Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2024
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 mai 2019, pe rolul Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul O.C.P.I. Vâlcea, a solicitat anularea concursului organizat de pârât în vederea ocupării posturilor vacante de asistent registrator principal gradul II din cadrul Serviciului Cadastru şi obligarea pârâtului la plata de daune morale şi despăgubiri în sumă de 50.000 RON, precum şi obligarea la plata contravalorii drepturilor salariale aferente unei perioade de 36 de luni.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1242 din 15 decembrie 2020, Tribunalul Vâlcea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul O.C.P.I. Vâlcea, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei Tribunalului Vâlcea
Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1242 din 15 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Vâlcea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, calea de atac fiind înregistrată la data de 28 ianuarie 2021, pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
4. Încheierea de suspendare a judecăţii cauzei
Prin încheierea din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata recursului, pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
5. Încheierea de anulare a cererii de repunere pe rol a cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2021, recurentul-reclamant A. a solicitat reluarea judecăţii cauzei.
Prin încheierea din 1 noiembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1242 din 15 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
6. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a anulat cererea de repunere pe rol a cauzei
Împotriva încheierii din 1 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii.
Prin decizia nr. 1618 din 22 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. ca nefondat.
7. Contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1618/22 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Contestatorul-reclamant A. a solicitat anularea deciziei nr. 1618/22 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi rejudecarea recursului, arătând că hotărârea este lovită de nulitate, este dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi constituie rezultatul unei erori materiale.
În motivare, contestatorul a arătat că susţinerea instanţei de recurs, că cererea de reexaminare a fost respinsă, nu conduce la înlăturarea nulităţii absolute a încheierii din 01.11.2021, atât timp cât cererea de reexaminare a fost soluţionată după acest termen şi comunicată mai târziu, fiind obligatorie amânarea cauzei la termenul din 01.11.2021 după soluţionarea cererii de reexaminare.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia contestată, în raport de motivul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (în ale cărui prevederi se încadrează criticile contestatorului), Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia în anulare.
Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (…) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (...)"
În speţă, contestatorul a susţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs, a considerat că respingerea cererii de reexaminare nu conduce la înlăturarea nulităţii absolute a încheierii din 01.11.2021, acest lucru fiind greşit în opinia acestuia, că hotărârea este lovită de nulitate şi că este rezultatul unei erori materiale.
Referitor la prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în doctrină şi jurisprudenţa instanţelor de judecată s-a reţinut că acest motiv de contestaţie în anulare specială vizează greşeli de fapt, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a dispoziţiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural. În acest sens, cu titlul exemplificativ se impune a indica că au fost apreciate ca greşeli materiale: respingerea unui recurs ca tardiv în raport de data înregistrării la instanţă, deşi din plicul ataşat rezultă că recursul a fost depus în termen la oficiul poştal, anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar se afla ataşată dovada de achitare a taxei de timbru sau pentru unul din motivele de casare nu era necesară timbrarea, pronunţarea asupra legalităţii unei alte hotărâri etc.
Cu privire la cele menţionate de contestator, în mod corect s-a constatat că, deşi soluţionată prin încheierea din 24 noiembrie 2021, ulterior anulării cererii de repunere pe rol ca netimbrată, cererea de reexaminare formulată de recurentul-reclamant a fost respinsă, fiind astfel confirmată soluţia de neacordare a ajutorului public judiciar, cu consecinţa menţinerii obligaţiei de plată a taxei în sarcina reclamantului. Câtă vreme obligaţia de plată a taxei a existat, iar recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării ei până la termenul din 1 noiembrie 2021 şi nici ulterior, după ce a luat cunoştinţă de încheierea de respingere a cererii de reexaminare, Înalta Curte a constatat că instanţa a pronunţat o soluţie legală de anulare a cererii de reluare a judecăţii.
Înalta Curte constată că, în realitate, nu este vorba despre o eroare materială a instanţei, ci despre nemulţumirea reclamantului cu privire la soluţia dată recursului.
Contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.
Prin urmare, având în vedere că soluţia pronunţată prin decizia ce face obiectul prezentei cauze nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestator, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1618 din 22 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.