Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 168/F din 27 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite privind pe persoana extrădabilă A. .
S-a dispus extrădarea, în baza principiului reciprocităţii, a persoanei extrădabile A., faţă de care a fost emis mandatul internaţional de arestare de Tribunalul Penal Dubai, în baza hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Dubai, la 16.12.2021, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de încălcare a încrederii, ce are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi art. 309 C. pen.
S-a constatat că, prin cererea de extrădare, statul solicitant a garantat că persoana extrădabilă are dreptul de a contesta prin opoziţie hotărârile pronunţate în lipsă de către instanţele de fond, precum şi dreptul de a ataca hotărârile definitive pronunţate de Curtea de Apel.
S-a constatat că persoana extrădabilă înţelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialităţii şi că autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite au arătat în cererea de extrădare că nu acuză persoana extrădabilă, nu o judecă şi nu dispune executarea unei pedepse pentru o infracţiune anterioară datei din cererea de extrădare, alta decât cea pentru care s-a solicitat extrădarea şi infracţiunile conexe, decât cu încuviinţarea autorităţilor judiciare din România.
S-a luat act că persoana extrădabilă nu şi-a dat consimţământul să fie extrădată.
A fost menţinută arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei extrădabile până la predare conform art. 57 din Legea nr. 302/2024, luate prin încheierea din 03.10.2024 de Curtea de Apel Bucureşti şi puse în executare prin mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 7/03.10.2024, fără ca durata arestării provizorii totale, până la data predării, să poată depăşi 180 de zile.
S-a constatat că persoana extrădabilă a fost arestată provizoriu în caz de urgenţă în cauza nr. x/2022 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în perioada 11.12.2022-19.01.2023 şi în prezenta cauză a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la 02.10.2024 la zi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la 03.10.2024, a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2024, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 302/2004, pentru a aprecia cu privire la cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite, privind pe numitul A., în sensul admiterii acesteia şi dispunerii măsurii arestării provizorii a susnumitului în vederea extrădării.
În motivare, în esenţă, s-a menţionat că numitul A. este urmărit internaţional pentru comiterea infracţiunii de încălcarea încrederii, prev. de art. 1404 din C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987, infracţiune pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 3 ani. Împotriva lui A. a fost emis, la 11.01.2023, un mandat internaţional de arestare de către Tribunalul Penal Dubai, în baza hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Dubai, la 16.12.2021, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare. Hotărârea a fost pronunţată în lipsa persoanei solicitate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 306/2022.
În cauză, s-a format dosarul nr. x/2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia I penală, fiind acordat termen la 03.10.2024.
Prin ordonanţa de reţinere nr. 108/2024 emisă la 02.10.2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus măsura reţinerii, pe o perioadă de 24 de ore, faţă de numitul A., începând cu 02.10.2024, ora 15:15, până la 03.10.2024, ora 15:15.
Prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti – secţia I penală din 03.10.2024, în baza art. 43 din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea de arestare provizorie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza 226 C. proc. pen.., s-a dispus faţă de persoana extrădabilă A. arestarea provizorie în vederea extrădării pe o perioadă de 30 zile, începând din 03.10.2024 până la 01.11.2024, inclusiv. În baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării. Ulterior, prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti – secţia I penală din 31.10.2024, în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut măsura arestării provizorii luată prin încheierea din 03.10.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 şi pusă în executare prin mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 7/03.10.2024 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pe o durată de 30 zile începând cu 31.10.2024 până la 29.11.2024.
În faţa Curţii de Apel Bucureşti, la termenul din 03.10.2024, s-a prezentat persoana extrădabilă în stare de reţinere, fiind asistată de avocat ales, cu împuternicire avocaţială ataşată la dosarul cauzei şi de interpret de limbă arabă. S-a procedat la identificarea persoanei extrădabile, neexistând obiecţiuni cu privire la identitatea acesteia şi i s-a adus la cunoştinţă obiectul procedurii.
La interpelarea instanţei, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că autoritatea solicitantă a oferit garanţiile că persoana extrădabilă are dreptul de a solicita rejudecarea cauzei, arătând că se raportează la menţiunile din cererea de extrădare formulată în cauză, tradusă în limba română.
Interpretul de limbă arabă, prezent la termen, a precizat că în mandatul internaţional de arestare în limba arabă nu există menţiunea "şi nu a fost fugar" care apare în mandatul internaţional tradus în limba română.
Apreciind ca fiind utilă soluţionării cererii de extrădare, Curtea de Apel Bucureşti a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de persoana extrădabilă, constând într-o copie de pe cazierul judiciar al acesteia emis în Siria, din care rezultă că a fost condamnată pentru afiliere la grupuri separatiste.
După punerea în discuţia contradictorie a părţii şi a reprezentantului Ministerului Public, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti.
La interpelarea instanţei, persoana extrădabilă, în prezenţa avocatului ales şi a interpretului de limbă arabă, a precizat că doreşte să fie ascultată, declaraţia acesteia în sensul că formulează opoziţie la extrădare fiind consemnată, citită, semnată şi ataşată la dosar .
