Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 19.09.2024, sub nr. dosar x/2022, persoana condamnată A. , a solicitat, în temeiul art. 466 C. proc. pen., redeschiderea procesului penal cu privire la dosarul penal nr. x/2022 al Tribunalului Arad, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 281 din 07.06.2024, definitivă prin neexercitarea căii de atac.
În motivarea cererii, persoana condamnată a aratat, în esenţă, că prin rechizitoriul emis la data de 07.12.2022 de către Parchetul de lângă Tribunalul Arad s-a dispus trimiterea sa în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., înregistrat pe rolul Tribunalului Arad la data de 19.12.2022, sub nr. dosar x/2022
A susţinut că, în faza urmăririi penale, toate actele din dosarul de urmărire penală nr. 490/P/2022 au fost efectuate în data de 19.09.2022, iar audierea sa a avut loc în lipsa unui avocat ales sau numit din oficiu, nefiindu-i asigurat dreptul la apărare şi la asistenţă juridică şi nefiind întrebat de organele de urmărire penală dacă, în cazul în care va fi găsit vinovat pentru săvârşirea faptei, este de acord cu prestarea unei munci neremunerate in folosul comunităţii.
Ulterior, prin încheierea penală nr. 222 din 29.06.2023 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul penal nr. x/2022, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei de judecată, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, fiind dispusă începerea judecăţii.
Prin sentinţa penală nr. 281 din 07.06.2024, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen.
Faţă de aceste împrejurări, persoana condamnată a arătat că judecata în primă instanţă s-a desfăşurat în lipsa acesteia, întrucât nu a participat la niciun termen de judecată pentru a-şi exprima poziţia procesuală, nu a fost audiată de către instanţa de judecată pentru a-şi exprima clar poziţia faţă de prestarea muncii în folosul comunităţii şi a altor măsuri şi obligaţii de supraveghere care puteau fi impuse de către instanţă şi aduse la cunoştinţă persoanei condamnate dacă ar fi optat pentru judecata prin procedură simplificată, nu a luat personal la cunoştinţă despre condamnare şi nici nu a declarat apel.
De asemenea, a subliniat că are şi cetăţenie turcă, fiind bulgar de etnie turcă, iar din iarna anului 2022 şi până în prezent a locuit in Turcia, la domiciliul - resedinta din jud. Izmir, din cauza faptului că părinţii lui locuiesc în Turcia, sunt bolnavi şi au necesitat diferite spitalizări şi îngrijiri, situaţie în care nu a intrat în posesia citaţiilor emise pe adresa din Bulgaria şi, prin urmare, nu a avut cunoştinţă despre desfăşurarea procesului. În acelaşi sens, a mai adaugat şi faptul că a fost citat, în afara ţării, numai la adresa din Bulgaria şi la adresa firmei din Germania pentru care a efectuat transporturi, iar aceste citaţii s-au întors de fiecare dată ca neconfirmate şi neridicate.
Totodată, persoana condamnată a adus la cunoştinţa instanţei şi faptul că pe parcursul procesului penal nu a făcut nicio menţiune în sensul că ar solicita judecata în lipsă, nu şi-a angajat un apărător ales şi nu a desemnat niciun mandatar care să-i reprezinte interesele în faţa instanţei de judecată.
Ca atare, în data de 19.08.2024, când s-a prezentat la Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, autorităţile poliţiei de frontieră i-au adus la cunoştinţă că există pe numele său un mandat de arestare, fiind dat şi în consemn la frontieră, situaţie în care s-a procedat la arestarea şi predarea sa Penitenciarul Giurgiu, fiind înmatriculat cu nr. x/19.08.2024.
Faţă de situaţia de fapt expusă mai sus, apreciind că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 466 – 469 C. proc. pen., persoana condamnată A. a solicitat anularea tuturor formelor de executare emise în baza hotărârii de condamnare, dispunerea judecării cauzei, redeschiderea procesului penal, în temeiul art. 6 din Convenţia C.E.D.O. şi cu trimitere la art. 7, 8, 13, 14 şi art. 2 din protocolul 7 din Convenţia C.E.D.O; suspendarea executării sentinţei penale nr. 281 din 07.06.2024 a Tribunalului Arad şi punerea sa de îndată în libertate.
