Şedinţa publică din data de 18 decembrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 13.02.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. x/2023 din data de 21.02.2023, s-a dispus trimiterea in judecată, a inculpatului A., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: complicitate la instigare, sub forma participaţiei improprii, la abuz în serviciu, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatului A. s-au reţinut următoarele:
- l-a ajutat pe inculpatul B. să-l determine pe executorul judecătoresc C. să pună în executare silită, fără vinovăţie, un titlu executoriu fals şi nevalabil, reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, aparent încheiat de avocat A. şi persoana vătămată D. prin întocmirea şi înmânarea unei împuterniciri olografe, prin care îl împuternicea pe inculpatul B. să se ocupe de formalităţile necesare punerii în executare la E. şi C. a respectivului contract. În baza sprijinului primit, B. l-a instigat pe executorul C. să săvârşească, fără vinovăţie, o infracţiune de abuz în serviciu, prin punerea în executare silită nelegală faţă de numita D., în baza unui titlu executoriu falsificat de inculpatul B., care a solicitat la data de 26.04.2018 executarea silită a acestui contract la C., solicitare în urma căreia s-a format dosarul de executare silită nr. x/2018. Prin aceasta i s-a cauzat numitei D. un prejudiciu de 7531,50 RON, sumă aflată în contul bancar al părţii vătămate, poprită de către executor;
- l-a ajutat pe inculpatul B., prin falsificarea unei împuterniciri olografe, menţionate la paragraful anterior şi înmânarea acesteia inculpatului B., să folosească înscrisul falsificat reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, la E. şi C. în data de 26.04.2018, în vederea punerii în executare silită a contractului falsificat (prin prezentarea faptului nereal că numitul A., în calitate de avocat, ar fi prestat pentru numita D. servicii avocaţiale), cunoscând faptul că acesta este fals. Astfel, numitul B. a depus şi solicitat, în numele avocatului A., la data de 26.04.2018 executarea silită a acestui contract la C., solicitare în urma căreia s-a format dosarul de executare silită nr. x/2018;
- a falsificat sub aspectul conţinutului împuternicirea olografă, datată 16.04.2018, prin atestarea împrejurării necorespunzătoare adevărului că ar fi valabil contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, contract care avea ca părţi pe numitul A., în calitate de avocat, şi, respectiv, pe numita D., în calitate de client, mandat prin care l-a împuternicit pe B. să pună în executare silită contractual de asistenţă juridică menţionat anterior, această împuternicire fiind folosită la C., în dosarul de executare silită nr. x/2018.
B. Prin încheierea din data de 12.04.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, definitivă prin încheierea nr. 388 din data de 23.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen.., respins cererile şi excepţiile invocate de inculpat, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2022 din data de 13.02.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpatul A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la instigare, sub forma participaţiei improprii, la abuz în serviciu, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus începerea judecăţii.
C. Prin sentinţa nr. 34/F din 13 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-au hotărât următoarele:
I. 1. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în aprilie 2018 în referire la contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017) - întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
2. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 16.04.2018 în referire la contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017) - întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
3. În baza art. 48 raportat la art. 52 alin. (3), la art. 47 şi la art. 297 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la instigare la abuz în serviciu, în forma participaţiei improprii (faptă comisă în referire la contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de avocat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. i-a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de avocat, de la rămânerea definitivă sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
II. În temeiul art. 82 alin. (3) C. pen. a fost anulată renunţarea la aplicarea pedepsei dispusă cu privire la inculpatul A. prin sentinţa penală nr. 247/F din 14.12.2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia II Penală, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din 24.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală.
În baza art. 5811 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen.. raportat la art. 82 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. (fapta comisă la data de 02.07.2019 – care a făcut obiectul judecăţii prin sentinţa penală nr. 247/F/14.12.2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia II Penală).
III. În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa de 8 luni închisoare (stabilită în condiţiile art. 5811 alin. (2) şi alin. (3) C. pen.), precum şi pedepsele complementare corespunzătoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul de 2 luni şi 20 zile închisoare, în final având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de avocat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) şi art. 45 alin. (5) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. pe durata pedepsei principale.
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen., se fie comunicate Serviciului de Probaţiune Bucureşti.
În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. i-a fost impusă inculpatului obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 92 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere i-a fost impusă inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti sau în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor, pe o perioadă de 60 de zile, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
S-a făcut aplicarea art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. în privinţa executării pedepselor complementare aplicate.
În baza art. 96 din C. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului asupra sancţiunii revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, acesta nu respectă cu rea-credinţă măsurile de supraveghere sau obligaţiile impuse, ori săvârşeşte o nouă infracţiune.
IV. În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., cu referire la art. 1349, art. 1357 şi următoarele din C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă D. şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul A. către aceasta la plata sumei de 1.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă D. referitoare la daunele materiale, ca neîntemeiată.
În baza art. 404 alin. (4) lit. i) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., a fost desfiinţat, în totalitate, înscrisul olograf denumit "împuternicire", datat 16.04.2018 (aflat în original în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia II Penală).
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în valoare de 2.000 RON.
În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat pe inculpat să plătească în favoarea părţii civile D. suma de 6.400,99 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat ales.
În temeiul art. 274 alin. (1) teza finală C. proc. pen.., onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţă juridică a inculpatului, s-a dispus să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, cu titlu prealabil, că dosarul de urmărire penală în care a fost întocmit rechizitoriul care face obiectul cauzei a fost format în urma disjungerii cercetărilor dispuse faţă de inculpatul A. potrivit rechizitoriului nr. x din data de 22.11.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. x/2022 din data de 24.11.2022 privind pe inculpatul B..
Curtea a notat că inculpatul B. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 22.11.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii a cinci infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi cinci infracţiuni de instigare la abuz în serviciu în forma participaţiei improprii, prev. de art. 47 raportat la art. 52 alin. (3) şi la art. 297 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. În sarcina acestui inculpat, s-a reţinut, sub aspectul stării de fapt, printre altele, următoarele:
- a falsificat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, prin folosirea fără drept a tipizatelor specifice profesiei, care erau scoase din uz, şi, de asemenea, prin prezentarea faptului nereal că inculpatul A., în calitate de avocat, ar fi prestat pentru numita D. servicii avocaţiale. B. a falsificat şi semnătura numitului A., pentru a crea aparenţa că acesta din urmă ar fi avut o relaţie contractuală cu numita D.. Inculpatul B. a depus şi solicitat, în numele avocatului A., la data de 26.04.2018 executarea silită a acestui contract la C., solicitare în urma căreia s-a format dosarul de executare silită nr. x/2018;
- l-a instigat pe executorul judecătoresc C. să pornească, fără vinovăţie, executarea silită în baza unor titluri executorii false, determinându-l pe acesta să încalce prevederile art. 625, art. 627, art. 632, art. 646 şi art. 663 C. proc. civ., şi prin aceasta provocându-i persoanei vătămate D. o pagubă. Astfel, inculpatul B. i-a solicitat executorului C. să pună în executare contractul falsificat nr. x/02.10.2017, prin folosirea fără drept a tipizatelor specifice profesiei, care erau scoase din uz, şi, de asemenea, prin prezentarea faptului nereal că inculpatul A., în calitate de avocat ar fi prestat pentru numita D. servicii avocaţiale. B. a falsificat şi semnătura numitului A., pentru a crea aparenţa că acesta din urmă ar fi avut o relaţie contractuală cu numita D.. Numitul B., în numele avocatului A., a solicitat la data de 26.04.2018 executarea silită a acestui contract la C., solicitare în urma căreia s-a format dosarul de executare silită nr. x/2018. Prin aceasta i s-a cauzat numitei D. un prejudiciu de 7531,50 RON, sumă aflată în contul bancar al părţii vătămate, poprită de către executor.
S-a mai arătat că, prin sentinţa penală nr. 153/F din 23.08.2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia II Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, faţă de inculpatul B. s-a dispus, printre altele, încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017) şi condamnarea pentru infracţiunea prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 52 alin. (3) şi la art. 297 alin. (1) din C. pen. (contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017). În final, inculpatului B., i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt din prezenta cauză, prima instanţă a reţinut că inculpatul A. este de profesie avocat şi este înscris în Baroul Bucureşti încă din anul 2001, fiind prieten cu numitul B..
Pe fondul acestei relaţii de prietenie, în cursul anului 2017, martorul B. i-a solicitat inculpatului A. să îi pună la dispoziţie un contract de asistenţă juridică, sub pretextul că ar avea potenţiali clienţi, lucru cu care acesta din urmă a fost de acord.
Inculpatul A., deşi cunoştea că nu sunt respectate dispoziţiile legale referitoare la folosirea tipizatelor specifice profesiei de avocat, i-a remis numitului B. un contract de asistenţă juridică. Acest contract de asistenţă juridică, cu nr. x/02.10.2017, a fost completat olograf de către martorul B., în esenţă, atestându-se faptul nereal că inculpatul A., în calitate de avocat, ar fi prestat pentru persoana vătămată D. servicii avocaţiale pentru un onorariu de 6.500 RON .
S-a susţinut că din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică nr. x din data de 05.09.2019, raportul de expertiză criminalistică nr. 332.420 din data de 08.07.2021 şi raportul de expertiză criminalistică nr. 541.194 din data de 11.03.2021, toate întocmite de specialişti din cadrul DGPMB – Serviciul Criminalistic, reiese că menţiunile olografe care completează contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 au fost executate de B., semnătura de la rubrica "Client/Reprezantant" de pe acelaşi contract nu a fost executată de către D. (fiind o contrafacere prin imitarea liberă a semnăturilor realizate de aceasta) - filele nr. x – 222 du.p. filele nr. x - 57 d.u.p. vol. IV; filele nr. x - 167 d.u.p. vol IV.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că toate aceste aspecte stabilite de către specialiştii criminalişti se coroborează cu declaraţiile inculpatului A., martorului B. şi ale persoanei vătămate, probe care oferă, de asemenea, certitudine faptului că între inculpatul A. şi persoana vătămată D. nu au existat raporturi specifice avocat – client şi că aspectele atestate de contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 nu corespundeau adevărului.
După completarea contractului de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 în condiţiile anterior expuse, numitul B., pentru a demara executarea silită faţă de persoana vătămată, i-a solicitat inculpatului A. să-l împuternicească să demareze formalităţile necesare procedurii de executare silită faţă de persoana vătămată D..
Deşi, în mod evident, ştia că nu prestase niciun fel de servicii avocaţiale pentru persoana vătămată D. (pe care, de altfel, nici nu o cunoştea), inculpatul A. a fost de acord cu această solicitare a numitului B.. Astfel, la data de 16.04.2018 inculpatul a întocmit şi semnat înscrisul olograf denumit "Împuternicire", prin care în calitatea sa de avocat titular al cabinetului de avocat îl împuternicea pe numitul B. "să pună în aplicare toate demersurile necesare pentru executarea silită a titlului executoriu, respectiv contract de asistenţă juridică nr. x din 02.10.2017" (înscris redat în foto nr. 2 din raportul de constatare tehnico ştiinţifică criminalistică nr. 330.842/25.02.2021 – fila nr. x d.u.p. vol III).
Curtea a arătat că, aşa cum reiese şi din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică nr. 330.842/25.02.2021 întocmit de specialişti din cadrul DGPMB – Serviciul Criminalistic, scrisul şi semnătura de pe împuternicirea întocmită pe numele A. şi datată 16.04.2018, au fost executate de A. .
În continuare, numitul B. a depus în data de 26.04.2018, în numele avocatului A. (în baza împuternicirii din 16.04.2018 anterior menţionată), contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 la Biroul Executorului Judecătoresc E. şi C., pentru a fi executat silit. Necunoscând că acest contract este falsificat, executorul judecătoresc C. a constituit dosarul de executare silită nr. x/2018, în cadrul căruia a fost poprită suma de 7531,50 RON, aflată în contul bancar al persoanei vătămate D..
Prima instanţă a mai notat că, în privinţa contractului de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, care a făcut obiectul executării silite în dosarul nr. x/2018, persoana vătămată D. a formulat contestaţie la executare la Judecătoria Bolintin Vale.
Prin sentinţa civilă nr. 217/13.02.2019 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia civilă nr. 787/11.09.2019 a Tribunalului Giurgiu s-a dispus anularea executării silite şi, totodată, întoarcerea executării silite, deoarece s-a constatat că titlul executoriu, în baza căruia s-a desfăşurat această executare, nu era valabil, iar motivul nevalabilităţii acestuia l-a constituit faptul că inculpatul B. nu avea dreptul să încheie contracte de asistenţă juridică în perioada 2009-2019, întrucât fusese suspendat din exercitarea profesiei, pentru neplata taxelor aferente .
