Şedinţa publică din data de 05 decembrie 2024
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 199 din 1.11.2023 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, în baza art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare în condiţiile art. 60 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol (persoana vătămată fiind B.).
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a comunica cu victima B., pe o perioadă de 4 ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., respectiv:dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a comunica cu victima B., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare, durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 08.02.2023 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare nr. x/UP din 09.02.2023 emis de Judecătoria Câmpulung.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la Anexa 1 din Legea 187 din 24.10.2012 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 19 şi art. 25 alin. (1), art. 404 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1349, 1357 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă minoră B. prin reprezentant legal DGASPC Argeş şi a fost obligat inculpatul, la plata către partea civilă a sumei de 10.000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii), reprezentând daune morale şi s-a respins restul pretenţiilor.
Onorariu apărătorului din oficiu C. pentru persoana vătămată minora B. în sumă de 510 RON conform delegaţie nr. 2501/08.05.2023 s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.
Onorariu parţial cuvenit apărătorului din oficiu D. pentru inculpatul A. în suma de 500 RON conform delegaţie nr. 2500/08.05.2023 s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.
În baza art. 274 alin. (1), C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3058 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 486/A din 30 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 199 din 1 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 422 C. proc. pen., s-a dedus la zi măsura arestului preventiv.
În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost încetată de drept măsura arestării preventive.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 300 RON, respectiv apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă, în sumă de 510 RON, s-a stabilit a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi va rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut ca situaţie de fapt, că inculpatul A., în noaptea de 04/05 noiembrie 2021, în timp ce se afla în locuinţa sa din comuna Bughea de Jos, satul Bughea de Jos, strada x nr. 4, judeţul Argeş, a constrâns-o pe minora B., în vârstă de 13 ani, din comuna Aninoasa, judeţul Argeş, să întreţină cu acesta două raporturi sexuale.
Instanţa de apel a constatat că existenţa raporturilor sexuale rezultă din declaraţiile persoanei vătămate şi ale inculpatului precum şi din lucrările de specialitate (buletin de analiză serologică şi raport de expertiză medico-legală prin examen ADN) care au identificat pe lenjeria intimă a minorei prezenţa spermei având caracterele genetice din profilul ADN de referinţă al inculpatului.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu ar fi cunoscut vârsta părţii civile şi nu ar fi întreţinut raporturile sexuale prin constrângerea acesteia nu este confirmată de probele administrate în cauză dar este şi necredibilă.
Instanţa de apel a constatat că inculpatul nu poate invoca în apărarea sa că nu ar fi cunoscut starea de minoritate a victimei, în vârstă de 13 ani la data la care au avut loc raporturile sexuale, faţă de dezvoltarea anatomo-fiziologică a acesteia, minora, actualmente în vârstă de 16 ani, fiind prezentă cu ocazia soluţionării apelului, iar curtea observând direct particularităţile anatomice ale acesteia, care corespund unei persoane minore.
În speţă, inculpatul nu a aplicat lovituri victimei, dar prin modalitatea de acţionare a reuşit să paralizeze orice rezistenţă fizică a acesteia şi să realizeze cele două raporturi sexuale, având în vedere circumstanţele de timp şi spaţiu în care a fost săvârşită fapta, respectiv în timpul nopţii, la domiciliul inculpatului, în altă localitate decât cea în care locuia persoana vătămată.
Curtea a constatat că întreţinerea raporturilor sexuale sub efectul unei presiuni psihice exercitate de inculpat rezultă din reacţia emoţională a părţii civile, atât înainte de a fi dusă la domiciliul inculpatului cât şi după întreţinerea relaţiilor sexuale, când s-a prezentat la locuinţa martorei E..
De asemenea, raportul de evaluare psihologică nr. 4175/06.02.2023 privind pe persoana vătămată întocmit de D.G.A.S.P.E.C. Argeş. a reţinut că în urma interviului clinic semistructurat şi a observaţiei sistemice s-a constatat existenţa unei tensiuni emoţionale atunci când aceasta relatează momente din perioada în care s-au desfăşurat evenimentele ce constituie obiect al dosarului.
Curtea nu a reţinut cauza specială de reducere a pedepsei reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, în legătură cu care, în faza procesuală a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Potrivit adresei din data de 26 martie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, urmare a denunţului formulat de inculpatul A., care constituie obiect al dosarului nr. x/2024, a fost dispusă începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 218 C. pen. .
Având în vedere dispoziţiile art. 2 lit. a) pct. 2, art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor şi Decizia nr. 79 din 18 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, curtea a constatat un impediment pentru a trece la examinarea pe fond a incidenţei cauzei speciale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor în favoarea inculpatului A..
Astfel, deşi inculpatul a formulat un denunţ care a condus la înregistrarea dosarului penal nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, în cauza respectivă nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam, condiţie necesară pentru a se examina dacă se impune reţinerea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă.
III. Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19.07.2024, când s-a stabilit termen la data de 26 septembrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Astfel, s-a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel în procesul de individualizare a pedepsei nu a dat eficienţă cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în condiţiile în care, la data soluţionării apelului, urmare a denunţului formulat de inculpat, s-a dispus începerea urmăririi penale in personam în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung.
Prin urmare, a solicitat admiterea recursului în casaţie şi, în rejudecare, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate cu luarea în considerare a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Prin încheierea din data de 26 septembrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
În susţinerea pct. 12 al art. 438 C. proc. pen., inculpatul a arătat că nu s-a dat eficienţă cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în condiţiile în care, la data soluţionării apelului, urmare a denunţului formulat, s-a dispus începerea urmăririi penale in personam în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung.
În acest sens, la termenul din 7 noiembrie 2024, Înalta Curte a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung pentru a comunica dacă s-a dispus începerea urmăririi penale in personam în dosarul nr. x/2024 în urma denunţului inculpatului A., cu menţionarea datei în caz afirmativ.
Prin urmare, prin adresa transmisă la dosar la data de 26 noiembrie 2024, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung a comunicat că nu s-a dispus începerea urmăririi penale in personam în dosarul nr. x/2024, că la 16 septembrie 2024 dosarul a fost soluţionat prin clasare în baza dispoziţiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 218 C. pen. (faţă de numitul F.) şi disjungerea şi declinarea competenţei pentru infracţiunea prev. de art. 218 C. pen. (faţă de numitul G.).
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 lit. h) beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Prin Decizia nr. 79 din 18 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial Nr. 96 din 31 ianuarie 2022, s-a statuat că aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător, condiţie necesară, dar nu suficientă, instanţa urmând a evalua întrunirea cumulativă a condiţiilor de aplicare a textului.
Ca urmare a informaţiilor transmise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung şi în raport cu textele legale menţionate, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de apel, că în dosarul penal nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung nu s-a dispus începerea urmăririi penale in personam, condiţie necesară pentru a se examina dacă se impune reţinerea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă.
Pentru aceste considerente, având în vedere că pedeapsa stabilită de instanţa de apel este în limite legale, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 486/A din 30 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 486/A din 30 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 decembrie 2024.