Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2024
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 82/2024 din data de 04 aprilie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Judecătoria Chişineu Criş, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. (1) din C. pen.
Pentru a hotărî în acest sens, s-a reţinut că în dosarul nr. x/2022 s-a dispus efectuarea unei expertize în vederea calculării retroactive a alcoolemiei, însă răspunsul instituţiilor medico-legale a fost unul negativ, generat de faptul că nu se poate face un calcul retroactiv al alcoolemiei în cazul inculpatului A., întrucât acesta, a consumat alcool şi înainte şi după evenimentul rutier.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 4 alin. (2) din C. proc. pen. după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
În prezenta cauză, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. constând în aceea că în data de 09.10.2021, orele 16:50, inculpatul a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DN 79, iar în dreptul ansamblului imobiliar Domeniile Lupaş a intrat pe contrasens, a părăsit partea carosabilă şi a intrat în şanţ, în condiţiile în care avea o alcoolemie de 2,37 g/l alcool pur în sânge (prima probă, recoltată la ora 18:36) şi 2,03 g/l alcool pur în sânge (a doua probă, recoltată la ora 19:36).
În ceea ce priveşte poziţia procesuală adoptată de inculpat, instanţa a reţinut că la termenul din data de 22.03.2022, în dosarul nr. x/2022, inculpatul a uzat de procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie, arătând în declaraţie inclusiv faptul că este de acord cu valorile alcoolemiei rezultate în sânge. Prin încheierea de şedinţă de la acea dată prima instanţă a admis cererea inculpatului privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii de vinovăţie, a stabilit termen pentru deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii, iar ulterior la data de 05.04.2022 a repus cauza pe rol pentru a stabili ora la care a fost efectuat apelul la nr. 112.
La termenul de judecată din data de 07.06.2022 a fost reluată cercetarea judecătorească, deoarece s-a schimbat completul de judecată, şi a fost respinsă cererea inculpatului privind judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie.
Prin decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 1214/20.12.2022 a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Chişineu Criş şi s-a dispus desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, unul dintre motive fiind acela că instanţa de fond nu a analizat motivele care l-au determinat pe inculpat să revină asupra acordului dat privind judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie, acord exprimat în faţa primei instanţe în prezenţa apărătorului ales, respectiv dacă acest acord a fost viciat.
Întrebat fiind de către instanţa de rejudecare dacă doreşte să uzeze de procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul a reiterat în faţa instanţei că nu doreşte să uzeze de această procedură. Cu ocazia declaraţiei din data de 14.11 2023, la întrebarea instanţei privind motivul pentru care şi-a modificat poziţia privind procedura simplificată, acesta a arătat că a recunoscut doar fapta, nu şi alcoolemia reţinută în sarcina sa şi că nu neagă o eventuală alcoolemie stabilită prin mijloace ştiinţifice.
Instanţa a observat că cu ocazia declaraţiei dată în data de 22.03.2022, inculpatul a arătat "că este de acord cu valorile alcoolemiei rezultate din sânge, nu am ce să comentez’’. Din analiza coroborată a celor două declaraţii, rezultă că de fapt, atât cu ocazia declaraţiei din data de 22.03.2022 cât şi ocazia declaraţiei date în rejudecare inculpatul a vrut să arate că este de acord cu valoarea alcoolemiei ce va rezulta ca urmare a mijloacelor ştiinţifice privind un calcul retroactiv, nu cu cele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, motiv pentru care instanţa a reţinut că consimţământul inculpatului privind alegerea procedurii simplificate a fost viciat, acesta aflându-se într-o eroare. De asemenea, din conduita adoptată de inculpat, a rezultat că acesta nu neagă alcoolemia rezultată din cele două probe biologice de sânge, însă arată că valoarea acesteia se datorează şi consumului de alcool ulterior momentului părăsirii carosabilului.
În continuare, în ceea ce priveşte acuzaţia adusă inculpatului, instanţa a avut dubii, în condiţiile în care nu a fost stabilită dincolo de orice îndoială, valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul conducerii autoturismului.
Judecătoria a avut în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014 prin care s-a statuat faptul că sintagma "la momentul prelevării probelor biologice" este neconstituţională, pentru existenţa infracţiunii fiind necesar ca valoarea alcoolemiei în sânge să depăşească limita arătată mai sus la momentul conducerii autoturismului şi nu la momentul prelevării probelor biologice.