Din oficiu, pe fondul procedurii de extrădare, apreciind ca fiind necesară soluţionării cauzei, Curtea de Apel Bucureşti a dispus emiterea unei adrese către Ministerul Justiţiei cu solicitarea de a se adresa autorităţilor judiciare din Emiratele Arabe Unite pentru a se comunica dacă există o convenţie de extrădare între Dubai şi Siria şi, urmare a ataşării copiei cazierului judiciar din Siria, să se solicite a se comunica dacă, în urma analizării acestui înscris şi a unei convenţii dintre state, persoana solicitată, după executarea pedepsei cu închisoarea, este o persoană extrădabilă în Siria, prorogând pronunţarea asupra cererii de emitere a unei adrese către Inspectoratul General de Imigrări, după depunerea în scris a opoziţiei la extrădare.
La 14.10.2024, persoana extrădabilă a formulat opoziţie la extrădare, în baza art. 49 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, motivând că, în conformitate cu art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădaţi solicitanţii de azil. A menţionat că a formulat o nouă cerere de acces la o nouă procedură de acordare a statului de refugiat către Inspectoratul General de Imigrări – Direcţia azil şi integrare, fiind îndeplinite condiţiile de fond. A învederat că a solicitat acordarea statului de refugiat, deoarece are o temere de persecuţie bine întemeiată, fiindu-i frică să se întoarcă în Siria, deoarece este căutat de securitatea siriană şi riscă chiar să fie omorât pentru că este împotriva actualului regim de la putere. Nu doreşte să se întoarcă în Siria din cauza temerii că va fi închis, torturat în detenţie, fiind oponent al actualului regim, fiindu-i pusă în pericol însăşi viaţa.
Făcând trimitere la art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care reglementează motivele obligatorii de refuz al extrădării, persoana extrădabilă a arătat că patronul care a afirmat că i-ar fi înşelat încrederea face parte din casa regală a Dubaiului, între aceasta şi conducerea Siriei existând legături de rudenie, iar Emiratele Arabe Unite solicită extrădarea sa pentru ca ulterior să fie extrădat în Siria, având în vedere cazierul său judiciar, unde se menţionează hotărârea de condamnare de 8 ani pentru afilierea la grupuri separatiste şi coordonarea cu aşa-zisa opoziţie.
Persoana extrădabilă a arătat că, în cererea de extrădare, la pagina 5, se menţionează că ar avea naţionalitate algeriană, tocmai pentru a nu se face legătura între ea şi faptul că este cerută pentru extrădare motivat de relaţia de rudenie dintre casele regale, iar la pagina 7 se menţionează, la fel, că naţionalitatea sa ar fi algeriană.
A considerat persoana extrădabilă că şi în Emiratele Arabe Unite va fi supusă torturii, la tratamente inumane şi degradante în închisoare, tocmai din cauza faptului că membrii din conducerea Siriei şi membrii familiei actualului preşedinte sunt înrudiţi cu casa regală din Emiratele Arabe Unite, influenţele sunt foarte mari, cu atât mai mult cu cât Emiratele Arabe Unite reprezintă tot un stat arab.
La 14.10.2024, persoana extrădabilă a transmis la dosar o copie de pe cazierul său judiciar din Siria, însoţit de traducerea în limba română.
La termenul din 16.10.2024, cauza s-a amânat pentru lipsa relaţiilor solicitate de la Ministerul Justiţiei.
La 16.10.2024, pe e-mail, persoana extrădabilă a înaintat copii ale plângerilor formulate împotriva hotărârilor nr. x/h/ME din data de 04.10.2024 şi nr. x/h/ME din data de 08.10.2024 ale Oficiului Român pentru Imigrări - Direcţia de Azil şi Integrare de respingere a solicitărilor de acordare a statului de azilant .
La 29.10.2024, s-a ataşat răspunsul la adresa instanţei, emis de Ministerul Justiţiei nr. 89356/23.10.2024 la 22.10.2024, în sensul că s-a revenit cu o solicitare către Ambasada Emiratelor Arabe Unite în România, fiind menţionat şi noul termen de judecată fixat în cauză, iar în eventualitatea primirii unui răspuns din partea autorităţilor străine, acesta va fi înaintat cu celeritate instanţei.
La termenul din 31.10.2024, Curtea de Apel Bucureşti a procedat la audierea persoanei extrădabile, în prezenţa avocatului ales şi a interpretului, declaraţia acestuia fiind consemnată, citită, semnată şi ataşată la dosar. Faţă de solicitările avocatului ales al persoanei extrădabile, având în vedere declaraţia părţii, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, conţinutul cererii de extrădare şi asigurările privind regula specialităţii, instanţa a apreciat că este lămurită şi a revenit asupra dispoziţiei privind emiterea adresei către Ministerul Justiţiei, iar referitor la proba testimonială, a apreciat că este inutilă, prin raportare la probatoriul ce se regăseşte la dosar.
