Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2025
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din data de 01 aprilie 2024 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2021, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, în condiţiile art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., [persoană vătămată B.].
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) - în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate;
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. - forma anterioară datei de 23 mai 2016, în condiţiile art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., persoană vătămată B.;
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) - în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate;
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 8ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, în condiţiile art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen. (persoană vătămată C.).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate;
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., (persoană vătămată C.).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate;
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, în condiţiile art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., persoană vătămată D.;
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată, D. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate; în baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate D.;
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată D. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate;
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., s-au contopit pedepsele principale aplicate prin prezenta sentinţă şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 ani şi 4 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 20 ani şi 4 luni închisoare, în regim privativ de libertate;
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., D. şi C. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale;
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 404 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reţinerii (24 de ore din data de 17.04.2018 până la data de 18.04.2018 şi, respectiv, 24 de ore din data de 15.10.2018 până la data de 16.10.2018, precum şi, durata arestării preventive de la data de 18.04.2018, până la data de 27.04.2018, inclusiv).
În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea înregistrării acestora în Registrul Naţional de Amprente Genetice, iar în baza art. 5 alin. (5) din acest act normativ, s-a dispus a fi informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen.., art. 397 C. proc. pen.., art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de Ministerul Public cu privire la persoana vătămată minoră C. şi a fost obligat inculpatul A. să plătească persoanei vătămate C. suma de 20.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârşirea infracţiunilor de viol şi lipsire de libertate în md ilegal;
În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen.., art. 397 C. proc. pen.., art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 C. civ., s-au admis, în parte, acţiunile civile formulate de persoanele vătămate minore B. şi D. şi a fost obligat inculpatul A. la plata, pentru fiecare dintre acestea, a sumei de 5.000 euro sau contravaloarea în RON a acestei sume, cu titlu de daune morale.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal început faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care, 3,189 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale; în baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare efectuate în privinţa inculpatului E., au rămas în sarcina statului;
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., s-a dispus plata onorariilor pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru persoanele vătămate, în cuantum de 470 RON fiecare, conform delegaţiilor nr. 1896/2021, nr. 1897/2021, nr. 1898/2021, nr. 1899/2021, emise de Baroul Mehedinţi, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, conform art. 272 C. proc. pen.., sumele rămânând în sarcina statului.
Prin decizia penală nr. 1211 din 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) C. proc. pen.., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Mehedinţi şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 31 din data de 01 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2021.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, s-a descontopit pedeapsa rezultantă şi s-au repus pedepsele aplicate inculpatului A. în individualitatea lor.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. - forma anterioară datei de 23 mai 2016 (persoană vătămată pe B.).
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen. (săvârşită la data de 07.03.2016 faţă de persoană vătămată D.).
S-a menţinut pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată inculpatului A. în baza art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., persoana vătămată B., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
S-a menţinut pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicată în baza art. 67 alin. (2) C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.
S-a menţinut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei. (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri), aplicată în baza art. 65 alin. (1) C. pen.
S-a menţinut pedeapsa principală de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului A. în baza art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol (persoană vătămată C.).
S-a menţinut pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicată în baza art. 67 alin. (2) C. pen.
S-a menţinut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei. (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri), aplicată în baza art. 65 alin. (1) C. pen.,
S-a menţinut pedeapsa principală de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului A. în baza art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată C.).
S-a menţinut pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată, C. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicată în baza art. 67 alin. (2) C. pen.
S-a menţinut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată, C. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri), aplicată în baza art. 65 alin. (1) C. pen.
S-a menţinut pedeapsa principală de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului A. în baza art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol (persoană vătămată D.).
S-a menţinut pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată D. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicată în baza art. 67 alin. (2) C. pen.
S-a menţinut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată D. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 10 metri), aplicată în baza art. 65 alin. (1) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care se aplică un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală a închisorii de 17 ani.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoanele vătămate B., D. şi C. şi de a se apropia de acestea la mai puţin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoanele vătămate, B., D. şi C. şi de a se apropia de acestea la mai puţin de 10 metri C. pen., aplicată în baza art. 65 alin. (1) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contraveneau deciziei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariile avocaţilor din oficiu au rămas în sarcina statului.
