Şedinţa publică din data de 05 decembrie 2024
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 218 din data de 28.12.2023, pronunţată de Judecătoria Bolentin Vale, în dosarul nr. x/2020, printre alţii, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 98 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 195/2005 rap la art. 48 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 din Legea 101/2011 rap la art. 48 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, aceleaşi drepturi care au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen. a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează, conform art. 92 alin. (2) din C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. au fost comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei Mihăileşti sau Primăriei Bolintin Deal.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere sau de neexecutare a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, precum şi în caz de săvârşirea a unei noi infracţiuni.
A luat act că persoana vătămată STATUL ROMÂN – prin Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A respins ca rămasă fără obiect acţiunea civilă exercitată de Garda Naţională de Mediu.
În baza art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. rap la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a dispus confiscarea de la inculpata S.C. B. S.R.L. a sumei de 5.240.434 RON, reprezentând suma de bani dobândită din săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 80.000 RON, reprezentând suma de bani dobândită din săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa procurorului nr. 8073/P/2021 din data de 03.03.2020 până la concurenţa sumei de 5.240.434 RON.
II. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel: Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale şi inculpaţii: B. S.R.L., C., D., A. şi E..
Prin decizia penală nr. 946/A din data de 12 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale şi de inculpaţii: S.C. B. S.R.L., C., D., A. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 218/28.12.2023 pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi-n rejudecare:
S-a redus pedeapsa închisorii de la 1 an şi 8 luni la 1 (unul) an închisoare, pentru inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea 101/2011 rap la art. 48 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., art. 77 lit. a) şi art. 5 din C. pen.
S-au înlăturat dispoziţiile privind aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
S-a menţinut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de supraveghere redus de la 3 ani la 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile dispuse.
S-a modificat temeiul de drept al confiscării speciale dispuse faţă de inculpatul A., din art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. în art. 112 alin. (1) lit. d) din C. pen., pentru suma de 80.000 RON, reprezentând suma de bani dată pentru a determina săvârşirea infracţiunii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare prezentei.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt expusă pe larg de prima instanţă în considerentele sentinţei pronunţate este corect stabilită, în acord cu toate probele administrate atât la urmărirea penală, dar şi în cursul judecăţii, probele administrate în apel nefiind de natură a înlătura această situaţie şi atestă faptul că în perioada 26.07.2019 – 07.11.2019, inculpatul C., în calitate de administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L, societate specializată în colectarea deşeurilor periculoase şi nepericuloase, a luat decizia managerială de a colecta deşeuri de pe raza municipiilor Bucureşti şi Giurgiu, de a le transporta iniţial cu autovehicule care aveau o capacitate de încărcare redusă, la sediul societăţii comerciale din Adunaţii-Copăceni, jud. Giurgiu. Ulterior, a luat decizia de a transporta, cu ajutorul unor autovehicule cu o capacitate ridicată de încărcare, din care două aparţineau S.C. F. S.R.L., având ca administrator pe inculpatul D. şi unul aparţinea S.C. G. S.R.L, administrată în fapt de H., volumul total de 19.609 mc deşeuri în două locaţii neautorizate pentru colectare deşeurilor, respectiv volumul de 5.578 mc deşeuri în locaţia din apropierea localităţii Novaci, jud. Giurgiu, care din punct de vedere administrativ face parte din unitatea administrativ teritorială Mihăileşti (locaţia 1 este reprezentată de o balastieră ce are coordonate aproximative 44.316808 şi 2.984801) şi volumul de 14.031 mc deşeuri în cea de-a doua locaţie din apropierea localităţii Buturugeni, care din punct de vedere administrativ face parte din unitatea administrativ teritorială Grădinari (locaţia 2 este reprezentată de o fostă balastieră ce are coordonate aproximative 44.285087 şi 25.845954 şi este la o distanţă de câteva sute de metrii de o staţie de tratare a apei).
Deşeurile au fost abandonate pe sol şi în masele de apă, respectiv bazinul râului Argeş şi masele de apă rezultate din excavare, de către şoferii din cadrul S.C. B. S.R.L, S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L şi ulterior au fost îngropate în excavaţiile unor foste/actuale balastiere de pietriş, activităţile fiind coordonate de directorul operaţional în cadrul S.C. B. S.R.L. şi totodată administratorul S.C. F. S.R.L, inculpatul D..