Cerinţele esenţiale ale elementului material al acestei infracţiuni rezidă, pe de o parte, în necesitatea ca vehiculul să fie condus pe un drum public, în accepţiunea art. 6 pct. 14 teza I din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv "orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice", şi, pe de altă parte, în prezenţa unei alcoolemii de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul identificării în trafic.
Or, în prezenta cauză, nu a putut fi stabilită valoarea alcoolemiei din sângele inculpatului la momentul în care a condus autoturismul, iar această împrejurare nu poate fi interpretată în defavoarea sa. Instanţa a reţinut că gradul de alcoolemie rezultat în urma analizei probelor biologice prelevate reflectă întregul consum de băuturi alcoolice, respectiv atât înainte de părăsirea carosabilului cât şi după incidentul rutier şi până la momentul sosirii echipajului de poliţie, neputându-se stabili cu certitudine valoarea sa la momentul desfăşurării activităţii de conducere, pentru a se stabili dacă depăşea limita impusă de dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen.
Inculpatul a recunoscut că în acea zi a consumat aproximativ 100-150 ml vin înainte de a conduce, însă din declaraţia acestuia rezultă că a consumat vin şi ulterior părăsirii carosabilului şi până la momentul sosirii echipajului de poliţie. În acest sens, martorul B. a arătat că a pus personal o sticlă de vin în maşina inculpatului, întrucât acesta era murdar pe mâini, astfel încât prezenţa unei sticle de vin în autoturismul condus de inculpat este confirmată de martorul audiat în cauză.
Judecătoria a reţinut că inculpatul nu a fost depistat conducând pe drumurile publice sub influenţa alcoolului, organele de poliţie fiind anunţate de evenimentul rutier ca urmare a unui apel telefonic la SNAU 112. După ce inculpatul a părăsit carosabilul, a mai consumat vin, prima probă biologică a fost recoltată la ora 18:36, cea de a doua probă la ora 19:36, deci testarea a fost efectuată la aproximativ 1 oră şi jumătate după ce a fost efectuat apelul telefonic la 112 (16:57).
Judecătoria a reţinut că în dosarul nr. x/2022 s-a dispus efectuarea unei expertize în vederea calculării retroactive a alcoolemiei, însă răspunsul instituţiilor medico-legale a fost unul negativ, generat de faptul că nu se poate face un calcul retroactiv al alcoolemiei în cazul inculpatului A., întrucât acesta, a consumat alcool şi înainte şi după incidentul rutier.
Ca atare, judecătoria a constatat împrejurarea că nu a putut fi stabilită valoarea alcoolemiei din sânge a inculpatului la momentul conducerii autovehiculului.
Inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice atât înainte cât şi după ce a condus autovehiculul, consumul de alcool al acestuia rezultând din actele dosarului, însă există în cauză un dubiu cu privire la nivelul acestei alcoolemii la momentul efectiv al conducerii, nivelul exact neputând fi stabilit prin probe.
Aplicând aceste consideraţii la cauza de faţă, în raport şi cu materialul probatoriu expus anterior pe larg, s-a constatat că, în prezenta cauză, nu există probe decisive, complete, sigure şi apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul, astfel cum aceasta îi este garantată prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie. Prin urmare, întrucât persistă îndoiala privind săvârşirea infracţiunii de către inculpat, nu s-a putut reţine cu certitudine că aceasta a condus în ziua de 09.10.2021 autoturismul marca x în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având o îmbibaţie alcoolică de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Prin decizia penală nr. 514/A din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Chişineu Criş, împotriva sentinţei penale nr. 82/2024 din data de 04 aprilie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Judecătoria Chişineu Criş.
S-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi, rejudecând cauza:
S-a înlăturat dispoziţia primei instanţe privind achitarea inculpatului A. iar în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe o durată de 3 (trei) ani, ce se execută de la pronunţarea prezentei decizii, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., care se execută în cazul anulării sau revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, calculat în condiţiile art. 92 alin. (2) din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Arad, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., i s-a impus inculpatului obligaţia să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Arad sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
S-a menţionat că, în baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Arad.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 (o sută) de zile în cadrul Consiliului local Sântana sau a Consiliului local Arad, consilierul de probaţiune din cadrul Serviciul de Probaţiune Arad pe baza evaluării iniţiale urmând a decide în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în prezenta hotărâre, inculpatul urmează să execute obligaţia şi tipul de activitate.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., art. 91 alin. (4) din C. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., atenţionând inculpatul asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce-i revin pe durata termenului de supraveghere.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că potrivit Buletinului de Analiză Toxicologică nr. 524, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, a rezultat că inculpatul A. a avut o alcoolemie de 2,37 g/l alcool pur în sânge (proba I, recoltată la ora 18:36) şi 2,03 g/l alcool pur în sânge (proba II, recoltată la ora 19:36).