Decizia penală nr. 1211 din 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Craiova la data de 18 octombrie 2024 şi inculpatului A. la Penitenciarul Arad la data de 29 octombrie 2024 şi celorlalte părţi din dosar.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova la data de 30 octombrie 2024.
Cererea de recurs în casaţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Craiova a fost comunicată inculpatului A. la Penitenciarul Arad la data de la data 15 noiembrie 2024, precum şi celorlalte părţi din dosar.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 06 decembrie 2024. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 10 decembrie 2024.
Prin cererea formulată, Parchetul a solicitat admiterea recursului în casaţie şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova pentru a se pronunţa pe fondul cauzei, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. care vizează greşita încetare a procesului penal faţa de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. - forma anterioară datei de 23 mai 2016 [persoană vătămată pe B.] şi săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., (faptă săvârşită la data de 07.03.2016 faţă de persoană vătămată D..
Parchetul a arătat că, în fapt, s-a reţinut că, în perioada septembrie 2015 - iulie 2017, inculpatul A. a lipsit de libertate şi a violat mai multe persoane vătămate având vârsta între 12 şi 16 ani, respectiv pe persoanele vătămate B., D., F., G., C. şi H..
De asemenea, în luna decembrie 2015, acesta a luat din posesia persoanei vătămate F., prin exercitarea unor acte de violenţă şi ameninţare, un telefon mobil precum şi suma de 200 de RON, pe care persoana vătămată minoră o primise în cadrul unui proiect şcolar.
Totodată, în data de 29.01.2016, inculpatul A. i-a sustras persoanei vătămate D., un telefon mobil marca x pe care apoi 1-a vândut unei alte persoane.
În data de 26.01.2016, inculpatul A. i-a solicitat persoanei vătămate I. suma de 1000 RON pentru a nu o mai urmări prin oraş iar persoana vătămată i-a remis acestuia suma de 500 de RON pe care a retras-o de pe un cârd bancar aparţinând bunicii sale.
Parchetul a susţinut că în motivarea hotărârii de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. - forma anterioară datei de 23 mai 2016, persoană vătămată pe B., întrucât în data de 23.03.2016 inculpatul A. a răpit-o pe persoana vătămată minoră B. din Drobeta Turnu Severin şi apoi la locuinţa lui situată în strada x, nr. 65B (unul din blocurile J., la parter), şi în aceeaşi zi a întreţinut prin constrângere, raporturi sexuale cu aceasta - instanţa de apel a reţinut în esenţă că aceasta era pedepsită de legea penală cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale la data de 22.05.2024 - termenul de prescripţie a răspunderii penale fiind de 8 ani, având în vedere Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, motiv pentru care a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal pentru această faptă.
Cu privire la suspendarea termenului de prescripţie şi împlinirea acestui termen la data de 22.05.2024, instanţa de apel a constatat că suspendarea operează de drept, fără a fi necesară emiterea unei ordonanţe sau a unei încheieri în acest scop, impunând-se menţiunea există o enumerare a cauzelor exceptate, enumerare care este una imperativă şi limitativă, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Decretul Preşedintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, din care reise fără îndoială că procesele penale aflate în curs pe rolul instanţelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedură în camera preliminară, se suspendă de drept pe durata stării de urgenţă, cu excepţia celor acolo nominalizate. Instanţa de apel a reţinut că decretul prezidenţial de instituire a stării de urgenţă poate fi încadrat în noţiunea de dispoziţie penală cu efect de suspendare a prescripţiei răspunderii penale, deoarece legiuitorul utilizează în cuprinsul art. 156 din C. pen. expresia "dispoziţie legală", iar nu termenul de "lege". Astfel fiind, s-a reţinut că expresia "dispoziţie legală", cuprinsul art. 156 C. pen. nu este întâmplătoare, deoarece legiuitorul a avut în vedere şi situaţiile deosebite când procesul legislativ este întrerupt (cum a fost şi cazul pandemiei C.O.V.I.D. 19), astfel că a avut în vedere dispoziţiile legale privite în sens larg, pentru a cuprinde în sensul de dispoziţie legală toate actele normative care emană de la o autoritate publică şi care are efect obligatoriu erga omnes şi putere de lege, deci inclusiv decretul prezidenţial prin care se dispune instituirea stării de urgenţă, cât timp îndeplineşte condiţia de confirmare din partea Parlamentului, conform Constituţiei.