Prin sentinţa penală nr. 494 din 16 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Arad, secţia penală, a admis, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (4) şi art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 38 alin. (2) C. proc. pen., excepţia necompetenţei materiale al Tribunalului Arad invocată din oficiu şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a căii ordinare de atac a apelului formulată de către petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 281 din 07.06.2024, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în favoarea Curţii de Apel Timişoara spre competentă soluţionare.
Tribunalul Arad a reţinut că, prin minuta întâlnirii de practică neunitară aferentă trimestrului I al anului 2015, Curtea de Apel Timişoara a stabilit că instanţa învestită cu o cerere de redeschidere a procesului penal, în condiţiile prevăzute de art. 466 C. proc. pen., trebuie să o recalifice în apel, dacă este formulată în termen şi anterior nu a fost exercitată o asemenea cale de atac.
În acest sens, Tribunalul Arad a emis o adresă către Penitenciarul Giurgiu unde era încarcerat numitul A. la data emiterii adresei, solicitând dovada comunicării mandatului de executare a pedepsei închisorii, precum şi a hotărârii de condamnare.
Penitenciarul Giurgiu prin adresa nr. x/30.09.2024 a comunicat că, numitul A. a fost depus la data de 19.08.2024, fiind depistat în PTF Giurgiu Rutier, drept pentru care s-a emis procesul-verbal de încarcerare nr. x privind MEPI 374/14.08.2024, S.P. 281/07.06.2024, fără a trimite dovada comunicării hotărârii de condamnare .
De altfel, la solicitarea Penitenciarului Giurgiu, Tribunalul Arad a comunicat sentinţa penală nr. 281 din 07.07.2024, rămasă definitivă la data de 14.08.2024 prin neexercitarea căii de atac .
În aceste condiţii, Tribunalul Arad a ajuns la concluzia că se impune recalificarea obiectului cauzei din "redeschiderea procesului penal" în "apel", fiind o cale ordinară de atac; petentul A. a fost de acord cu recalificarea obiectului cauzei în "apel", iar avocatul ales al inculpatului a lăsat la aprecierea instanţei, având în vedere minuta întâlnirii de practică neunitară aferentă trimestrului I al anului 2015, prin care Curtea de Apel Timişoara a stabilit că instanţa învestită cu o cerere de redeschidere a procesului penal, în condiţiile prevăzute de art. 466 C. proc. pen., trebuie să o recalifice în apel, dacă este formulată în termen şi anterior nu a fost exercitată o asemenea cale de atac.
Totodată, s-a avut în vedere o practică judiciară mai recentă, respectiv Hotărârea nr. 899/2024 din 28.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a reţinut că, întrucât inculpatul se afla, la data formulării cererii de redeschidere a procesului penal în termenul de apel, judecătorul din primă instanţă, în raport şi cu motivele invocate în cerere care vizau neluarea la cunoştinţă a sentinţei, trebuia să califice această cerere ca fiind o cerere de apel împotriva acelei sentinţei şi să dispună înaintarea ei la Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.
Prin decizia penală nr. 890/A din 8 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a constatat că, în cauză, condamnatul A. a formulat, în temeiul art. 466 C. proc. pen., cerere de redeschidere a procesului penal.
În temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 467 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul A. cu privire la dosarul nr. x/2022 în favoarea Tribunalului Arad.
În temeiul art. 51 C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În acest sens, analizând demersul condamnatului A., Curtea de Apel Timişoara a constatat greşita recalificare a cererii acestuia, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 281 din 07.06.2024 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în temeiul dispoziţiilor art. 263 alin. (1) raportat la alin. (2) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi în formă calificată.
În temeiul dispoziţiilor art. 263 alin. (2) teza finală C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 66 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen., inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsă accesorie.
