Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 959 din data de 13.11.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, printre altele, în temeiul art. 46 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) şi (4) din C. pen. cu referire la art. 193 alin. (2) din C. pen. şi art. 113 alin. (3) din C. pen., art. 114 alin. (1) din C. pen., art. 120 din C. pen., art. 129 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 5 (cinci) luni, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pentru săvârşirea în stare de minoritate a două infracţiuni de ultraj în concurs.
În baza art. 121 alin. (1) din C. pen., pe durata executării măsurii educative, s-a impus inculpatului, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, următoarele obligaţii:
1) să urmeze în continuare cursurile de pregătire şcolară sau formare profesională;
2) să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 123 alin. (1) şi (3) din C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu în perioada 03.04.2021 - 20.06.2021, inclusiv.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 131 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 131 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 131 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 – 229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Împotriva acestei decizii penale au formulat apel au declarat apel inculpaţii A., B. şi C. şi partea civilă Primăria Municipiului Bucureşti.
Prin decizia penală nr. 983/A din data de 26 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de inculpatul A. şi de partea civilă Primăria Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 959 din data de 13.11.2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – secţia penală în dosarul nr. x/2021.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ultraj, prevăzută de art. 46 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) şi (4) din C. pen. şi la art. 193 alin. (2) din C. pen. (persoane vătămate D., E., F., G., H., I., J. şi K.) şi de ultraj, prevăzută de art. 46 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) şi (4) din C. pen. şi la art. 193 alin. (2) din C. pen. (persoane vătămate I., H., L., M. şi N.), fiecare cu aplicarea art. 77 lit. a) şi c) din C. pen. şi art. 113 alin. (3) din C. pen., fapte comise la data de 30.03.2021, ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., la art. 19 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 1349 alin. (1) din C. civ. şi art. 1357 alin. (1) din C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Primăria Municipiului Bucureşti şi a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Primăria Municipiului Bucureşti a sumei de 11.256 RON cu titlu de daune materiale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin deciziei.
Împotriva deciziei penale nr. 983/A din data de 26 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs în casaţie la data de 28.08.2024 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea cererii de recurs în casaţie, prin cererea de recurs în casaţie, parchetul a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, admiterea recursului în casaţie şi trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, întrucât în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj, prevăzute de art. 46 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) şi (4) din C. pen. şi la art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) şi c) din C. pen., fapte comise la data de 30.03.2021, întrucât raportat la faptele comise termenul de prescripţie al răspunderii penale este de 8 ani şi se reduce la jumătate, dat fiind că inculpatul era minor la data săvârşirii faptelor şi calculând acest termen de 4 ani de la data săvârşirii faptelor, 30.03.2021 ar rezulta că în cauză nu este îndeplinită prescripţia răspunderii penale, aceasta urmând a interveni la data de 29.03.2025.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.
Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal."