Pentru desfăşurarea activităţii infracţionale în locaţia din apropierea localităţii Novaci, jud. Giurgiu, inculpaţii: S.C. B. S.R.L. şi C. au beneficiat de ajutor din partea inculpatului A., persoană care administra în fapt S.C. I. S.R.L. Activitatea de înlesnire a constat în punerea la dispoziţie a terenului din locul de exploatare deţinut de societatea I. S.R.L., (comuna Mihaileşti, jud. Giurgiu) pentru abandonarea şi îngroparea deşeurilor în sol şi deversarea acestora în apă, activitate pentru care inculpatul A. a primit suma de 80.000 RON de la inculpatul C..
Inculpatul E., în calitate de angajat al societăţii I. S.R.L., la indicaţiile inculpatului A., a manevrat un excavator, îngropând volumul de 5.578 mc deşeuri, ce erau descărcate de şoferii din cadrul S.C. B. S.R.L., în locul de exploatare ce aparţine S.C. I. S.R.L. şi închiriat de J. S.R.L. din apropierea localităţii Novaci, jud. Giurgiu, transformând locul de exploatare într-o groapă de gunoi fără autorizaţie şi cauzând un prejudiciu semnificativ adus mediului.
Întreaga activitate infracţională a inculpaţilor, având aptitudinea de a provoca un prejudiciu semnificativ mediului, a fost desfăşurată prin încălcarea dispoziţiilor legale în domeniul prevenirii şi sancţionării unor fapte privind degradarea mediului, cu scopul însuşirii unor sume de bani din activitatea ilicită şi al onorării de către inculpata-persoană juridică – S.C. B. S.R.L., a obligaţiilor contractuale rezultate din contractele de prestări-servicii încheiate cu cei 500 clienţi-persoane juridice şi aproximativ 200.000 clienţi persoane fizice în vederea evitării pierderilor rezultate din nerespectarea respectivelor clauze contractuale.
Cantitatea de deşeuri depozitată fără respectarea prevederilor legale a rezultat din concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
Din conţinutul adresei cu nr. x/10.02.2020 a Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a rezultat că cele două locuri unde au fost depozitate şi îngropate în sol deşeurile nu sunt autorizate să desfăşoare astfel de activităţi, iar în perioada 01.01.2019 - 15.01.2020, singura societate care a deţinut autorizaţii valabile pentru desfăşurarea activităţii de depozitare, sortare şi reciclare a deşeurilor pe raza judeţelor Giurgiu şi Ilfov a fost S.C. K. S.A. cu punctele de lucru din comuna Frăţeşti, judeţul Giurgiu şi comuna Vidra, sat Sinteşti, jud. Ilfov.
Curtea, în acord cu prima instanţă, şi-a însuşit concluziilor raportului de expertiză întocmit de specialistul tehnic judiciar în specializarea Ecologie şi protecţia mediului (f. x d.u.p. Aspectul poluării factorilor de mediu sol şi apa de suprafaţă şi freatică, a fost semnalat şi menţionat expres în procesul-verbal al efectuării expertizei la faţa locului, în teren, la data de 20 mai 2020, de către experţii în ecologie, desemnat şi parte, precum şi de catre expertul-parte în geologie, existenţa unei poluări fiind susţinută şi de raportul de expertiză geologică .
Potrivit raportului de caracterizare şi interpretare efectuat de către laboratorul L. S.R.L., prezenţa unor resturi materiale cu conţinut de azbest au fost încadrate în codul de deşeu 17 06 05* - materiale de construcţie cu conţinut de azbest.
Curtea a reţinut că, la data de 22.09.2020, laboratorul L. S.R.L. prin înscrisul depus la fila x d.u.p., a arătat că deşeul investigat este o probă compozită recoltată din I. S.R.L., com. Mihăileşti, jud. Giurgiu, iar clasificarea sa este "deşeu periculos" datorită prezenţei unor bucăţi de materiale cu conţinut de azbest, căruia nu i se poate asocia niciuna dintre cele 15 proprietăţile periculoase specificate în legislaţia deşeurilor, atât la nivel naţional cât şi la cel european.
