Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2329/16.09.2024, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – secţia I Penală, a respins propunerea de liberare condiţionată privind pe petentul condamnat A. , aflat în Penitenciarul Bucureşti Rahova.
A fixat termen de reiterare la 11.11.2024
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 29.07.2024, sub nr. x/2024, petentul A. a solicitat liberarea condiţionata din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prin sentinţa penală nr. 1757/28.11.2023, pronunţată de Judecătoria Bacău.
La dosarul cauzei, s-au depus următoarele înscrisuri: relaţiile de la comisia de liberări condiţionate, caracterizarea petentului şi fişa de cazier judiciar a petentului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Petentul A. se află în executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ, cu continuarea executării într-un penitenciar, pe o durată de 1 an şi 6 luni, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prin sentinţa penală nr. 1757/28.11.2023, pronunţată de Judecătoria Bacău.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 11.05.2023, în timp ce se afla pe str. x din municipiul Bacău, în dreptul colegiului N. V. Karpen, inculpatul A. a acostat pe persoana vătămată B., pe care ulterior a deposedat-o de telefonul mobil marca x, prin ameninţarea cu un cuţit şi cu ameninţarea că îl va omorî.
Executarea măsurii a început la 12.05.2023 şi urmează să expire la 11.11.2024.
Liberarea condiţionată este un mijloc de individualizare complementară a pedepsei, ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească alte infracţiuni.
Pentru a fi admisă o cerere de liberare condiţionată, instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 100 din C. pen. (aceasta fiind legea aplicabilă în cauză, faţă de data faptei).
Întrucât condamnatul devine propozabil după executarea a 1/2 din pedeapsă, respectiv a 275 zile închisoare şi a executat 440 zile închisoare, considerându-i-se executate ca urmare a muncii prestate 0 zile, instanţa a constatat că petentul a executat din pedeapsă fracţiunea minimă obligatorie. Prin urmare, prima condiţie a liberării condiţionate este îndeplinită, deoarece condamnatul a executat fracţia din pedeapsă.
În ceea ce priveşte celelalte condiţii ale liberării condiţionate, instanţa a reţinut că petentul execută pedeapsa într-un centru educativ cu supraveghere, că a avut o conduită necorespunzătoare pe durata executării pedepsei, a fost sancţionat disciplinar de 4 ori, nu a fost recompensat, a înregistrat unele progrese pe plan educaţional, dar un regres din punct de vedere comportamental, evaluarea psihologică identificând risc în gestionarea agresivităţii.
Cu privire la condiţia achitării integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa a constatat că petentul nu a făcut dovada achitării acestora şi nici a imposibilităţii obiective de a îndeplini această obligaţie.
Având în vedere cele reţinute mai sus, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile sub aspectul obligaţiilor civile şi al conduitei condamnatului, instanţa a respins propunerea de liberare condiţionată privind pe petentul condamnat A..
Împotriva acestei încheieri, a formulat contestaţie petentul condamnat A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a Penală, la data de 08.10.2024, sub nr. x/2024.
La termenul de judecată din data de 15.10.2024, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, aceasta instanţa fiind competentă în aprecierea Curţii să analizeze contestaţia formulată de către contestatorul condamnat A., în cauză fiind atacată o sentinţă penală prin care s-a dispus respingerea cererii de liberare condiţionată.
Prin Decizia nr. 473/CO din data de 15.10.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a arătat că, potrivit art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., în materia liberării condiţionate, hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare.
A susţinut că, în prezenta cauză, petentul condamnat a exercitat calea de atac a contestaţiei, însă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, din eroare, a apreciat că acesta a formulat un apel, înaintând cauza Curţii de Apel Bucureşti.
Având în vedere dispoziţiile art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea a calificat calea de atac ca fiind o contestaţie împotriva sentinţei prin care judecătoria a soluţionat cererea petentului de liberare condiţionată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Prin decizia penală nr. 1458/C din 04.12.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu.