Curtea a menţionat că situaţia de fapt mai sus expusă rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză. Astfel, s-a arătat că declaraţiile persoanei vătămate D. (date în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti) se coroborează cu declaraţiile martorilor C. şi B. (date în cursul cercetării judecătoreşti). Deopotrivă, sub aspectul mijloacelor de probă care se coroborează cu declaraţiile părţii civile, au fost enumerate copia dosarului de executare silită nr. x/2018, procesele-verbale de percheziţie informatică a telefoanelor mobile ale inculpatului şi martorului C., precum şi a laptopurilor aparţinând inculpatului şi martorului C., planşele foto cu aspectele fixate la percheziţiile domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B. şi la C., rapoartele de constatare grafică, rapoartele de expertiză criminalistică grafică nr. 332.420/08.07.2021 şi nr. 541.194/11.03.2021, planşele foto cu capturile de ecran ale mesajelor primite de persoana vătămată D., procesele-verbale de redare a convorbirilor şi mesajelor trimise şi primite de inculpatul B., respectiv inculpatul A. şi martorul C., procesul-verbal din data de 24.03.2021 de extragere a datelor informatice relevante, ca urmare a efectuării percheziţiei informatice asupra telefonului mobil al persoanei vătămate D., procesul-verbal din data de 31.03.2021 în vederea identificării, evidenţierii şi materializării informaţiilor relevante, obţinute în urma punerii în aplicare a mandatului de percheziţie informatică pe mediile de stocare ridicate de la numitul B. şi de la martorul C. (cu anexă CD), contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 în copie, împuternicirea olografă pentru avocat B. către C. şi E., precum şi, parţial, declaraţiile suspectului/inculpatului (date în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti).
Curtea a constatat că probatoriul administrat în cauză furnizează date care confirmă faptul că înscrisul reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 este falsificat, având în vedere că, semnătura de la rubrica "Client" nu aparţine persoanei vătămate D., fiind efectuată prin imitare, în cuprinsul contractului se prevede, în mod nereal, că inculpatul A. ar fi acordat servicii avocaţiale persoanei vătămate, iar semnătura avocatului A. a fost falsificată.
Mai mult, contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, ridicat în original în urma percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa numitului B. şi în urma percheziţiei efectuate la sediul cabinetului de avocat al acestuia, a fost supus unei constatări criminalistice grafice. Astfel, prin concluziile exprimate în rapoartele de expertiză criminalistică grafică nr. 332.420/08.07.2021 şi 541.194/11.03.2021, s-a stabilit că toate menţiunile din cuprinsul contractului de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 au fost completate de numitul B.. De asemenea, s-a stabilit că acesta a falsificat semnăturile persoanei vătămate D., precum şi ale numitului A..
Faţă de probele administrate în cauză, prima instanţă a constatat că inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră pe parcursul procesului penal, încercând să acrediteze o ipoteză de natură a-i "uşura" situaţia în sensul că nu ar fi cunoscut intenţiile numitului B. de a pune în executare silită un contract de asistenţă juridică în care nu se atestau aspecte reale. Astfel, inculpatul a susţinut că i-a oferit contractul tipizat, în alb, pentru a-l ajuta pe prietenul său care avea nişte clienţi şi că, ulterior, clientele să fie aduse la el pentru a semna contractul de asistenţă juridică. Judecătorul primei instanţe a arătat că aceste afirmaţii nu au suport în realitatea obiectivă, dimpotrivă sunt afirmaţii fără suport logic, chiar hilare, fiind infirmate ulterior de însăşi poziţia inculpatului, care, deşi nu semnase contractul şi nu avea cunoştinţă de conţinutul acestuia, îl mandata totuşi pe B. prin împuternicirea olografă din data de 16.04.2018 să procedeze la punerea în executare silită.
De altfel, în faţa Curţii, inculpatul nu a negat că ar fi întocmit şi semnat această împuternicire din 16.04.2018, care atesta aspecte care nu corespundeau realităţii (susţineri despre care prima instanţă a reţinut că se coroborează cu concluziile expertizei criminalistice efectuate în cauză şi cu declaraţiile martorului B.), ci doar a încercat să-şi diminueze răspunderea în sensul că a scris după dictare, că nu ar fi avut la cunoştinţă de conţinutul contractului de asistenţă juridică şi că a semnat în considerarea faptului că martorul B. urmărea să îşi rezolve problemele cu fosta iubită. Or, aceste alegaţii, în opinia judecătorului de la prima instanţă, nu pot constitui o justificare rezonabilă a modalităţii în care inculpatul a înţeles să acţioneze, mai ales că acesta, în virtutea calităţii sale, de avocat - profesionist al dreptului, era conştient şi, pe cale de consecinţă, a şi acceptat că astfel de abateri de la conduita profesională aveau consecinţe vădite în sfera ilicitului penal (fiind logic faptul că odată împuternicită o persoană să procedeze la executarea silită, pe nedrept, a unui presupus debitor pentru o datorie inexistentă, urmată de derularea efectivă a executării, se creează premisele certe ale vătămării intereselor legale ale persoanei, premise privite inclusiv din prisma dispoziţiilor art. 297 din C. pen.).
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a considerat că apărările inculpatului din cursul procesului penal devin hilare şi lipsite de suport logic raportat la contextul probator administrat, în condiţiile în care acesta a fost tot timpul conştient că prin punerea la dispoziţia numitului B. a unui contract de asistenţă juridică tipizat, în alb (contract aflat în evidenţa cabinetului de avocat al cărui titular era inculpatul) şi prin întocmirea şi semnarea ulterioară a unei împuterniciri (din data de 16.04.2018) către aceeaşi persoană pentru a demara executarea silită în baza acestui contract falsificat, a acceptat că acţiunile executorului judecătoresc în dosarul de executare silită vor prejudicia interesele legale ale persoanei menţionate în fals drept client în contract.
Judecătorul primei instanţe a mai arătat că, din coroborarea probelor administrate în cauză, reiese, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a acţionat, cel puţin cu intenţie indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptelor sale (fapte constând în punerea la dispoziţia numitului B. a unui contract de asistenţă juridică tipiza, în alb, în întocmirea unei împuterniciri prin care mandata aceeaşi persoană să pună în executare un contract care nu atesta aspecte corespunzătoare adevărului) şi acceptând posibilitatea producerii rezultatului (respectiv, că prin demararea procedurii de executare silită, există posibilitatea reală ca persoana vătămată să fie prejudiciată).
Nu în ultimul rând, a fost arătat că, prin ajutorul dat de către inculpatul A. şi anume prin înmânarea împuternicirii false către numitul B., cu ocazia demarării executării silite în dosarul nr. x/2018, executorul judecătoresc C. a fost determinat să-şi încalce, fără vinovăţie, atribuţiile de serviciu care prevăd obligaţia ca numai titlurile executorii valabile să poată fi puse în executare silită.
Faţă de probatoriul administrat, Curtea a constatat, în urma coroborării mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, că se confirmă, mai presus de orice îndoială rezonabilă, starea de fapt mai sus reţinută.
În ceea ce priveşte calificarea în drept a situaţiei de fapt reţinute în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a constatat, în primul rând, că în cauză, referitor la infracţiunile de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost invocată drept cauză de încetare a procesului penal prescripţia răspunderii penale.
Curtea a mai notat că la termenul din 09.10.2023, faţă de dispoziţiile art. 18 din C. proc. pen.., inculpatul a învederat că nu doreşte continuarea procesului penal în cazul în care se va reţine incidenţa prescripţiei răspunderii penale, cu privire la infracţiunile prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) şi art. 322 alin. (1) C. pen.
Cu privire la aceste ultime aspecte, prima instanţă a precizat că infracţiunea de complicitate la instigare, sub forma participaţiei improprii, la abuz în serviciu (pentru care nu sunt incidente dispoziţiile privind prescripţia şi pentru care s-a efectuat cercetarea judecătorească), prin modul în care a fost comisă, presupunea, în mod obligatoriu, analizarea chestiunilor ce ţin de falsificarea şi caracterul fals al contractului de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 şi al împuternicirii din data de 16.04.2018 (aspectele analizate fiind de esenţa stabilirii existenţei sau nu a infracţiunii de complicitate la instigare la infracţiunea de abuz în serviciu).
În continuare, Curtea a avut în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., reţinută prin rechizitoriu (două fapte din data de 16.04.2018 şi respectiv din cursul lunii aprilie 2018, cu referire la contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda.
S-a arătat că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
Prima instanţă a mai reţinut că, în conformitate cu art. 155 din C. pen. (în vigoare la data comiterii faptelor), cursul prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură penală . . . . . . . . . .Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni..."
S-a arătat că, prin decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.
Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen.
Faţă de cele două soluţii adoptate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, judecătorul primei instanţe a susţinut că în perioada 10.09.2018 – 30.05.2022 (data la care s-a publicat O.U.G. nr. 71/2022) nu a putut fi întrerupt termenul de prescripţie conform art. 155 alin. (1) din C. pen. (deoarece nu au fost reglementate actele procedurale ce întrerup acest termen), aspect ce se răsfrânge şi asupra prevederilor art. 155 alin. (4) din C. pen. care prevăd faptul că "Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni".
Astfel, în concret, neexistând posibilitatea întreruperii termenului de prescripţie, în modalitatea în care art. 155 alin. (1) din C. pen. se coroborează cu dispoziţiile art. 155 alin. (4) din C. pen., Curtea a reţinut că singurul termen de prescripţie care a operat în prezentul proces penal, în ceea ce priveşte infracţiunile de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. (faptă din cursul lunii aprilie 2018, cu referire la contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (faptă din data de 16.04.2018, cu referire la contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017), este termenul de prescripţie generală prevăzut de art. 154 din C. pen., respectiv cel de 5 ani, termen care s-a împlinit încă din cursul lunii aprilie 2023.
În al doilea rând, în drept, coroborând probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că fapta inculpatului A. care, în cursul lunii aprilie 2018, l-a ajutat pe numitul B. să-l determine pe executorul judecătoresc C. să pună în executare silită, fără vinovăţie, un titlu executoriu fals şi nevalabil, reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, aparent încheiat de avocat A. şi persoana vătămată D., ajutor realizat prin întocmirea şi înmânarea unei împuterniciri olografe datată 16.04.2018, prin care îl împuternicea pe numitul B. să se ocupe de formalităţile necesare punerii în executare la E. şi C. a respectivului contract falsificat, precum şi faptul că, urmare a acestui ajutor acordat numitului B., executorul C. a efectuat, fără vinovăţie, o punere în executare silită nelegală faţă de persoana vătămată D., în baza unui titlu executoriu falsificat (contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017) în dosarul de executare silită nr. x/2018, dosar în care s-a dispus poprirea sumei de 7531,50 RON, aflată în contul bancar al persoanei vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la instigare, sub forma participaţiei improprii, la abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 47, raportat la art. 52 alin. (3) raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.
În sarcina inculpatului, a fost reţinută de către prima instanţa, ca formă de participaţie, complicitatea la instigare, conform art. 48 rap. la art. 47 din C. pen., deoarece, cu intenţie l-a ajutat pe numitul B. să-l determine pe executorul judecătoresc C. să pună în executare contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, în condiţiile în care acesta era falsificat, în prealabil. Curtea a arătat că instigarea a constat în faptul că numitul B. a formulat cerere de începere a executării silite pentru acest contract, determinând astfel executorul judecătoresc să pună poprire pe contul de salariu al persoanei vătămate, după care să execute respectivul cont.
Totodată, prima instanţă a menţionat că probele administrate nu au relevat faptul că executorul judecătoresc C. ar fi acţionat cu vinovăţie, deoarece acesta nu a avut reprezentarea că titlul executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 este fals, motiv pentru care, a fost reţinută participaţia improprie la abuz în serviciu, întrucât doar inculpatul A. a acţionat cu vinovăţie, şi anume intenţie indirectă, conform art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen.
Curtea a mai reţinut că executorul judecătoresc este asimilat funcţionarului public, în baza art. 175 alin. (2) teza I din C. pen., potrivit căruia este considerat funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice. Astfel, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreşti, aceştia sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public. De asemenea, aceştia sunt învestiţi în funcţie de către o autoritate publică, şi anume de către Ministrul Justiţiei, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 188/2000. Pentru aceste motive, instanţa de fond a considerat că executorul judecătoresc C. are calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 297 C. pen.
Totodată, s-a constatat că executorul judecătoresc C. a săvârşit fapta, fără vinovăţie, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, deoarece, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc are drept atribuţie de serviciu punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
Astfel, executorul judecătoresc C. şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000, prin încălcarea dispoziţiilor art. 625 C. proc. civ. Potrivit art. 625 alin. (1) C. proc. civ., executarea silită se face cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate. Nu se poate pune în executare decât un titlu executoriu, potrivit art. 632 alin. (1) C. proc. civ. Conform art. 632 alin. (2) C. proc. civ., constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
În această ordine de idei, s-a arătat că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 contractele de asistenţă juridică legal încheiate sunt titluri executorii. Astfel, punând în executare contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 (falsificat), executorul judecătoresc C. a încălcat dispoziţiile art. 625 alin. (1), art. 632 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, norme de legislaţie primară, în sensul deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016.
A mai fost arătat că, prin activitatea sa, executorul judecătoresc C. a produs un prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, constând în suma poprită în contul de salariu (suma de 7.531,5 RON), sumă din care au fost transferaţi 2.184,67 RON în patrimoniul inculpatului, în baza contractului de asistenţă juridică falsificat.
Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., respectiv că fapta reţinută în sarcina inculpatului există, constituie infracţiune sub aspect obiectiv şi subiectiv şi a fost săvârşită de inculpatul A., Curtea a dispus angajarea răspunderii penale a inculpatului prin aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de lege.
