art. 198 din C. proc. civ..pen., se reţine că viteza de deplasare pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul rutier era de 100 km/oră. Procesul-verbal a surprins elemente specifice şi utile ca descrierea stării carosabilului, identificării şi amplasarea urmelor ori mijloacelor materiale de probă, descrierea locului, poziţiei, avariilor autoturismelor implicate. Au fost identificate şi fixate urmele de destratificare ale învelişului asfaltic şi s-a stabilit locul impactului (conul nr. 3 pe schiţă). Au fost identificaţi conducătorii autoturismelor implicate, martorii oculari. Au fost ataşate procesului-verbal schiţa şi 94 de planşe fotografice relevante .
Înscrisurile medicale devin relevante laturii penale din perspectiva urmărilor severe produse, leziunile victimei B. fiind incompatibile cu viaţa, pentru ocupantul aceluiaşi autoturism leziunile produse, extrem de severe, au necesitat îngrijiri medicale de lungă durată (100-110 zile), timp ce a inclus şi reintervenţia chirurgicală în vederea extragerii materialului de osteosinteză de la nivelul gleznei drepte şi perioadă de recuperare funcţională postintervenţie. În privinţa ocupanţilor autoturismului condus de inculpat, martora O. a suferit o fractură cu deplasare medio-claviculară dreaptă (tratată ortopedic prin imoblizare în eşarfă), fractură incompletă corp sternal tratată conservator, plagă contuză, echimoză, excoriaţii, leziuni care au putut fi produse prin lovire de părţi dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier şi pot data din 26.11.2020, care la momentul producerii prin ele însele, necesitau 40-45 de zile de îngrijiri medicale . Inculpatul însuşi a fost internat în urma accidentului rutier.
Instanţa de control judiciar reţine, pe baza declaraţiilor evidenţiate anterior şi a înscrisurilor depuse în dosar, inclusiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului, în acord cu apărarea inculpatului, existenţa ceţei la momentul producerii accidentului. Aceste condiţii au fost atestate de către Administraţia Naţională de Meteorologie şi, deşi reale, nu au împiedicat martorii oculari să observe momentele anterioare, simultane şi subsecvente producerii acidentului şi nici nu au determinat oprirea conducătorilor auto, în special a inculpatul, de la a rula în acele condiţii meteorologice pe care ulterior le-a evaluat ca favorizante producerii accidentului. Aceste condiţii meteo dovedite şi necontestate nu au abilitatea de a reduce culpabilitatea ori vinovăţia unică în producerea incidentului rutier.
Pătrunderea lentă ori bruscă pe sensul opus de mers, ceaţa şi întunericul ce afectau vizibilitatea, evenimentele petrecute ulterior accidentului ori modalitatea în care au fost acordate primele îngrijiri medicale şi efectuate cercetările de organele de poliţie, nu schimbă mecanismul producerii accidentului, pătrunderea pe contrasens a autoturismului x, condus de inculpatul A. şi impactul violent şi frontal cu autoturismul x, condus de victima B..
Apărarea inculpatului A. se bazează exclusiv pe raportul de expertiză extrajudiciară şi concluziile expertului parte, precum şi pe specularea unor date extrase din modulutorul ACU. Ca urmare, instanţa de apel va evalua cu atenţie datele tehnice la care trimite apărarea, respectiv expertizele judiciare existente, inclusiv punctele de vedere expertale depuse.
În cauză, în cursul urmăririi penale, procurorul a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize tehnice auto, declaraţiile martorilor oculari şi actele existente la dosarul cauzei fiind considerate suficiente stabilirii situaţiei de fapt.
În cursul judecăţii în fond, în vederea lămuririi circumstanţelor producerii accidentului, date fiind şi aspectele evidenţiate de expertul parte al inculpatului, instanţa a admis cererea formulată de inculpat şi a dispus efectuarea unei expertize judiciare de către un expert specializat în domeniile Autovehicule, circulaţie rutieră şi Echipamente şi sisteme de comandă şi control pentru autovehicule, cu obiectivul principal: Stabilirea modalităţii de producere a accidentului de circulaţie din data de 26.11.2020, expertul răspunzând următoarelor întrebări inerente obiectivului principal: care a fost viteza de deplasare a celor două autovehicule implicate în accident? care a fost locul impactului şi care au fost traiectoriile parcurse de autovehicule înainte şi după impact?, care au fost factorii favorizanţi ai producerii accidentului?, care au fost posibilităţile de evitare a producerii accidentului?, autoturismul x condus de inculpatul A. era dotat cu oglindă interioară retrovizoare cu sistem antiorbire şi, în caz afirmativ, era sau nu funcţional acesta la momentul producerii accidentului?
S-a dispus ca, pentru efectuarea expertizei, expertul să aibă în vedere probele administrate în cauză şi să examineze autovehiculele implicate în accident, precum şi sistemele electronice ale acestora care ar fi putut oferi date utile cauzei.
A fost desemnat un expert independent în raport cu părţile şi procurorul, din cadrul INEC, dl S.. Expertul desemnat, S., a efectuat expertiza tehnică-auto, concluzionând în sensul că: accidentul de circulaţie din data de 26.11.2020 s-a produs prin intrarea autoturismului x, condus de A., pe sensul opus de mers dinspre Tişiţa, în coliziune semifrontală cu autoturismul x 110, condus de B. din sensul opus.
Viteza de impact a autoturismului x, condus de A., a fost stabilită prin simulare la valoarea de cca 61 Km/h.
Viteza de impact a autoturismului x 110, condus de B., a fost stabilită prin simulare la valoarea de cca. 42 Km/h.
Locul impactului a fost determinat pe sensul de mers al autovehiculului x, la cca. 25m de punctul de reper (borna hectometrică nr. 4) şi respectiv cca. 3 m de axul drumului pe sensul de mers al autoturismului x.
Bineînţeles că factorii de mediu, în special circulaţia pe timp de noapte şi cu ceaţă densă, au putut reprezenta factori favorizanţi în producerea accidentului în măsura în care conducătorii auto nu au reacţionat corespunzător la întâlnirea acestor condiţii.
Accidentul putea fi evitat dacă în condiţiile date conducătorul auto A. ar fi redus din timp viteza de deplasare corespunzătoare câmpului frontal de vizibilitate şi şi-ar fi menţinut banda de deplasare. Din punct de vedere al conducătorului auto B. nu s-au reţinut posibilităţi de evitare.
Din cele constatate la examinarea autoturismului x acesta era dotat cu o oglindă retrovizoare interioară standard fără sisteme active funcţionale.
Ca urmare a formulării de obiecţiuni, expertul a răspuns la acestea, completând concluziile în sensul că, în raport cu obiecţiunile părţilor civile ce au emis total justificat o opoziţie cu privire la valabilitatea inspecţiei tehnice periodice ITP pentru autovehiculul PP. s-a precizat că, în mod eronat, ar fi fost preluate datele, iar în fapt s-a constată că valabilitatea ITP pentru acest autovehicul era 23.10.2022 (n.n. data ulterioară accidentului rutier, element lipsit de relevanţă în raport cu mecanismul producerii acestuia).
În privinţa obiecţiunilor formulate de inculpatul A., expertul desemnat de instanţă a precizat: Expertul consilier, dl. dr. ing. T., a enunţat două obiecţiuni pertinente:
- în legătură cu poziţia finală a vehiculului, însă viteza determinată în raport, precum şi celelalte date rămâne neschimbată.
- raportat la adoptarea unui coeficient de aderenţă de 0,8, iar nu de 0,4, însă expertul a precizat: în fapt, niciunul dintre conducători nu a frânat post coliziune. Impactul a fost total frontal, iar în urma acestuia, partea frontală a celor două autoturisme a fost total deformată, condiţie în care nu se poate pune problema de frânare voluntară post coliziune. În acest sens, faptul că post coliziune a fost adoptat un coeficient de aderenţă de 0,8, în loc de 0,4, nu are sens atâta timp cât este cert faptul că post coliziune nu a mai frânat nimeni.
Ca urmare a depunerii la dosar de către inculpatul A. a datelor descărcate din modulatorul ACU, expertul desemnat de instanţă a emis Precizări cu privire la Raportul de descărcare a datelor de la U. S.A.:
1. Din analiza raportului întocmit de reprezentantul U. S.A. rezultă că în urma descărcării datelor din memoria ACM a regăsit două evenimente rutiere petrecute la un interval de 76 zile de funcţionare. În aceste condiţii evenimentul care ne interesează este în fapt cel care se desfăşoară de la p. 7 a raportului (la 187 zile de funcţionare).
2. În raport sunt listate două tabele de valori respectiv unul corespunzător unor valori calculate de diferenţe de viteze pentru 250 ms de la impact (QQ. aner algorithm start) unde practic, la 250 ms de oprire, autovehiculul se deplasa cu cca. 70 Km/h (componenta de viteză longitudinală).
Tot în acest grafic se poate observa că scăderea mai bruscă a vitezei care ar putea descrie un impact frontal se produce viteza de la cca. 54 Km/h, pe axa x respectiv cca. 8 km/h pe axa y, ceea ce conduce firesc la concluzia prin care impactul determinat prin simulare la viteza de 61 km/h este apropiată de zona extrasă prin calcul din calculatorul ACM. Panta de scădere a vitezei pe această ramură justifică un impact frontal.