În acord cu parchetul, Curtea a constatat că soluţia instanţei de achitare a inculpatului A., pe motiv că nu se poate stabili alcoolemia acestuia la momentul producerii accidentului este netemeinică, întrucât se bazează pe o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză, interpretare bazată exclusiv pe susţinerile inculpatului şi ale martorului B., fără a avea în vedere declaraţia martorului C., constatarea şi înregistrarea organelor de poliţie cu ocazia constatării faptei şi a testării cu aparatul etilotest.
Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine nesinceră cu privire la consumul de alcool, momentul în care a consumat alcool şi motivul care 1-a determinat să consume alcool. De asemenea, acesta a avut o atitudine nesinceră şi în privinţa distanţei parcurse pe un drum public. S-a menţionat că acestea rezultă din declaraţia de suspect din data de 09.11.2021.
Anterior audierii sale ca suspect, în data de 28.10.2021, prin intermediul apărătorului ales, numitul A. a formulat o cerere de iniţiere a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei. Schimbându-şi apărătorul ales, fiind asistat la audierea în calitate de inculpat de noul avocat, numitul A. şi-a schimbat şi declaraţia. În declaraţia de inculpat dată în cursul urmăririi penale nu mai susţine că a consumat vin după ce a părăsit partea carosabilă şi a ajuns în şanţ.
În cursul cercetării judecătoreşti, în prima declaraţie dată în 22.03.2022, inculpatul A. a susţinut că recunoaşte acuzaţia din rechizitoriu, regretă fapta săvârşită şi solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care nu le contestă şi le acceptă. Arată faptul că a gustat nişte vin, aproximativ 100 gr, atât înainte de producerea evenimentului, cât si după. Înainte de a se urca la volan a consumat aproximativ 250 ml de vin. Este de acord cu valorile alcoolemiei rezultate din sânge, nu are ce să comenteze.
Reaudiat după repunerea cauzei pe rol, inculpatul A. a susţinut că îşi menţine declaraţia dată în calitate de inculpat în şedinţa publică din data de 22.03.2022, inclusiv cu menţiunea privitoare la faptul că este de acord cu alcoolemia din analizele de sânge. A recunoscut că a consumat alcool la momentul conducerii, dar nu la valorile rezultate din expertiză.
Audiat din nou în rejudecare cauzei, inculpatul a precizat că înainte de a se urca la volanul autoturismului a degustat două gâturi de vin, respectiv aproximativ 100/150 ml.
Audiat în faţa instanţei de apel, inculpatul a declarat că, fiind pe păşune, a primit o sticlă de vin de 1,5 litri, pe care a comandat-o pentru degustare de la martorul B. pentru logodna fiicei sale, din care a luat două gâturi de sete, întrucât simţea că îi scade glicemia, iar de la locaţia de unde a plecat nu avea apă potabilă. A lăsat sticla jos, în dreapta şoferului şi a urcat cu maşina pe şosea. Întrucât s-a grăbit, inculpatul a arătat că a intrat pe contrasens, a vrut să depăşească, a văzut că vin şi din faţă şi din spate maşini şi a preferat să intre cu maşina în şanţ, ca să evite un accident.
După ce a ajuns în şanţ, inculpatul a relatat că şi-a revenit repede, a coborât să vadă ce s-a întâmplat cu maşina, de emoţii i-a revenit starea de sete şi a mai băut, astfel că a mai rămas vin de două degete pe fundul sticlei.
Inculpatul a mai arătat că, în 10-15 minute după ce a ajuns în şanţ, la dânsul a venit şoferul autovehiculului care venea pe contrasens, distanţa dintre cele două maşini staţionate fiind de 7-8 metri.
Până să vină acel şofer la dânsul să vadă dacă e bine, inculpatul a menţionat că a mai băut din sticla de vin 4-5 gâturi, iar până să ajungă echipajul de poliţie la faţa locului, asta după cca. 2 ore, a mai băut alcool, rămânând vin de 2 degete în sticlă.