La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea de complicitate la instigare, sub forma participaţiei improprii, la abuz în serviciu Curtea a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Faţă de circumstanţele de fapt, prima instanţă a susţinut că este evident că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social important, cu atât mai mult cât inculpatul, în calitatea sa de avocat, profesionist al dreptului, ar fi trebuit să constituie un garant al respectării drepturilor şi nu un girant al comiterii unor acţiuni ilicite în detrimentul altor persoane.
Aplicând în concret dispoziţiile art. 74 alin. (1) C. pen., judecătorul primei instanţe a constatat că inculpatul are studii superioare, de profesie avocat, iar în prezent desfăşoară activităţi lucrative plătite, fiind agent de pază şi nu este căsătorit.
În ceea ce priveşte atitudinea procesuală, s-a afirmat că inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră cu referire la infracţiunea ce a făcut obiectul cercetării judecătoreşti, încercând să acrediteze ideea unei implicări minimale în activitatea infracţională, deşi probatoriul infirmă acest lucru, aşa cum s-a arătat mai sus, pe larg, în expunerea situaţie de fapt.
În plus, Curtea a mai reţinut că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, acestuia fiindu-i aplicat un avertisment în condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei, astfel cum s-a dispus prin sentinţa penală nr. 247/F/14.12.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II Penală, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din 24.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, urmare a săvârşirii unei infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (0) C. proc. pen.. (fapta comisă la data de 02.07.2019).
Faţă de actele dosarului, Curtea a susţinut că nu reies indicii rezonabile de natură a genera reţinerea vreuneia din circumstanţele prevăzute la art. 75 C. pen. în favoarea inculpatului (împrejurarea că inculpatul are o situaţie familială normală, necoroborate cu alte date concrete, nu constituie un temei suficient şi rezonabil pentru a justifica acest lucru).
Punând în balanţă circumstanţele favorabile inculpatului, cu modalitatea de comitere a faptei, ceea ce atestă o implicare activă în săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, instanţa de fond a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, şi anume pedeapsa închisorii de 2 ani, pedeapsă considerată proporţională cu gravitatea faptei deduse judecăţii şi suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ şi coercitiv al pedepsei.
În ceea ce priveşte pedepsele accesorii şi complementare, Curtea a avut vedere jurisprudenţa CEDO, în special cauzele Sabou şi Pârcălab contra României şi Hirst contra Marii Britanii, precum şi decizia nr. 74/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, conform cărora restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor poate fi dispusă numai dacă este necesară şi proporţională cu situaţia care a determinat-o, astfel că o aplicare, în temeiul legii, a pedepselor complementare şi, după caz, a celor accesorii, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor ce ar determina luarea acestor măsuri, încalcă principiul proporţionalităţii.
Prima instanţă a mai notat că dispoziţiile art. 297 din C. pen. prevăd aplicarea în mod obligatoriu a pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, motiv pentru care, în baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen. pe o durată de 2 ani, termen proporţional în raport de activitatea infracţională a acestuia. Având în vedere faptul că inculpatul, în calitate de avocat, ar fi trebuit să respecte legea, acesta a deturnat noţiunile juridice de la finalitatea lor, ajutând o altă persoană să şicaneze persoana vătămată, prin declanşarea executării silite, în mod nelegal, faţă de aceasta. Pentru aceste motive, instanţa de fond a considerat că inculpatul este nedemn de a exercita profesia de avocat.
În conformitate cu art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen. au fost aplicate, în mod corelativ, şi pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) din C. pen., având în vedere faptul că pedepsele accesorii urmăresc pedepsele complementare.
Curtea de Apel Bucureşti a mai constatat că urmare a săvârşirii la data de 02.07.2019 a unei infracţiuni de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., prin sentinţa penală nr. 247/F din 14.12.2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia II Penală, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din 24.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, s-a dispus faţă de inculpatul A. renunţarea la aplicarea pedepsei, şi aplicarea unui avertisment în condiţiile art. 81 din C. pen.
Faţă de data comiterii infracţiunii deduse judecăţii (aprilie 2018) şi de data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 247/F din 14.12.2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia II Penală (24.02.2021), s-a constatat că devin incidente dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni, respectiv art. 38 alin. (1) din C. pen. În acest sens, s-a reţinut că, potrivit art. 82 alin. (3) din C. pen. dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana faţă de care s-a luat această măsură săvârşise anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracţiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsă chiar după expirarea acestui termen, renunţarea la aplicarea pedepsei se anulează şi se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea care a atras iniţial renunţarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
Faţă de dispoziţiile legale ultim evocate, s-a constat că în situaţia concretă a inculpatului sunt incidente dispoziţiile privind anularea renunţării la aplicarea pedepsei.
În aceste condiţii, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5811 C. proc. pen.., potrivit cărora "anularea renunţării la aplicarea pedepsei se dispune, din oficiu sau la sesizarea procurorului, de instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce atrage anularea. (2) Dacă constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 82 alin. (3) din C. pen., instanţa, anulând renunţarea la aplicarea pedepsei, dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea cu privire la care se renunţase la aplicarea pedepsei, stabileşte pedeapsa pentru aceasta, aplicând apoi, după caz, dispoziţiile cu privire la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară (3) La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea cu privire la care se anulează renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa va avea în vedere exclusiv criteriile de individualizare şi circumstanţele din cauza în care s-a pronunţat iniţial soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei. Dispoziţiile art. 396 alin. (10) se aplică în mod corespunzător").
Apreciind totuşi că scopul pedepsei, inclusiv reeducarea inculpatului se pot realiza chiar fără executarea pedepsei (având în vederea circumstanţele personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, conduita avută de aceasta anterior faptei, faptul că acesta este integrat în societate), prima instanţă a dispus, în baza art. 91 C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 92 din C. pen., acesta urmând să curgă de la data rămânerii definitive sentinţei.
Sub aspectul laturii civile, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv există o faptă ilicită săvârşită de către inculpat (respectiv complicitatea acestuia la instigarea punerii în executare silită, de către executorul judecătoresc - acesta acţionând fără vinovăţie, a unui contract de asistenţă juridică despre care ştia că este falsificat), exisă un prejudiciu determinabil şi nereparat produs părţii civile, există o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu (rezultând din probele administrate), precum şi vinovăţia inculpatului ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia (sub forma intenţiei, aşa cum s-a arăta mai sus).
De asemenea, în ceea ce priveşte daunele materiale, s-a reţinut că, potrivit art. 97 C. proc. pen.., instanţa este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte latura ei civilă, pe bază de probe.
Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabileşte de către instanţă pe bază de apreciere, existenţa daunelor materiale şi a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Prima instanţă a ţinut cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
Sub acest aspect, s-a notat că persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata următoarelor sume: 11.101,50 RON, cu titlu de daune materiale, din care 7.531,50 RON - prejudiciu efectiv suferit şi nerecuperat (sume executate prin poprire pe salariu), lipsa de folosul sumelor care reprezintă salariu şi 3.570 RON reprezentând sume cheltuite pentru a se apăra; 10.000 euro, cu titlu de daune morale, şi 5.210,99 RON (4.378,98 RON + TVA), cu titlu de cheltuieli de judecată în prezenta cauză – filele nr. x – 31.
În ceea ce priveşte sumele de bani solicitate de către partea civilă cu titlu de daune materiale, prima instanţă a respins această cerere ca neîntemeiată.
În acest sens, a fost avută în vedere sentinţa civilă nr. 217/13.02.2029 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia civilă nr. 787/11.09.2019 a Tribunalului Giurgiu, din care rezultă că, urmare a deschiderii dosarului de executare silită nr. x/2018 de către E. şi C., prin încheierea din 31.05.2018 s-a dispus înfiinţarea popririi în mâinile terţului poprit pe contul debitorului D. pentru suma de 7.531,5 RON, ce reprezenta debit şi cheltuieli de executare, însă executarea propriu zisă s-a efectuat doar pentru suma de 2.184,67 RON, ultimă sumă la care însă a fost obligat inculpatul urmare a admiterii cererii de întoarcere a executării silite.
În atare condiţii, cum banii care au fost popriţi şi au fost ridicaţi din contul de salariu al părţii civile (suma de 2.184,67 RON – ce reprezintă prejudiciu efectiv) au făcut obiectul contestaţiei la executare, instanţa civilă dispunând anularea executării şi întoarcerea executării silite, potrivit hotărârii ataşate la dosarul de fond, partea civilă îşi va recupera suma poprite pe calea întoarcerii la executare silită, hotărârea civilă beneficiind de autoritate de lucru judecat.
În ceea ce priveşte lipsa folosului sumelor ce constituie salariu, solicitate de către partea civilă, judecătorul primei instanţe a considerat că acest eventual prejudiciu ar putea fi solicitat potrivit O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală, începând cu data perceperii lor prin executarea silită şi până la data restituirii efective a sumelor executate, însă pe cale separată raportat la titlul executoriu deja existent (sentinţa civilă nr. 217/13.02.2029 a Judecătoriei Bolintin Vale) şi nu în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte sumele de bani plătite de către persoana vătămate pentru a se apăra în litigiul civil, respectiv în legătură cu dosarul civil nr. x/2018, Curtea a susţinut că acestea nu pot fi acordate în prezenta cauză, deoarece instanţa civilă l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare, aşa cum se poate observa în dispozitivul hotărârii ataşate la dosar. Din moment ce partea civilă are deja un titlu executoriu pentru cheltuielile judiciare, acestea nu mai pot fi acordate în prezentul dosar.
Cu referire la această ultimă chestiune, Curtea a avut în vedere că facturile nr. x din 09.01.2019 şi nr. x/30.12.2020 în cuantum total de 2.380 RON, reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/2018, încheiat în legătură cu dosarul civil nr. x/2018 Or, serviciile care au generat cheltuielile judiciare efectuate de partea civilă în prezenta cauză s-au derulat în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/2018, aşa cum reiese din menţiunile cuprinse în împuternicirea avocaţială seria x/2018, depusă în cursul urmăririi penale şi din împuternicirea avocaţială seria x/2023, depusă în cursul judecăţii, aspecte confirmate de plăţile efectuate conform facturilor şi chitanţelor din datele de 08.09.2023 şi 30.12.2020 . Aşadar, cuantumul total a cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă în prezenta cauză, în cursul urmării penale şi al judecăţii se ridică la suma de 6.400,99 RON (5210,99 RON + 1.190 RON).
În acest cadru, s-a observat că persoana vătămată a solicitat în cadrul daunelor materiale şi suma de 3570 RON, reprezentând sume cheltuite pentru a se apăra, ataşând în dovedire cele trei facturi fiscale, fiecare emisă pentru suma de 1.190 RON . Sub acest aspect, s-a constatat că doar una dintre facturi, respectiv cea cu seria xhir 2369/30.12.2020 dovedeşte efectuarea unor cheltuieli care se circumscriu, în realitate cheltuielilor de judecată efectuate de parte conform art. 276 din C. proc. pen.., pe când celelalte două facturi (nr. x din 09.01.2019 şi nr. x/30.12.2020 - filele nr. x, 36) reprezintă cheltuieli care exced prezentei proceduri.
În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa de fond a constatat că urmare a acţiunii ilicite a inculpatului, constând în complicitatea la instigarea executorului judecătoresc de a declanşa, fără vinovăţie, în mod nelegal executare silită a părţii civile pentru suma de 2.184,67 RON, aceasta a suferit în mod cert un disconfort psihologic, întrucât, prin punerea în executare a acestui contract falsificat de asistenţă juridică, a fost lipsită o perioadă de timp parte din sursa de venit, salariul. Totodată, nu a fost ignorat nici disconfortul moral cauzat de procesul civil demarat de către partea civilă, pentru a obţine anularea formelor de executare silită efectuate împotriva sa, în baza contractului falsificat.
Prin urmare, s-a considerat că suferinţa părţii civile se concretizează într-un prejudiciu nepatrimonial care trebuie acoperit de către inculpat. Referitor la cuantumul daunelor morale solicitate, s-a susţinut că acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanţei. În speţa de faţă, Curtea a menţionat că nu există elemente de natură a contrazice această prezumţie.
Sub acest aspect, s-a notat opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la modul şi aprecierea daunelor morale, potrivit căreia "la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi, nu îmbogăţirea fără just temei".
De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa supremă într-o serie de decizii de speţă. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.
Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.
În lumina acestor consideraţii, prima instanţă a apreciat că suma de 1.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, este proporţională cu prejudiciul moral cauzat părţii civile prin acţiunile inculpatului, sumă care apare ca fiind rezonabil justificată şi cuantificată, mai ales raportat la participaţia şi contribuţia inculpatului la comiterea faptei, dar şi raportat la prejudiciul efectiv suferit în urma punerii în executare silită (concret, suma de 2.184,67 RON – restituită în urma admiterii cererii de întoarcere a executării).
D. Împotriva acestei sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală a formulat apel inculpatul A., la data de 23.02.2024.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală la data de 26.02.2024 sub numărul x/2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 3, cu prim termen de judecată la data de 10.04.2024.