3. Cel de-al doilea tabel de la pagina 9 reprezintă datele anterioare coliziunii (Pre-Crash data (from CAN), preluate din magistrala CAN a autovehiculului, dar care nu sunt date certe şi certificate de producătorul calculatorului ACM — U. S.A. (Informaţiile din tabelul de mai jos sunt transmise de la alte unităţi de control electronic de la vehicul prin intermediul magistralei CAN. Unitatea de control a airbag-ului înregistrează datele pe măsură ce sunt transmise de fiecare unitate de comandă electronică de pe vehicul. Unitatea de control a airbagului nu efectuează nicio modificare a datelor primite şi înregistrate).
Acurateţea informaţiilor transmise nu poate fi asigurată de unitatea produsă de U. S.A. de control al airbagurilor.
4. În fapt, tabelul de la pagina 9 descrie o deplasare a autovehiculului pentru 5s la o viteză cvasi constantă situată între 85,867 — 86,703 Km/h fără nici un indiciu de impact şi nici o conectare cu tabelul anterior unde viteza de intrare calculată este de cca. 70 Km/h.
5. În partea introductivă a raportului este prezentată următoarea situaţie:
Vehicle data:
Vehicle
e
x - LY D21S
VIN
Model year
RR.
En ine
e
RR.
Steering [LH/RH]
Din tabelul de mai sus rezultă că în memoria computerului de ACM nu sunt identificate modelul vehiculului şi tipul motorului. În aceste condiţii este inexplicabil cum, fără a identifica tipul motorului, toate datele se aranjează după ciclurile motor. Tot în aceste condiţii, în tabele apar atât turaţia cât şi poziţia pedalei de acceleraţie.
Aceste aspecte conduc la concluzia că nu toate datele colectate sunt certe şi corecte.
Concluzia din raportul de descărcare date, care face referire la viteză, este în traducere următoarea:"La momentul evenimentului detectat (pornirea algoritmului), viteza primită prin magistrala CAN era de 85.867 Km/h, iar starea de activare a frânei era "OPRITĂ". Această viteză nu reprezintă viteza de impact, ci viteza la care evenimentul a fost detectat, respective la momentul în care s-a declanşat algoritmul de pregătire şi acţionare a sistemelor de siguranţă.
În concluzia sa finală, expertul a menţinut analiza anterioară efectuată prin simulare ca fiind corectă, iar valorile determinate ca fiind reale.
Instanţa de control judiciar a procedat la audierea expertului S. în calitate de martor, acesta menţinând toate concluziile enunţate şi făcând următoarele precizări la solicitarea instanţei, părţilor şi procurorului de şedinţă: Pentru obiectivele solicitate am răspuns punctual, viteza de impact al autoturismului x a fost stabilită, prin simulare, la valoarea de circa 61 km/h, iar viteza de impact a autoturismului x a fost stabilită, prin simulare, la valoarea de circa 42 km/h. Locul impactului a fost determinat pe sensul de mers al autovehiculului x, cotele sunt redate în raport. Factori favorizanţi ai producerii accidentului rutier au fost: noapte cu ceaţă densă. Accidentul putea fi evitat dacă, în condiţiile date, conducătorul auto A. ar fi redus viteza de deplasare corespunzător câmpului frontal de vizibilitate şi ar fi menţinut banda de deplasare. Pentru conducătorul auto B. nu s-au putut reţine posibilităţi de evitare.
În depoziţia sa, martorul a explicat, pe larg, toate datele tehnice şi parametrii inseraţi pentru determinarea modalităţii de producere a accidentului, răspunzând în mod elocvent întrebărilor apărării inculpatului şi concluzionând că totalitatea probelor puse la dispoziţie au putut conduce la concluziile certe enunţate în raport.
În ceea ce priveşte datele extrase din modulatorul ACU, instanţa reţine că acestea au fost avute în vedere de expert la momentul formulării precizărilor şi au fost explicate în cadrul declaraţiei de martor: raportul tipărit a relevat nişte elemente de viteză mai mari decât vitezele determinate de către mine, la impact. În acest sens, am dat o explicaţie, inclusiv în răspunsul la obiecţiunile la raport, unde am arătat de ce există aceste diferenţe şi am menţinut concluziile din raportul meu.
Instanţa apreciază că aspectele stabilite prin raportul de expertiză criminalistică, din 28.09.2022, întocmit de expertul S., concordante cu cele menţionate şi explicate în cadrul declaraţiei sale date în faţa instanţei de apel se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cu declaraţiile martorilor oculari, anterior evaluate, H., L., J., K. şi I., care au perceput în mod direct producerea accidentului şi cu înscrisurile anterior menţionate.
Proba ştiinţifică atestă că autoturismul victimelor se deplasa în mod regulamentar pe banda sa de mers, iar cel condus de inculpat a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu primul, stabileşte vitezele de deplasare, în contextul evaluării şi explicitării datelor conţinute de modulatorul ACU.
Expertiza extrajudiciară sau opinia expertului parte, prin intermediul căreia inculpatul a încercat să acrediteze ideea că pătrunderea pe contrasens s-a realizat de către victimă, nu este suficientă în susţinerea acestei apărări.
Punctual, în privinţa poziţionării urmelor de ulei şi de destratificare, faţă de care apărarea a insistat, apreciind că acestea ar putea conduce la modificarea dinamicii accidentului, instanţa de control judiciar constată că au fost inserate în planşa fotografică, efectuată cu ocazia cercetărilor la faţa locului şi au fost explicate de martorii audiaţi, ce au participat la efectuarea cercetării la faţa locului (lucrătorii de poliţie), cât şi de expertul desemnat.
Astfel, martorii au declarat: Nu îmi amintesc despre urmele de ulei, dar sigur au fost scurgeri de lichide, fie antigel ori ulei de motor. Prezentându-mi-se schiţa locului accidentului, precizez următoarele: Am întocmit-o eu şi pot să precizez locul în care am identificat urmele de destratificare, decopertare. Din schiţă observ că decopertarea cea mai pronunţată se află pe sensul de mers Tişiţa către Focşani, pe marcajul longitudinal discontinuu, ce separă sensul de rulare de acostamentul consolidat. Aceasta ne-a indicat nouă locul impactului, pentru că la momentul impactului, anvelopele explodează, iar jenţile sapă în asfalt. Această zonă este marcată cu conul nr. 3. La nr. 4 este o altă urmă, de scrijelire a învelişului asfaltic, aceasta are punct de iniţiere marcajul axial şi se continuă până la roata dreapta spate a autoturismului SUV, marcat în schiţă cu conul nr. 1. La întrebarea: Există continuitate între urma nr. 3 şi urma nr. 4 din schiţă, martorul a răspuns: Nu există continuitate, dar urma nr. 3 era acoperită de foarte multe fragmente, respectiv sticlă şi plastic, rezultate în urma coliziunii. Din experienţa acumulată, după momentul impactului, maşinile s-au respins, iar în acest moment s-a format urma nr. 4, dar acesta este un punct de vedere personal, format din experienţă. La întrebarea: Urma 3 era mai vizibilă decât urma nr. 4, martorul a răspuns: tot din experienţă, urma 3 era mai pronunţată şi mai adâncă (declaraţia martorului M., f. x, d. ICCJ);
(…) am observat pe partea carosabilă, pe banda de circulaţie a sensului Tişiţa către Focşani o urmă de destratificare a asfaltului, de zgâriere, ocazie cu care a fost fixată şi aceasta, atât pe schiţă, cât şi în planşa foto. În zona respectivă a fost ulei şi ceva lichid, cam peste tot. Oricum carosabilul la momentul respectiv era umed, de la ceaţă, de la condiţiile meteo (declaraţia martorului X., f. x, d. ICCJ);
La întrebarea: Existenţa unor urme de ulei sau de destratificare pe carosabil pot reprezenta un indicator al locului în care s-a produs impactul, martorul a răspuns: bineînţeles că aceste urme pot aduce elemente necesare pentru stabilirea locului impactului, problema este că trebuie identificate elementele care au creat aceste urme şi în general aceste urme de ulei sau de destratificare sunt găsite în imediata apropiere a locului impactului, după coliziune. La întrebarea: În analiza făcută de dvs, în stabilirea locului în care s-a produs impactul, au fost avute în vedere şi astfel de urme, martorul a răspuns afirmativ (declaraţia martorului S., f. x, d. ICCJ).
În acest context probator şi în urma analizei coroborate a datelor, Înalta Curte constată că urmele de destratificare, invocate în susţinerea apărării inculpatului, infirmă teza producerii accidentului pe sensul său de mers, acestea fiind cauzate de coliziunea celor două autoturisme şi plasându-se în imediata apropiere a locului impactului, mai pronunţate pe sensul de mers al autoturismului victimei. Faptul că a fost identificată o urmă de destratificare pe sensul de mers al inculpatului nu confirmă versiunea apărării, ci susţinute faptul că, în urma impactului, autovehiculul x, condus de inculpat, a fost proiectat înapoi pe sensul său de mers.