În ceea ce priveşte cererea de amânare formulată de persoana solicitată în vederea soluţionării dosarelor ce se află pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, instanţa a constatat că solicitarea de permisiune de a părăsi teritoriul României nu a primit termen pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, nu a fost formulată nicio cerere de preschimbare sau de urgentare a procedurii, iar în dosarul nr. x/2024 a fost fixat termen la 19.11.2024. Pentru toate aceste motive, instanţa a constatat că prezenta procedură judiciară poate fi soluţionată, iar dacă, în urma deliberării, se va considera că sunt necesare anumite informaţii sau aspecte ce formează obiectul dosarelor aflate pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, se va repune cauza pe rol.
La 31.10.2024, prin serviciul registratură, pe e-mail, persoana extrădabilă a înaintat la dosar o copie a contractului de închiriere nr. x/24.05.2023 a unui imobil închiriat în Ştefăneşti, judeţul Ilfov.
Instanţa, constatând că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat ori probe de administrat, a acordat cuvântul în dezbaterea cererii cu care a fost sesizată, precum şi asupra necesităţii menţinerii măsurii arestării provizorii, dezbaterile fiind consemnate, pe larg, în încheierea de la termenul din 31.10.2024.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru extrădare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
În fapt, faţă de persoana extrădabilă A. a fost emis un mandat internaţional de arestare la 11.01.2023 de către Tribunalul Penal Dubai, în baza hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Dubai, la 16.12.2021, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de încălcarea încrederii prev. de art. 1404 din C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987.
Referitor la descrierea faptelor, s-a arătat că, la 30.05.2019, numitul B. (desemnat în numele reclamantului C.) a raportat la Postul de Poliţie AI Barsha că reclamantul a fost supus unei încălcări a încrederii de către învinuitul A., iar la interogarea lui, acesta a declarat că acuzatul este autorizat să semneze toate tranzacţiile restaurantului D. afiliat părţii reclamante şi că el răspunde de salariile angajaţilor şi sumele plătite furnizorilor (1.979.000 de dirhami) din toate punctele de vedere, dar l-a sechestrat şi a sechestrat şi contravaloarea unui cec de 200 de mii de dirhami pentru interesul său personal, iar el ordona contabililor restaurantului să anuleze facturile şi să vireze sumele în contul său personal şi obţinea de la aceştia sumele plătite în numerar şi nu a plătit cotizaţii furnizorului în valoare de 1.820.331 dirhami.
Potrivit hotărârii de condamnare, în sarcina persoanei extrădabile A. s-a reţinut că, în perioada 01.01.2018-25.05.2019, a delapidat şi a irosit suma de 7.115.942 dirhami, sume aparţinând restaurantului D. şi care i-au fost înmânate inculpatului ca mandatar.
În susţinerea cererii de extrădare, autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite au transmis documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, respectiv: cererea de extrădare formulată de Procuratura Emiratului Dubai în dosarul nr. x/2019 care include asigurarea de reciprocitate oferită autorităţilor române pentru cazuri similare; anexă privind garanţiile oferite, în conformitate cu Constituţia Permanentă a E.A.U., anexă privind dispoziţiile legale aplicabile; mandat internaţional de arestare, emis de Procuratura Emiratului Dubai; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; hotărâre preliminară pronunţată de Tribunalul din Dubai; hotărârea definitivă pronunţată de Curtea de Apel din Dubai la 16.12.2021; ordin de trimitere a unei infracţiuni.
Fiind audiat atât de procuror, cât şi de Curtea de Apel Bucureşti, A. a precizat că nu are obiecţiuni cu privire la identitate, dar s-a opus extrădării, invocând dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, art. 49 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
S-a reţinut că, în drept, potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004, pot fi extrădate din România, în condiţiile acestei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranţă, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanţei penale în statul solicitant.
În cauză, persoana extrădabilă A. este cetăţean sirian, iar între cele două state implicate în procedura extrădării nu există un tratat în materia extrădării, cooperarea desfăşurându-se în temeiul curtoaziei internaţionale, cu asigurarea principiului reciprocităţii.
Referitor la dubla incriminare, condiţie impusă de art. 24 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că infracţiunea enunţată dă loc la extrădare, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. (se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică), cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen. (limitele speciale ale pedepsei anterior menţionate la art. 295 C. pen. se reduc cu o treime) şi art. 309 C. pen. (limitele speciale ale pedepsei prevăzute la art. 295 C. pen. se majorează cu jumătate), având în vedere că prejudiciul cauzat este mai mare de 2.000.000 RON, respectiv aprox. 8.700.000 RON.
De asemenea, s-a constatat că este respectată condiţia prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că extrădarea este solicitată în vederea executării unei pedepse, mai mare de 4 luni (în speţă, 3 ani închisoare), iar în raport cu data comiterii faptei, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale nici potrivit statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).