De asemenea, s-a arătat că în motivarea hotărârii de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, săvârşită faţă de persoana vătămată D., prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen., instanţa de apel a constatat că era pedepsită la data săvârşirii faptei cu pedeapsa închisorii între 3 şi 10 ani, astfel că termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru această faptă este de 8 ani, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. (forma de la data de 07.03.2016, data săvârşirii faptei).
În raport de data săvârşirii faptei, respectiv 07.03.2016, instanţa de apel a constatat că termenul de prescripţie al răspunderii penale s-a împlinit la data de 06.05.2024, având în vedere Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
În opinia Parchetului, hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât s-a apreciat în mod greşit împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale atât pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [faptă săvârşită la data de 23.03.2016 - persoană vătămată pe B.)], cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen. (faptă săvârşită la data de 07.03.2016 faţă de persoană vătămată D.) şi s-a dispus soluţia de încetare a procesului penal faţă de inculpatul A. pentru fiecare dintre aceste infracţiuni, cu încălcarea art. 154 alin. (4) C. pen.
Având în vedere menţiunile instanţei de apel, în sensul că persoana vătămată B. avea vârsta de 16 ani împliniţi la data săvârşirii faptei, fiind minoră, conform motivelor de recurs în casaţie, termenul de prescripţie de 8 ani a început sa curgă de la data de 22.08.2017, dată la care aceasta a devenit majoră, împlinindu-se în cursul anului 2025, iar până la data soluţionării cauzei în apel nu s-a împlinit.
Cu privire la persoana vătămată minoră D., având în vedere data naşterii părţii civile, conform motivelor de recurs în casaţie, termenul de prescripţie de 8 ani a început să curgă la data de 29.04.2018, dată la care aceasta a devenit majoră, iar până la data soluţionării cauzei în apel nu s-a împlinit, acesta împlinindu-se în cursul anului 2026.
Prin încheierea din 10 decembrie 2024, s-a admis cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 1211 din 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
S-a trimis cauza completului 7 în vederea soluţionării cererii de recurs în casaţie la data de 14 ianuarie 2025, cu citarea intimatului A. şi a părţilor vătămate B. şi D. şi asigurarea apărării intimatului inculpat şi a părţilor civile.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie este formulată în scris şi cuprinde numele şi prenumele procurorului care exercită calea de atac extraordinară, hotărârea care se atacă şi semnătura procurorului.
Referitor la condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a observat că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T T – Serviciul Teritorial Craiova a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, întrucât, în mod greşit s-a constat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi s-a dispus încetarea procesului penal în privinţa inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [faptă săvârşită la data de 23.03.2016 faţă de persoana vătămată pe B.)], cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., (faptă săvârşită la data de 07.03.2016 faţă de persoană vătămată D.).
S-a apreciat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T T – Serviciul Teritorial Craiova se circumscriu, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., astfel că, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.., s-a admis în principiu şi s-a trimis completului competent, în vederea judecării pe fond, conform art. 440 alin. (4) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a admis cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 1211 din 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
În şedinţă publică din data de 14 ianuarie 2025, cu ocazia dezbaterilor, Parchetul a susţinut că instanţa de apel trebuia să analizeze şi dispoziţia de la art. 154 alin. (4) C. pen., potrivit căreia, în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta devine major. Astfel, având în vedere că persoana vătămată B. a împlinit vârsta de 18 ani la data de 22.08.2017, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită în raport cu aceasta urmează să se împlinească în cursul anului 2025, iar în ceea ce o priveşte pe intimata persoană vătămată D., care a împlinit 18 ani la data de 29.04.2018, termenul de prescripţie a răspunderii penale urmează să se împlinească în cursul anului 2026.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. a solicitat respingerea recursului în casaţie declarat de către Parchet, apreciind că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova este întemeiată şi respectă dispoziţiile legii penale
Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie, în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei. Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului contrar legii şi are ca obiect desfiinţarea hotărârilor contrare legii.