Din conţinutul raportului de expertiză topografică, a rezultat că volumul de deşeuri total rezultat pentru locaţia 2 este de 14.031 mc, respectiv în locaţia 2.1 volumul de deşeuri este de 10.052 mc iar în locaţia 2.2 este de 3.979 mc.
Din raportul de expertiză geologică a rezultat că în cazul Locaţiei 2, solurile antropice acoperă în totalitate subzonele investigate (Locaţia 2.1 şi 2.2), lucrările de exploatare a depozitelor aluvionare par a fi finalizate, nu se observă zone exploatabile deschise […] Se remarcă ponderea mare a deşeurilor la suprafaţa solului, dar şi modificarea texturii, culorii şi a mirosului ca efect al înglobării diferitelor tipuri de deşeuri în aşa zisă masă a solului. De asemenea, compartiv cu Locaţia 1, se observă un grad mai avansat de degradare a deşeurilor. […]
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză în domeniul ecologiei şi protecţiei mediului, prin acţiunile inculpaţilor de a descărca, deversa/îngropa deşeuri, în afara spaţiului autorizat din punct de vedere al protecţiei mediului în locaţia 2, atât în sol cât şi în masele de apă s-ar fi putut produce un prejudiciu semnificativ mediului.
Potrivit declaraţiei inculpatului C. de la termenul de judecată din 21.05.2024, urmare a închiderii depozitului de la Glina, din februarie 2019 şi a incapacităţii tehnice de a sorta şi trata deşeurile, conform autorizaţiei, s-a ajuns în situaţia descrisă în cauză, de a sorta deşeuri în mod necorespunzător şi de a le transporta în locaţii neautorizate pentru a recepţiona deşeuri.
Inculpaţii: S.C. B. S.R.L. şi C. au luat decizia de a abandona şi îngropa deşeurile în două locaţii neautorizate, pentru care au plătit suma de aproximativ 80.000 RON inculpatului A. pentru a abandona şi îngropa deşeurile în locaţia nr. 1, iar pentru a abandona şi îngropa deşeurile în locaţia nr. 2 nu au plătit nicio sumă de bani.
Pentru depozitarea cantităţii de 6.693,60 tone de deşeuri provenite din Locaţia 1 Novaci/Giurgiu (cei 5.578 mc), inculpata S.C. B. S.R.L. ar fi plătit 1.491.334 RON, iar pentru depozitarea cantitării de 16.837,20 tone de deşeuri provenite din Locaţia 2 Grădinari/Giurgiu (cei 14.031 mc) ar fi plătit suma de 3.749.100 RON, rezultând un cost total de 5.240.434 RON.
Din declaraţiile inculpatului D. din data de 09.06.2020 şi 26.08.2020, a rezultat că acesta i-a remis lui A. pentru a depozita pe terenul acestuia material inert contaminat cu deşeuri, care ulterior era îngropat, suma de 70.000-80.000 RON. Inculpatul a mai arătat că un angajat al lui A. respectiv E., îi transmitea acestuia numărul de transporturi cu deşeuri ce erau descărcate la locul de exploatare administrat de acesta.
Instanţa de apel a constatat că, din declaraţiile inculpaţilor: C. şi D. a rezultat că inculpatul A. primea sume de bani pentru fiecare transport de deşeuri descărcat pe teren, relevant fiind şi că inculpatul E. ţinea evidenţa tuturor transporturilor de deşeuri pentru ca ulterior inculpatul A. să calculeze sumele de bani care îi erau datorate. În plus, contractul încheiat între cele două societăţi comerciale avea ca obiect transportul de material inert sortat pentru a acoperi gropile rezultate din excavaţie pentru care S.C. B. S.R.L. trebuia să plătească o sumă modică de 1 leu/tonă. Contractul respectiv nu acoperea transportul deşeurilor, care nu avea nicio bază legală şi pentru care inculpatul A. primea sume de bani mult mai ridicate, fără a fi menţionate în documentele contabile.
În concluzie, din analiza coroborată a probelor şi în baza liberei aprecieri a acestora, Curtea a constatat că prin acţiunile inculpaţilor, cele două locaţii au fost transformate practic în gropi de gunoi neautorizate în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale şi al onorării clauzelor contractuale din contractele de prestări-servicii încheiate de S.C. B. S.R.L. cu clienţii săi, fără respectarea dispoziţiilor legale, acţiuni de natură să producă un prejudiciu semnificativ mediului.