Faţă de schimbările de poziţie în declaraţii, inculpatul a explicat că nu a fost sfătuit cum trebuie atunci când a vrut iniţial să încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei şi, respectiv, să uziteze de procedura simplificată, însă, în acele momente voia să îşi rezolve multele probleme ce le avea, ale societăţii şi ale sale personale.
Apărarea inculpatului s-a bazat pe faptul că, deşi ar fi consumat alcool, la momentul conducerii pe drumurile publice nivelul alcoolemiei nu era peste valoarea de 0,80 g/l alcool pur în sânge, valorile alcoolemiei de 2,37 g/l, respectiv 2,03 g/l nefiind relevante pentru valoarea alcoolemiei de la momentul conducerii, întrucât prima probă de sânge i-a fost prelevată după aproximativ 1 oră şi 30 de minute de la momentul conducerii pe drumurile publice, nivelul crescut al alcoolemiei fiind determinat de faptul că a continuat să consume alcool şi după ce a ajuns cu autoturismul în şanţ.
Faptul că inculpatul se afla în starea de ebrietate rezultă din declaraţia martorului C. şi din înregistrarea realizată de organul de poliţie cu ocazia testării cu aparatul etilotest a inculpatului.
Or, instanţa de fond a reţinut în apărarea inculpatului ceea ce a declarat martorul B., respectiv că ar fi pus personal o sticlă de vin în maşina inculpatului, însă nu corelează depoziţia martorului cu susţinerile inculpatului, ceea ce ar fi dus spre concluzia că depoziţiile celor doi se contrazic. De asemenea, analizarea prin comparaţie a depoziţiilor inculpatului şi martorului B. i-ar fi permis instanţei să constate că declaraţia acestuia din urmă este dată pro causa.
Curtea a constatat că inculpatul, înainte de a părăsi carosabilul, a fost pe punctul de a produce un impact cu autoturismele care se deplasau din sens opus, că acesta se afla într-o stare avansată de ebrietate generată de consumul de alcool anterior deplasării cu autoturismul pe drumurile publice, stare de ebrietate care a fost constatată şi de organele de poliţie care au ajuns la faţa locului şi care nu i-au mai permis inculpatului să părăsească autoturismul, fiind găsit pe locul din stânga - faţă a autoturismului şi aproape în imposibilitatea de a se mai mişca şi a mai comunica (în acest sens este relevantă înregistrarea efectuată de poliţişti cu dispozitivul body-cam). Aflându-se într-o astfel de stare, în consens cu parchetul, Curtea a apreciat că, inculpatul, după ce a părăsit partea carosabilă, nu a mai coborât din autoturism şi, astfel, nu a mai avut posibilitatea să bea vin din sticla ajunsă între scaunul şoferului şi bancheta din spate. Relevante în acelaşi sens sunt şi planşele foto care-l înfăţişează pe inculpat cu julituri pe mână şi pe faţă, iar martorul C. a declarat în faţa instanţei de control judiciar că, în momentul în care a ajuns la şofer (după cca. 30 de secunde-1 minut), a observat că inculpatul nu purta centură, acesta era cu mâinile în jos şi cu capul pe volan şi doar a gesticulat că nu are nevoie de ajutor. Faţă de răspunsul şoferului, dar şi în raport cu starea lui, care a creat martorului impresia că acesta s-a lovit la piept şi că era ameţit, martorul s-a întors la maşină şi a sunat la apelul de urgenţă 112. Apoi, la 30-40 de minute după acel apel, martorul a fost sunat de poliţist, deoarece nu găsea maşina inculpatului, însă, în timpul discuţiei, poliţistul a reuşit să o identifice.
Chiar şi în situaţia în care s-ar accepta apărarea inculpatului că acesta a consumat alcool după ce a ajuns în şanţ, Curtea a considerat că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., potrivit art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a menţionat că inculpatul nu a fost consecvent în ceea ce priveşte momentul în care a consumat alcool, cantitatea de alcool consumată şi felul băuturii alcoolice consumate, astfel că, similar parchetului, Curtea a apreciat că singurele afirmaţii valabile care pot fi reţinute cu privire la consumul de alcool sunt cele din momentul în care poliţiştii procedează la testarea cu aparatul etilotest.