În data de 19.09.2024, persoana condamnată A. a depus cererea înregistrată sub nr. x/2024 la Tribunalul Arad, prin care a solicitat, în temeiul art. 466 C. proc. pen., redeschiderea procesului penal cu privire la dosarul penal nr. x/2022 al Tribunalului Arad.
C. proc. pen. adoptat prin Legea nr. 135/2010 nu reglementează instituţia recalificării unei cereri sau căi de atac. Prin urmare, Curtea de Apel se va raporta la dispoziţiile existente în Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., act normativ care potrivit art. 2 alin. (2) este incident şi în materie penală, în cazul unei lipse de reglementare. Astfel, s-a constatat că dispoziţiile art. 152 din C. proc. civ. permit instanţei de judecată calificarea căii de atac în condiţiile în care se poate reţine o eroare în denumirea cererii, iar art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. permit recalificarea căii de atac în ipoteza în care în hotărâre există o menţiune inexactă cu privire la calea de atac. În concluzie, în ipoteza în care din cuprinsul cererii nu există niciun element care să conducă la concluzia unei erori sau că alta a fost voinţa părţii, instanţa nu poate modifica opţiunea acesteia.
În cauză, condamnatul A. a formulat o cerere de redeschidere a procesului, beneficiind de asistenţa calificată a unui avocat şi a indicat dispoziţiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen.. Din cerere nu rezultă că partea s-a aflat în vreo eroare, iar demersul său este fără niciun echivoc în sensul procedurii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate. Astfel, în motivarea cererii se precizează că judecata în primă instanţă s-a desfăşurat în lipsa acestuia întrucât nu a participat la nici un termen de judecată pentru a-şi exprima poziţia procesuală, nu a fost audiat de către instanţa de judecată pentru a-şi exprima clar poziţia faţă de prestarea muncii în folosul comunităţii şi a altor măsuri şi obligaţii de supraveghere care puteau fi impuse de către instanţă şi aduse la cunoştinţă persoanei condamnate dacă ar fi optat pentru judecata prin procedură simplificată.
Prin urmare, instanţa de apel a constatat greşită dispoziţia Tribunalului Arad de recalificare a cererii de redeschidere a procesului ce a fost înregistrată sub nr. x/2024, în cerere de apel împotriva sentinţei penale nr. 281/07.06.2024 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Totodată, Curtea de Apel a observat că între cele două căi de atac: apelul – reglementat de art. 408 şi urm. C. proc. pen. şi redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate – reglementată de art. 466 şi urm. C. proc. pen., există diferenţe nu doar de condiţii de admisibilitate, ci şi de termene de declarare, de competenţă materială şi procedură de sesizare a instanţei.
Astfel, dispoziţiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen., referindu-se la posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa, stipulează că se consideră "judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial de aceasta, respectiv deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa."
În interpretarea textului de lege menţionat, trebuie pornit de la scopul reglementarii procedurii redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, şi anume garantarea dreptului persoanei la un proces echitabil, cu respectarea, în principal, a dreptului său la apărare.
Apelul, reglementat de dispoziţiile art. 408 şi urm. C. proc. pen. este o cale ordinară de atac prin care instanţa ierarhic superioară reexaminează cauza sub toate aspectele de drept şi de fapt, efectuând un examen de legalitate şi temeinicie a hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa de fond, cale de atac ce poate fi formulată în termen de 10 zile de la comunicarea legală a hotărârii judecătoreşti.
Calificarea/recalificarea unei căi de atac nu poate fi efectuată după cum se apreciază de către instanţa de judecată că partea ar avea mai multe şanse de a obţine un rezultat favorabil, ci este obligatoriu să se aibă în vedere demersul procesual declanşat de aceasta.
Curtea de Apel a apreciat că odată sesizată instanţa cu o cale de atac, în cunoştinţă de cauză a prevederilor legale, nu mai este posibilă o modificare a procedurii şi obiectului cererii. Mai mult, în materia căilor de atac funcţionează principiul disponibilităţii, instanţa neputând aduce modificări voinţei exprimată de parte în mod clar şi fără echivoc, recalificarea de către instanţa de fond a cererii de redeschidere a procesului penal în apel privându-l de un grad de jurisdicţie.