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Din decizia recurată se reţine că inculpatul A. a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) şi (4) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că:
a) La data de 30.03.2021, în intervalul orar 00:48 – 00:55, în contextul desfăşurării unui protest contra măsurilor dispuse de către autorităţi pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 pe teritoriul României, în timp ce se afla în Parcul Unirii, inculpatul A. împreună cu inculpaţii O., P., Q., R., C., S., T., U., V., W., X., Y., Z., B., AA., BB., suspectul CC. şi alte persoane neidentificate (dispuse pe str. x şi parcul Unirii), a aruncat cu obiecte dure către dispozitivul de jandarmi care a acţionat din centrul intersecţiei str. x – bd. x C. Brătianu – Bd. x spre bld. Unirii, pe str. x, din care făceau parte persoanele vătămate D., E., F., G., H., I., J. şi K., aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acţiunile respective având ca urmări:
- lovirea persoanei vătămate D. din cadrul Detaşamentului 4 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona ochiului drept cu un fragment din caldarâm ori asfalt, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale;
- lovirea persoanei vătămate E. din cadrul Detaşamentului 4 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în mâna stângă cu o piatră sau un fragment de bordură, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale;
- lovirea persoanei vătămate F. din cadrul Detaşamentului 1 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona piciorului drept cu o piatră, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale;
- lovirea persoanei vătămate G. din cadrul Detaşamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în tibia piciorului stâng cu un corp dur, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale;
- lovirea persoanei vătămate H. din cadrul Detaşamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în diferite zone ale corpului cu pietre, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale;
- lovirea persoanei vătămate I. din cadrul Detaşamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona piciorului drept cu o cărămidă, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale;
- lovirea persoanei vătămate J. din cadrul Detaşamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în coapsa piciorului drept cu un corp dur, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale;
- lovirea persoanei vătămate K. din cadrul Detaşamentului 4 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în gamba piciorului drept, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
b) La data de 30.03.2021, în intervalul orar 00:55 – 01:00, în contextul desfăşurării unui protest contra măsurilor dispuse de către autorităţi pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 pe teritoriul României, în timp ce se afla pe strada x, inculpatul A. împreună cu inculpaţii S., T., U., W., Y., Z., B., DD., EE. şi alte persoane neidentificate (dispuse pe Splaiul Independenţei şi str. x), a) aruncat cu obiecte dure către dispozitivul de jandarmi format pe scuarul rutier delimitat de bd. x şi bd. x C. Brătianu şi care a acţionat din centrul intersecţiei spre str. x, din care făceau parte persoanele vătămate I., H., L., M. şi N., aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acţiunile respective având ca urmări:
- lovirea persoanei vătămate I. din cadrul Detaşamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona piciorului drept cu un obiect dur, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale;
- lovirea persoanei vătămate H. din cadrul Detaşamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona umărului drept;
- lovirea persoanei vătămate L. din cadrul Detaşamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona pumnului drept şi a piciorului stâng cu un obiect dur, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale;
- lovirea persoanei vătămate M. din cadrul Detaşamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona genunchiului stâng cu o piatră şi în alte zone ale corpului cu corpuri dure, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale;
- lovirea persoanei vătămate N. din cadrul Detaşamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona piciorului drept cu un obiect dur, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Înalta Curte constată că infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (4) din C. pen., comisă asupra unui poliţist sau militar, comisă prin lovire sau alte violenţe se sancţionează cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru această infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.
De asemenea, se constată că pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Aşadar, în contextul celor arătate mai sus, rezultă că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen. sunt închisoare de la 9 luni la 7 ani şi 6 luni.
În continuare, Înalta Curte observă că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripţie în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani este de 8 ani.
Având în vedere că, la data săvârşirii faptelor, inculpatul A. era minor, termenul de prescripţie a răspunderii penale se reduce la jumătate, în coondiţiile art. 131 din C. pen.. Prin urmare, în speţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale a inculpatului A. este de 4 ani.
În contextul în care infracţiunile de ultraj prevăzute de art. 257 alin. (1) şi (4) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen. au fost săvârşie la data de 30 martie 2021 rezultă că, la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de apel, termenul de prescripţie a răspunderii penale a inculpatului A. nu era împlinit, acesta urmând să se împlinească la data de 29 martie 2025.
Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru faptele inculpatului A. nu a fost înlăturată, prin urmare motivul de casare invocat de către parchet este fondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 983/A din data de 26 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2021.
Va casa decizia penală recurată numai în ceea ce îl priveşte pe intimatul A., cu referire strictă la infracţiunile de ultraj prevăzute de art. 257 alin. (1) şi (4) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen.
Va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Va menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 200 RON, va rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 983/A din data de 26 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2021.
Casează decizia penală recurată numai în ceea ce îl priveşte pe intimatul A., cu referire strictă la infracţiunile de ultraj prevăzute de art. 257 alin. (1) şi (4) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen.
Trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei decizii.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 200 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2024.