Curtea, reanalizând ansamblul probator al cauzei, administrat atât în faza de urmărire penală şi în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, cât şi în mod nemijlocit în etapa cercetării judecătoreşti în apel, a apreciat că soluţia de achitare pronunţată de către instanţa de fond cu privire la toţi inculpaţii vizând infracţiunile prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 195/2005, art. 98 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 195/2005 rap. la art. 47 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 98 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 195/2005 rap la art. 48 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din C. pen., este legală şi temeinică, atât din perspectiva considerentelor care au fundamentat această soluţie, cât şi din punctul de vedere al temeiului de drept, respectiv art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), astfel că, sub acest aspect, motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale este nefondat.
În acelaşi timp, având în vedere standardul probator impus prin art. 102 alin. (1) din Codul de procedură, în urma reevaluării coroborate a probatoriului cauzei, a apreciat că acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor prin rechizitoriu, în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea 101/2011 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind demonstrate prin probe certe de vinovăţie, redate mai sus.
Curtea a reţinut că, în mod judicios, prima instanţă a admis cererea formulată de inculpaţi şi a eliminat art. 8 alin. (1) din Legea 101/2011 cu aplicarea art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă sub aspectul succesiunii în timp a normelor legislative incidente în prezenta cauză şi prin raportare la limitele de pedeapsă, astfel că odată cu modificările din 23.04.2021 prin Legea nr. 90 din 19 aprilie 2021, la art. VI, s-a abrogat Legea 101/2011 (inclusiv art. 3 şi art. 8) şi a fost modificat art. 63 din Legea nr. 211/2011 (înglobând ambele reglementări: art. 3 şi art. 8). Ulterior prin O.U.G. nr. 92/2021, începând cu 26.08.2021, a fost abrogat şi art. 63 din Legea 211/2011, iar infracţiunea se regăseşte în prezent reglementată la art. 66 din O.U.G. nr. 92/2021, urmând ca în sarcina inculpatului A., complicitate în formă continuată, la infracţiunea prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 3 din Legea 101/2011 rep, cu aplicarea art. 35 din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., constând în aceea că, în perioada 26.07.2019 – 07.11.2019 în schimbul sumei de 80.000 RON a înlesnit activitatea infracţională desfăşurată de inculpata S.C. B. S.R.L., constând în eliminarea volumului de 5.578 mc deşeuri, prin depozitarea pe şi în sol a deşeurilor în solul unei balastieră din apropierea localităţii Novaci, jud. Giurgiu, care din punct de vedere administrativ face parte din unitatea administrativ teritorială Mihăileşti (coordonate aproximative 44.316808 şi 2.984801) şi prin evacuarea deşeurilor în mase de apă rezultate în urma excavărilor din balastieră, fără respectarea dispoziţiilor legale, acţiuni de natură să producă un prejudiciu semnificativ adus mediului;
Motivul de apel al inculpaţilor vizând achitarea cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea 101/2011, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, a fost respins.
Dispoziţiile art. 3 din Legea 101/2011 prevăd că, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, sunt suficiente transportul, colectarea, eliminarea sau evacuarea unor deşeuri, fapt petrecut în cauză prin acţiunile desfăşurate de apelanţii-inculpaţi, prin încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu (aspecte recunoscute de unii inculpaţi şi dovedite cu probe certe, redate în analiza situaţiei de fapt), care pot provoca […]un prejudiciu semnificativ adus mediului.
Urmarea imediată a infracţiunii, astfel cum a fost precizat şi mai sus, a constat în starea de pericol pentru mediu, stare care s-a creat prin deversarea tuturor cantităţilor de deşeuri în cele două locaţii.
Totodată, o cerinţă esenţială în cauză este ca prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea 101/2011, să fie încălcate dispoziţiile legale în domeniu, respectiv nerespectarea prevederilor privind acţiuni sau inacţiuni interzise potrivit actelor normative în domeniu, respectiv a Regulamentului (UE) nr. 1357/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de înlocuire a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive şi a actelor normative prin care se transpun actele juridice prevăzute în anexele A şi B la Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 6 decembrie 2008, cu modificările ulterioare, astfel cum sunt prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.