Judecarea cauzei în apel s-a desfăşurat pe parcursul a mai multor termene de judecată, după cum urmează:
- la termenul din 10.04.2024 cauza a fost amânată pentru a da posibilitate apelantului inculpat A. să îşi angajeze un apărător;
- la termenul din 22.05.2024 cauza a fost amânată pentru ca apărătorul desemnat din oficiu să pregătească apărarea;
- la termenul din 19.06.2024 s-a amânat judecarea cauzei în vederea ataşării dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în care a fost judecat inculpat B.;
- prin încheierea din 11.09.2024 a fost încuviinţată cererea de probe formulată de apelantul inculpat privind reaudierea martorilor B. şi C., precum şi proba cu înscrisuri în circumstanţiere;
- la termenul din 25.09.2024 a fost audiat martorul C., lipsind martorul B.;
- la termenul din 09.10.2024 au fost audiaţi martorul B. şi apelantul inculpat A., fiind acordat termen pentru ca apărătorul ales al inculpatului să pregătească concluziile pe fondul apelului;
- la termenul din 23.10.2024 au avut loc dezbaterile asupra apelului formulat în cauză.
Prin motivele de apel susţinute cu prilejul dezbaterilor pe fondul apelului şi cele depuse în scrise, apelantul inculpat A. a susţinut, în esenţă:
- în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei la instanţa de fond spre rejudecare, pentru motivul că instanţa de fond a pronunţat soluţiile de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale cu privire la infracţiunile de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., fără să analizeze şi să administreze probe din care să rezulte existenţa infracţiunilor şi întrunirea elementelor constitutive obiective şi subiective ale infracţiunilor.
Astfel, referitor la complicitatea la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul a învederat că a recunoscut punerea la dispoziţia martorului B. a contractului tipizat de asistenţă juridică, însă, fără a avea cunoştinţă în ce scop va fi folosit de martor, respectiv pentru executarea silită a părţii civile, sens în care a indicat declaraţia martorului B. dată în faţa instanţei de apel.
Cât priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a arătat că nu există, dat fiind că înscrisul olograf din data de 16.04.2018 nu avea aptitudinea de a declanşa procedura de executare silită, respectiv nu putea produce efecte juridice, aşa cum au declarat martorii C. şi B..
- în subsidiar, admiterea apelului şi achitarea inculpatului pentru complicitate la instigare sub forma participaţiei improprii la infracţiunea de abuz în serviciu.
Sub acest aspect, a invocat declaraţia martorului C. - executor judecătoresc în legătură cu faptul că executarea silită poate fi demarată la cererea creditorului ori a reprezentantului său legal sau convenţional, or, la momentul la care martorul B. s-a prezentat la executorul judecătoresc şi a depus cererea de executare silită, a întocmit o împuternicire avocaţială fără a avea în posesia sa înscrisul olograf din data de 16.04.2018 ori nu l-a depus, cunoscând că demararea executării silite nu poate fi efectuată în baza acestuia. A făcut trimitere la dispoziţiile prevăzute de art. 85 alin. (1), (3), art. 151 alin. (2) şi art. 664 din C. proc. civ.
A arătat că lipseşte conduita sa de înlesnire sau de ajutor dată instigatorului la infracţiunea de abuz în serviciu. Ca atare, a susţinut că fapta nu există întrucât înscrisul olograf nu producea efecte juridice, nu avea aptitudinea de a declanşa executarea silită, motiv pentru care a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
A mai învederat declaraţiile din apel care relevă faptul că înscrisul olograf a fost depus ulterior luării la cunoştinţă despre contestaţia la executare, fiind emis în perioada iunie – 10 august 2018, aşa încât nu a existat un ajutor dat instigatorului, având în vedere că întreaga activitate a executorului judecătoresc a fost desfăşurată la data de 26.04.2018, când a primit cererea de executare, a admis-o şi a învestit instanţa de judecată.
- pe latură civilă, în eventualitatea respingerii apelului pe latură penală, diminuarea sumei de 1000 euro reprezentând despăgubiri morale, la care a fost obligat către partea civilă sau înlăturarea acestei obligaţii, având în vedere că în dosarul în care martorul B. a avut calitatea de inculpat, instanţa a stabilit răspunderea civilă delictuală în sarcina acestuia, iar inculpatul A. nu a urmărit şi nu a avut intenţia de a produce consecinţe negative în sarcina părţii civile.
De asemenea, a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat către partea civilă.
La data de 23.10.2024, când au avut loc dezbaterile în cauză, apelantul inculpat a depus la dosar şi concluzii scrise, prin care, în esenţă, a reiterat aceleaşi solicitări din cuprinsul motivelor de apel.
Astfel, a solicitat, în principal, trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare, întrucât ar fi dispus încetarea procesului penal pentru două dintre infracţiunile deduse judecăţii (complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, fără să administreze şi să analizeze un probatoriu prin care să constate existenţa sau inexistenţa celor două infracţiuni, cu posibilitatea de a dispune o soluţie de achitare pentru acestea.
În subsidiar, a fost reiterată solicitarea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la instigare la abuz în serviciu în forma participaţiei improprii, cu argumentul principal că ajutorul pe care l-ar fi acordat nu era de natură să determine declanşarea unei executări silite.
În acest sens, apelantul inculpat a invocat declaraţia martorului C. (executorul judecătoresc) dată în faţa instanţei de apel, care a susţinut că pentru a înregistra o cerere de executare silită era necesară o împuternicire avocaţială tipizată, împuternicirea olografă fiind "prea puţin" pentru a începe executarea silită şi nu ar fi înregistrat un dosar de executare doar în baza unei împuterniciri olografe.
Apelantul inculpat a mai susţinut că nu a cunoscut intenţia reală a numitului B. şi că există posibilitatea reală ca executorul judecătoresc să nu cunoască faptul că titlu executoriu era fals, însă cu privire la aspectele formale ar fi fost la fel de vinovat ca terţul B. dară ar fi început executarea silită în temeiul unui înscris olograf, care nu putea fi primit potrivi legii.
Sub un alt aspect, s-a arătat că din declaraţiile date în faţa instanţei de apel de cei doi martori B. şi C., se poate constata că înscrisul olograf din 16.04.2018 nu a fost folosit la declanşarea executării silite, deoarece acest înscris "era prea puţin", executorul judecătoresc nu ar fi înregistrat dosar de executare doar în baza unei împuterniciri olografe şi nu putea sesiza instanţa decât dacă exista împuternicire avocaţială tipizată.
Prin urmare, apelantul a considerat că situaţia de fapt invocată în rechizitoriu, reţinută şi în cuprinsul sentinţei apelate nu este una reală.
Dincolo de această împrejurare, apelantul inculpat a susţinut că în cauză nu s-a făcut dovada că înscrisul olograf din 16.04.2018 ar fi avut aptitudinea să declanşeze executarea silită şi nu a fost folosit pentru începerea executării silite, aşa încât nu a existat niciun ajutor din partea sa oferit numitul B., ca acesta din urmă să-l determine pe executorul judecătoresc să pună în executare silită, fără vinovăţiei, un titlu executoriu fals şi nevalabil.
Apoi, a învederat că executorul judecătoresc cunoştea faptul că numitul B. era avocat, ce doi fiind vecini, aşa încât trebuia să îi solicite o împuternicire avocaţială dacă acţiona ca avocat sau o procură autentică emisă de un notar, dacă acţiona ca un simplu mandatar, iar nu o procură olografă. Mai mult, trebuia să nască suspiciuni faptul că cererea de executare silită şi contractul de asistenţă juridică aveau o altă semnătură decât împuternicirea olografă din 16.04.2018, aspect ce întăreşte obligaţia ca mandatarul ce nu este avocat, să depună în susţinerea reprezentării un înscris autentic.
A mai fost arătat că împuternicirea dată unui avocat se dovedeşte prin înscrisul emis potrivit Legii de organizare şi exercitare a profesiei nr. 51/1995, potrivit art. 85 alin. (3) C. proc. civ.
În speţă, potrivit art. 151 alin. (2) C. proc. civ., era necesară împuternicirea avocaţială prevăzută de Legea nr. 51/1995, iar în cazul mandatarului care nu este avocat, împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată acestuia se dovedeşte cu înscrisul autentic, potrivit art. 85 alin. (1) C. proc. civ. În aceste condiţii, cererea de executare silită trebuia respinsă de executorul judecătoresc, deoarece nu a fost depusă personal de creditor şi lipsea dovada legală a reprezentării acestuia de către o altă persoană.
La data de 18.11.2024, după rămânerea cauzei în pronunţare, apelantul inculpat A. a depus concluzii scrise.
Cu privire la infracţiunea de complicitate la instigare la abuz în serviciu în forma participaţiei improprii, a susţinut că fapta nu există.
Inculpatul a afirmat că pentru a fi pus în executare silită un titlu executoriu sunt necesare, în mod obligatoriu, următoarele acte:
- cererea de executare silită, formulată, semnată, depusă de creditor sau de un împuternicit;
- împuternicirea avocaţială sau împuternicirea autentică emisă de notar, dacă cererea de executare silită este formulată, semnată, depusă de un împuternicit avocat sau o persoană care nu este avocat;
- titlul executoriu;
- taxa de timbru.
Procedura de executare silită este efectuată şi condusă de un executor judecătoresc (nu de către un avocat sau terţ), iar acesta nu poate începe executarea silită fără unul dintre cele patru acte menţionate anterior.
În cauză, martorul C. a declarat în data de 09.10.2024 că nu ar fi înregistrat un dosar de executare dosar în baza unei împuterniciri olografe.
Cum acest martor a declarat că, în lipsa unei împuterniciri avocaţiale tipizate, nici măcar nu înregistra cererea de executare silită formulată de altă persoană decât creditorul, inculpatul a considerat că a înregistrat cererea de executare silită în baza împuternicirii avocaţiale tipizate nr. x/2018 din 20.04.2018, falsificată de martorul B., iar nu în baza împuternicirii olografe din 16.04.2018, cum au reţinut parchetul şi prima instanţă. Mai mult, inculpatul a susţinut că a luat cunoştinţă despre executarea silită după ce partea civilă a făcut contestaţie la executare (13.06.2018) şi executarea a fost suspendată provizoriu (15.06.2018), aşa încât emiterea unei împuterniciri olografe antedatate, între data suspendării executării silite (15.06.2018) şi data încetării executării silite (survenite în luna septembrie 2019), nu ar mai fi avut nicio utilitate în faza de executare silită, dincolo de faptul că înscrisul olograf nu poate produce consecinţe juridice.
Referitor la fapta de complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care prima instanţă a dispus încetarea procesului penal, apelantul inculpat a susţinut că martorul B. a completat în fals contractul de asistenţă juridică nr. x din 02.10.2017, cu scriere olografă, acesta fiind cel care a semnat atât la rubrica client, cât şi la rubrica avocat şi a aplicat ştampila sa. De altfel, acest martor şi-a asumat în declaraţia din 09.10.2024 toată răspunderea comiterii acestei fapte.
Cât priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul a susţinut că a scris şi semnat împuternicirea sub influenţa martorului B., după ce a aflat despre contestaţia la executare a părţii civile, invocând atât neglijenţa la întocmirea acesteia, cât şi faptul că acest înscris nu are nicio valoare juridică.
Deşi prima instanţă a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi în cazul acestei infracţiuni, apelantul inculpat a precizat că acesteia îi lipseşte forma de vinovăţie prevăzută de lege. Or, Curtea nu a administrat probe cu privire la această infracţiune, nu a constatat dacă sunt întrunite elementele constitutive, de tipicitate obiectivă sau subiectivă.
Apelantul inculpat a menţionat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra temeiniciei acuzaţiilor, motiv pentru care a considerat că soluţia de încetare a procesului penal pentru cele două infracţiuni este nelegală, solicitând astfel admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând apelul declarat de inculpatul A., în conformitate cu prevederile art. 417 şi art. 418 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a dispus soluţiile de încetare a procesului penal, ca efect al împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale, pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., săvârşite de inculpatul A., numai după administrarea probelor şi examinarea elementelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă, contrar susţinerii apelantului inculpat care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.
Totodată, instanţa de fond a administrat probe în privinţa complicităţii la instigare la infracţiunea de abuz în serviciu, sub forma participaţiei improprii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., a constatat întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi a considerat, în mod întemeiat, că se impune condamnarea inculpatului A., astfel că este neîntemeiat motivul de apel prin care a solicitat achitarea.
Conform art. 18 C. proc. pen.., în caz de amnistie, prescripţie, retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de imputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. Per a contrario, în situaţiile prevăzute de textul legal, inculpatul poate susţine că nu solicită continuarea procesului penal.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului sau inculpatului persoană juridică.
Deopotrivă, se reţine că, potrivit art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., chiar dacă nu există constituire de parte civilă, instanţa se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Având în vedere că apelantul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea a două dintre infracţiuni în calitate de complice, se mai notează că, în conformitate cu prevederile art. 48 alin. (1) C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Potrivit art. 16 alin. (3) C. pen., fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârsirea acelei fapte,
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
În cauză, în faţa primei instanţe, la termenul de judecată din 09.10.2023, inculpatul A. a învederat că nu doreşte continuarea procesului penal pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017) şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (împuternicirea olografă datată 16.04.2018).