În ceea ce priveşte criticile inculpatului referitoare la procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi a planşelor foto efectuate, Înalta Curte reţine că lipsa participării inculpatului la cercetarea la faţa locului s-a datorat implicării acestuia în accident, traumatismelor suferite şi transportării sale la spital, alături de ocupantul autoturismului său, martora O. ce a devenit, în cursul procesului penal, soţia sa. De altfel, aceste critici referitoare la nulitatea procesului-verbal de cercetare la faţa locului, au fost evaluate în procedura de camera preliminară, apreciindu-se că a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale şi, urmare a constatării legalităţii sale, a menţinut în ansamblul probator, evaluarea forţei probante realizându-se, ulterior, de instanţele de fond şi de apel. Astfel, în camera preliminară s-a constat, în contextul evaluării solicitării inculpatului de excludere a acestui mijloc probator că inculpatul A. împreună cu celelalte persoane care au suferit vătămări corporale, implicate în accident, au fost preluate de echipaje SAJ şi transportate la Spitalul de Urgenţă Sf. Pantelimon din Focşani, pentru îngrijiri medicale, inculpatul prezentând diagnosticul politraumatism prin accident rutier, contuzie torace/abdomen, traumatism mână şi pumn drept, traumatism genunchi stâng, traumatism umăr şi cot stâng şi TCC acut închis. Deopotrivă, din actele dosarului de urmărire penală mai rezultă că cercetarea la faţa locului a debutat la 26.11.2020, ora 21:05, oră la care a sosit şi ambulanţa, iar martorii au indicat că, după impact, inculpatul era dezorientat (martorul H. – după accident, am remarcat faptul că şoferul maşinii din faţa mea era debusolat şi nu părea să ştie ce s-a întâmplat – fila x d.u.p.; martora O. – părea cu totul dezorientat, l-am întrebat ce s-a întâmplat, a spus în mod insistent că nu ştie şi nu înţelege cum s-a produs accidentul – fila x d.u.p.), situaţie care susţine opţiunea organelor de urmărire penală de a efectua activitatea de cercetare la faţa locului fără participarea inculpatului, care nici nu avea cum să rămână până la finalizarea cercetării dată fiind necesitatea transportării sale la spital.
Procesul-verbal de cercetare la faţa locului cuprinde elementele esenţiale prevăzute de art. 195 coroborat cu art. 199 C. proc. pen.., inclusiv descrierea locului faptei, a urmelor şi obiectelor identificate, starea şi poziţia acestora, fiind indicate dimensiuni şi măsurătorile efectuate, numele martorilor oculari, data şi ora la care a început şi s-a finalizat activitatea, fiind semnat de persoanele care au participat la încheierea lui. A fost întocmită schiţa locului accidentului şi s-au efectuat fotografii judiciare – ICCJ, încheierea nr. 907 din data de 03 noiembrie 2021.
În esenţă, inculpatul a reluat, în cursul judecăţii în fond şi apel, chestiunile referitoare la nulitatea procesului-verbal de cercetare la faţa locului, solicitând o excludere a fotografiilor realizate, pentru argumente ce valorifică exclusiv opinia expertului parte, combătute eficient de suma probatoriilor administrate.
Aspectele consemnate în cadrul procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi aspectele relevate de planşele foto anexate sunt cert şi indubitabil susţinute şi se coroborează cu suma declaraţiilor date de martorii oculari şi cu mecanismul explicitat prin proba ştiinţifică (expertiza tehnică). Explicaţiile oferite, în calitate de martori, de lucrătorii de poliţie ce au participat la cercetarea la faţa locului, (manifestate în date cu conţinut informaţional relevant, coroborate cu mijloacele de probă directe, evocate anterior, dar şi cu expertiza tehnică), au condus indubitabil la reţinerea, ca loc al impactului, sensul de mers al autoturismului condus de victimă.
În ceea ce priveşte istoricul BB., care în opinia apărării susţine faptul că autoturismul inculpatului nu a pătruns pe contrasens, instanţa de apel reţine că datele furnizate nu au această abilitate, nefiind apte a influenţa concluzia referitoare la locul impactului.
Referitor la datele furnizate de către firma U., Înalta Curte reţine, pe de o parte, că faţă de aceste date s-a menţionat că acurateţea informaţiilor transmise nu poate fi asigurată de unitatea de Control Airbag U., iar, pe de altă parte că expertul desemnat în cauză a luat în considerare aceste valori explicând, inclusiv în declaraţia de martor dată în faţa instanţei de apel, că au fost evaluate şi conţinutul acestoara nu schimbă concluziile raportului.
Contrar celor susţinute de apărare, se constată că datele furnizate de firma U. au în vedere perioada de 5 secunde anterioară accidentului, în care se observă o înclinaţie a volanului de 1,9 - 2,0 grade virare stânga, virare lentă ce, la viteza constantă reţinută de 85-86 km la oră, atestă părăsirea sensului de mers şi pătrunderea autoturismului inculpatului pe contrasens, modalitate de producere a accidentului susţinută de probele directe (martorii ocular), sţiinţifice (expertiza) şi înscrisurile (procesul vebal de cercetare schiţa şi planşele foto) evaluate.
Ca urmare, instanţa de apel consideră că, în cauză, raportul de expertiză criminalistică efectuat de expertul desemnat a expus mecanismul producerii accidentului în mod corespunzător, în baza datelor tehnice coerente, iar explicaţiile sale ştiinţifice, evident susţinute de probele directe (martorii oculari), au abilitatea de a combate eficient punctul de vedere al expertului parte, T. ori a expertizei extrajudiciare efectuate de expertul SS. şi, prin aceasta, apărările inculpatului.
Instanţa de apel reiterează că explicaţiile sau răspunsurile oferite de expertul desemnat cu ocazia audierii în calitate de martor, la toate întrebările relevante formulate de avocaţii inculpatului, întrebări de fond, de control şi repetitive, sunt eficiente, elocvente şi suficiente pentru a susţine modalitatea de producere a accidentului în sensul pătrunderii autoturismului inculpatului pe contrasens şi excluderii mecanismului evocat în apărare (pătrunderea autoturismului victimelor pe contrasens).
Faptul că inculpatul A. a formulat plângere penală faţă de expertul desemnat de instanţă, S., pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, nu influenţează concluziile asumate de acesta, de altfel verificate în apel în cadrul audierii sale, dar şi verificate prin aceea că se coroborează cu informaţiile oferite de suma probelor administrate.
Conchizând sub acest aspect, Înalta Curte constată că procesul-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa, planşele foto şi expertiza conţin o bază informaţională eficientă ce se coroborează total cu declaraţiile de martori, toate probatoriile susţinând ca loc al impactului sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B..
Ansamblul probator conduce la reţinerea unei unice culpe în sarcina inculpatului A., care, pătrunzând pe sensul opus de mers, a încălcat regulile de circulaţie rutieră prevăzute de art. 35 alin. (1), art. 41 şi art. 47 din O.U.G nr. 195/2002:
Art. 35 alin. (1), participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private.
Art. 41, vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie.
Art. 47 Conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanţă laterală suficientă şi să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulaţie respective.
În virtutea efectului devolutiv al căii de atac, instanţa de apel constată că examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate susţine angajarea răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen. în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) din C. pen., în condiţiile unei culpe exclusive în producerea accidentului rutier, ce a avut ca urmare moartea victimei B. şi vătămarea corporală a parţii civile C..
În fapt, se are în vedere că, baza factuală, reţinută de prima instanţă a fost corect stabilită, în sensul că, în seara zilei de 26.11.2020, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca x, pe DN2-E85, km 199+400 în afara localităţii Tişiţa, urmarea a nerespectării din culpă a regulilor de circulaţie rutieră, art. 35 alin. (1), art. 41 şi art. 47 din O.U.G nr. 195/2002, inculpatul A. a pătruns pe contrasens şi a intrat în coliziune fronatală cu autoturismul marca x, condus de victima B., provocând moartea acesteia şi vătămarea corporală a persoanei vătămate C. ce se afla în autoturism, care a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa şi au necesitat pentru vindecare 100-110 zile de îngrijiri medicale.
Urmările produse şi mecanismul tanatogenerator au fost atestate de raportul de autopsie şi expertiza medico-legală privind-o pe victima B..
În privinţa expertizei medico-legale a numitului C. amintim concluziile sale: status după accident rutier cu ruptură-deşirare de jejun şi ileon, ruptură deşirare de mezenter jejunal şi ileal, depolisări multiple jejunale şi ileale, ruptură de mezosigmoid, peritonită stercorală (operat 26.11.2020) şi fractură veche bimaleolă dreaptă - operată. Leziunea de la nivelul membrului inferior drept este recuperată parţial. Numărul de zilele de îngrijiri medicale pentru vindecare însumează 100-110, timp ce include şi intervenţia chirurgicală în vederea extragerii materialului de osteosinteză de la nivelul gleznei drepte şi perioada de recuperare funcţională postintervenţie. Aprecierea asupra gradului de recuperare al fracturii bimaleolare de gleznă dreaptă se va putea face după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice de recuperare. Leziunea de la nivelul feţei (cicatrice fină) constituie un prejudiciu estetic minor .
În drept, faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen. în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) din C. pen.
Individualizarea judiciară
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor în raport cu criteriile enumerate de art. 74 din C. pen., astfel că pedepsele principale stabilite, precum şi pedeapsa rezultantă aplicată ori modalitatea de executare aleasă sunt de natură să conducă la realizarea scopului educativ şi preventiv al sancţiunii. Instanţa de control judiciar consideră că modalitatea de executare şi cuantumul pedepselor stabilite de către prima instanţă, orientate spre minimul special, corespund criteriilor de individualizare [2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptă din 26.11.2020, victimă B.) şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) C. pen. în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen. (faptă din 26.11.2020, persoană vătămată C.), determinând o pedeapsă rezultantă în cuantum de 2 ani şi 10 luni închisoare].
Individualizarea judiciară a pedepselor principale
Potrivit art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani; uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
De asemenea, potrivit art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen., fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă; când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Prealabil, instanţa de apel aminteşte că inculpatul A. a negat săvârşirea faptelor, încercând de-a lungul procesului penal o exonerare de răspundere sau o diminuare a consecinţelor actului infracţional prin culpabilizarea victimei decedate, însă această strategie a apărării, ineficientă în raport cu probatoriul administrat, nu va fi valorificată ca un criteriu de individualizare în defavoarea inculpatului.