Curtea de Apel Bucureşti a constatat, de asemenea, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării (art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 302/2004). Deşi persoana extrădabilă A. s-a opus la extrădare, invocând prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social), argumentele aduse în acest sens au fost acelea că din fişa de cazier judiciar depusă la dosar rezultă că persoana extrădabilă a mai suferit o condamnare în Siria, existând posibilitatea ca, ulterior executării pedepsei din Emiratele Arabe Unite, să fie extrădată în Siria, dată fiind natura relaţiilor dintre familia regală din Emiratele Arabe Unite şi familia preşedintelui din Siria, dar şi că în Emiratele Arabe Unite va fi supusă torturii, la tratamente inumane şi degradante în închisoare.
Or, cu privire la acest din urmă argument al persoanei extrădabile, în sensul că dacă va fi extrădată, în Emiratele Arabe Unite va fi supusă torturii, la tratamente inumane şi degradante în închisoare, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, fără a avea relaţii în acest sens de la organisme de protecţie a drepturilor omului din ţară, nu sunt indicii că în Emiratele Arabe Unite, ulterior extrădării, nu s-ar respecta drepturile omului sau că ar exista încălcări ale dreptului la un proces echitabil.
În acest context, s-a menţionat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, o decizie de extrădare poate ridica numai în mod excepţional o problemă în temeiul art. 6 din Convenţie, în cazul în care persoana vizată ar risca să sufere în statul solicitant o "denegare flagrantă de justiţie" [cauza Soering împotriva Regatului Unit, cauza Mamatkulov şi Askarov împotriva Turciei, Al-Saadoon şi Mufdhi împotriva Regatului Unit, Ahorugeze împotriva Suediei, Othman (Abu Qatada) împotriva Regatului Unit], iar încălcarea principiului echităţii procesului trebuie să fie atât de gravă încât să determine anularea sau distrugerea esenţei însăşi a dreptului protejat, cu atât mai mult cu cât chiar autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite au garantat, prin cererea de extrădare, că persoana extrădabilă A. are dreptul, potrivit art. 229, art. 230 şi art. 244 din Legea federală nr. 35 din 1992 de promulgare a C. proc. pen. şi modificările acestuia, de a contesta prin opoziţie hotărârile pronunţate în lipsă de către instanţele de fond, precum şi dreptul de a ataca hotărârile definitive pronunţate de Curtea de Apel .
De asemenea, prin cererea de extrădare, autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite au menţionat că aplică regula vieţii private şi nu acuză persoana extrădată pentru extrădare, judecată sau executarea unei pedepse împotriva sa sau închisoare pentru o infracţiune anterioară datei de cererea de extrădare, alta decât cea pentru care s-a solicitat extrădarea şi infracţiunile conexe, decât cu încuviinţarea autorităţilor judiciare din România .
Conform art. 19 din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădaţi din România: a) cetăţenii români, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 20; b) solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante; c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale; d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecţi, persoane vătămate, părţi, martori sau experţi ori interpreţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională.
Plecând de la aceste dispoziţii legale, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că prin adresa transmisă de M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări s-a comunicat că cetăţeanul sirian A. figurează cu ultima intrare legală, pe teritoriul României, la 11.12.2022, în baza unui permis de şedere temporar; la 12.09.2023, acesta s-a prezentat personal la Centrul Regional de Proceduri şi Cazare a Solicitanţilor de Azil Bucureşti, unde a depus o cerere de protecţie internaţională. Prin hotărârea nr. x/h/PA din 07.11.2023 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, a fost respinsă cererea de protecţie internaţională.
Este adevărat că persoana extrădabilă A. a formulat plângere împotriva hotărârii nr. x/h/PA/7.11.2023 a Inspectoratului General pentru Imigrări, prin care i s-a respins cererea de acordare a unei forme de protecţie internaţională, însă s-a constatat din actele dosarului că, prin sentinţa civilă nr. 297/09.01.2024 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia civilă nr. 61/06.06.2024 a Tribunalului Bucureşti, a fost respinsă plângerea formulată împotriva acestei hotărâri.
La fel de adevărat este şi faptul că, potrivit art. 6 din Legea nr. 122/2006, împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forţată de la frontieră ori de pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, dar numitul A. nu mai este solicitant de azil, motiv pentru care aceste dispoziţii legale nu-i sunt aplicabile.
Pentru a reţine cele mai sus menţionate, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006, solicitant sau solicitant de azil este cetăţeanul străin sau apatridul care şi-a manifestat voinţa de a obţine protecţie internaţională în România, atât timp cât procedura de azil cu privire la cererea sa nu s-a finalizat. Or, potrivit art. 17 alin. (7) lit. d) din Legea nr. 122/2006, procedura de azil prevăzută la alin. (1) se finalizează la data expirării termenului legal de depunere a plângerii sau, după caz, a recursului, ori de la data pronunţării hotărârii instanţei de recurs.
În cazul persoanei extrădabile A., procedura de azil s-a finalizat prin rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 297/09.01.2024 pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia civilă nr. 61/06.06.2024 a Tribunalului Bucureşti.