În anexele 2 şi 3 din Legea 101 din 15 iunie 2011 actualizată, sunt enumerate actele normative care cuprind prevederi a căror nerespectare reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale în domeniu potrivit art. 2 lit. a) din lege şi care transpun actele juridice prevăzute în anexele A şi B din Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal.
Cu privire la critica vizând încălcarea principiului ne bis in idem în cauză, în condiţiile în care inculpatului A., în calitate de administrator al S.C. J., i s-au aplicat sancţiuni contravenţionale, pe care le-ar fi dovedit, pentru aceeaşi situaţie de fapt şi pentru aceeaşi calitate, Curtea a reţinut că angajarea răspunderii contravenţionale poate împiedica o nouă procedură de natură penală împotriva aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, în baza principiului ne bis in idem. Ca urmare a jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a dat un sens autonom conceptului de hotărâre penală definitivă, asimilând acesteia acte emise de alte autorităţi, chiar şi de autorităţi administrative sau de organe de poliţie, urmărirea şi sancţionarea penală a celui în cauză pentru fapta anterioară, care a făcut obiectul răspunderii contravenţionale, ar intra în contradicţie cu principiul menţionat. În acelaşi sens, cu prilejul întâlnirii comune a preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a curţilor de apel cu procurorii-şefi secţie urmărire penală de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structurilor specializate DNA şi DIICOT şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, din data de 18 mai 2018, s-a arătat că, în ipoteza în care pentru aceeaşi faptă/aceleaşi fapte s-a aplicat iniţial o sancţiune contravenţională care poate fi asimilată unei sancţiuni penale, iar ulterior persoana în cauză este trimisă în judecată pentru aceeaşi faptă/aceleaşi fapte, devine incident principiul ne bis in idem.
Or, în prezenta cauză, aspectele invocate de apelantul-inculpat A. sunt nejustificat formulate întrucât cauza civilă nr. 946/122/2020 (anulare act administrativ emis de intimata GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU- Comisariatul General -fila x) a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze penale, solicitarea fiind formulată de reclamanta – S.C. J. S.R.L. (sancţionată contravenţional prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/28.05.2020), pe motiv că vizează aceeaşi situaţie de fapt, nu şi aceleaşi părţi.
III. Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18.09.2024, când s-a stabilit termen la data de 24 octombrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În acest sens, a menţionat că faptele reţinute în sarcina sa prin decizia de condamnare nu sunt prevăzute de legea penală.
Astfel, a arătat că faptele de "îngropare de deşeuri" nu erau prevăzute ca infracţiune si nu erau sancţionate până la apariţia O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 privind regimul deşeurilor (introdusă prin O.U.G. nr. 38/06.04.2022), care la art. 66 alin. (1) lit. f) sancţionează expres faptele de îngropare de deşeuri, fără nicio distincţie cu privire la natura acestora. Totodată, anterior apariţiei O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 erau prevăzute ca infracţiune, potrivit dispoz. art. 98 alin. (2) pct. 1 din O.U.G. nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului, doar acele fapte care au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală: poluarea prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase, iar nu şi faptele de îngropare de deşeuri.
Aşadar, dat fiind faptul că deşeurile la care se face referire în actul de sesizare au fost depozitate în interiorul solului, prin îngropare (aşa cum rezultă din probatoriul administrat), nu se poate reţine existenţa comiterii vreunei infracţiuni (faptele fiind pretins comise în perioada 26.07.2019 - 07.11.2019. Aceste fapte (de îngropare deşeuri) au fost considerate infracţiune doar după data de 07.04.2022, data când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2021.
S-a arătat că instanţa de apel a reţinut în mod greşit incidenţa prev. art. 3 din Legea nr. 101/2011 ca fiind infracţiunea comisă de către inculpat, în condiţiile în care acest text de lege nu incriminează în mod explicit şi indubitabil sancţionarea actelor de "îngropare de deşeuri" -singura faptă reţinută în sarcina inculpatului sub forma complicităţii-, ci doar faptele comise în legătură cu "eliminarea de deşeuri" în cadrul unor proceduri tehnice efectuate de către brokeri angajaţi în procesul de gestionare a deşeurilor, eliminarea fiind o noţiune distinctă, care nu includea "îngroparea" de deşeuri.