Fără a minimiza gradul de pericol social al faptelor ori lipsa de asumare a acţiunilor inculpatului, Înalta Curte va avea în vedere ansamblul tratamentului sancţionator, indvidualizat de prima instanţă pe baza criteriilor enunţate şi evaluate, reţinând caracterul adecvat şi suficient, în măsură a răspunde scopului pedepselor.
Instanţa de apel va menţine individualizarea judiciară realizată de către instanţa de fond, ca fiind riguroasă, în contextul unor pedepse principale orientate către minimul special, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
Înalta Curte consideră că individualizarea pedepselor principale nu trebuie privită izolat, ci în contextul mai larg al tratamentului sancţionator integral ce încorporează pedepse complementare, accesorii şi un set de obligaţii ce vor fi respectate de inculpat în intervalul de timp ce constitie termen de supraveghere.
Ca urmare, instanţa de control judiciar va menţine, în baza dispoziţiilor art. 91,art. 92, art. 93 alin. (1) şi (2) din C. pen., durata termenului de supraveghere de 3 ani, măsurile de supraveghere, obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială (derulat de către serviciul de probaţiune). Amsamblul tratamentul sancţionator astfel conturat este eficient scopului şi suficient în raport cu toare citeriile de individualizare, fie că valorifică circumstanţe reale sau personale.
Individualizarea judiciară a pedepselor complementare şi accesorii
În motivele de apel, procurorul şi partea civilă C. au valorificat omisiunea aplicării pedepselor complementare şi accesorii, criticând argumentele ce au condus instanţa de fond la excluderea acestora din tratamentul sancţionator, critică întemeiată.
Instanţa de apel consideră că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. şi a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, sunt suficiente scopului urmărit.
Potrivit art. 66 din C. pen., (1) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b).
(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b) se dispune cumulativ.
Urmările severe şi iremediabile ale faptelor comise, justifică acea concluzie a nedemnităţii în exercitarea drepturilor de natură electorală, chiar şi în cazul unor infracţiuni din culpă, cum sunt cele ce fac obiectul prezenţei cauze. De asemenea, în raport de mecanismul producerii urmărilor, se impune şi interzicerea dreptului de a conduce orice categorie de autovehicule. Astfel, conduita infracţională şi consecinţele produse (decesul victimei şi vătămarea corporală gravă a părţii civile), justifică, pe deplin, interzicerea drepturilor evocate.
Văzând art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) şi constatând nedemnitatea în exercitarea acestora, instanţa de apel va dispune interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat cumulativ cu dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, cât şi ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Modalitatea de executare a pedepsei
Critica Ministerului Public şi a părţii civile C. referitoare la modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale este neîntemeiată.
Contrar susţinerii părţii civile, instanţa de apel constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 91 din C. pen., atingerea scopului pedepsei putându-se realiza şi fără executare în regim de detenţie.
Astfel, ansamblul pedepselor principale, accesorii şi complementare, prin lipsirea temporară a inculpatului de accesul la funcţii publice, la exerciţiul autorităţii de stat ori la posibilitatea de a conducere autovehicule şi prin efectele reformative la nivel individual ale prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii, alături de suma măsurilor de supraveghere, formează un tratament sancţionator suficient şi eficient atingerii scopului şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
În privinţa determinării sferei obligaţiilor stabilite, a duratei termenului de supraveghere (de 3 ani), precum şi a numărului zilelor de muncă în folosul comunităţii (de 60 de zile), instanţa le va menţine, fiind considerate adecvate şi eficiente atingerii scopului preventiv al pedepsei.
Stabilirea Serviciului de probaţiune
Prin motivele de apel, inculpatul A. a solicitat desemnarea Serviciului de Probaţiune din Bucureşti pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere pe durata termenului stabilit de instanţă.
În considerarea domiciliului inculpatului, respectiv jud. Iaşi, instanţa de fond a dispus desemnarea Serviciului de Probaţiune Iaşi ca organ de supraveghere a respectării obligaţiilor, omiţând faptul că inculpatul avea stabilită reşedinţa în Bucureşti.
Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune: în desfăşurarea activităţii de probaţiune, consilierii de probaţiune: a) realizează evaluarea inculpaţilor, a minorilor aflaţi în executarea unei măsuri educative, respectiv a persoanelor supravegheate, din oficiu sau la solicitarea organelor judiciare, potrivit legii; c) coordonează procesul de supraveghere a respectării măsurilor şi executării obligaţiilor stabilite în sarcina persoanelor supravegheate faţă de care instanţa a dispus: amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, liberarea condiţionată; d) coordonează procesul de supraveghere a respectării uneia dintre următoarele măsuri educative neprivative de libertate: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână, asistarea zilnică;
De asemenea, potrivit art. 32 alin. (2) din aceeaşi lege, pentru desfăşurarea activităţii prevăzute la alin. (1) lit. a) este competent serviciul de probaţiune în a cărui circumscripţie teritorială se află locuinţa persoanei evaluate; (4) Pentru desfăşurarea activităţii prevăzute la alin. (1) lit. c) - e) este competent serviciul de probaţiune în a cărui circumscripţie teritorială se află locuinţa persoanei supravegheate.
Urmare a verificărilor efectuate în sistemul informatic de DEPABD, Înalta Curte constată că inculpatul A. figurează cu ultimul domiciliu în jud. Iaşi şi cu reşedinţa declarată pentru perioada 22.01.2024-21.01.2025 în mun. Bucureşti, str. x.
Noţiunea de locuinţa utilizată de legiuitor valorifică ca fiind util demersului executării, domiciliul de fapt, reşedinţa, iar nu domiciliul de drept.
În acest context, instanţa de apel va stabili obligaţiile de supraveghere în sarcina Serviciului de Probaţiune Bucureşti, urmând ca munca neremunerată pe care inculpatul o va presta să se realizeze în cadrul instituţiilor de pe raza Sectorului 6 Bucureşti, respectiv în cadrul Administraţiei Domeniului Public, Bucureşti sau Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, Sector 6 Bucureşti.
Latura civilă:
Înalta Curte constată că sub aspectul laturii civile, criticile formulate de părţi vizează cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanţă, având în vedere culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului ce a avut ca urmare moartea victimei B. şi vătămarea corporală gravă a părţii civile C..
Partea civilă C. a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale atât ca urmare a suferinţelor fizice personale cauzate de săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, cât şi în calitate de soţ al victimei decedate B., în considerarea suferinţelor morale produse prin săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă. În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de plata onorariul apărătorului din faza procesuală a apelului, s-a menţionat că acestea urmează a fi solicitate separat.
Părţile civile D., E. şi F. au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale şi materiale, urmare a decesului victimei B. (fiica şi sora acestora), depunând înscrisuri.
Astfel, părţile civile au solicitat daune materiale constând în cheltuieli ocazionate de urmarea datinilor în caz de deces, impozite ori taxe aferente bunurilor deţinute de defunctă, în cuantum total de 3108,89 RON (pomenirea de 2 ani): 600 RON pentru servicii funerare (articole funerare, prestări servicii, factură x din 08.11.2022, emisă de S.C. TT. S.R.L., f. x, d. ICCJ); 182 RON contravaloare vin; 1750 RON pentru pachete pomenire, factură nr. x din 13.11.2022, emisă de S.C. UU. S.R.L. şi chitanţa nr. x din 13.11.2022; alte cheltuieli legate de slujbele religioase 300 RON; 113,89 RON cheltuieli realizate pentru plata abonamentului de telefonie mobilă pentru defuncta B., conform chitanţei nr. x din 01.03.2021; 50 RON impozit achitat pentru autoturismul acesteia, pentru anul 2021, chitanţa din 03.03.2021, emisă de Direcţia economică din cadrul Primăriei Mun. Bacău (părţile civile au solicitat 55 RON, însă chitanţa atestă suma de 50 RON întrucât s-a primit o bonificaţie de 5 RON, f. x, d. ICCJ); 54 RON impozit autoturism pentru anul 2022, chitanţa din 17.03.2022, emisă de Direcţia economică din cadrul Primăriei Mun. Bacău (părţile civile au solicitat 55 RON, însă chitanţa atestă suma de 54 RON, f. x, d. ICCJ); 59 RON impozit autoturism pentru anul 2023, conform chitanţei din 23.02.2023, emisă de Direcţia economică din cadrul Primăriei Mun. Bacău .
De asemenea, au mai solicitat suma de 7735 RON reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales pentru faza judecăţii în fond: 2975 RON constând în onorariu avocat ales pentru E., factură x din 12.12.2022 şi chitanţa nr. x din 12.12.2022, emisă de Societatea civilă profesională "VV." – Societate civilă de avocaţi; 1785 RON constând în onorariul avocatului ales pentru F., factură x din 12.12.2022 şi chitanţa nr. x din 12.12.2022, emisă de Societatea civilă profesională "VV." – Societate civilă de avocaţi şi suma de 2975 RON, constând în onorariul avocatului ales pentru D., factură x din 12.12.2022 şi chitanţa nr. x şi nr. SCA0962, din 12.12.2022, emisă de Societatea civilă profesională "VV." – Societate civilă de avocaţi .
