Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024
Deliberând asupra recursului declarat de inculpaţii A., B. şi C., constată următoarele:
Prin încheierea din data de 11 octombrie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2024, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curtii Constitutionale republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpaţii C., A. şi B. prin avocat ales, de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, făcând trimitere la condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, curtea a reţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cauza nr. 4961/117/2024, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, având ca obiect contestaţiile declarate, printre alţii, de inculpaţii C., A. şi B., cu privire la care sunt în fiinţă măsuri preventive, împotriva încheierii penale nr. 1196/03.10.2024 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Cluj prin care măsurile preventive au fost prelungite la propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj.
Astfel, a apreciat că este îndeplinită condiţia ca excepţia să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti de către o parte în proces.
A considerat a fi îndeplinită şi condiţia ca aceasta să se refere la o dispoziţie dintr-o lege, excepţia vizând art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010), care nu a fost anterior declarată neconstituţională print-o decizie a Curţii Constituţionale.
Însă, a apreciat că nu este îndeplinită cerinţa referitoare la existenţa unei legături între dispoziţia considerată neconstituţională cu soluţionarea cauzei.
În acest sens, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, în speţă nu au fost încălcate dispoziţiile legale ale art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. de către completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei de control judiciar.
A mai reţinut că excepţia porneşte de la premisa că termenul pentru soluţionarea contestaţiilor ar fi fost stabilit cu depăşirea termenului de 5 zile reglementat de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., pentru ca apoi să argumenteze în sensul lipsei sancţiunii în cazul depăşirii acestui termen, curtea apreciind însă că nu se impune examinarea eventualei sancţiuni sau a lipsei unei astfel de sancţiuni pentru situaţia nerespectării termenului de 5 zile reglementat de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., având în vedere că în concret în prezenta cauză acest termen a fost respectat.
În continuare s-a arătat că dosarul nr. x/2024 a fost înregistrat în faza procesuală a contestaţiei, pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 07 octombrie 2024, iar termenul de 5 zile prevăzut de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. este un termen procedural ce se calculează pe zile libere şi căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 din C. proc. pen., inclusiv prorogarea legală, fiind un termen pe zile. În continuarea argumentării s-a arătat că termenul a început să curgă la data de 07 octombrie 2024, ultima zi a termenului a căzut într-o zi nelucrătoare, respectiv duminică 13 octombrie 2024, astfel că termenul ar fi expirat la sfârşitul primei zile lucrătoare care urma, respectiv la finalul zilei de 14 octombrie 2024.
Prin urmare, a considerat că excepţia vizând eventuala lipsă de sancţiune pentru nerespectarea termenului prev. de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. şi eventualele efecte ale unei astfel de situaţii nu ar avea legătură cu soluţionarea prezentei cauze.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii A., B. şi C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 19 noiembrie 2024, sub nr. x/2024/a1.
În motivarea cererii, recurenţii au arătat că au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., întrucât aceasta nu respectă condiţiile de claritate şi previzibilitate, principala critică vizând lipsa sancţiunii care să fie aplicată în situaţia în care contestaţia nu este soluţionată în termenul de 5 zile.
În continuare, au susţinut că, în mod neîntemeiat Curtea de Apel Cluj a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, reţinând eronat că termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. nu a fost depăşit, calculând acest termen de la data înregistrării dosarului având ca obiect contestaţie, iar nu de la data înregistrării contestaţiei formulată de către inculpaţi, aşa cum prevede textul de lege.
Au mai arătat că argumentele prezentate sunt susţinute şi de deciziile nr. 275 din 23 aprilie 2019, nr. 604 din 24 noiembrie 2022 ale Curţii Constituţionale.
Având în vedere argumentele expuse, au solicitat admiterea recursului formulat, desfiinţarea încheierii penale atacate şi, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia ridicată.