Referitor la poziţia procesuală avută de condamnat în faţa Tribunalului Arad, s-a constatat că acesta este cetăţean străin şi şi-a angajat un avocat, care a redactat cererea sa şi l-a asistat în faţa instanţelor de judecată. Este evident că persoana în cauză nu deţine cunoştinţe juridice, astfel că odată ce tribunalul a pus în discuţie calificarea cererii într-un anumit mod, a fost de acord cu instanţa de judecată; însă avocatul său ales a menţionat că lasă la aprecierea judecătorului acest aspect. Or, voinţa părţii exprimată în scris, în mod neechivoc, a fost cea a unei cereri de redeschidere a procesului, iar recalificarea nu a fost solicitată de aceasta.
În faţa instanţei de apel, avocatul ales al condamnatului a arătat că a înţeles să formuleze cerere de redeschidere a procesului întrucât are cunoştinţă de termenul de 10 zile în care se putea declara apel şi risca o respingerea a acestuia ca tardiv formulată în cazul în care nu se admitea o repunere în termen.
În plus, Curtea de Apel a apreciat că nu poate fi avută în vedere practica judiciară indicată de tribunal întrucât, în situaţii similare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa în raport cu voinţa exprimată de persoana condamnată. (încheierea nr. 369/20.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, încheierea nr. 293/13.08.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, încheierea penală nr. 1034/21.11.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016).
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara, reţinând următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 281 din 07.06.2024, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în temeiul dispoziţiilor art. 263 alin. (1) raportat la alin. (2) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi în formă calificată.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, inculpatul A. nu a declarat apel, astfel că sentinţa de condamnare a fost considerată definitivă la data expirării termenului de apel, conform art. 551 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Conform datelor din dosarul cauzei, în baza sentinţei menţionate, definitivă prin neapelare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 374 din 14.08.2024 de către Tribunalul Arad, acesta fiind pus în executare la momentul în care condamnatul A., s-a prezentat la Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, în data de 19.08.2024, când autorităţile poliţiei de frontieră i-au adus la cunoştinţă că există un mandat de arestare pe numele său, fiind dat şi în consemn la frontieră, situaţie în care s-a procedat la arestarea şi predarea sa Penitenciarului Giurgiu, fiind înmatriculat cu nr. x din 19.08.2024.
La data de 19.09.2024, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, persoana condamnată A. a solicitat, redeschiderea procesului penal cu privire la dosarul penal nr. x/2022 al Tribunalului Arad, în temeiul art. 466 C. proc. pen., în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 281 din 07.06.2024, invocând că judecata în primă instanţă s-a desfăşurat în lipsa sa, întrucât nu a participat la nici un termen de judecată pentru a-şi exprima poziţia procesuală, nu a fost audiat de către instanţa de judecată pentru a-şi exprima clar poziţia faţă de prestarea muncii în folosul comunităţii şi a altor măsuri şi obligaţii de supraveghere care puteau fi impuse de către instanţă şi aduse la cunoştinţă persoanei condamnate dacă ar fi optat pentru judecata prin procedură simplificată, nu a luat personal la cunoştinţă despre condamnare şi nici nu a declarat apel.
A arătat că a fost citat, în afara ţării, numai la adresa din Bulgaria şi la adresa firmei din Germania pentru care a efectuat transporturi, iar aceste citaţii s-au întors de fiecare dată ca neconfirmate şi neridicate.
Totodată, a adus la cunoştinţa instanţei şi că, pe parcursul procesului penal, nu a făcut nicio menţiune în sensul că ar solicita judecata în lipsă, nu şi-a angajat un apărător ales şi nu a desemnat niciun mandatar care să-i reprezinte interesele în faţa instanţei de judecată.
Examinând actele dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Arad, având în vedere susţinerile persoanei condamnate, în raport cu dispoziţiile legale care reglementează calea de atac a apelului, Înalta Curte constată că, în mod corect, Tribunalul Arad a recalificat obiectului cauzei în "apel".