La data de 30 aprilie 2024, aceleaşi părţi civile au solicitat suplimentarea daunelor materiale cu suma de 3213,95 RON, constând în cheltuieli ocazionate de urmarea datinilor în caz de deces (pomenirea de 3 ani) şi impozitul auto al maşinii victimei pentru anul 2024: 264,96 RON, conform bonului fiscal nr. x din 04.11.2023; 26,49 RON, conform bonului fiscal nr. x din 09.11.2023; 804,50 RON pentru servicii funerare, articole funerare, prestări servicii, factură x din 09.11.2023, emisă de S.C. TT. S.R.L.; 1750 RON pentru pachete pomenire, factură nr. x din 10.11.2023, emisă de S.C. UU. S.R.L. şi chitanţa nr. x din 10.11.2023; alte cheltuieli legate de slujbele religioase 300 RON şi 68 RON impozit autoturism pentru anul 2024, confom chitanţei din 07.03.2024, emisă de Direcţia economică din cadrul Primăriei Mun. Bacău .
Ulterior, au solicitat suplimentarea daunelor materiale cu suma de 3076,50 RON, reprezentând contravaloarea cazării şi transportului, plăţi efectuate în lunile mai şi iunie 2024: 94,50 RON bilet călătorie tren Bacău – Bucureşti Nord, pasager D. ID x din 06.05.2024; 72 RON bilet călătorie autocar Bacău – Bucureşti, pasager E. Seria x din 06.05.2024; 760 RON cazare WW., perioadă 07 mai – 09 mai 2024, factură nr. x seria x din 07.05.2024 şi bonul fiscal nr. x din 07.05.2024; 94,50 RON bilet călătorie tren Bucureşti Nord - Bacău nr. EMQ7914 din 09.05.2024; 94,50 RON bilet călătorie tren Bucureşti Nord – Bacău nr. EMQ7916 din 09.05.2024; 74 RON taxă judiciară timbru, chitanţa din 23.05.2024 emisă de Direcţia Economică din cadrul Primăriei Mun Bacău şi chitanţa nr. x din 23.05.2024; 283,50 RON bilet călătorie tren Bacău - Bucureşti Nord, pasageri D., E. şi F., ID x din 04.06.2024; 283,50 RON bilet călătorie tren Bucureşti Nord – Bacău, pasageri D., E. şi F., ID x din 06.06.2024 şi 1320 RON cazare WW., perioadă 04 iunie – 06 iunie 2024, factură nr. x seria x din 04.06.2024 şi bonul fiscal nr. x din 04.06.2024 .
În total, cheltuielile solicitate de părţile civile D., E. şi F., în apel, sunt în sumă de 17.134,34 RON.
Partea responsabilă civilmente G. S.A. a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale, respectiv de la 40.000 euro la 30.000 euro, pentru părinţii victimei şi de la 30.000 euro la 15.000 euro, pentru sora victimei.
Se constată că, faţă de inculpat, sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, concluzia ori soluţia laturii penale fiind relevantă soluţiei laturii civile. Astfel, sunt asumate şi dovedite condiţiile existenţei conduitei cauzatoare de prejudicii, a vinovăţiei şi a legăturii de cauzalitate între infracţiune şi prejudiciul produs. În privinţa naturii prejudiciului, s-au generat atât prejudicii materile, cât şi morale, iar ambele îşi au izvorul în faptul ilicit penal.
Instanţa de apel reţine că, potrivit art. 19 alin. (5) din C. proc. pen., repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.
De asemenea, potrivit art. 1357 alin. (1) din C. civ., răspunderea delictuală pentru fapta proprie impune celui care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, să îl repare (integral).
Întinderea prejudiciului şi implicit cuantumul daunelor materiale şi morale trebuie dovedite, fiind supuse unei riguroase probaţiuni şi evaluări, înclusiv în considerarea principiilor disponibilităţi şi acoperirii integrale.
În ceea ce priveşte prejudiciul material
Analizând înscrisurile depuse în faţa instanţei de control judiciar, anterior indicate, se observă că acestea dovedesc efectuarea unor cheltuieli, de către părţile civile, ulterior constituirii de parte civilă ori cu ocazia soluţionării căii de atac, rezultate din parcurgerea datinilor creştine, taxe ori impozite aferente bunurilor defunctei, deplasări la instanţă, cum sunt cele referitoare la cazare ori transport.
În baza propriului examen, Înalta Curte constată că daunele materiale au fost dovedite cu actele depuse la dosar, astfel cum au fost indicate anterior, fiind stabilit caracterul cert al prejudiciului atât din punct de vedere al existenţei, cât şi al întinderii. În calea de atac, părţile civile au făcut dovada unor cheltuieli suplimentare faţă de cele acordate de prima instanţă, în cuantum de 22.934,29 RON, ce au acelaşi izvor, faptul ilicit penal dedus judecăţii. Înalta Curte va constata că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, sens în care se va angaja răspunderea civilă a inculpatului A. suplimentar şi pentru suma de 17.134,34 RON (17.134,34 RON solicitate şi acordate în apel şi 22.934,29 RON solicitate şi acordate de către instanţa de fond către D., în total 40.068,63 RON).
Despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă şi gradul de lezare a valorilor ocrotite.
Indiferent de natura consecinţelor produse prin faptul licit penal, instanţele, în soluţionarea acţiunilor civile, vor aplica principiul acoperii integrale a prejudiciului şi, prin limitele dezdăunării şi argumentaţiei aferentă, vor înlătura incidenţa ori critica îmbogăţirii fără just temei.
Întinderea prejudiciului material şi a despăgubirilor aferente este o chestiune de probatoriu, cel mai frecvent fiind cel constând în înscrisuri şi declaraţii de martori.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral, se reţine că, potrivit art. 1391 alin. (1) şi (2) din C. civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, instanţa poate acordata şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi, de asemenea, poate acorda despăgubiri ascendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei. Evaluarea întinderii acestui prejudiciu are la bază o serie de criterii ori elemente identificate de practica judiciară.
În cazul prejudiciului moral, pentru a stabili echilibrul între întinderea vătămării suferite şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat o compensare aptă a atenua suferinţele generate de faptul ilicit penal, instanţa apelează la elemente de notorietate. Elementele de notorietate vizează, de regulă, existenţa şi intensitatea suferinţei morale determinate de raporturile preexistente de familie, rudenie, prietenie, ce nu sunt supuse unui probatoriu specific, dar sunt frecvent evaluate de jurisprudenţă, se pot completa cu datele furnizate de înscrisuri ori declaraţii de martori ori pot fi suficiente prin ele însele. Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, instanţa de judecată are în vedere o serie de criterii ca: importanţa valorilor lezate; întinderea consecinţelor negative ce afectează integritatea fizică ori interesează aspecte de ordin psihic; intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării; măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială; gradul de rudenie şi gradul de afectivitate.
Cel mai elocvent barometru de evaluare a prejudiciului moral, în funcţie de aceste principii şi criterii, îl reprezintă practica judiciară constantă, unitară şi recentă a instanţelor europene şi naţionale (cu accent pe jurisprudenţa instanţei supreme).
În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), în materia daunelor morale, a arătat că se impune acordarea în echitate a despăgubirii victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită [e.g., Curtea a constatat că evenimentele în cauză au provocat reclamantei o stare de incertitudine şi anumite suferinţe ce nu pot fi compensate prin constatarea încălcării, astfel că a apreciat asupra cuantumului ce reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit (CtEDO, hotărâre din 3 februarie 2009 în cauza Ilutiu împotriva României, publicată în M.Of. nr. 139 din 2 martie 2010, par. 21)].
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), secţia civilă, a hotărât că în procesul de evaluare a daunelor morale, criteriul jurisprudenţial este unul cu rol orientativ, peste care se suprapune în mod necesar criteriul cuantificării daunelor prin valorificarea tuturor circumstanţelor proprii, particulare fiecărei cauze în parte. (ÎCCJ, secţia I civilă, Decizia nr. 2010, din 8 noiembrie 2023). În considerentele acestei decizii s-a arătat că: nu există criterii ştiinţifice exacte pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, că această operaţiune include o doză de aproximare raportată la anumite criterii (consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, legătura de rudenie existentă între reclamanţi şi cel decedat, relaţia concretă existentă în cadrul familiei, intensitatea suferinţei, modalitatea în care fiecare dintre cei apropiaţi au perceput efectele vătămătoare şi influenţarea vieţii acestora în urma producerii tragicului eveniment), că sumele de bani acordate nu înlătură suferinţa provocată, ci reprezintă o satisfacţie rezonabilă (www.x.ro).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătăt că, în aprecierea cuantumului daunelor morale, soluţiile adoptate trebuie să ţină cont de circumstanţele specifice, de valorile lezate, de importanţa lor pentru parte, de gradul de lezare pe care îl resimte aceasta care se apreciază în cadrul fiecărui dosar în parte. Aceste elemente diferenţiază cuantumul daunelor în cazul concret, esenţială fiind asigurarea unui raport rezonabil de proporţionalitate între despăgubire şi prejudiciu (ÎCCJ – secţia I Civilă, Decizia nr. 4011/2018, www.x.ro).
De asemenea, Înalta Curte a reţinut că: Prejudiciile de ordin moral constituie consecinţe ce rezultă din atingerile şi încălcările drepturilor personale nepatrimoniale şi se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, etc. Un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţă, în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. (...) instanţa trebuie să stabilească un echilibru între prejudiciul moral şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să-i atenueze suferinţele, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei (ÎCCJ– secţia a II-a Civilă, Decizia nr. 2/2017, www.x.ro).
Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile persoanei prejudiciate. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 C. civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.