A precizat că, până la apariţia O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 (introdusă prin O.U.G. nr. 38/06.04.2022), intrată în vigoare la data de 07.04.2022, faptele de "îngropare de deşeuri" nu erau prevăzute în niciun act normativ ca infracţiune si nu erau sancţionate.
Până la apariţia O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 constituiau infracţiuni, potrivit art. 98 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţă de urgenţă nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului, doar faptele de depozitare pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase.
În concluzie, dat fiind faptul că deşeurile la care se face referire în actul de sesizare au fost depozitate în interiorul solului, mai precis îngropate, nu se poate reţine existenţa comiterii vreunei infracţiuni de complicitate din partea inculpatului A. (faptele fiind pretins comise în perioada 26.07.2019 - 07.11.2019), deoarece aceste fapte au fost incriminate ca infracţiuni doar după data de 07.04.2022, data când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2021.
A solicitat achitarea inculpatului A., în temeiul art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., întrucât faptele reţinute în sarcina acestuia prin hotărârea de condamnare nu sunt prevăzute de legea penală şi înlăturarea măsurii nelegale a confiscării speciale, dispuse faţă de inculpatul A., în baza art. 112 alin. (1) lit. d) din C. pen., pentru suma de 80.000 RON, reprezentând suma de bani pretins dată pentru a determina săvârşirea infracţiunii.
Prin încheierea din data de 24 octombrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
În esenţă, criticile inculpatului au vizat faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât instanţa de apel a reţinut în mod greşit incidenţa prev. art. 3 din Legea nr. 101/2011 ca fiind infracţiunea comisă de către inculpat, în condiţiile în care acest text de lege nu incriminează în mod explicit şi indubitabil sancţionarea actelor de "îngropare de deşeuri" -singura faptă reţinută în sarcina inculpatului sub forma complicităţii-, ci doar faptele comise în legătură cu "eliminarea de deşeuri", iar până la apariţia O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 (introdusă prin O.U.G. nr. 38/06.04.2022), intrată în vigoare la data de 07.04.2022, faptele de "îngropare de deşeuri" nu erau prevăzute în niciun act normativ ca infracţiune si nu erau sancţionate. Prin urmare, dat fiind faptul că deşeurile au fost depozitate în interiorul solului, mai precis îngropate, nu se poate reţine existenţa comiterii vreunei infracţiuni de complicitate din partea inculpatului A..
Potrivit art. 3 din Legea 101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului, colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea de deşeuri, inclusiv supravegherea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a spaţiilor de eliminare, precum şi acţiunile întreprinse de brokeri în procesul de gestionare a deşeurilor, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
În acest sens, Înalta Curte constată că Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului, transpune Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 6 decembrie 2008.
Anexa nr. 1 a Legii nr. 101/2011 prevede lista actelor normative care cuprind prevederi a căror nerespectare reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale în domeniu potrivit art. 2 lit. a) din lege, printre acestea aflându-se şi O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor.
Astfel, în O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor- anexa nr. II A sunt enumerate operaţiile de eliminare care sunt efectuate în practică, printre acestea fiind şi "depozitarea pe sol şi în sol".
Prin urmare, depozitarea în sol presupune operaţiunea de îngropare de deşeuri.
Chiar şi Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor care a abrogat şi înlocuit O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, păstrează aceeaşi terminologie exemplificând, în anexa II, că printre operaţiunile de eliminare se încadrează şi "depozitarea în sau pe sol".
În acest context, conţinutul art. 3 din Legea nr. 101/2011 se coroborează cu prevederile O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, în vigoare la data săvârşirii faptelor de către inculpat.
De altfel, ceea ce a făcut legiuitorul prin O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 (introdusă prin O.U.G. nr. 38/06.04.2022) a fost o definire mai clară a parametrilor de incriminare şi sancţionare a conduitei infracţionale.
Prin urmare, faptele reţinute în sarcina inculpatului şi pentru care a fost condamnat, se încadrează în tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea 101/2011 rap la art. 48 din C. pen.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 946/A din 12 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 946/A din 12 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 decembrie 2024.