Deşi persoana extrădabilă a formulat plângere împotriva hotărârilor nr. x/h/ME din 04.10.2024, prin care s-a constatat neîndeplinirea art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 şi nr. x/h/ME din 08.10.2024 ale Oficiului Român pentru Imigrări – Direcţia de Azil şi Integrare de respingere a solicitărilor de acordare a statului de azilant (ca urmare a neîndeplinirii criteriilor prev. de art. 88 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 122/2006 - dosar), ce are termen de pronunţare la 03 decembrie 2024, având în vedere cele mai sus menţionate, s-a constatat că noi cereri de azil ce sunt formulate de numitul A. sau vor fi formulate de acesta nu sunt relevante în cauză, nefiind întrunite dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 122/2006, numitul A. nemaiavând calitatea de solicitant de azil, odată cu respingerea în mod definitiv a primei cereri de azil.
În plus, au fost avute în vedere şi precizările din adresa emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări din 02.10.2024, din care rezultă că persoana extrădabilă figurează cu decizia de returnare emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări la 10.11.2023, prin care s-a stabilit obligaţia de returnare şi termenul de plecare voluntară de 15 zile, decizie emisă în momentul respingerii cererii de azil în faza administrativă şi împotriva căreia persoana extrădabilă a formulat contestaţie, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. x/2023, cauză suspendată până la finalizarea procedurii de azil.
Persoana extrădabilă A. a invocat şi faptul că există un risc pentru viaţa sa, având în vedere existenţa unor relaţii strânse între familia regală din Emiratele Arabe Unite şi familia Preşedintelui Siriei şi împrejurarea că dacă ar fi extrădat în Emiratele Arabe Unite s-ar putea dispune extrădarea lui în Siria şi teama de persecuţie din Siria.
S-a reţinut că afirmaţia persoanei extrădabile, în sensul că scopul pentru care este solicitată extrădarea este ca aceasta să fie extrădată ulterior în Siria, este o speculaţie, în condiţiile în care, verificând actele şi lucrările dosarului, respectiv fişa de cazier judiciar din Siria a persoanei extrădabile depusă de aceasta, instanţa a constatat că persoana extrădabilă a suferit o condamnare în Siria, în urmă cu 12 ani (prin decizia nr. 156201 pronunţată la 17.06.2012 de Securitatea Militară Filiala Latakia Securitatea ţării – Departamentul Latakia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de afiliere la grupuri separatiste şi coordonarea cu aşa-zisă opoziţie), fiind condamnat la pedeapsa de 8 ani, timp în care, chiar din declaraţia dată de persoana extrădabilă în faţa procurorului rezultă că acesta a mai fost în Siria de la condamnare, fără a exista risc de încarcerare. Astfel, persoana extrădabilă A. a declarat că a aflat de procesul desfăşurat autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite în timp ce se afla în Siria, dar şi că a venit în România, unde a stat aproximativ 1 an după care a vrut să se întoarcă în Siria; mai mult, după ce a fost arestat timp de 54 de zile pentru fapta care face obiectul prezentului dosar (aşadar persoana extrădabilă a avut cunoştinţă de demersurile judiciare din Emiratele Arabe Unite), întrucât autorităţile din Liban au încercat să ia legătura cu autorităţile din Dubai, însă aceştia din urmă nu au mai răspuns, a fost eliberat. Ulterior, a venit în România, unde, de asemenea, a fost arestat 40 zile. De asemenea, a fost avută în vedere şi afirmaţia făcută de persoana extrădabilă în faţa Curţii de Apel Bucureşti, conform căreia în urmă cu 3 ani a părăsit pentru ultima oară Siria, dar şi că atunci când a declarat că voia să se întoarcă în Siria, nu era condamnat în Siria şi mergea de mai multe ori la Securitate, aspecte care sunt contradictorii cu menţiunile din cazierul judiciar depus chiar de acesta şi din care rezultă că pe numele lui era pronunţată o condamnare încă din anul 2012.
Din declaraţiile date de persoana extrădabilă s-a constatat că aceasta a călătorit în Siria în ultimii ani şi chiar dorea să se întoarcă acolo, fără să existe vreun risc pentru de a se pune în executare vreo condamnare penală politică sau fără să se teamă că va fi persecutată în vreun fel.
Aşadar, ţinând cont de garanţiile prezentate de statul solicitant – Emiratele Arabe Unite, prin cererea de extrădare, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu există vreun risc ca persoana extrădabilă A. să fie ulterior extrădată în Siria.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite s-au obligat prin cererea de extrădare să nu acuze persoana extrădabilă, să nu o judece şi să nu dispună executarea unei pedepse pentru o infracţiune anterioară datei din cererea de extrădare, alta decât cea pentru care s-a solicitat extrădarea şi infracţiunile conexe, decât cu încuviinţarea autorităţilor judiciare din România.