Prin sentinţa apelată, instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. în legătură cu cele două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi a dispus desfiinţarea totală a înscrisului olograf denumit împuternicire datată 16.04.2018, obiect al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (n.n. contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, obiect al complicităţii la fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost deja desfiiinţat prin sentinţa penală nr. 153/F din 23.08.2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 69/A din 05.03.2024 a ICCJ – secţia Penală, cauză din care a fost inculpat B. şi din care s-a disjuns prezenta).
Contrar celor arătate de apelantul inculpat în susţinerea motivului de apel vizând trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă, se constată că soluţiile de încetare a procesului penal pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. (termenele generale de prescripţie a răspunderii penale fiind corect calculate prin sentinţa apelată), au fost dispuse de prima instanţă numai după efectuarea unei cercetări judecătoreşti în care au fost administrate probe inclusiv cu privire la aceste infracţiuni de fals, respectiv după ce a fost analizat şi interpretat întregul material probator administrat la urmărire penală şi în primă instanţă.
De altfel, instanţa fondului a arătat expres că, modul în care a fost săvârşită complicitatea la instigare sub forma participaţiei improprii la infracţiunea de abuz în serviciu, presupunea în mod obligatoriu analizarea chestiunilor ce ţin de falsificarea şi caracterul fals al contractului de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 şi al împuternicirii din data de 16.04.2018 (aspectele analizate fiind de esenţa stabilirii existenţei sau nu a infracţiunii de complicitate la instigare la infracţiunea de abuz în serviciu).
Cu prioritate, la nivel teoretic, instanţa de control judiciar notează că înscrisurile sub semnătură privată produc efecte pentru subiecţii respectivului raport juridic şi pot aduce atingere încrederii publice dacă sunt falsificate cu scopul de a obţine probe scrise contrare realităţii.
Elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă, conform art. 322 alin. (1) C. pen., în acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale şi al infracţiunii de fals intelectual, şi anume falsificarea înscrisului prin: contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări. Contrafacerea scrierii include şi confecţionarea unui înscris sub semnătură privată care conţine menţiuni necorespunzătoare adevărului. Aşadar, falsul în înscrisuri sub semnătură privată se poate realiza atât prin fals material, cât şi prin fals intelectual.
Pentru întregirea elementului material, alături de cerinţa esenţială ca înscrisul falsificat să fie folosit de autorul falsului sau să fie încredinţat de acesta altei persoane, înscrisul trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- înscrisul presupune existenţa unui suport material susceptibil a încorpora orice dată, fapt sau descriere ce dă înscrisului caracter permanent;
- înscrisul trebuie să reflecte voinţa unei persoane sau să permită identificarea persoanei căreia îi aparţine manifestarea de voinţă;
- documentul trebuie să aibă relevanţă juridică, adică în raport de conţinutul său să poată genera consecinţe juridice.
În privinţa acestei din urmă caracteristici, nu este necesar ca înscrisul să fie întocmit cu intenţia de a servi ca probă, acesta poate căpăta relevanţă juridică şi ulterior/nu este relevant dacă de la început înscrisul a avut o asemenea destinaţie sau doar ulterior a căpătat o asemenea caracteristică; nu este suficient ca înscrisul să fie destinat intrării în circuitul juridic, trebuie să fie apt să producă efecte juridice, chiar dacă în final nu le produce. Aşadar, valoarea probatorie a înscrisului nu trebuie echivalată cu faptul că acesta trebuie să servească drept probă în cadrul unui proces.
Esenţială pentru înscris nu este forţa lui probantă stricto sensu, ci aptitudinea acestuia de a produce o reprezentare greşită a realităţii generatoare de consecinţe juridice. Sensul noţiunii de valoare probatorie este foarte larg. În această privinţă, în doctrină s-a arătat că şi în cazul înscrisurilor lovite de nulitate, fie că este relativă sau absolută, nu este exclusă posibilitatea reţinerii unei infracţiuni de fals dacă înscrisul poate crea convingeri contrare realităţii.
Prin intermediul infracţiunilor de fals se protejează încrederea publică în conţinutul înscrisurilor şi, ca atare, aspectul valorii probatorie vizează faptul că înscrisul respectiv trebuie să fie de natură a crea încrederea terţilor în manifestarea de voinţă pe care o conţine.
Urmarea imediată este o stare de pericol constând în afectarea încrederii pe care publicul o acordă valorii probante a înscrisului sub semnătură privată.
Vinovăţia trebuie să existe sub forma intenţiei directe sau indirecte.
Mobilul sau scopul nu prezintă relevanţă în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, care este o infracţiune de pericol. Pentru îndeplinirea condiţiilor de tipicitate trebuie dovedit că înscrisul este falsificat şi folosit în vederea producerii de consecinţe juridice. Mobilul sau scopul mediat vizat de autor (de ex. dobândirea calităţii de moştenitor) nu sunt relevante pentru încadrarea juridică a faptei, ci pentru individualizarea judiciară a pedepsei.
În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că situaţia de fapt stabilită de prima instanţă corespunde materialului probator administrat în cauză, starea de fapt nefiind modificată de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti în apel.
Prin sentinţa apelată, în mod corect, s-au constatat întrunite elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale complicităţii la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. (contract de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. (împuternicire datată 16.04.2018).
Astfel, instanţa de control judiciar reţine, din coroborarea probelor administrate în cursul procesului că, inculpatul A. – avocat (din 01.03.2001 - fila x dup) a scris şi semnat împuternicirea olografă ("Înputernicire’’) datată 16.04.2018, prin care a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că ar fi valabil contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, care avea ca părţi pe inculpat, în calitate de avocat şi numita D., în calitate de client, mandat prin care l-a împuternicit pe numitul B. să se ocupe de formalităţile punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică menţionat, împuternicire folosită de martor la E. şi C.; fapta inculpatului constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Totodată, se reţine că apelantul inculpat A. - avocat, prin remiterea unui tipizat de contract de asistenţă juridică în alb şi prin întocmirea cu date false a împuternicirii olografe ("Înputernicire’’) din 16.04.2018, înmânată numitului B. – avocat suspendat din profesie pentru neplata taxelor (de la data de 01.10.2009 – fila x dup), l-a ajutat, cu intenţie, pe acesta din urmă să falsifice contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 (prin prezentarea faptului nereal că inculpatul A., în calitate de avocat ar fi prestat pentru persoana vătămată D. servicii avocaţiale, semnând în locul inculpatului - fila x d.u.p.) şi să folosească contractul la E. şi C., unde s-a format dosarul de executare silită nr. x/2018, la data de 26.04.2018; fapta inculpatului constituie complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Probele administrate dovedesc sprijinul acordat, cu intenţie, de inculpatul A. numitului B. (audiat în cauza pendinte în calitate de martor) care a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017) prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, contrafacerea semnăturii şi folosirea contractului la E. şi C. în procedura executării silite (faţă de inculpatul B. s-a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale, prin sentinţa penală nr. 153/F din 23.08.2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 69/A din 05.03.2024 a ÎCCJ – secţia Penală).
Elementul material al acestei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată este probat ştiinţific prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 541.194 din 11.03.2021 realizat de Institutul Naţional de Criminalistică, prin s-a concluzionat că menţiunile olografe ce completează rubricile contractului de asistenţă juridică nr. x din 02.10.2017 au fost executate de B. . În acelaşi sens, prin Raportul de expertiză nr. x din 08.07.2021 precum şi prin Raportul de constatare criminalistică nr. 382.856 din 05.09.2019, întocmite de Institutul Naţional de Criminalistică, s-a concluzionat că semnătura aferentă rubricii Client/Reprezentant de pe contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 nu a fost realizată de D. .
În concordanţă cu concluziile rapoartelor criminalistice de mai sus, partea civilă D. a reliefat caracterul fals al contractului de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 şi, implicit, greşita executare silită îndreptată împotriva sa, în care inculpatul figura drept creditor, evidenţiind că nu a beneficiat de asistenţă juridică din partea inculpatului: nu-l cunosc pe inculpatul A.. Nu am încheiat niciodată contractul de asistenţă juridică care a făcut obiectul executării silite demarate de Biroul Executorului Judecătoresc C., respectiv contractul de asistenţă juridică din 02.07.2017, pentru suma de 7531,50 RON . În acelaşi sens, la urmărire penală, partea civilă a indicat că, în mod fals, a apărut avocatul A., în calitate de creditor, în dosarul de executare nr. 257/2018, persoană pe care nu o cunoaşte .
Martorul B. a confirmat, în faţa instanţei de apel, că inculpatul i-a remis tipizatul contractului de asistenţă juridică de referinţă, iar din circumstanţele prezentate de martor privind derularea evenimentelor, rezultă faptul că inculpatul a acţionat ca şi complice la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată: am avut calitatea de inculpat în cauza penală din care a fost disjuns prezentul dosar (...) în legătură cu contractul de asistenţă juridică nr. x din 02 octombrie 2017, vreau să menţionez că este completat de mine în totalitate, cu scriere olografă, eu fiind cel care am semnat atât la rubrica client, cât şi la rubrica avocat şi am aplicat şi ştampila (...)
La momentul la care am primit contractul de asistenţă juridică necompletat de la inculpatul A. acesta nu ştia că nu pot profesa ca avocat. M-a întrebat de ce nu folosesc un contract de asistenţă juridică de la mine şi i-am spus că am datorii la Baroul Bucureşti, am taxele neplătite şi că nu pot primi tipizate sau împuterniciri avocaţiale până nu achit aceste taxe.
Inculpatul A. nu m-a întrebat cum urma să prestez serviciile din contractul de asistenţă juridică, deşi cunoştea că nu am taxele plătite la barou.
După completarea contractului de asistenţă juridică mai sus arătat, l-am pus în executare, dorind să mă răzbun pe D., cu care avusesem o relaţie (...)
Cererea de punere în executare datată 26.04.2018, în numele inculpatului A. este scrisă de mine şi semnată tot de mine.
În mod similar, în primă instanţă, martorul B. a relatat: era vorba de un contract de asistenţă juridică presupus încheiat intre inculpatul A. şi partea civilă D. pentru servicii care nu au fost prestate (...) s-a demarat procedura executării în aceste condiţii, (...) menţionez că acel contract de asistenţă juridică eu, personal, l-am semnat şi am falsificat semnătura inculpatului .
Din afirmaţiile martorului B. rezultă cu evidenţă că inculpatul cunoştea că martorul se afla în imposibilitate legală de a desfăşura profesia de avocat, din moment ce nemijlocit a aflat de la acesta că nu avea plătite taxele aferente exercitării profesiei. În acest context, prin remiterea contractului de asistenţă juridică în alb şi, ulterior, prin redactarea împuternicirii datate 16.04.2018 prin care atesta valabilitatea contractului nr. x/02.10.2017 şi înmânarea acesteia spre folosire, inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale şi a urmărit producerea lui.
Cu prilejul cercetării judecătoreşti în apel, inculpatul A. a afirmat: pe martorul B. îl ştiu din anul 2001, acesta fiind avocat definitiv, iar eu abia intrasem în avocatură, eram stagiar (...) Într-un week-end, fiind prieteni apropiaţi şi pentru că ne vizitam, a venit la mine mi-a spus că are o clientă şi nu are formular de contract de asistenţă juridică în acel sfârşit de săptămână, nu are de unde să cumpere şi nu vrea să piardă clienta. I-am dat un formular de contract de asistenţă juridică în alb cu număr şi serie. Fiindu-mi prezentat contractul de asistenţă juridică nr. x din 02.10.2017, revin şi arăt că numărul din acesta şi data sunt scrise de martorul B..
Pentru ca martorul B. să se poată folosi de formularul de contract am întocmit împuternicirea olografă, am mers pe încredere, dar nu mai ştiu dacă am dat-o. Eu am şi semnat împuternicirea.
La întrebarea instanţei de ce am consemnat în împuternicire să fie efectuate demersurile necesare pentru executarea silită a contractului arăt că am mers după dictarea martorului B. (...)
Contractul de asistenţă juridică la care m-am referit mai sus din 02.10.2017 nu este completat de mine şi nici semnat de mine .
Această declaraţie prin care inculpatul a încercat să acrediteze versiunea că nu a participat, în niciun mod, la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, având ca obiect contractul de asistenţă juridică, este contrazisă de conţinutul celorlalte mijloace de probă, inclusiv de menţiunea sa expresă: pentru ca martorul B. să se poată folosi de formularul de contract am întocmit împuternicirea olografă (n.n. datată 16.04.2018).
De altfel, în faţa primei instanţe, inculpatul A., trimis în judecată în calitate de complice, a făcut afirmaţii din care rezultă o înţelegere cu autorul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată: contractul de asistenţă juridică nr. x din 02.10.2017 nu a fost încheiat de mine cu persoana vătămată D. şi nici semnătura de pe acesta nu-mi aparţine. Tipizatul cu seria respectivă pe care s-a întocmit acest contract îmi aparţine (...) B. mi-a spus că avea nişte potenţiale cliente, cunoştinţe, dar că nu are contract tipizat, astfel că, i-am dat un exemplar din contractier, cel în cauză, în ambele exemplare (duplicat şi copie). Urma ca acest contract în alb să fie doar completat de către B., cu datele mele şi ale clientelor, urmând ca după aceea să se prezinte la mine cu clientele sale pentru a semna ambele părţi – eu, respectiv, clientele.