În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar principiul reparării integrale a prejudiciului, nu poate avea decât un caracter estimativ. Ceea ce trebuie în concret evaluat este despăgubirea ce vine să compenseze prejudiciul şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral. (ÎCCJ, secţia I civilă, decizia nr. 824 din 06 aprilie 2016, www.x.ro).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a identificat similar criteriile de evaluare a daunelor morale arătând că, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum şi toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din probele administrate (ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009, preluată în decizia nr. 159/A din 4 mai 2017, ICCJ, secţia penală, www.x.ro).
Jurisprudenţa instanţei supreme cu privire daunele morale acordate în cazul infracţiunii de ucidere din culpă
Instanţa supremă a dispus obligarea părţii responsabile civilmente la plata sumei de câte 60.000 euro cu titlu de daune morale către părinţii victimei şi 40.000 euro către soţul victimei. Instanţa a avut în vedere trauma psihică enormă ca urmare a pierderii fiicei în vârstă de 26 de ani, în condiţii neaşteptate, iar la stabilirea daunelor în favoarea soţului victimei a avut în vedere faptul că erau căsătoriţi recent, precum şi faptul că toate cheltuielile generate de înmormântarea şi parastasele organizate în memoria victimei au fost suportate de către părinţii acesteia, aspect care reflecta implicarea emoţională a acestora (ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 262/A din 1 octombrie 2020, www.x.ro).
De asemenea, instanţa supremă a dispus obligarea asigurătorului la plata sumei de 90.000 euro reprezentând daune morale către fiul victimei, câte 50.000 euro către părinţii victimei, câte 20.000 euro către fraţii victimei şi 20.000 euro către logodnicul victimei, reţinându-se gradul de rudenie, legăturile afective strânse cu victimele, drama trăită ca urmare a decesului, faptul că le-a fost afectată în mod profund viaţa familială şi socială. S-a avut în vedere vârsta fragedă a fiului victimei, intensitatea prezumată a suferinţei, faptul că trebuie să crească şi să se dezvolte în absenţa îngrijirii şi iubirii materne, element care îi poate afecta şi dezvoltarea ulterioară. În ceea ce îi priveşte pe părinţi, s-a reţinut pierderea prematură a unui copil, iar referitor la fraţii şi logodnicul victimei s-au avut în vedere relaţiile apropiate existente (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 172/A din 25 aprilie 2016).
Înalta Curte a dispus obligarea părţii responsabile civilmente la plata sumelor de 180.000 RON, cu titlu de daune morale către soţie, 150.000 RON, către fiică şi 10.000 RON către sora victimei. La stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere faptul că soţia victimei a asistat la accident, soţul decedând în braţele sale, iar în ceea ce o priveşte fiica victimei, s-a evaluat şocul imens al pierderii tatălui (ÎCCJ, secţia penală, decizia penală nr. 159/A din 4 mai 2017, www.x.ro).
În practica instanţei supreme s-a mai dispus obligarea persoanei responsabile civilmente la plata sumei de câte 25.000 RON, cu titu de daune morale, către mama, fratele şi surorile victimei. În cauză s-a reţinut culpa comună şi egală a inculpatului şi a victimei (44 ani), avându-se în vedere vârsta părţilor civile, precum şi legăturile dintre victimă şi părţile civile, mama acestuia locuind cu victima şi beneficiind de ajutorul său, iar fraţii locuind în aceeaşi comunitate rurală mică şi fiind în relaţii foarte apropiate (ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 388/A din 20 noiembrie 2014, www.x.ro).
De asemenea, instanţa supremă a dispus obligarea părţii responsabile civilmente la plata sumei de 30.000 euro pentru soţie şi câte 10.000 euro pentru fiice, reţinând criteriul gradului de rudenie, criteriul relaţiei afective păstrate, vârsta înaintată a victimei (80 de ani) şi caracterul violent al morţii. S-a avut în vedere faptul că victima împărţea viaţa cotidiană cu soţia sa, locuind împreună, motiv pentru care moartea soţului i-a tulburat cursul normal al vieţii. În ceea ce le priveşte pe fiice, s-a avut în vedere că una locuia în acelaşi oraş cu victima şi îşi vizita tatăl, iar cealaltă, deşi locuia în alt oraş, păstra legătura telefonic şi îl vizita anual (ÎCCJ, secţia penală, decizia penală nr. 303/A din 20 octombrie 2020, www.x.ro).
Totodată, Înalta Curte a obligat partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale către părţile civile, mama şi copiii victimei. S-a avut în vedere vârsta victimei (67 ani), vârsta fiecărei părţi civile, precum şi legăturile afective, reţinându-se că victima, deşi avea legături cu copiii săi, părţile civile sunt persoane mature, nu locuiau cu aceasta şi aveau capacitatea de a-şi gestiona problemele emoţionale cauzate de decesul părintelui lor, nefiind identificată o modificare a stilului lor de viaţă după eveniment. Totodată, s-a reţinut gradul de culpă a inculpatei în producerea accidentului de doar 20% (ÎCCJ, secţia penală, decizia penală nr. 146/A din 12 mai 2021, www.x.ro).
Înalta Curte a acordat despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 30.000 euro pentru soţia defunctului şi câte 15.000 euro pentru descendenţi, în condiţiile reţinerii unei culpe de 50%. S-au avut în vedere relaţia şi gradul de rudenie dintre fiecare parte civilă şi defunct, gradul de afecţiune existent, faptul că părţile civile vor fi lipsite de dreptul de a se bucura de prezenţa membrului de familie decedat, vârsta victimei, dar şi împrejurarea că descendenţii acesteia sunt persoane adulte, având propria familie şi locuind separat (ÎCCJ, Completul de 5 judecători, decizia nr. 75 din 31 octombrie 2022, www.x.ro).
În ceea ce priveşte jurisprudenţa altor instanţe judecătoreşti, s-a dispus obligarea părţii responsabile civilmente la plata daunelor morale, pentru decesul a două persoane (mamă şi fiică), în cuantum de 200.000 euro către mama victimei majore şi bunica maternă a victimei minore, 50.000 euro către bunicul patern al victimei majore şi 75.000 euro către tatăl victimei şi bunicul matern al victimei minore. S-a avut în vedere trauma psihică extrem de puternică determinată de moartea fiicei şi nepotului, precum şi prezumţia de afecţiune existentă între persoane aflate în astfel de relaţii de rudenie (Curtea de Apel Bacău – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 211 din 27 februarie 2024).
Instanţa de apel a dispus obligarea la acoperirea daunelor morale în cuantum de 50.000 euro către soţ, 50.000 euro către fiică şi câte 25.000 euro către părinţii defunctei. S-au reţinut şi evaluat drama trăită de părţile civile, suferinţa enormă a soţului care şi-a pierdut soţia cu care are un copil minor de 8 ani, precum şi că fapta s-a produs în prezenţa sa. În ceea ce îi priveşte părinţii victimei, s-a reţinut că pierderea unui copil pentru o persoană de circa 65 de ani generează, un evident stres emotional (Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, decizia penală nr. 1008/A din 18 mai 2023).
Totodată, instanţa a dispus obligarea persoanei responsabile civilmente la plata sumei de 300.000 RON către partea civilă, soţia victimei şi 300.000 RON către fiica victimei, reţinându-se că viaţa părţilor civile s-a schimbat radical din momentul pierderii suferite, respectiv a decesului soţului, respectiv a tatălui. S-a reţinut că victima era un real sprijin, fiind cel care obţinea venituri (Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, decizia nr. 933/A din 06 iulie 2022).
Jurisprudenţa instanţei supreme cu privire daunele morale acordate în cazul infracţiunii de vătămare corporală din culpă
Instanţa supremă a acordat despăgubiri părţii civile de 200.000 RON, reprezentând daune morale în condiţiile unui accident rutier în urma căruia partea civilă a avut nevoie de 110-120 zile îngrijiri medicale reţinându-se că, urmare a accidentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului, i-au fost aduse atingeri grave atât în ceea ce priveşte calitatea vieţii, cât şi sub aspectul sănătăţii şi integrităţii sale fizice şi psihice (ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 170/A din 12 mai 2015, www. iccj.ro).
Înalta Curte a dispus obligarea părţii responsabile civilmente la plata sumei de 20.000 euro ca urmare a suferinţelor determinate de un accident ce a condus la vătămarea corporală ce a necesitat un număr 140 zile de îngrijiri medicale, reţinându-se şi culpa victimei în procent de 25%. Instanţa, fără a nega suferinţa fizică şi psihică încercate de partea civilă ca urmare a diverselor tratamente medicale şi a duratei acestora, a reţinut, în raport de natura acestor tratamente, de vârsta părţii civile, dar şi de sprijinul primit de membrii familiei în compensarea acestor suferinţe, că daunele morale în cuantum de 20.000 de euro, sumă redusă, potrivit culpei părţii civile, sunt echitabile (ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 239/A din 24 iunie 2015, www.x.ro).
Instanţa supremă a dispus obligarea la plata sumei de 5000 de euro reprezentând daune morale în cazul unui accident soldat cu vătămarea corporală ce a necesitat un număr de 150 zile de îngrijiri medicale şi infirmitate fizică permanentă reprezentată de scurtarea posttraumatică a membrului inferior stâng cu impact asupra mersului şi ortostatismului asociată reducerii mobilităţii articulare. În raport de modalitatea concretă în care s-a produs accidentul rutier în care a fost implicată partea civilă, culpa sa în producerea acestuia în procent de 75%, dar şi numărul de zile de îngrijiri medicale şi urmările produse specificate în expertizele medico-legale, pe de altă parte, Înalta Curte a apreciat că părţii civile i se cuvin daune morale pentru suferinţă îndurată, în cuantum de 20.000 euro, iar, în raport şi de culpa părţii civile în producerea accidentului rutier, a fost obligată persoana responsabilă civilmente la plata de 5.000 euro daune morale către partea civilă (ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 356/A din 09 octombrie 2015, www.x.ro).