S-a reţinut că acelaşi aspect rezultă şi din considerentele sentinţei civile nr. 297/09.01.2024 pronunţate de Judecătoria Sectorului 4, prin care persoanei extrădabile i s-a respins dreptul la azil, în care s-a menţionat că "declaraţiile petentului sunt lipsite de orice credibilitate sub aspectul existenţei unui eventual pericol de persecuţie la adresa sa în sensul disp. art. 23 din Legea nr. 122/2006" şi că deşi petentul a afirmat că a fost căutat de cei din securitate, acesta nu a putut să explice de ce a fost căutat la abia 2 luni după ce a plecat din Siria.
Ca atare, persoana extrădabilă A. nu se încadrează în vreuna dintre categoriile expres menţionate în dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 302/2004, care nu pot fi extrădate, iar între cele două state implicate în procedura extrădării este aplicabil principiul reciprocităţii, în lipsa unui acord bilateral.
Motivele invocate de către A. în susţinerea opoziţiei la extrădare nu au fost însuşite de Curtea de Apel Bucureşti pentru respingerea extrădării, cu reţinerea incidenţei cazului opţional de refuz menţionat la art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
În consecinţă, câtă vreme persoana arestată provizoriu este cea urmărită, respectiv A., neexistând nicio opoziţie cu privire la identitate şi nefiind incident niciun motiv obligatoriu/facultativ de refuz, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că extrădarea este admisibilă, că nu există niciun temei legal pentru ca solicitarea autorităţilor judiciare din Emiratele Arabe Unite să fie respinsă şi că persoana extrădabilă s-a prevalat de regula specialităţii.
În acelaşi timp, Curtea de Apel Bucureşti a evidenţiat că persoanei extrădate îi este garantat principiul specialităţii predării şi că autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite au menţionat în cererea de extrădare că nu acuză persoana extrădabilă, nu o judecă şi nu dispun executarea unei pedepse pentru o infracţiune anterioară datei din cererea de extrădare, alta decât cea pentru care s-a solicitat extrădarea şi infracţiunile conexe, decât cu încuviinţarea autorităţilor judiciare din România.
În ceea ce priveşte măsura arestării provizorii sub puterea căreia se găseşte A., în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, instanţa a menţinut măsura arestului provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeaşi lege, având în vedere că textul legal menţionat impune această dispoziţie, odată cu admiterea cererii de extrădare, fără ca durata arestării provizorii totale, până la data predării, să poată depăşi 180 de zile. Nu în ultimul rând, instanţa a mai constatat că persoana extrădabilă a fost arestată provizoriu în caz de urgenţă în cauza nr. x/2022 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în perioada 11.12.2022 -19.01.2023 şi în prezenta cauză a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la 02.10.2024 la zi.
Faţă de aceste motive, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege, reţinând că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite privind pe persoana extrădabilă A., astfel cum s-a menţionat în partea introductivă a prezentelor considerente.
Împotriva sentinţei penale nr. 168/F din 27 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestaţie persoana extrădabilă A..
Prin motivele formulate, contestatorul persoană extrădabilă A. a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât, aşa cum rezultă din actele dosarului, a solicitat acordarea statutului de refugiat şi, chiar dacă până la acest moment nu i s-a acordat o formă de protecţie, atât timp cât este solicitant al statutului de refugiat, nu se poate dispune extrădarea cu privire la el. În situaţia în care statul român i-ar acorda statutul de refugiat sau o protecţie subsidiară, nu va fi obligat să părăsească teritoriul României şi nu va mai fi extrădat în baza mandatului emis de către autorităţile judiciare din Dubai.
Chiar dacă autorităţile din Emiratele Arabe Unite au formulat cererea de extrădare, contestatorul a susţinut că între ţările arabe există un tratat, în baza căruia extrădarea persoanelor dintr-o ţară arabă în alta se face prin intermediul unei simple adrese, nefiind necesar să fie îndeplinită vreo formalitate, astfel încât nu are certitudinea că, dacă va fi extrădat în Emiratele Arabe Unite, va executa doar pedeapsa de 3 ani, ci consideră că va fi extrădat ulterior în Siria.
Totodată, contestatorul a solicitat să fie avute în vedere ultimele informaţii din mass-media privind situaţia din Siria, respectiv existenţa unui război civil, întrucât, deşi se spune că Bashar al-Assad, conducătorul sirian, a fugit, totuşi, în oraşe, există o luptă între formaţiunile militare.
De asemenea, s-a solicitat să se aibă în vedere că între Emiratele Arabe Unite şi România nu există un tratat de extrădare, aceasta realizându-se pe baza principiului reciprocităţii.
Contestatorul a menţionat că a formulat opoziţie la extrădare, întrucât viaţa şi sănătatea sa ar fi puse în pericol chiar şi în Emiratele Arabe Unite, respectiv în Dubai, oraş în care încă se aplică legea Shariei şi în care nu există o poliţie independentă. A precizat că Sharia este o lege musulmană care se aplică tuturor persoanelor, indiferent dacă sunt bărbaţi sau femei.