În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 181 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, a declinat cauza, având ca obiect liberare condiţionată privind pe petentul A., Curţii de Apel Bucureşti.
A constatat conflictul negativ de competenţă.
În temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, căreia i-a trimis dosarul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 180 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, după împlinirea vârstei de 18 ani, persoanele internate pot fi liberate dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 124 alin. (4) şi, respectiv, art. 125 alin. (4) din C. pen.
Potrivit art. 124 alin. (4) C. pen., în cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării, instanţa poate dispune: b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Potrivit art. 181 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, hotărârea instanţei (de liberare) poate fi atacată cu contestaţie la instanţa din circumscripţia teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în grad instanţei care a avut competenţa să judece apelul hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă, în termen de 3 zile de la comunicare.
În speţă, instanţa competentă să judece apelul împotriva hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă a fost Curtea de Apel Bacău raportat la sentinţa penală nr. 1757/28.11.2023, pronunţată de Judecătoria Bacău, prin care faţă de contestator s-a dispus luarea măsurii educative a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an şi 6 luni.
Este adevărat că instanţa de fond a soluţionat propunerea de liberare condiţionată a petentului prin raportare la disp art. 100 şi urm. C. pen., iar nu prin raportare la disp art. 124 C. pen., însă Tribunalul nu poate analiza această împrejurare, câtă vreme nu este competent material. Astfel, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei aparţine instanţei din circumscripţia teritorială în care se află Penitenciarul Rahova, unde era încarcerat petentul la data formulării cererii de liberare, corespunzătoare în grad instanţei care a avut competenţa să judece apelul hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă. Or, în speţă, a apreciat Tribunalul că instanţa competentă este Curtea de Apel Bucureşti.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere considerentele care urmează a fi expuse.
Potrivit dispoziţiilor art. 180 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, după împlinirea vârstei de 18 ani, persoanele internate pot fi liberate dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 124 alin. (4) şi, respectiv, art. 125 alin. (4) din C. pen., iar potrivit dispoziţiilor art. 124 alin. (4) C. pen., în cazul în care, pe durata internării, minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării, instanţa poate dispune: (...); b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Totodată, art. 181 din Legea 254/2013 prevede următoarele:
(1) Înlocuirea măsurii internării în centrul educativ sau de detenţie cu măsura educativă a asistării zilnice şi liberarea se dispun de către instanţa din circumscripţia teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în grad instanţei de executare, la cererea persoanei internate sau la propunerea făcută potrivit art. 179 şi 180.
(2) Când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru înlocuirea măsurii internării în centrul educativ sau de detenţie cu măsura educativă a asistării zilnice sau a liberării, prin hotărârea de respingere, fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare decât cel stabilit potrivit art. 179 alin. (5) şi art. 180 alin. (5).
(3) Hotărârea instanţei poate fi atacată cu contestaţie la instanţa din circumscripţia teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în grad instanţei care a avut competenţa să judece apelul hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare.
Analizând dispoziţiile anterior menţionate, Înalta Curte constată că instanţa care a avut competenţa să judece apelul împotriva hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă a fost Curtea de Apel Bacău, având în vedere că sentinţa penală nr. 1757/28.11.2023, prin care faţă de contestator s-a dispus luarea măsurii educative a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an şi 6 luni, a fost pronunţată de Judecătoria Bacău, iar, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din C. proc. pen., curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii.
Prin urmare, având în vedere că petentul era încarcerat la data formulării cererii de liberare la Penitenciarul Rahova, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei aparţine instanţei din circumscripţia teritorială în care se află acest penitenciar, corespunzătoare în grad instanţei care a avut competenţa să judece apelul împotriva hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă; având în vedere că instanţa care a avut competenţa să judece acest apel este Curtea de Apel Bacău, aşa cum s-a reţinut anterior, rezultă că instanţa competentă să judece contestaţia condamnatului este Curtea de Apel Bucureşti.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2024.