Inculpatul A. a avut, la momentul conducerii, o alcoolemie peste 2,37 g/l alcool pur în sânge, IML Timişoara neputând estima retroactiv valoarea alcoolemiei, întrucât i s-a solicitat să efectueze o expertiză în acest sens fără a fi exclusă declaraţia inculpatului potrivit căreia a consumat alcool atât înainte, cât şi după ce a încetat să se mai deplaseze cu autoturismul pe drumurile publice ca urmare a părăsirii părţii carosabile, ipoteză care, nu are niciun suport factual, inculpatul consumând alcool exclusiv înainte de a conduce autoturismul, la momentul conducerii pe drumurile publice fiind sub influenţa alcoolului.
Curtea a observat că, într-adevăr, deşi accidentul rutier s-a produs aproximativ la ora 16:50, organele de poliţie l-au testat pe inculpat cu aparatul marca x, rezultatul fiind de 0,99 mg/l alcool pur în aerul expirat, asta după cca. 40 de minute, deoarece maşina inculpatului era căzută într-un şanţ de o adâncime de 2 m şi a fost identificată mai greu de către organele de poliţie, astfel că prima probă de sânge s-a recoltat doar după cca. 1 oră şi 30 de minute, la ora 18:38. La această oră, când i-au fost prelevate mostre biologice, inculpatul avea o alcoolemie de 2,37 g la mie, astfel că, teoretic, la ora 16:50 când a condus maşina era imposibil ca inculpatul să aibă o alcoolemie mai mică de 0,8 g‰.
În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, instanţa de apel a constatat că existenţa elementului material-conducerea pe drumurile publice a autovehiculului, sub influenţa băuturilor alcoolice, rezultă din probele administrate analizate mai sus. Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, instanţa de apel a apreciat că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă.
Împotriva deciziei penale nr. 514/A din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14.08.2024, când s-a stabilit termen la data de 10 octombrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.
Astfel, a invocat lipsa de tipicitate obiectivă a infracţiunii pentru care a fost condamnat definitiv, susţinând că alcoolemia nu a putut fi stabilită la momentul conducerii autovehiculului pe drumul public cu prilejul prelevării mostrelor biologice (care este foarte îndepărtat de momentul ieşirii sale din trafic), nefiind vorba de depistarea în trafic, ci pur şi simplu de staţionarea în afara carosabilului în aşteptarea rezolvării tehnice a situaţiei avariilor maşinii.
A menţionat că îmbibaţia alcoolică relevantă pentru existenţa sau inexistenţa infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. este cea de la momentul săvârşirii faptei (al depistării în trafic a conducătorului vehiculului), optică consacrată, de altfel, şi de practica juridică constantă în materie, motiv pentru care sancţiunea aplicată putea fi cel mult amenda contravenţională. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care pentru el a fost la circa o oră de la ieşirea de pe carosabil, constituie un criteriu ulterior şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale.
Împrejurarea că alcoolemia de la momentul părăsirii traficului de către recurent a fost "estimată" retroactiv de către instanţa de apel, fără efectuarea unui calcul riguros din punct de vedere ştiinţific, cu nesocotirea probei medico-ştiinţifice a Serviciului de Medicină Legală, conduce la soluţia nelegală a condamnării, astfel că pe calea prezentului recurs a solicitat cenzurarea de drept a chestiunilor circumscrise conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi achitarea inculpatului privind infracţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prev. şi ped.de art. 336 alin. (1) din C. pen.
Prin încheierea din data de 10 octombrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., doar în privinţa cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În esenţă, criticile inculpatului au vizat faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că nu s-a putut stabili care era valoarea alcoolemiei la momentul conducerii autovehiculului pe drumul public.
Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.
În fapt, acuzaţia adusă inculpatului a constat în aceea că în data de 09.10.2021, orele 16:50, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DN 79, iar în dreptul ansamblului imobiliar Domeniile Lupaş a intrat pe contrasens, a părăsit partea carosabilă şi a intrat în şanţ.
Un echipaj de poliţie din cadrul secţiei 3 Poliţie Rurală Chişineu-Criş, la data de 09.10.2021, în jurul orei 16:50, în urma sesizării făcute de către ofiţerul de serviciu din cadrul Poliţiei Oraşului Chişineu-Criş despre faptul că pe DN 79/E671, în dreptul Domeniului Lupaş, un autoturism se află într-un canal, iar şoferul este băut, s-a deplasat la faţa locului. La locul indicat a fost identificat numitul A. şi autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x. Întrucât numitul A. emana halenă alcoolică, organele de poliţie l-au testat cu aparatul marca x, rezultatul fiind de 0,99 mg/l alcool pur în aerul expirat. Având în vedere rezultatul alcoolemiei în aerul expirat, numitul A. a fost condus la Spitalul Sfântul Gheorghe din Chişineu-Criş unde, cu consimţământul său, i s-au recoltat două probe biologice de sânge. Potrivit Buletinului de Analiză Toxicologică nr. 524, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, a rezultat că inculpatul A. a avut o alcoolemie de 2,37 g/l alcool pur în sânge (proba I, recoltată la ora 18:36) şi 2,03 g/l alcool pur în sânge (proba II, recoltată la ora 19:36).
Potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014 s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, tranşând problema momentului la care trebuie raportată valoarea de 0,8 g/l alcool pur în sânge prevăzută prin norma penală anterior menţionată, arătând că acest moment trebuie să fie cel al săvârşirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, şi nu cel al prelevării mostrelor biologice.
Potrivit Buletinului de Analiză Toxicologică nr. 524, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, rezultă că inculpatul A. a avut o alcoolemie de 2,37 g/l alcool pur în sânge (proba I, recoltată la ora 18:36) şi 2,03 g/l alcool pur în sânge (proba II, recoltată la ora 19:36).
Judecătoria Chişineu Criş a reţinut că în dosarul nr. x/2022 s-a dispus efectuarea unei expertize în vederea calculării retroactive a alcoolemiei, însă răspunsul instituţiei medico-legale a fost unul negativ, generat de faptul că nu se poate face un calcul retroactiv al alcoolemiei în cazul inculpatului A., întrucât acesta, a consumat alcool şi înainte şi după evenimentul rutier.
Astfel, având în vedere că după ce martorul C. a sesizat organele de poliţie despre incident, echipajul de poliţie s-a prezentat la faţa locului în jurul orei 16:50, că prima probă a fost recoltată la ora 18:36 şi a doua la 19:36, după aproximativ o oră şi jumătate de la momentul la care condusese maşina, rezultă că era necesară o calculare retroactivă a alcoolemiei pentru a se stabili cu exactitate care fusese valoarea alcoolemiei la momentul la care inculpatul condusese maşina pe drumurile publice.
Or, aşa cum rezultă din adresa nr. x/23.06.2022 întocmită de IML Timişoara, calculul retroactiv al alcoolemiei nu a putut fi efectuat, întrucât inculpatul a consumat alcool atât înainte şi după evenimentul rutier, iar calculul retroactiv al alcoolemiei nu se efectuează în situaţia consumului de alcool după evenimentul rutier.
De altfel, instanţa de apel nu poate stabili cu certitudine dacă la momentul opririi inculpatului în trafic, acesta avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, având în vedere decizia nr. 57 din 18 septembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia unica modalitate prin care judecătorul poate să concluzioneze asupra îmbibaţiei alcoolice este existenţa unei expertize care, prin efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei, să stabilească dacă inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul opririi în trafic.
Prin urmare, în cauză, nu a putut fi stabilită valoarea alcoolemiei din sângele inculpatului la momentul la care a condus autoturismul, iar această împrejurare nu poate fi interpretată în defavoarea sa.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de la fond a reţinut că inculpatul nu a fost depistat conducând pe drumurile publice sub influenţa alcoolului, organele de poliţie fiind anunţate de evenimentul rutier ca urmare a unui apel telefonic la SNAU 112; că după ce inculpatul a părăsit carosabilul, a mai consumat vin, prima probă biologică a fost recoltată la ora 18:36, cea de a doua probă la ora 19:36, deci testarea a fost efectuată la aproximativ 1 oră şi jumătate după ce a fost efectuat apelul telefonic la 112 (16:57); că nu s-a putut stabili valoarea alcoolemiei din sânge a inculpatului la momentul conducerii autovehiculului întrucât nu s-a putut face un calcul retroactiv al alcoolemiei, deoarece acesta a consumat alcool şi înainte şi după incidentul rutier.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 514/A din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
Va casa decizia penală atacată şi, în rejudecare:
Va menţine sentinţa penală nr. 82/2024 din data de 04 aprilie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Judecătoria Chişineu Criş.
Va anula formele de executare emise în cauză.
Va înlătură dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 514/A din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
Casează decizia penală atacată şi, în rejudecare:
Menţine sentinţa penală nr. 82/2024 din data de 04 aprilie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Judecătoria Chişineu Criş.
Anulează formele de executare emise în cauză.
Înlătură dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2024.