În continuare, B. nu a mai respectat această cerinţă cu privire la contractul pe care i-l remisesem în alb, nu a venit cu clienţii la mine pentru a semna contracul de asistenţă juridică şi nici nu l-am mai întrebat pe acesta ce s-a întâmplat (...).
Precizez că nu ştiam cine este D., ca semnatară a acelui contract (...) nu am prestat vreodată servicii avocaţiale pentru aceasta .
Organele de urmărire penală au identificat exemplarul original al contractului de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 (presupus încheiat între cabinetul individual de avocatură A. şi numita D.) în dosarul de executare nr. 257/2018 al E. şi C., iar exemplarul autocopiativ al contractului a fost găsit la domiciliul lui B., la percheziţia domiciliară efectuată în data de 04.12.2020 .
Cu prilejul audierii la urmărire penală, inculpatul A. a susţinut că menţiunile din cuprinsul contractului nr. x/02.10.2017 nu au fost scrise de el .
Înalta Curte consideră că apelantul inculpat A. a declarat nuanţat, în cursul cercetării judecătoreşti în apel, încercând să impună o stare de fapt diferită de cea prezentată în prima instanţă, şi anume, că i-a dat martorului B. un contract de asistenţă juridică ce urma să fie încheiat de martor în calitate de avocat, versiune a apărării ce contravine probelor concordante în conformitate cu care inculpatul ştia că martorul era suspendat din profesie pentru neplata taxelor (i-am spus că am datorii la Baroul Bucureşti, am taxele neplătite şi că nu pot primi tipizate sau împuterniciri avocaţiale până nu achit aceste taxe – declaraţie făcută de martorul B., în apel), iar tipizatul contractului de asistenţă juridică aparţinea inculpatului în virtutea exercitării profesiei sale de avocat, aşa cum acesta a declarat explicit în faţa primei instanţe de judecată şi în apel.
Martorul C. – executor judecătoresc a demarat executarea silită împotriva părţii civile D., în baza titlului executoriu constând în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, falsificat, prezentat de martorul F.: am înregistrat cererea formulată de creditorul A., prin avocat B., a fost trimisă la instanţă spre încuviinţarea executării, iar după obţinerea încuviinţării, din câte îmi amintesc, au fost demarate operaţiunile execuţionale aferente (...) Am primit sesizări de la avocatul debitoarei că executarea nu este legală. După demararea procedurii execuţionale nu am discutat nici cu domnul A., nici cu domnul B.
Conivenţa infracţioanală a inculpatului A. cu B. este ilustrată prin faptul că inculpatul a scris olograf şi a semnat împuternicirea ("Înputernicire’’) datată 16.04.2018, în care a consemnat: Subsemnatul A., în calitate de avocat titular al C. Av. "A. Răzvan Alexandru’’, cu sediul în Bucureşti (...) îl împuternicesc pe numitul B., identificat cu CI seria (...) să pună în aplicare toate demersurile necesare pentru executarea silită a titlului executoriu, respectiv contract asistenţă juridică nr. x din 02.10.2017 (Anexa 1 a dosarului x/2018, ataşat dosarului nr. x/2022 al CAB – secţia a II a Penală). Inculpatul a înmânat înscrisul martorului B., care l-a folosit la E. şi C..
Prin raportul de constatare criminalistică nr. 330.842 din 25.02.2021 realizat de Institutul Naţional de Criminalistică, s-a concluzionat că scrisul şi semnătura de pe împuternicirea întocmită pe numele A. şi datată 16.04.2018 au fost executate de A. .
Acest raport se coroborează cu proba testimonială şi declaraţiile inculpatului A., context în care prima instanţă a reţinut întemeiat că a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată având ca obiect împuternicirea datată 16.04.2018, fiind probat că a acţionat cu intenţie directă.
În apel, inculpatul A. a recunoscut că a redactat şi semnat înscrisul împuternicire datată 16.04.2018, pe care l-a dat martorului B. să-l folosească.
În cuprinsul împuternicirii, inculpatul a arătat drept scop urmărit punerea în executare a contractului de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017. Or, acest contract cuprindea date nereale, căci inculpatul nu a prestat servicii avocaţiale în beneficiul părţii civile D..
Ca atare, în contextul în care, în împuternicirea olografă, inculpatul A. face vorbire explicită despre punerea în executare a contractului de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, se apreciază că, la momentul la care a scris împuternicirea, avea cunoştinţă de conţinutul contractului de asistenţă juridică falsificat şi că urma să deţină calitatea de creditor în procedura executării silite.
Astfel, în faţa instanţei de apel, inculpatul A. a declarat: pentru ca martorul B. să se poată folosi de formularul de contract, am întocmit împuternicirea olografă, am mers pe încredere, dar nu mai ştiu dacă am şi datat-o. Eu am şi semnat împuternicirea (...)
Subliniez, la acest moment, că împuternicirea olografă datată 16.04.2018 i-am dat-o lui B. după cca. o săptămână de la momentul la care i-am predat contractul de asistenţă juridică (...)
După cum am arătat, şi conţinutul împuternicirii şi data sunt scrise de mine. Nu am scris eu cererea către executorul judecătoresc, deşi este formulată în numele meu. Nu am avut cunoştinţă că s-a formulat o astfel de solicitare în numele meu. Nu am avut cunoştinţă de emiterea împuternicirii avocaţiale nr. x/2018 şi nici nu am semnat-o .
Din declaraţia inculpatul A. dată în primă instanţă rezultă, de asemenea, că a redactat împuternicirea datată 16.04.2018 şi că a pus-o la dispoziţia martorului B., sprijinindu-l astfel să pună în executare contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, ce atesta date nereale: am făcut-o (n.n. scrierea împuternicirii) după dictarea lui B. (...) mi-a zis că pentru a-şi rezolva problemele cu fosta iubită, trebuie să-l împuternicesc cu privire la contractul de asistenţă juridică pe care i-l dădusem în alb şi despre conţinutul căruia nu ştiam nimic; am avut încredere în B. şi, fiind un prieten apropiat, nu am conştientizat exact importanţa acelei împuterniciri pe care am scris-o după dictare. Nu mi-a trecut prin cap niciun moment că acea împuternicire olografă ar putea fi folosită la punerea în executare silită a contractului de asistenţă juridică pe care i-l dădusem anterior. Toate aceste lucruri s-au întâmplat, din câte îmi aduc aminte, la un şpriţ pe care l-am avut cu B. şi chiar i-am spus "măi, să nu se întâmple ceva’’, iar acesta m-a asigurat că o să fie totul în regulă (...).
Nu cunosc dacă, raportat la legislaţia aplicabilă în acea perioadă, împuternicirea olografă folosită de către B. la executorul judecătoresc era suficientă pentru demararea executării silite.
Din punctul meu de vedere era suficientă împuternicirea avocaţială depusă de către B., împuternicire care îl avea pe el ca emitent.
Precizez că împuternicirea avocaţială depusă de către B. la executorul judecătoresc, provenea din carnetul de împuterniciri al acestuia şi nu a fost semnată de mine ca şi client şi nu a reprezentat rezultatul manifestării mele de voinţă (...) – file x d. prima inst.
De asemenea, la urmărire penală, inculpatul a arătat că a scris şi a semnat împuternicirea olografă datată 16.04.2018 .
Cele susţinute în faţa instanţei supreme de martorul B., respectiv că împuternicirea olografă datată 16.04.2018 nu a prezentat-o executorului judecătoresc la momentul declanşării executării silite, ci, ulteriror, după ce partea civilă D. a formulat contestaţie la executare, după ce persoanele vătămate au făcut demersuri împotriva executării şi solicitau suspendarea provizorie, sunt singulare şi afirmate direct/pentru prima dată la judecarea cauzei în apel, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că nu reflectă adevărul şi exprimă dorinţa martorului de a înlătura răspunderea penală a inculpatului.
În faţa instanţei de fond, martorul B. afirmase, dimpotrivă, că ceea ce a depus după declanşarea procedurii executării silite, motivat de faptul că persoana vătămată a formulat contestaţie la executare, ar fi fost împuternicirea avocaţială tipizată (am depus şi împuternicirea avocaţială autentică în numele inculpatului întrucât se făcuse contestaţie la executare – fila x d. prima inst.).
Nu lipsit de relevanţă, din perspectiva faptului că martorul B. a urmărit exonerarea de răspundere penală a inculpatului, este că în prima instanţă a susţinut chiar mai mult, şi anume că el ar fi scris împuternicirea olografă, în pofida tuturor celorlalte probe care dovedesc că a fost falsificată de inculpatul A., care a şi recunoscut această acuzaţie. Martorul a relatat: pentru a demara procedura executării silite (...) am întocmit o împuternicire din partea inculpatului, din care reieşea că mă împuternicea pentru depunerea cererii, ceea ce însă nu era adevărat (...). Precizez că împuternicirea olografă depusă la executor este întocmită de mine, fără ca inculpatul A. să cunoască acest lucru (...) Precizez referitor la împuternicirea avocaţială depusă astăzi la instanţă de către inculpat, cu seria x din 20.04.2018, că semnătura de la rubrica client îmi aparţine şi ştiu că a fost folosită la cabinetul executorului .
Din perspectiva încrederii publice pe care înscrisurile sub semnătură privată trebuie să o aibă în raporturile cu tertii, se evidenţiază modul în care executorul judecătoresc a apreciat actele depuse de martorul B. în vederea declanşării procedurii executării silite - printre care împuternicirea olografă datată 16.04.2018, aşa cum chiar B. a constatat: m-a perceput atât ca avocat, cât şi ca mandatar din partea inculpatului .
Împrejurarea că martorul B. a fost în posesia împuternicirii olografe anterior formulării, la data de 26.04.2018, a cererii de executare silită a contractului de asistenţă juridică x/02.10.2017 şi că a prezentat-o executorului judecătoresc la acel moment (independent de faptul depunerii împuternicirii avocaţiale tipizate), iar nu la un moment temporal ulterior, reiese şi din depoziţia inculpatului din apel: împuternicirea olografă datată 16.04.2018 i-am dat-o lui B. după circa o săptămână de la momentul la care i-am predat contractul de asistenţă juridică.
Declaraţia din apel a martorului C. – executor judecătoresc dovedeşte în concordanţă cu celelalte probe, că împuternicirea datată 16.04.2018 - prin care B. a fost mandatat să pună în executare contractul de asistenţă juridică de interes pentru cauză - a fost depusă de acesta, fără îndoială, la dosarul de executare nr. 257/2018, consfinţindu-se în mod neadevărat că între inculpat, ca avocat, şi partea civilă D., în calitate de clientă, s-ar fi încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 .
Şi în faţa primei instanţe martorul C. a susţinut acuzaţiile aduse inculpatului, elocvente fiind datele care ilustrează că martorul B. s-a comportat ca un mandatar al inculpatului la momentul formulării cererii de executare silită şi a evocat drept titlu al executării silite contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 (falsificat), inclusiv pe calea depunerii împuternicirii datate 16.04.2018, scrise şi semnate de inculpat, întărind convingerea executorului judecătoresc asupra realităţii datelor pe care se fundamenta procedura executării silite cerute. Astfel, martorul C. a relatat: (...) îmi aduc aminte că acest contract presupus încheiat între inculpatul A. şi partea civilă D., a fost depus ca şi titlu executoriu la biroul meu de către numitul B., acesta având o împuternicire olografă în acest sens, din partea creditorului.
(...) inclusiv cererea de demarare a executării silite a fost depusă de martorul B., în baza acelei împuterniciri anterior menţionate (...)
În procedura executării silite, martorul B. s-a comportat ca un împuternicit al inculpatului A..
Din câte îmi aduc aminte, martorul B. nu a depus o împuternicire avocaţială din partea inculpatului pentru a-l reprezenta în procedura executării silite.
(...) la momentul când s-a prezentat la biroul executorului, martorul B. nu avea împuternicirea (n.n. avocaţială) asupra sa, din partea inculpatului A., pentru a depune cererea de demarare a procedurii executării, astfel că, i-am pus în vedere că fără acea împuternicire, cererea de executare putea fi respinsă. Menţionez că B., pe loc, a întocmit o împuternicire în numele inculpatului A. pentru a demara procedura executării, procedură care după aceea a urmat conform dispoziţiilor legale .
Văzând depoziţiile constante făcute de martorul C. în faţa instanţelor de judecată, în sedinţă publică şi în condiţii de contradictorialitate, în sensul că procedura executării silite s-a declanşat numai după depunerea unei împuterniciri avocaţiale tipizate, care a însoţit împuternicirea olografă datată 16.04.2018, instanţa de apel consideră că nu exprimă adevărul afirmaţiile din cursul urmăririi penale prin care a arătat că martorul B. ar fi prezentat fie una, fie alta dintre cele două împuterniciri, respectiv: prin depoziţia din 12.12.2018, martorul C. a relatat că în cazul cererii de executare silită formulată de avocat B. în numele creditorului A. (...) acesta a prezentat doar o împuternicire avocaţială din partea clientului său. Nu am considerat necesar să-i solicit legitimaţia de avocat, iar la data de 18.10.2021 a declarat că a pornit executarea silită în cazul contractului cu A. pe baza unei împuterniciri de mână, pentru că îmi permite legea, şi o fac şi în cadrul altor executări silite, nefiind necesară o împuternicire autentificată sau tipizată (fila x d.u.p., fila x verso vol. 4 d.u.p.).