Apelul - reglementat de art. 408 şi urm. C. proc. pen. – reprezintă singura cale ordinară de atac care devoluează fondul cauzei, în timp ce redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate – reglementată de art. 466 şi urm. C. proc. pen. - reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, din natura juridică diferită decurgând atât reglementarea unei competenţe materiale şi a unei proceduri de judecare diferite, cât şi condiţii de admisibilitate şi termene de declarare diferite.
Astfel, potrivit art. 410 alin. (1) C. proc. pen. termenul de declarare a apelului, pentru procuror, persoana vătămată şi părţi este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la data comunicării hotărârii, în cazurile prevăzute la art. 406 alin. (1), sau, după caz, de la data comunicării copiei minutei, în celelalte cazuri".
Conform art. 264 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 259 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., copia hotărârii se comunică inculpatului la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează; dacă inculpatul a indicat, printr-o declaraţie în cursul procesului penal, un alt loc pentru comunicarea actelor de procedură, atunci comunicarea hotărârii se face la locul indicat.
În speţă, din actele dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Arad reiese că inculpatul A. a fost citat la adresele cunoscute în cauză, respectiv la adresa de domiciliu din Bulgaria, str. x localitatea Shumen şi la o adresă din Germania, aparţinând unei firme pentru care a efectuat transporturi conform precizărilor sale, însă aceste citaţii au fost restituite la dosar, de fiecare dată, ca neconfirmate şi neridicate, motiv pentru care a fost citat şi prin afişare la uşa instanţei. O situaţie identică se regăseşte şi în cazul comunicării hotărârii pronunţate în cauză faţă de inculpat, comunicările la cele două adrese menţionate fiind restituite la dosar, neconfirmate şi având ataşate plicurile conţinând sentinţa penală nr. 281 din 07.06.2024, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022.
Conform celor precizate de persoana condamnată, prin cererea de redeschidere a procesului penal, acesta are şi cetăţenie turcă, fiind bulgar de etnie turcă, iar din iarna anului 2022 şi până în momentul arestării şi încarcerării a locuit în Turcia, la domiciliul - resedinta din jud. Izmir, din cauza faptului că părinţii lui locuiesc în Turcia, sunt bolnavi şi au necesitat diferite spitalizări şi îngrijiri, situaţie în care nu a intrat în posesia citaţiilor emise pe adresa din Bulgaria şi, prin urmare, nu a avut cunoştinţă despre desfăşurarea procesului.
Acestea fiind datele speţei, se conturează concluzia că inculpatul A. nu a avut cunoştinţă de hotărârea penală de condamnare pronunţată împotriva sa de către prima instanţă de judecată, consecinţa fiind neexercitarea căii de atac a apelului
În acest context, Înalta Curte constată că sentinţa penală nr. 281 din 07.06.2024, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022 nu a fost comunicată inculpatului A. cu respectarea dispoziţiilor legale privind comunicarea hotărârii, situaţie în care termenul de declarare a apelului nu a început să curgă faţă de inculpat.
Totodată, Înalta Curte constată că, deşi cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 466 alin. (1) C. proc. pen. (care reglementează posibilitatea persoanei condamnate definitiv care a fost judecată în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa), având în vedere motivele invocate de inculpat, circumscrise nu doar consecinţelor neparticipării sale la niciun termen de judecată, ca urmare a nelegalităţii procedurii de citare a sa, dar şi împrejurării că, neavând cunoştinţă de condamnare, nu a declarat apel, persoana condamnată urmăreşte, în concret, un examen de legalitate şi temeinicie a hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa de fond, examen ce este atributul instanţei ierarhic superioare, care, în calea de atac ordinară a apelului, reexaminează cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Ca atare, Înalta Curte reţine că cererea formulată de inculpat, prin apărător ales, la data de 19.09.2024, are natura juridică a unei cereri de "apel", competenţa de soluţionare aparţinând instanţei ierarhic superioară Tribunalului Arad.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe persoana condamnată A. este Curtea de Apel Timişoara, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în cuantum de 360 de RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Curţii de Apel Timişoara, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în cuantum de 360 de RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.