Deopotrivă, contestatorul a susţinut că, dacă va fi extrădat, nu va avea parte de un proces drept, fiindu-i teamă că va fi torturat, închis şi, aşa cum a mai arătat deja, trimis imediat în Siria, aceasta fiind, în opinia sa, de fapt, ţara care îl solicită.
Analizând hotărârea contestată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Din cuprinsul cererii de extrădare şi documentele ataşate rezultă că A. este urmărit internaţional pentru comiterea infracţiunii de încălcarea încrederii, prev. de art. 1404 din C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987, infracţiune pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 3 ani, împotriva acestuia fiind emis, la 11.01.2023, un mandat internaţional de arestare de către Tribunalul Penal Dubai, în baza hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Dubai, la 16.12.2021, prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare. Hotărârea a fost pronunţată în lipsa persoanei solicitate
În fapt, s-a reţinut că, la 30.05.2019, numitul B. (desemnat în numele reclamantului C.) a raportat la Postul de Poliţie AI Barsha că reclamantul a fost supus unei încălcări a încrederii de către învinuitul A., iar la momentul interăgării, acesta a declarat că acuzatul este autorizat să semneze toate tranzacţiile restaurantului D. afiliat părţii reclamante şi că el răspunde de salariile angajaţilor şi sumele plătite furnizorilor (1.979.000 de dirhami) din toate punctele de vedere, dar l-a sechestrat şi a sechestrat şi contravaloarea unui cec de 200 de mii de dirhami pentru interesul său personal, iar el ordona contabililor restaurantului să anuleze facturile şi să vireze sumele în contul său personal şi obţinea de la aceştia sumele plătite în numerar şi nu a plătit cotizaţii furnizorului în valoare de 1.820.331 dirhami. Potrivit hotărârii de condamnare, în sarcina persoanei extrădabile A. s-a reţinut că, în perioada 01.01.2018-25.05.2019, a delapidat şi a irosit suma de 7.115.942 dirhami, sume aparţinând restaurantului D. şi care i-au fost înmânate inculpatului ca mandatar.
Potrivit art. 38 din Legea nr. 302/2004, republicată, Ministerul Justiţiei a constatat, în cadrul examenului de regularitate internaţională, următoarele: persoana a cărei extrădare se solicită este cetăţean sirian; între România şi Emiratele Arabe Unite nu există un tratat în materia extrădării, cooperarea urmând a se desfăşura în temeiul curtoaziei internaţionale, cu asigurarea reciprocităţii; extrădarea este supusă condiţiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004; la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004. La adresa din 22.02.2023 a Ministerului Justiţiei al Emiratelor Arabe Unite au fost anexate următoarele documente: cererea de extrădare formulată de Procuratura Emiratului Dubai în dosarul nr. x/2019 care include asigurarea de reciprocitate oferită autorităţilor române pentru cazuri similare; anexă separată privind garanţiile oferite, în conformitate cu Constituţia Permanentă a E.A.U.; anexă privind dispoziţiile legale aplicabile; mandat internaţional de arestare, emis de Procuratura Emiratului Dubai; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; ordinul de trimitere în judecată, în lipsă; hotărâre preliminară pronunţată de Tribunalul din Dubai; hotărârea definitivă pronunţată de Curtea de Apel din Dubai la 16.12.2021.
Fapta reţinută în sarcina persoanei extrădabile are corespondent în legea română, în infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. (se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani), cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen. (limitele speciale ale pedepsei anterior menţionate la art. 295 C. pen. se reduc cu o treime) şi art. 309 C. pen. (limitele speciale ale pedepsei prevăzute la art. 295 C. pen. se majorează cu jumătate), având în vedere că prejudiciul cauzat este mai mare de 2.000.000 RON, respectiv aprox. 8.700.000 RON, fiind, astfel, îndeplinită, cerinţa reglementată de art. 24 din Legea nr. 302/2004.
Deopotrivă, se observă că extrădarea este solicitată în vederea executării unei pedepse mai mare de 4 luni (persoana extrădabilă A. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de încălcarea încrederii, prev. de art. 1404 din C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987), fiind, aşadar, îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004. Totodată, se constată că, în raport cu data comiterii faptei, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale nici potrivit statului solicitant, nici potrivit C. pen. român.
Totodată, instanţa constată că persoana extrădabilă a arătat în mod expres că nu renunţă la regula specialităţii.
Verificând motivele obligatorii de refuz al extrădării (prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004) şi cele opţionale (prevăzute de art. 22 din Legea nr. 302/2004), Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.
Cu privire la susţinerea contestatorului, în sensul că a formulat opoziţie la extrădare, întrucât viaţa şi sănătatea sa ar fi puse în pericol în Emiratele Arabe Unite, respectiv în Dubai, fiindu-i teamă că va fi torturat şi suspus la tratamente inumane în închisoare, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv să se considere că viaţa persoanei extrădabile ar fi pusă în pericol în statul solicitant sau că va fi supusă torturii, tratamentelor inumane sau degradante. Această temere a persoanei extrădabile nu este fundamentată în mod real, nefiind bazată pe argumente pertinente faptice ori procesuale. Susţinerile sale privind aplicarea unei legi islamice sunt nefondate, persoana fiind solicitată pentru executarea unei pedepse şi nu în vederea judecării sale. Apărarea nu a arătat, de altfel, care dintre dispoziţiile legii invocate îl discriminează sau îl supun pe contestator riscului unor tratamente inumane ori degradante, în ipoteza în care ar solicita rejudecarea cauzei sale.