Înalta Curte consideră că inculpatul A. a comis infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu intenţie directă, aşa cum a participat în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii de fals sub semnătură privată.
Forma de vinovăţie a intenţiei, cerută de lege pentru săvârşirea falsului sub semnătură privată, nu este înăturată de afirmaţiile inculpatului prin care a învederat că cele consemnate în împuternicirea de referinţă (efectuarea demersurilor necesare pentru executarea silită a contractului nr. x/02.10.2017) se datorează faptului că ar fi mers pe încredere, după dictarea martorului B., nu s-ar fi gândit, a fost neglijenţa sa. Dimpotrivă, toate aceste versiuni justificative ale comportamentului său, privite cumulat, probează că inculpatul a prevăzut şi a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos al faptelor sale, mai ales în considerarea pregătirii sale juridice şi a faptului că a dat martorului B. un contract de asistenţă juridică în alb, despre care a arătat că îi aparţinea.
Înalta Curte apreciază că inculpatul a făcut pro causa afirmaţia: presupun că martorul B. a fost la executorul judecătoresc cu care era prieten şi, probabil, au discutat că ar fi necesară o astfel de împuternicire, pentru ca executorul judecătoresc să aibă o acoperire.
Se mai constată o fractură logică în afirmaţiile inculpatului, în încercarea de a acredita lipsa sa de vinovăţie: precizez că acesta (n.n. B.) a venit la mine acasă, mi-a zis că pentru a-şi rezolva problemele cu fosta iubită trebuie să-l împuternicesc cu privire la contractul de asistenţă juridică pe care i-l dădusem în alb şi despre conţinutul căruia nu ştiam nimic (declaraţie prima inst.).
Faptul relatat de inculpat, că nu a conştientizat exact importanţa împuternicirii pe care ar fi scris-o după dictare şi ar fi semnat-o la cererea lui B. este neverosimil, în raport de pregătirea sa juridică şi conţintul împuternicirii olografe datate 16.04.2018, în cuprinsul căreia a individualizat cu număr şi dată (nr. x din 02.10.2018) contractul de asistenţă juridică pentru care a dat mandat în vederea punerii în executare.
Nici împrejurarea evocată în faţa primei instanţe că ar fi scris împuternicirea olografă datată 16.04.2018, la un şpriţ, după dictarea martorului B. nu înlătură răspunderea penală a inculpatului pentru vreun motiv de neimputabilitate. Pentru ca fapta să nu fie prevăzută de legea penală, este necesar ca ingerarea de alcool să fie involuntară şi să conducă la intoxicaţie, or, inculpatul dacă a consumat alcool, l-a consumat cu bună-ştiinţă. Apoi, consumul de alcool, posibil ocazionat de o întâlnire cu martorul B., când inculpatul ar fi scris, semnat şi înmânat împuternicirea, chiar real de ar fi, nu l-a pus pe inculpat în imposibilitatea de a nu-şi dea seama de acţiunile sale, teza iresponsabilităţii fiind nedovedită. De altfel, inculpatul nu a numit expres vreuna dintre cauzele de neimputabilitate, ci doar a afirmat la un moment procesual că a scris împuternicirea la un şpriţ, ceea ce ilustrează un alt mod nedovedit, prin care a încercat să fie exonerat de răspundere penală.
În acest moment al analizei, pentru conturarea formei de vinovăţie a intenţiei cu care inculpatul A. a contribuit la săvârşirea faptelor, este de remarcat că, la întrebarea apărătorului său ales, adresată martorului B. - de unde aţi avut formularele contractelor de asistenţă juridică pe care le-aţi folosit şi care poartă numerele x/2017 şi x/2017, martorul a răspuns: le-am primit tot de la inculpatul A. . Aşadar, independent de faptul că aceste din urmă contracte exced obiectului judecăţii în cauza pendinte, împrejurarea relatată marchează colaborarea inculpatului cu martorul B. în activităţi specifice profesiei de avocat a acestuia din urmă şi dovedeşte că inculpatul ştia că martorul nu poate profesa avocatura, căci altfel nu se justifică punerea la dispoziţie de către inculpat, în mod repetat, a unor tipizate de contracte de asistenţă juridică.
Din perspectiva datelor ce caracterizează forma participaţiei penale a complicităţii, Înalta Curte apreciază că apelantul inculpat A. a săvârşit actul contributiv, în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată având ca obiect contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, prevăzând fapta şi urmările acesteia, precum împrejurarea că activitatea sa se alătură celei a autorului în vederea săvârşirii infracţiunii.
Pentru considerentele ce preced, se reţine întrunirea elementelor constitutive ale complicităţii la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşite de apelantul inculpat A. şi, totodată, că s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea acestor infracţiuni, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., cu incidenţa deciziilor nr. 297/2018, nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, conform considerentelor sentinţei apelate, condiţii în care prima instanţă a dispus în mod legal soluţiile de încetare a procesului penal.
Subsecvent, instanţa de apel constată că materialul probator administrat în cauză, inclusiv la cercetarea judecătorească din apel, dovedeşte fără dubiu că, apelantul inculpat A. - avocat, în cursul lunii aprilie 2018, l-a ajutat pe inculpatul B., să-l determine pe executorul judecătoresc C. să pună în executare silită, fără vinovăţie, titlul executoriu fals reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017, cu încălcarea prevederilor art. 625 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 632 alin. (1) C. proc. civ., ajutor realizat prin întocmirea şi înmânarea împuternicirii olografe datate 16.04.2018 prin care l-a mandatat pe B. să se ocupe de formalităţile necesare punerii în executare a respectivului contract la falsificarea căruia inculpatul a participat în calitate de complice, astfel că, urmare cererii din 26.04.2018 formulată de B. la E. şi C. şi deschiderii dosarului de executare silită nr. x/2018, s-a înfiinţat poprirea pe contul persoanei vătămate D. pentru suma de 7.531,5 RON, executarea propriu-zisă efectuându-se pentru suma de 2.184,67 RON.
Fapta inculpatului A. întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de complicitate la instigare la abuz în serviciu, sub forma participaţiei improprii, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 47 C. pen. rap. la art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., iar soluţia de condamnare dispusă de prima instanţă este legală şi temeinică.
Executorul judecătoresc C., fără vinovăţie, şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000, prin încălcarea prevederilor art. 625 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care executarea silită se face cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate. Potrivit art. 632 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate pune în executare decât un titlu executoriu. Or, în cauză, titlul executoriu constând în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 era falsificat, împrejurare despre care executorul judecătoresc nu a avut cunoştinţă.
Prin sentinţa penală nr. 153/F din 23.08.2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 69/A din 05.03.2014 a ICCJ – secţia penală, s-a reţinut calitatea de instigator a inculpatului G. la infracţiunea de abuz în serviciu comisă, fără vinovăţie, de martorul C., executor judecătoresc.
Analizând probele prin prisma acuzaţiei aduse de procuror inculpatului A., se reţine că, în faţa instanţei de apel, martorul C. - executor judecătoresc (care şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu punând în executare un titlu falsificat, fără însă a cunoaşte această împrejurare) a precizat că cel care a formulat cererea de executare silită a fost martorul H., ce a prezentat împuternicirea olografă datată 16.04.2018 şi contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017: pe B. îl ştiu, eram vecini de bloc şi în relaţii amicale cu acesta la momentul la care a solicitat executarea silită având ca obiect contractul de asistenţă juridică nr. x din 02.10.2017 (...) Urmare cererii de executare silită prezentată de B., am format dosarul de executare silită 257/2018, care mi-a fost restituit de organele de urmărire penală, după ce a fost fotocopiat (...) Din câte îmi amintesc, la momentul depunerii titlului executoriu şi a cererii de executare, nu avea asupra lui niciun fel de împuternicire, nici olografă, nici tipizată. Cele două împuterniciri au fost prezentate ulterior, nu pot preciza dacă au fost făcute pe loc sau a venit cu o proximă ocazie cu cele două documente lipsă (...) Nu aş fi înregistrat dosar de executare doar în baza unei împuterniciri olografe. Nu puteam sesiza instanţa decât dacă exista împuternicirea avocaţială tipizată .
Împrejurarea că, prin împuternicirea olografă datată 16.04.2018, scrisă şi semnată de inculpatul A. s-a creat convingerea executorului judecătoresc că titlul executoriu constând în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 reflectă realitatea, rezultă şi din depoziţia dată de martorul C. în primă instanţă: nu am bănuit niciun moment că ar fi fost ceva în neregulă cu privire la acel contract de asistenţă juridică. Nu cunosc dacă inculpatul A. a acordat sau nu asistenţă juridică părţii civile D., pe care, de asemenea, nu o cunoşteam la acel moment. Contractul de asistenţă juridică nu mi-a ridicat niciun fel de dubiu la acel moment (...) ca urmare a contractului de asistenţă juridică presupus încheiat între A. şi D., ştiu că s-au făcut demersuri specifice procedurii de executare (...) acest contract (...) a fost depus ca şi titlu executoriu la biroul meu de către numitul B., acesta având o împuternicire olografă în acest sens, din partea creditorului (...) s-a comportat ca un împuternicit al inculpatului A. (...) nu-mi aduc aminte despre împuternicirea avocaţială prezentată astăzi de către avocatul din oficiu al inculpatului, dacă era depusă sau nu la dosarul de executare silită (...) i-am pus în vedere că fără acea împuternicire, cererea de executare putea fi respinsă (...) pe loc a întocmit o împuternicire pe numele inculpatului A. . La urmărire penală, prin depoziţia din 12.12.2018, cea mai apropiată de data faptelor, acelaşi martor a menţionat referitor la dosarul de executare nr. 257/2018 că nu a avut cunoştinţă că titlul executoriu era fals, subliniind: din câte am observat, avocaţii A. şi B. erau asociaţi, astfel încât nu mi s-a părut suspect ca acesta din urmă să-1 reprezinte pe primul în executarea propriului contract de asistenţă juridică .
Rezultă din depoziţiile sale, că martorul C. nu a nesocotit conţinutul împuternicirii olografe datate 16.04.2018, independent de necesitatea depunerii împuternicirii avocaţiale nr. x/20.04.2018 (tipizat).
Cu ocazia cercetării judecătoreşti efectuate de instanţa de control judiciar, martorul B. a relatat: după completarea contractului de asistenţă juridică mai sus arătat (n.n. nr. x/02.10.2018) l-am pus în executare, dorind să mă răzbun pe D., cu care avusesem o relaţie (...)
Când m-am prezentat la B.E.J. C. am avut asupra mea următoarele înscrisuri: contractul de asistenţă juridică mai sus menţionat, împuternicirea avocaţială arătată şi o cerere olografă prin care solicitam începerea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică (...) Acestea au fost singurele documente cu care m-am prezentat la executorul judecătoresc.
I-am adus la cunoştinţa inculpatului A. despre punerea în executare silită în baza contractului de asistenţă juridică. Nu i-am prezentat contractul de asistenţă juridică aşa cum eu îl completasem. Inculpatul A. mi-a spus să retrag dosarul de executare (...)
În procedura de executare a fost citat inculpatul A., moment la care, de fapt, acesta a luat cunoştinţă de punerea în executare, având la bază contractul de asistenţă juridică.
Eu l-am liniştit pe inculpat, spunându-i că executarea nu va mai continua, eu neştiind că persoanele vătămate au formulat şi plângere penală (...)
Această împuternicire este antedatată de mine şi i-am adus adus la cunoştinţă executorului judecătoresc despre aceasta după ce persoanele vătămate au făcut demersuri împotriva executării silite şi solicitau suspendarea provizorie .
Înalta Curte consideră că martorul B., deja condamnat definitiv ca instigator la comiterea abuzului în serviciu sub forma participaţiei improprii, a susţinut lipsa vinovăţiei inculpatului A., arătând contrar celorlalte probe administrate, nu doar că nu a prezentat executorului judecătoresc, anterior declanşării procedurii executării silite, împuternicirea olografă datată 16.04.2018, ci chiar că personal ar fi consemnat data pe acest înscris, aspect contrazis de raportul criminalistic şi chiar de declaraţia inculpatului.
Constatând că, fără nicio justificare ori explicţie veridică, martorul B. a susţinut în apel aspecte diferite de cele declarate anterior în proces, Înalta Curte apreciază că cele ce reflectă realitatea sunt declarate de martor în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, din care rezultă că executorul judecătoresc a ţinut seama de conţinutul împuternicirii olografe datate 16.04.2018 prin care inculpatul A. (ce a dobândit calitatea de creditor) era de acord cu punerea în executare silită a contractului de asistenţă juridică ce atesta nereal prestarea unor servicii: în virtutea colaborării între cabinetul meu şi cabinetul unde îşi desfăşura activitatea inculpatul A., aveam o relaţie apropiată cu acesta, inclusiv cu familia sa (...)
Eu am depus cererea la executorul judecătoresc (...)
Îl cunoşteam pe executorul judecătoresc, dar acesta nu a avut cunoştinţă de intenţiile mele reale.