Înalta Curte a dispus obligarea părţilor responsabile civilmente la plata sumei de 70.000 RON către una din părţile civile ce a necesitat 140 zile îngrijiri medicale şi 40.000 către cealaltă parte civilă care a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 150-160 de zile de îngrijiri medicale. Cu privire la prima parte civilă s-a reţinut vârsta de 27 de ani, precum şi faptul că a fost spitalizată şi imobilizată la pat o durată considerabilă de timp, iar în urma intervenţiilor chirurgicale a rămas cu mai multe cicatrice vizibile la nivelul gambei drepte, dar şi în zona lombară, iar la nivelul gleznei drepte prezintă artroză, funcţionalitatea acesteia fiind păstrată datorită tratamentului intens, specific articular, fiind posibil ca în viitor să necesite intervenţii chirurgicale conservatoare sau radicale. În ceea ce priveşte cea de-a doua parte civilă, s-a reţinut culpa sa în procent de 50%, vârsta de 34 de ani, de profesie avocat, durata spitalizării, a îngrijirilor medicale şi a imobilizării, faptul că pe perioada spitalizării acesta a contactat infecţii cu Pseudomonas Aeruginosa şi XX. care au necesitat tratament medicamentos susţinut şi au temporizat intervenţia la nivelul bazinului care a avut loc abia la 30.09.2015, când s-a practicat reducerea şi osteosinteza fracturii cu două plăci şi şuruburi, faptul că a fost în incapacitate de muncă, beneficiind de concediu medical pe o durată îndelungată şi a necesitat tratamente complexe pentru recuperare, precum şi faptul că a fost diagnosticat cu diabet survenit în condiţiile stresului produs de accidental rutier (ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 62/A din 27 februarie 2020, www.x.ro).
Înalta Curte a obligat partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200.000 RON (n.n. cca. 40.000 euro) în cazul unui accident rutier ce a condus la vătămarea corporală ce a necesitat un număr de 70-75 de zile de îngrijiri medicale, reţinându-se vârsta părţii civile la data producerii accidentului (62 ani), numărul de zile de îngrijiri medicale acordat (70-75), faptul că a suferit o vătămare gravă care i-a pus viaţa în primejdie, lipsa oricărei culpe în producerea accidentului (ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 140/A din 06 mai 2021).
Instanţa supremă a menţinut daunele morale în cuantum de 1.000.000 euro acordate de prima instanţă în cazul unui accident de circulaţie în urma căruia reclamanta, în vârstă de 17 ani, a suferit vătămări grave, constând în pierderea membrului drept superior şi alte afecţiuni (Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a Civilă, sentinţa nr. 830 din 12.04.2013, definitivă prin decizia nr. 1827/11.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I Civilă, www. iccj.ro).
În evaluarea daunelor morale, jurisprudenţa a identificat o serie de criterii relevante: număr de zile de îngrijiri medicale, amploarea şi natura tratamentelor necesare, urmările permanente şi gradul de alterare a vieţii familiale şi profesionale, vârsta victimei şi a părţii civile, natura relaţiilor dintre acestea. Instanţele folosesc elemente de notoritate în cazul evaluării raporturilor şi nivelului afecţiunii între membrii familiei şi pentru evaluarea intensităţii suferinţei produse în raport cu gradul de rudenie.
În dovedirea laturii civile, partea civilă C. a depus o serie de înscrisuri: adeverinţa nr. x din 29.03.2021 emisă de Casa Teritorială de pensii Dâmboviţa din care rezultă prelungirea concediului medical; actul adiţional nr. x la contractual individual de muncă; rulajul, la data de 31.12.2021, în contul de profit şi pierdere a societăţii pe care o administra; sentinţa nr. 1058 din 15 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa prin care s-a dispus dizolvarea societăţii administrate de partea civilă; contractul de închiriere al apartamentului în care a locuit împreună cu soţia; contractul de asigurare de răspundere civilă auto a autoturismului x implicat în accident şi addendum la acest contract; dovada postului ocupat în noiembrie 2020 în cadrul companiei YY.; diploma de licenţă; adeverinţă din care rezultă că a absolvit sutdiile de masterat; diploma de licenţă a victimei; certificatul de înregistrare la ONRC a societăţii ZZ. a cărui administrator era partea civilă; dovadă rambursării anticipate a creditului contractat de partea civilă;, diploma care conferă titlul ştiinţific de doctor emisă de Universitatea Naţională de Ştiinţă şi Tehnologie Politehnica Bucureşti din data de 08.05.2024, raportul administratorului societăţii ZZ. din data de 13.12.2023 .
Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că se impune acordarea de daune morale, însă apreciază cuantumul total al despăgubirilor ca fiind insuficient a compensa severitatea urmărilor şi intensitatea, complexitatea şi durata suferinţelor fizice şi psihice suportate de partea civilă, ce a necesitat, pentru vindecarea leziunilor traumatice, cca 100 - 110 zile îngrijiri medicale, intervenţii chirurgicale multiple şi invazive, în condiţiile în care viaţa sa a fost pusă în primejdie, familia restrânsă a fost distrusă prin decesul soţiei, iar cea profesională a fost alterată, îngreunată.
Din perspectiva gravităţii şi naturii leziunilor, acestea au presupus contuzie abdominală gravă cu peritonită stercorală şi hemoperitoneu prin ruptură-deşirare de jejun şi ileon, ruptură - deşirare de mezenter jejunal şi ileal, depolisări multiple jejunale şi ileale, ruptură de mezosigmoid şi fractură maleolă bilaterală dreaptă, precum şi o leziune la nivelul feţei (cicatrice fină) ce constituie un prejudiciu estetic (astfel cum rezultă din raportul de expertiză medicală nr. 229/A1/51/18.02.2021 – f. x, d.u.p. şi raportul de expertiză medicală nr. 608/A1/135/11.05.2021 – f. x, d.u.p.).
Ca atare, reprezintă o certitudine faptul că leziunile cauzate persoanei vătămate şi intervenţiile chirurgicale suferite de aceasta în vederea recuperării au produs suferinţe fizice şi psihice considerabile şi, ulterior, au împiedicat-o să-şi desfăşoare viaţa în mod similar, urmările fiind persistente, iar sechelele, atestate medical, îi afectează în mod serios calitatea vieţii.
De asemenea, Înalta Curte reţine că partea civilă C. avea, la data producerii accidentului rutier, vârsta de 32 de ani, era angajat în cadrul YY. pe postul de programator cu funcţia de senior software developer şi urma cursurile postuniversitare din cadrul Universităţii Naţionale de Ştiinţă şi Tehnologie Politehnica Bucureşti, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor. Partea civilă împreună cu soţia, victima B., administrau societatea ZZ..
În plan profesional, se are în vedere că necesitatea recuperării fizice în urma accidentului a avut consecinţe asupra finalizării studiilor postuniversitare, partea civilă obţinând diploma de doctor cu întârziere, la data de 08.05.2024. În privinţa implicării, în cadrul societăţii ZZ., consecinţele accidentului au determinat imposibilitatea continuării activităţii, societatea comercială fiind, în prezent, dizolvată.
În plan familial, s-a subliniat că pierderea soţiei şi suferinţele pricinuite, alături de vătămarea integrităţii fizice au condus partea civilă la vânzarea apartamentului familiei, rambursarea creditului şi relocarea sa în casa părinţilor pentru a obţine sprijinul emotional şi fizic necesar refacerii.
Reevaluând toate aceste împrejurări, în raport de practica instanţelor, anterior evocată, şi de toate consecinţele asupra integrităţii fizice şi stării de sănătate a părţii vătămate C., relevate de actele medico-legale, instanţa de apel consideră că acordarea sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune morale, este de natură a compensa consecinţele negative produse în urma săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi reflectă intensitatea şi persistenţa suferinţelor (fizice şi psihice) cauzate prin accidentul rutier.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă C., în calitate de soţ al victimei B., ca urmare a săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, Înalta Curte, pornind de la legăturile de afecţiune dintre soţi, de la suferinţa cauzată de pierderea în mod violent şi intempestiv a soţiei de care îl legau reale sentimente de afecţiune, de la traumă psihică enormă generată de un astfel de eveniment, în condiţiile în care planurile asumate pentru viitor, vizând cariera şi familia, erau în evoluţie, se apreciază că suma stabilită de prima instanţă, nu este suficientă scopului urmărit, acela al compensării acestor suferinţe.
Prejudiciul moral, ce rezidă din distrugerea familiei şi din stresul emoţional imens, persistent şi inerent pierderii soţiei (în vârstă de 31 de ani), poate fi compensat prin acordarea unor despăgubiri just individualizate, astfel că Înalta Curte va majora cuantumul daunelor morale, acordate părţii civile C., de la 60.000 euro la 90.000 euro, considerând că acest cuantum este de natură a compensa suferinţele cauzate.
În privinţa părţilor civile F., E. şi D., sora şi părinţii victimei, prima instanţă a apreciat că se impune stabilirea unui nivel de despăgubire mai redus faţă de cel stabilit în privinţa soţului supravieţuitor, în cuantum de 30.000 euro către sora acesteia şi de câte 40.000 euro către părinţi.