În recurs în casaţie nu se poate modifica situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanţa de apel.
Înalta Curte reţine, totodată, că, prin cazul de recurs în casaţie reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) – j) C. proc. pen.. (respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.
În vederea stabilirii incidenţei acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanţei asupra existenţei/inexistenţei cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situaţia concretă şi datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât şi legislativ.
În speţă, prin cererea de recurs în casaţie formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. care vizează greşita încetare a procesului penal faţa de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată pe B.] şi săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen. (persoană vătămată D., în raport de art. 154 alin. (4) C. pen., care nu a fost avute în vedere de instanţa de apel.
Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în speţă, faţă de inculpatul A. s-a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată B.], respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen. (persoană vătămată D.).
Curtea de Apel a stabilit că fapta inculpatului A. care în data de 23.03.2016 a răpit-o pe persoana vătămată minoră B. din Drobeta Turnu Severin şi apoi, la locuinţa lui situată în strada x, nr. 65B (unul din blocurile J., la parter), şi în aceeaşi zi a întreţinut prin constrângere, raporturi sexuale cu aceasta, îşi găseşte corespondentul în drept la infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. - forma anterioară datei de 23 mai 2016 şi era pedepsită de legea penală cu închisoarea de la 3 la 10 ani, astfel că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, la data de 22.05.2024, având în vedere Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, motiv pentru care a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal pentru această faptă.
De asemenea, instanţa de apel a stabilit că fapta inculpatului A. care începând cu seara zilei de 06.03.2016 şi până în data de 07.03.2016, prin exercitarea de ameninţări şi violenţe, a lipsit-o de libertate pe persoana vătămată minoră D., în vârstă de 15 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen. Instanţa de apel a constatat că era pedepsită la data săvârşirii faptei cu pedeapsa de închisorii între 3 şi 10 ani, astfel că termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru această faptă este de 8 ani, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. (forma de la data de 07.03.2016, data săvârşirii faptei) În raport de data săvârşirii faptei, respectiv 07.03.2016, instanţa de apel a constatat că termenul de prescripţie al răspunderii penale s-a împlinit la data de 06.05.2024, motiv pentru care a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal pentru această infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de inculpatul A., având în vedere Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
În primul rând, instanţa reţine că examinarea legalităţii deciziei Curţii de apel se face în raport de legea stabilită de aceasta ca fiind incidentă în cauză, astfel cum rezultă din cele ce preced: în cazul infracţiunii de viol, art. 218 alin. (1) C. pen., forma anterioară datei de 23 mai 2016, iar în cazul infracţiunii de lipsire de liberate în mod ilegal, art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen., forma de la data de 07.03.2016, data săvârşirii faptei.
Conform jurisprudenţei sale constante, instanţa de recurs în casaţie nu are în competenţa sa, astfel cum rezultă din C. proc. pen., examinarea argumentelor în raport de care a fost stabilită legea incidentă în cauza respectivă.
În al doilea rând, instanţa reţine că, prin deciziile Curţii Constituţionale a României, stabilirea legii penale mai favorabile se face în mod global, iar o dată stabilită legea incidentă, aceasta va guverna toate instituţiile de care depinde soluţionarea raportului juridic de drept penal, fără să poată fi combinate dispoziţii de favoare din legi succesive, nici chiar în ceea ce priveşte instituiţii de drept distincte (CCR, decizia nr. 265/2014 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din C. pen., M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014).