Contestatorul a făcut trimitere la prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, conform cărora extrădarea va fi refuzată dacă există motive serioase să se creadă că este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social.
Înalta Curte constată că afirmaţiile apărării în sensul incidenţei prevederilor art. 21 din Legea nr. 302/2004 nu sunt susţinute de elemente obiective care să confirme că, în privinţa persoanei extrădabile, există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, sau că, prin extrădare, situaţia sa riscă să se agraveze din unul dintre motivele anterior enunţate, de vreme ce, din documentaţia transmisă de autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite, rezultă că faptele care fac obiectul cererii de extrădare nu au caracter politic, militar sau economic.
Referitor la solicitarea contestatorului persoană extrădabilă A., în sensul de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât a solicitat acordarea statutului de refugiat şi, chiar dacă până la acest moment nu i s-a acordat o formă de protecţie, atât timp cât este solicitant al statutului de refugiat, nu se poate dispune extrădarea cu privire la el, Înalta Curte constată că prin hotărârea nr. x/h/PA din 07.11.2023 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, a fost respinsă cererea de protecţie internaţională depusă de A., iar plângerea formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 297/09.01.2024 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia civilă nr. 61/06.06.2024 a Tribunalului Bucureşti.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006, solicitant sau solicitant de azil este cetăţeanul străin sau apatridul care şi-a manifestat voinţa de a obţine protecţie internaţională în România, atât timp cât procedura de azil cu privire la cererea sa nu s-a finalizat, iar conform art. 17 alin. (7) lit. d) din Legea nr. 122/2006, procedura de azil prevăzută la alin. (1) se finalizează la data expirării termenului legal de depunere a plângerii sau, după caz, a recursului, ori de la data pronunţării hotărârii instanţei de recurs.
În cauză, procedura de azil cu privire la contestatorul A. s-a finalizat prin rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 297/09.01.2024 pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023 (prin decizia civilă nr. 61/06.06.2024 a Tribunalului Bucureşti).
Drept urmare, fiind finalizată procedura de azil cu privire la contestatorul A., acesta nu intră în categoria persoanelor exceptate de la extrădare conform art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Referitor la hotărârile nr. x/h/ME din 04.10.2024 şi nr. x/h/ME din 08.10.2024 ale Oficiului Român pentru Imigrări – Direcţia de Azil şi Integrare, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, cererile formulate de petent privind acordarea accesului la o nouă procedură de azil, împotriva cărora contestatorul a formulat plângeri, Înalta Curte constată că, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana a cărei extrădare se solicită dobândeşte calitatea de solicitant de azil ori acesteia i se recunoaşte calitatea de cetăţean român sau de beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare în România între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare, hotărârea de extrădare este supusă revizuirii.
Aşadar, în situaţia în care vor fi admise plângerile formulate de contestator împotriva celor două hotărâri ale Oficiului Român pentru Imigrări – Direcţia de Azil şi Integrare indicate anterior (prin care au fost respinse, ca inadmisibile, cererile formulate de petent privind acordarea accesului la o nouă procedură de azil – cereri care, de altfel, au fost formulate ulterior înregistrării pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a solicitării privind extrădarea) şi acesta va dobândi calitatea de solicitant de azil între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare, persoana extrădabilă poate formula o cerere de revizuire împotriva hotărârii de extrădare.
A mai susţinut contestatorul că, dacă va fi extrădat, nu va avea parte de un proces drept. Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite au garantat, prin cererea de extrădare, că persoana extrădabilă A. are dreptul, potrivit art. 229, art. 230 şi art. 244 din Legea federală nr. 35 din 1992 de promulgare a C. proc. pen. şi modificările acestuia, de a contesta prin opoziţie hotărârile pronunţate în lipsă de către instanţele de fond, precum şi dreptul de a ataca hotărârile definitive pronunţate de Curtea de Apel .
În privinţa motivului formulat de contestator, în sensul că autorităţile din Emiratele Arabe Unite îl vor extrăda în Siria, aceasta fiind, în opinia persoanei extrădabile, de fapt, ţara care îl solicită, Înalta Curte constată că autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite au menţionat în cererea de extrădare că nu acuză persoana extrădabilă, nu o judecă şi nu dispun executarea unei pedepse pentru o infracţiune anterioară datei din cererea de extrădare, alta decât cea pentru care s-a solicitat extrădarea şi infracţiunile conexe, decât cu încuviinţarea autorităţilor judiciare din România.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 168/F din 27 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 168/F din 27 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limba arabă se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2024.