Instanţa de control judiciar constată, în primul rând, trauma şi intensitatea suferinţei psihice a părţilor civile, inclusiv la acest moment, la trecerea unui interval de aproape 4 ani de la pierderea surorii, respectiv fiicei acestora. Înalta Curte subliniază şocul emoţional suferit de părţile civile de natură a atrage consecinţe deosebite în plan psihologic pentru o perioadă foarte îndelungată. De asemenea, instanţa reţine că toate eforturile financiare ulterioare decesului victimei B., până în prezent, au incumbat acestora, ceea ce conduce la reţinerea ca dovedite a legăturilor afective preexistente puternice, dar şi a întinderii, gravităţii şi persistenţei suferinţelor morale determinate de o astfel de pierdere.
Victima avea un loc central în vieţile tuturor părţilor civile, sentimentele reciproce de afecţiune, sprijin şi atenţie erau puternice, ceea ce susţine concluzia violenţei şocului emoţional produs de moartea sa, la un moment şi o vârstă ce nu anticipau în niciun fel un astfel de deznodământ.
Instanţa constată că maniera în care inculpatul, în pofida probelor constante ce conduceau către unica sa culpă, a negat realitatea probatorie încercând exonerarea ori numai diminuarea culpei şi răspunderii sale penale pe seama conduitei victimei, a avut ca efect amplificarea suferinţei părţilor civile, rude apropiate, prezente la fiecare termen de judecată.
În raport de importanţa valorilor atinse, de măsura în care au fost perturbate situaţia familială, socială şi profesională urmare a decesului unui membru de familie în cadrul accidentului rutier, instanţa de apel apreciază că suma de 80.000 euro, pentru fiecare dintre părţile civile F., E. şi D., poate compensa intensitatea, durata şi persistenţa suferinţelor psihice resimţite.
Situaţia juridică a persoanei responsabile civilmente
La data săvârşirii faptei, inculpatul A. avea încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto RCA, nr. x, seria x/07/R7/YD, la societatea la G. .
Înalta Curte aminteşte decizia pronunţată în mecanismul de unificare a practicii juridicare, respectiv Decizia nr. 1/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 86 din C. proc. pen.: în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie: (1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat. (2) Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere şi înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză;
c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condiţiile legii;
d) prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate;
e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate;
f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparţinând terţului păgubit, de la locul accidentului la locaţia în care se găseşte centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.
(3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru:
a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;
b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat;
c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
d) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic;
e) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a conducerii vehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.
Dispoziţiile art. 6 alin. (4) lit. a) şi b) stabilesc că limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:
a) pentru prejudicii materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un nivel de 1.220.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României;
b) pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
Art. 23 din Legea nr. 132/2017 prevede că: (1) Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia, în condiţiile legii; (2) Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.
În acest sens, Înalta Curte constată că asigurătorul va despăgubi direct şi integral părţile civile C., F., E. şi D., în limitele stabilite prin prezenta hotărâre.
În final, instanţa de apel va dispune ca sumele ce urmează a fi plătite către părţile civile să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, ce urmează a fi calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului.
Dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei.
De asemenea, potrivit art. 3 din aceeaşi lege, infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) sunt prevăzute expres în anexa, la pct. 3 fiind prevăzută infracţiunea de ucidere din culpă, iar la pct. 7 infracţiunea de vătămare corporală din culpă.
Prin Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că prelevarea de probe biologice de la persoane condamnate definitiv sau faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunilor cuprinse în anexa Legii nr. 76/2008, are caracter facultativ, iar nu caracter obligatoriu, instanţele având competenţa de a aprecia asupra introducerii.
În acest context, revine instanţei de judecată rolul de a evalua oportunitatea înscrierii sau neînregistrării în S.N.D.G.J. a amprentei genetice a unei persoane condamnate pentru infracţiunile enumerate în anexa Legii nr. 76/2008. Evaluarea va avea ca premisă scopul măsurii, astfel cum este prevăzut de art. 1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 76/2008, respectiv prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.
Instanţa de control judiciar reţine că prelevarea probelor biologice, reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţă privată, ce este prevăzută de lege, urmăreşte scopurile legitime de prevenire a infracţionalităţii şi de ocrotire a drepturilor şi libertăţilor persoanei pentru prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni şi este aplicată de către nstanţă în urma evaluării condiţiei necesităţii şi proporţionalităţii.
Raportat la consecinţele grave ale infracţiunilor săvârşite de inculpatul A., s-ar fi putut evalua aplicarea măsurii prevăzute de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, dacă aceasta ar fi fost solicitată prin rechizitoriu sau în faţa instanţei de fond.
Instanţa de control judiciar reţine că măsura prelevării de probe biologice de la persoane condamnate definitiv, deşi nu poate echivala cu o pedeapsă în sensul legii penale, neavând gradul de severitate suficient decelării acestei naturi, iar, urmare a infracţiunilor săvârşite, instanţa ar fi putut evalua pertinenţa sa în condiţiile dublului grad de jurisdicţie, criticile inculpatului, referitoare la inadmisibilitatea aplicării direct în calea de atac, sunt relevante soluţiei, chiar dacă apelul părţii civile a devoluat cauza şi sub acest aspect, iar această chestiune a făcut obiectul dezbaterilor în calea de atac.
Restituirea autovehiculelor
Prin motivele de apel, inculpatul A. a solicitat restituirea autovehiculelor avariate, în baza art. 404 alin. (1) lit. f) raportat la art. 162 alin. (3) din C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că prin procesul-verbal din data de 26.11.2020, s-a dispus ridicarea şi plasarea în custodie a autovehiculelor implicate în accident, până la soluţionarea cauzei, la P.F.A. W., cu sediul în mun. Focşani, jud, Vrancea .
Potrivit art. 162 alin. (3) din C. proc. pen., mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Instanţa de apel constată că plasarea în custodie a autovehiculelor s-a realizat în vederea realizării expertizei tehnice auto judiciare şi până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În lipsa oricăror măsuri asiguratorii ori de siguranţă, restituirea autovehiculelor se va realiza la momentul încetării cauzei ce a determinat plasarea în custodie, respectiv la data rămânerii definitive a hotărârii.
Cheltuieli de judecată
În legătură cu cheltuielile judiciare solicitate de părţile civile E., D. şi F., constând în onorariu de avocat, instanţa de apel reţine că au fost depuse la dosar înscrisurile ce atestă achitarea contravalorii serviciilor de asistenţă juridică în cuantum de 7735 RON . Înalta Curte, raportat la complexitatea cauzei, apărarea efectivă efectuată de avocatul părţilor civile prin prezentarea la termenele de judecată şi depunerea a numeroase concluzii scrise, probatoriul administrat, numărul mare de termene acordate în cauză, constată că nivelul cheltuielilor solicitate este unul rezonabil, sens în care va admite solicitarea părţilor civile.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, inculpatul A., părţile civile F., D., E. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 70/F din data de 26 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia penală şi pentru cauze cu minori, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte cuantumul daunelor acordate părţilor civile, desemnarea Serviciului de Probaţiune Iaşi ca organ de supraveghere, omisiunea aplicării pedepsei complementare şi, rejudecând:
Va obliga partea responsabilă civilmente G. S.A. la plata următoarelor sume:
- 120.000 euro daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data accidentului, 26.11.2020, către partea civilă C., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţiei şi dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului;
- 17.134,34 RON daune materiale şi 80.000 de euro cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data accidentului, 26.11.2020, către fiecare dintre părţile civile F., E. şi D., sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţiei şi dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., va aplica inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. i) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., va aplica inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. i) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., va aplica pe lângă pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare, pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. i) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., va aplica pe lângă pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. i) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului A., următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta, sens în care încredinţează supravegherea inculpatului acestui serviciu;
b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c. să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A., va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţia Domeniului Public, Bucureşti sau Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 6 Bucureşti, pe o perioadă de 60 de zile.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
Va respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea responsabilă civilmente G. S.A. împotriva aceleaşi sentinţe penale.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga partea responsabilă civilmente G. S.A. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, inculpatul A., părţile civile F., D., E. şi C. vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
I. Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, inculpatul A., părţile civile F., D., E. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 70/F din data de 26 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte cuantumul daunelor acordate părţilor civile, omisiunea aplicării pedepsei complementare, desemnarea Serviciului de Probaţiune Iaşi ca organ de supraveghere şi, rejudecând:
1. Obligă partea responsabilă civilmente G. S.A. la plata următoarelor sume:
- 120.000 euro, cu titlu de daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data accidentului, 26.11.2020, către partea civilă C., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului;
- 40.068,63 RON, cu titlu de daune materiale (17.134,34 solicitate în apel + 22.934,29 RON de la fond), către D., şi 80.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data accidentului, 26.11.2020, către fiecare dintre părţile civile F., E. şi D., sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului.
2. În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., aplică inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. i) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., aplică inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. i) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., aplică pe lângă pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare, pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. i) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., aplică pe lângă pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. i) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
3. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, impune inculpatului A., următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta, sens în care încredinţează supravegherea inculpatului acestui serviciu;
b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c. să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A., va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţia Domeniului Public, Bucureşti sau Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 6 Bucureşti, pe o perioadă de 60 de zile.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
II. Respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea responsabilă civilmente G. S.A. împotriva aceleaşi sentinţe penale.
Constată că nu sunt dispuse măsuri asiguratorii în cauză.
Constată că măsura custodierii autovehiculelor, ce au constituit mijloc material de probă, încetează la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă partea responsabilă civilmente, G. S.A., la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, inculpatul A., părţile civile F., D., E. şi C. rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor şi procurorului prin mijlocirea grefei, astăzi, 18 decembrie 2024.