Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla la data de 11.10.2024, sub nr. x/2024, petenta condamnată A. a solicitat contopirea mandatelor nr. x/2009 emis de către Tribunalul Judge Court of Cosenza, nr. 258/33/2018 şi nr. 560/33/2024 emise de Curtea de Apel Cluj, întrucât faptele sunt concurente.
Prin sentinţa penală nr. 1228 din 08.11.2024 pronunţată de Judecătoria Gherla, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Gherla şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Raportându-se la dispoziţiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., Judecătoria Gherla a apreciat că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Cluj, care este instanţa de executare a hotărârii petentei şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al acesteia, respectiv Penitenciarul Gherla.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar la Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, care, prin sentinţa penală nr. 227 din 29 noiembrie 2024, în temeiul art. 47 raportat la art. 367 alin. (4) C. proc. pen. a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj şi a declinat competenţa de soluţionare a cerererii de modificare a pedepsei – contestaţie la executare formulată de petiţionara A., în favoarea Judecătoriei Gherla.
Totodată, conform art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 56/11.04.2018 a Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă, instanţa a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj şi, în consecinţă, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, a dispus recunoaşterea şi executarea pedepsei de 5 ani, 7 luni şi 12 zile închisoare, aplicată condamnatei A., prin sentinţa penală nr. 211/2014 REG.SENT. nr. 862/14 R.N.R., nr. 943/13 REG.GIP. din 03.07.2017 a Tribunalului din Cosenza, rămasă definitivă la 21.07.2015, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev.de art. 628 alin. (2) nr. 2 din C. pen..italian şi prin sentinţa penală nr. 1458/13 REG.SENT. nr. 2679/12 R.G.N.R. nr. 35/13 REG.TRIB. din 17.07.2013 a Tribunalului Cosenza, rămasă definitivă la 16.10.2014, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragerea de la măsura arestului la domiciliu, prev.de art. 385 din C. pen..italian.
S-a arătat că potrivit Legii nr. 302/2004, s-a stabilit o competenţă specială a curţilor de apel în executarea mandatelor europene de arestare emise în vederea cercetării penale, a judecăţii sau executarea pedepselor privative de libertate şi de recunoaştere pe cale principală a hotărârilor judecătoreşti străine, însă curţile de apel nu devin instanţe de executare în sensul art. 553, 597 şi 598 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu au soluţionat fondul cauzei prin care s-a dispus soluţia de condamnare.
Competenţa curţilor de apel se opreşte după începerea executării pedepsei închisorii, iar, cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei, respectiv cererile de amânare sau întrerupere a executării pedepsei închisorii ori deteneţiunii pe viaţă, cererile de modificare a pedepselor (art. 585 C. proc. pen.) sau în genenral, contestaţiile la executare, rămân în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere corespondentă în grad cu instanţa care ar fi avut competenţa de soluţionare a cauzei prin care s-a dispus condamnarea, în raport de obiectul dedus judecăţii. (în acelaşi sens stabilind şi instanţa supremă prin încheierea penală nr. 255 din 3 iulie 2020, prin sentinţa penală nr. 477 din 11 decembrie 2019 şi încheierea penală nr. 441/8 se petmbrie 2021).
Având în vedere că infracţiunea de tălhărie, pentru care a fost condamnată contestatoarea prin hotărârile străine, este de competenţa judecătoriilor, conform art. 35 alin. (1) C. proc. pen., iar, contestatoarea execută pedeapsa închisorii în Penitenciarul Gherla, s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cererea formulată în baza art. 585 C. proc. pen., revine Judecătoriei Gherla.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Gherla este instanţa competentă să soluţioneze cauza referitoare la condamnata A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Astfel, verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea formulată, condamnatul B. a solicitat contopirea pedepselor în a căror executare se află în baza mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 8/1P din 26 mai 2023 şi nr. 8/2P din 26 mai 2023.
Se mai observă că aceste mandate de executare a pedepsei închisorii au fost emise în baza sentinţei penale nr. 169 din 01.08.2024 a Curţii de Apel Cluj, hotărâre prin care s-a recunoscut pe cale incidentală sentinţa Curţii de Apel Catanzaro - secţie 3, emisă la data de 06.05.2022, în reformarea sentinţei nr. 996 din 12/12/2018 a Tribunalului Ordinar din Paola, definitivă la 17.10.2022 şi s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată persoanei solicitate A. (nume anterior A., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 110, 628 par. 1 şi 3, nr. 1 şi 2 C. pen. italian, respectiv tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. g) C. pen. român şi sentinţei penale nr. 56 din 11.04.2018 a Curţii de Apel Cluj, hotărâre prin care s-a recunoscut şi s-a dispus exectuarea, într-un penitenciar din România a pedepsei de 5 ani, 7 luni şi 12 zile închisoare aplicate condamnatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 628 alin. (2) nr. 2 din C. pen. italian şi sustragere de la măsura arestului la domiciliu, prevăzută de art. 385 din acelaşi cod.
Aşadar, faţă de conţinutul cererii condamnatei, având ca obiect contopirea unor pedepse, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 585 C. proc. pen., care, în alin. (2), stipulează că instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Chiar dacă cererea cu care a fost învestită instanţa se referă la mandate de executare a pedepsei închisorii emise în baza unor hotărâri prin care au fost recunoscute pedepse aplicate în străinătate, Înalta Curte apreciază că, în speţă, competenţa nu aparţine instanţei care a pronunţat aceste hotărâri, respectiv Curţii de Apel Cluj, având în vedere că dispoziţiile art. 165 şi urm. din Legea nr. 302/2004, stabilesc competenţa în favoarea curţii de apel în cazuri expres determinate, respectiv în procedura de recunoaştere şi punere în executare în România a unei hotărâri pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar nu şi în etapa de executare a hotărârii, care, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, este guvernată de dispoziţiile din C. proc. pen.
În plus, în speţă, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, întrucât statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.
Prin urmare, având în vedere considerentele de mai sus, se reţine că, în cazul în care, în temeiul Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanţa competentă să judece contopirea este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.
Cum, potrivit art. 35 C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanţă infracţiunile de tâlhărie (faptele pentru care a fost condamnată petenta de instanţele străine), iar la data formulării cererii de contopire (11 octombrie 2024) condamnata A. se afla încarcerată în Penitenciarul Gherla, având în vedere şi aspectele statuate prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii), competenţa de soluţionare a solicitării acestuia revine Judecătoriei Gherla, iar nu Curţii de Apel Cluj.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe petenta condamnată A. este Judecătoria Gherla, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petenta condamnată A., în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta condamnată A. în favoarea Judecătoriei Gherla, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petenta condamnată A., în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2024.