Examinând recursul formulat de inculpaţii A., B. şi C. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerinţe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1)- (3) din lege:
a) - calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;
b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;
c) - existenţa unei legături între norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;
Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 591 din 21 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 916 din 16 decembrie 2014).
d) - verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.
Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două şi a ultimei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerinţă cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare.
O atare evaluare nu contravine însă dispoziţiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Curtea Constituţională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituţionalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.
Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale are, însă, valenţele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorităţii de jurisdicţie constituţională. Instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are, potrivit legii, nu doar competenţa, ci şi obligaţia corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorităţii de jurisdicţie constituţională în strictă conformitate cu dispoziţiile legii pertinente, dar şi cu specificul cauzei.
În aceste coordonate de principiu, procedând la reevaluarea admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recurenţii pretind că textul în cauză este contrar art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 129 din Constituţia României, respectiv art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenţii C., A. şi B. prin prisma exigenţelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a tuturor motivelor invocate de către inculpaţi, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia referitoare la "legătura" normei contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.
Astfel, în ceea ce priveşte existenţa unei legături efective între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală (nepublicată) s-au reţinut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."
Din perspectiva considerentelor anterior menţionate, se constată că, în cauză, excepţia a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. (potrivit cărora contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare), iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a avut ca obiect contestaţiile formulate de contestatorii – inculpaţi C., A., B. şi D. împotriva încheierii nr. 1196 din 03.10.2024 a Tribunalului Cluj prin care s-a prelungit măsura arestării preventive şi a arestului la domiciliu luată faţă de aceştia.
Înalta Curte arată că, prin încheierea pronunţată asupra fondului căii de atac formulate de inculpaţii C., A. şi B. s-au respins contestaţiile formulate de aceştia împotriva încheierii penale nr. 1196/03.10.2024 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Cluj, reţinându-se, în esenţă că, termenul de 5 zile de judecare a căii de atac curge de la data înregistrării dosarului pe rolul instanţei ierarhic superioare, încheiere ce are caracter definitiv.
Relativ la cele ce preced, Înalta Curte, în acord cu susţinerile instanţei care a pronunţat încheierea recurată, constată că prevederile criticate din perspectiva neconformităţii cu legea fundamentală [art. 204 alin. (4) din C. proc. pen..] nu au o înrâurire asupra soluţionării prezentei cauze.
În cauză, aşa cum a apreciat şi Curtea de Apel Cluj, contestaţiile recurenţilor împotriva încheierii penale nr. 1196/C din 03.10.2024 a Tribunalului Cluj au fost înregistrate pe rolul instanţei de control la data de 07 octombrie 2024 (aşa cum rezultă din evidenţele aplicaţiei ECRIS), fiind soluţionate la data de 11 octombrie 2024 prin încheierea penală nr. 266/2024. Potrivit calculului efectuat conform art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., ultima zi pentru soluţionarea contestaţiei inculpatului era în 13 octombrie 2024 (zi nelucrătoare), astfel că termenul pentru soluţionarea contestaţiilor, stabilit la data de 10 octombrie 2024 precum şi pronunţarea încheierii penale antemenţionate la data de 11 octombrie 2024, au avut loc în interiorul termenului impus de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen.
Cât timp soluţionarea contestaţiilor inculpaţilor împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive, respectiv a arestului la domiciliu s-a realizat înăuntrul termenului de 5 zile prevăzut de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., calculat conform art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., criticile de neconstituţionalitate ale autorilor excepţiei, bazate pe neclaritatea şi imprevizibilitatea legii care nu cuprinde şi sancţiunile incidente în caz de nesocotire a termenului de 5 zile în discuţie, nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici referirile apărării la deciziile Curţii Constituţionale nr. 275 din 13 aprilie 2019 şi nr. 604 din 24 noiembrie 2022, în cuprinsul acestora fiind analizate excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. (3) şi 205 alin. (4) din C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpaţii A., B. şi C. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpaţii A., B. şi C. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2024.