Menţionez că locuiesc în acelaşi bloc cu cabinetul executorului judecătoresc, şi acesta m-a perceput atât ca avocat, cât şi ca mandatar din partea inculpatului .
Declaraţiile inculpatului A. demonstrează complicitatea sa la instigare la abuz în serviciu, sub forma participaţiei improprii, concludentă fiind depoziţia din timplul cercetării judecătoreşti în apel: pe martorul B. îl ştiu din anul 2001, acesta fiind avocat definitiv, iar eu abia intrasem în avocatură, eram stagiar. La cabinetul de executor judecătoresc al tatălui meu, B. a lucrat în perioada 2009-2012. Îl cunoşteam ca o persoană onestă, fără a avea probleme cu legea.
În legătură cu faptele care mi se impută arăt că ştiam că a fost suspendat pentru că nu şi-a plătit taxele la Baroul Bucureşti, dar datorită unei moşteniri şi-a achitat taxele din urmă şi a revenit în barou. Într-un week-end, fiind prieteni apropiaţi şi pentru că ne vizitam, a venit la mine mi-a spus că are o clientă şi nu are formular de contract de asistenţă juridică în acel sfârşit de săptămână, nu are de unde să cumpere şi nu vrea să piardă clienta. I-am dat un formular de contract de asistenţă juridică în alb (...)
Pentru ca martorul B. să se poată folosi de formularul de contract am întocmit împuternicirea olografă (...)
La întrebarea instanţei de ce am acceptat să fac referire la executare silită, în condiţiile în care formularul de asistenţă juridică era în alb, precizez că a fost neglijenţa mea, nu m-am gândit.
Nu am ştiut că au fost prejudiciate persoane, am fost citat la Judecătoria Bolintin Vale, motiv pentru care l-am sunat pe B.. Ştiam că cu el este problema. M-a liniştit mi-a spus să nu mă prezint, pentru că le-a dat banii înapoi persoanelor vătămate cliente şi nu mai este nicio problemă .
Potrivit declaraţiei din primă instanţă, inculpatul a avut cunoştinţă că martorul B. a folosit împuternicirea olografă datată 16.04.2018, la E. şi C.: nu cunosc dacă, raportat la legislaţia aplicabilă în acea perioadă, împuternicirea olografă folosită de către numitul B. la executorul judecătoresc era suficientă pentru demararea executării silite. Din punctul meu de vedere era suficientă împuternicirea avocaţială depusă de către B., împuternicire care îl avea pe el emitent. Precizez că împuternicirea avocaţială depusă de către B. la executorul judecătoresc, provenea din carnetul de împuterniciri al acestuia şi nu a fost semnată de către mine ca şi client şi nu a reprezentat rezultatul manifestării mele de voinţă .
Aşadar, inculpatul atestă faptul că martorul B. a depus la executorul judecătoresc C. împuternicirea olografă datată 16.04.2018 pentru demararea executării silite, aşa cum a declarat şi martorul C..
Înalta Curte apreciază că, dacă apelantul inculpat nu ar fi ştiut de declanşarea executării silite având ca titlu contractul de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 falsificat, nu s-ar fi gândit imediat să ia legătura direct şi exclusiv cu martorul B. atunci când a fost citat la Judecătoria Bolintin Vale (Stiam că cu el este problema). Această împrejurare dovedeşte, o dată în plus, că împuternicirea datată 16.04.2018 a fost scrisă de apelantul inculpat în sprijinul punerii în executare silită împotriva părţii civile D. (în baza titlului executoriu falsificat), întărind aparenţa unei situaţii de fapt contrare realităţii, în scopul creării unor condiţii favorabile punerii în executare a contractului de asistenţă juridică.
Aşadar, achiesând la analiza primei instanţe în privinţa existenţei elementelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu, comisă fără vinovăţie de executorul judecătoresc C. (funcţionar public care a pus în executare un titlu executor falsificat), instanţa de apel constată că inculpatul A. a acţionat în calitate de complice la instigarea realizată de B. pentru săvârşirea abuzului în serviciu, edificatoare fiind alături de aspectele reţinute deja, următoarele afirmaţii ale inculpatului: cu privire la dosarul având ca obiect "contestaţia la executare’’ şi care a făcut obiectul sentinţei civile nr. 217/2019, arăt faptul că nu am participat la acel proces. Îmi aduc aminte că numitul B. mi-a zis să nu mă prezint, iar cu privire la suma de 2.184,67 RON, la care am fost obligat să o plătesc către persoana vătămată, nu am achitat-o şi nu am avut cunoştinţă despre această obligaţie până la prezentul proces. În ceea ce priveşte apelul declarat împotriva acestei senţinţe, posibil să fi fost declarat de către B. .
Inclusiv din declaraţia inculpatului de la urmărire penală, rezultă participarea sa, cu intenţie directă, la planul ilicit al martorului B. care s-a manifestat deschis în faţa inculpatului: îmi tot spunea "să vezi ce le fac, ce le execut’’, acesta mi-a spus că are un prieten executor judecătoresc, că le pune poprire (n.n. părţii civile şi mamei acesteia) – fila x d.u.p.
Împrejurarea că martorul B. îl ţinea la curent pe inculpat cu executarea unor creanţe şi îi aducea asigurări că nimic nu se va întâmpla, dovedeşte, de asemenea, participarea inculpatului la activitatea infracţională. Elocventă este afirmaţia inculpatului: între timp mi-a spus că s-au împăcat şi că banii pe care îi poprise i-a dat înapoi acesteia. Eu am aflat că am probleme de la el, dar acesta mi-a spus că s-au împăcat şi să stau liniştit .
În consecinţă, faţă de întregul material probator, instanţa de apel consideră nereală afirmaţia martorului B., făcută cu prilejul audierii sale în apel: inculpatul A. nu a cunoscut nimic despre acest contract, respectiv cu cine îl închei şi pentru ce servicii, nici ce urmam eu să fac.
Inculpatul A. a sprijinit săvârşirea instigării la abuz în serviciu, sub forma participaţiei improprii, activitatea sa servind efectiv instigatorului B., prin punerea la dispoziţie a tipizatului în alb a contractului de asistenţă juridică, devenit titlu executoriu (falsificat) în dosarul nr. x/2018 la E. şi C., precum şi prin întocmirea şi înmânarea împuternicirii olografe datată 16.04.2018, prin care a consfinţit valabilitatea contractului de asistenţă juridică nr. x/02.10.2017 – (nereal), martorul B. fiind mandatat să pornească executarea silită.
Apelantul inculpat A. a acţionat cu intenţie şi nu prezintă importanţă scopul sau mobilul cu care şi-a desfăşurat activitatea, definitoriu fiind că a ştiut ceea ce urmărea instigatorul.
Pentru toate considerentele expuse, instanţa de apel apreciază neîntemeiată cererea de achitare a apelantului inculpat A. pentru complicitate la insigare la abuz în serviciu, sub forma participaţiei improprii.
În virtutea efectului devolutiv al apelului, analizând individualizarea pedepsei se constată că prima instanţă a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de lege, aşa încât pedeapsa în cuantum de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru complicitate la instigare la infracţiunea de abuz în serviciu, sub forma participaţiei improprii, reflectă periculozitatea faptei, împrejurările în care a fost comisă şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, fiind egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Cuantumul final al pedepsei de 2 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare se justifică prin antecedentele penale ale inculpatului, prima instanţă relizând un proces de individualizare adecvat circumstanţelor faptice şi personale, inclusiv prin modalitatea de executare a pedepsei stabilite constând în suspendarea sub supreveghere pe un termen de 3 ani, prin măsurile de suptaveghere impuse în conformitate cu art. 93 alin. (1) C. pen. şi obligaţiile stabilite potrivit art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 92 alin. (3) C. pen.
Motivul de apel prin care inculpatul a criticat acordarea daunelor morale, dar şi cuantumul acestora către partea civilă D. este neîntemeiat.
În cazul prejudiciului moral, pentru a stabili echilibrul între întinderea vătămării suferite şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat o compensare aptă a atenua suferinţele generate de faptul ilicit penal, instanţa apelează la elemente de notorietate. La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, instanţa de judecată are în vedere o serie de criterii ca: importanţa valorilor lezate, întinderea consecinţelor negative ce interesează aspecte de ordin psihic, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptelor ilicite, măsura în care a fost afectată situaţia profesională şi socială.
Cel mai elocvent barometru de evaluare a prejudiciului moral, în funcţie de aceste principii şi criterii, îl reprezintă practica judiciară constantă, unitară şi recentă a instanţelor europene şi naţionale.
În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), în materia daunelor morale, a arătat că se impune acordarea în echitate a despăgubirii victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită [e.g., Curtea a constatat că evenimentele în cauză au provocat reclamantei o stare de incertitudine şi anumite suferinţe ce nu pot fi compensate prin constatarea încălcării, astfel că a apreciat asupra cuantumului ce reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit (CtEDO, hotărâre din 3 februarie 2009 în cauza Ilutiu împotriva României, publicată în M.Of. nr. 139 din 2 martie 2010, par. 21)].
La rândul său, instanţa supremă a arătat că, în aprecierea cuantumului daunelor morale, soluţiile adoptate trebuie să ţină cont de circumstanţele specifice, de valorile lezate, de importanţa lor pentru parte, de gradul de lezare pe care îl resimte aceasta care se apreciază în cadrul fiecărui dosar în parte. Aceste elemente diferenţiază cuantumul daunelor în cazul concret, esenţială fiind asigurarea unui raport rezonabil de proporţionalitate între despăgubire şi prejudiciu (ÎCCJ – secţia I Civilă, Decizia nr. 4011/2018, www.x.ro).
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a identificat similar criteriile de evaluare a daunelor morale arătând că, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum şi toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din probele administrate (ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009, preluată în decizia nr. 159/A din 4 mai 2017, ICCJ, secţia penală, www.x.ro).
Reţinând că partea civilă D. a solicitat suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale, se consideră că acordarea unei despăgubiri morale în cuntum de 1000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR la data plăţii, se justifică şi este în măsură să acopere prejudiciul nepatrimonial ce i-a fost cauzat prin fapta inculpatului, dat fiind că prin poprirea insituită o perioadă de timp pe sursa de venit - salariul, i s-a cauzat un disconfort psihologic, accentuat prin procesul civil pe care partea civilă a trebuit să-l declanşeze pentru anularea formelor de executare silită desfăşurate împotriva sa, în baza unui titlu executoriu fals.
În depoziţia sa, partea civilă D. a subliniat că activitatea infracţională la care a participat inculpatul A. i-a produs o puternică stare de temere prin executarea silită pornită împotriva sa, care a determinat procese lungi şi costisitoare pentru anularea executării .
Fiindu-i favorabilă, inculpatul nu a criticat pe latură civilă soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a acţiunii civile având ca obiect despăgubirile materiale (situaţia a fost examinată detaliat în sentinţa apelată prin care s-a constatat că prejudiciul efectiv cauzat, de 2.184,67 RON, a format obiectul unui proces civil în care s-a dispus anularea executării şi întoarcerea executării).
Motivul de apel prin care inculpatul a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat către partea civilă, prin sentinţa apelată, este nefondat.
Potrivit art. 276 C. proc. pen..: (1) în caz de condamnare, renunţare la urmărire penală, renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de acestea; (2) când acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parţială a cheltuielilor judiciare.
În cauză, inculpatul a fost condamnat de prima instanţă pentru complicitate la instigare la abuz în serviciu, sub forma participaţiei improprii, şi acţiunea civilă a persoanei vătămate D. a fost admisă în parte, inculpatul fiind obligat la plata daunelor morale.
În dovedirea cheltuielilor judiciare efectuate în primă instanţă, reprezentând onorariu avocat ales, partea civilă D. a depus la dosar facturi şi chitanţe, iar din analiza acestora rezultă că numai o parte sunt cheltuieli suportate în prezenta cauză cu titlu onorariu avocat, şi anume, doar cele din chitanţa seria/număr x/08.09.2023 eliberată pentru suma de 5.210,99 RON, emisă în baza facturii nr. x/08.09.2023 - asistenţă juridică cf. contr. x/27.06.2018, dosar x/2023 A. şi din chitanţa serie/număr 608/31.05.2018 eliberată pentru suma de 1.190 RON, emisă în baza facturii fiscale nr. x/31.05.2018 – servicii juridice cf. contract x sesizare penală – file x d. prima inst. (n.n. în cauză, conform rechizitoriului şi actelor dosarului, sesizarea penală a fost făcută de partea civilă D. şi înregistrată la 02.07.2018 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind ataşată împuternicirea avocaţială a I. emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/2018 inclusiv pentru redactare şi depunere plângere – file x d.u.p.)
În aceste condiţii, ţinând seama de dispoziţiile legale mai sus enunţate, instanţa de apel consideră că, în mod legal şi temeinic, prin sentinţa apelată inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.400,99 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat ales către partea civilă D., neexistând niciun motiv pentru reducerea acestui cuantum.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. formulat împotriva sentinţei penale nr. 34/F din 13 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II a Penală.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. formulat împotriva sentinţei penale nr. 34/F din 13 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II a Penală.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată la data de 18 decembrie 2024, prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.