Faţă de cele ce preced, în examinarea criticilor din prezentul recurs în casaţie, va fi avută în vedere forma art. 154 alin. (4) C. pen., anterior datei de 23 mai 2016 pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., în ceea ce priveşte persoană vătămată B., respectiv forma art. 154 alin. (4) la data de 07.03.2016, data săvârşirii faptei, în ceea ce priveşte victima D. şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen.
Efectele prescripţiei răspunderii penale sunt reglementate în art. 153 alin. (1) C. pen., în care se prevede că prescripţia înlătură răspunderea penală, iar conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.
Textul invocat de Parchet [art. 154 alin. (4) C. pen..] nu a suferit modificări, de la intrarea în vigoare şi până la data considerată relevantă pentru stabilirea legii incidente de către instanţa de apel, cu privire la infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale, care să prezinte relevanţă în speţa de faţă şi care să influenţeze momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie în raport de infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A..
Astfel, art. 154 alin. (4) C. pen. a avut următoarele forme de la 01.02.2014, data intrării în vigoare a C. pen., şi până 23 mai 2016 pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., respectiv până la data de 07.03.2016, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen.:
- la data de 01.02.2014:
(4) În cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale, săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului.
- la data de 23.05.2016, ca urmare a modificării sale prin Ordonanţa de urgenţă nr. 18/2016:
(4) În cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale, al celor de trafic şi exploatare a persoanelor vulnerabile, precum şi al infracţiunii de pornografie infantilă, săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului.
Astfel, continuitatea textului de lege face ca acesta să fie aplicabil în ceea ce priveşte situaţia juridică a inculpatului A.. În ceea ce priveşte art. 5 C. pen. (legea penală mai favorabilă), o dată ce o lege a fost stabilită de instanţa de apel ca fiind incidentă în cauză, aceeaşi lege va fi incidentă şi cu privire stabilirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În cauză, faţă de data naşterii a părţii civile B., respectiv 22.08.1999, se observă că aceasta avea vârsta de 16 ani împliniţi la 23.03.2016, data săvârşirii infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. Această infracţiune era pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie de 8 ani a început să curgă de la data de 22.08.2017, dată la care aceasta a devenit majoră, şi ar urma să se împlinească în cursul anului 2025.
În ceea ce priveşte infracţiunea de infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, săvârşită faţă de persoana vătămată D., prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen., se constată că la data săvârşirii faptei (07.03.2016) era pedepsită cu închisoare între 3 şi 10 ani, astfel că termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru această faptă este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. Faţă de data naşterii părţii civile D. (29.04.2000), termenul de prescripţie de 8 ani a început să curgă la data de 29.04.2018, dată la care aceasta a devenit majoră, şi ar urma să se împlinească în cursul anului 2026.
Faţă de cele ce preced, în raport de art. 154 alin. (4) C. pen., la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de apel (15 octombrie 2024) nu era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale cu privire la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.) şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen., săvârşită faţă de persoana vătămată D., astfel că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
Deciziile indicate de instanţa de apel, Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu vizează aplicarea art. 154 alin. (4) C. pen., astfel că nu afectează începutul cursului prescripţiei răspunderii penale pentru victimele minore, în cazul infracţiunilor de viol şi de lipsire de liberate în mod ilegal, care fac obiectul prezentului dosar,
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinţi împotriva deciziei penale nr. 1211 din 15 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Va casa, în parte, decizia recurată numai în ceea ce priveşte soluţiile de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată B.], respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., (persoană vătămată D.).
Va trimite cauza spre rejudecare cu privire la săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată B.], respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., (persoană vătămată D.) la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpatul A., în cuantum de 720 RON, precum şi onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele persoane vătămate D. şi B., în cuantum de câte 540 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinţi împotriva deciziei penale nr. 1211 din 15 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Casează, în parte, decizia recurată numai în ceea ce priveşte soluţiile de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată B.], respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., (persoană vătămată D.).
Trimite cauza spre rejudecare cu privire la săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată B.], respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 5 C. pen., (persoană vătămată D.) la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpatul A., în cuantum de 720 RON, precum şi onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele persoane vătămate D. şi B., în cuantum de câte 540 RON, rămân în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2025.