Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Contestaţia judiciară
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat:
1) anularea Hotărârii nr. 2698 din 21.11.2023 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;
2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care să dispună transferul contestatorului de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti.
3) În motivarea contestaţiei, partea a prezentat situaţia sa personală şi profesională şi a susţinut faptul că hotărârea dedusă judecăţii a fost adoptată de către intimat cu ignorarea criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 192 din Legea 303/2022, aceasta fiind identică cu a celorlalţi colegi cărora li s-a respins cererea în aceeaşi şedinţă, intimatul emiţând în acest fel o hotărâre cu exces de putere, în sensul art. 2 lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Contestatorul a arătat că hotărârea în discuţie nu este motivată în mod corespunzător, deoarece aceasta nu cuprinde nicio referire la condiţiile pe care nu le îndeplineşte pentru a putea fi transferat conform solicitării sale.
În plus de aceasta, în aceeaşi şedinţă de transferuri, prin Hotărârea secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2695 din 21.11.2023 a fost admisă cererea de transfer a doamnei judecător B., de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti, iar prin Hotărârea secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 490 din 28.03.2023 a fost admisă cererea de transfer a doamnei judecător C., de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti, avându-se în vedere acelaşi volum mediu de activitate de la acel moment, de 634 cauze pe judecător, la nivelul Tribunalului Bucureşti. În privinţa celor doi magistraţi anterior individualizaţi, intimatul a apreciat că este oportun transferul, întrucât aceştia fusese anterior delegaţi, cu toate că delegarea nu este un criteriu pentru admiterea unor astfel de cereri.
Partea a menţionat că este a doua cerere de transfer care i-a fost respinsă, iar situaţia volumului de activitate de la instanţa de provenienţă şi de la instanţa de destinaţie nu poate fi invocată în mod sistematic, întrucât, după o anumită perioadă de timp, respingerea unei cereri doar în considerarea acestei împrejurări pare a avea efectul unei interdicţii la transfer.
În fine, contestatorul a mai făcut referire şi la practica judiciară a Înaltei Curţi în cauze cu obiect similar în care s-a statuat în sensul că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor acte cum este cel atacat în cauză, însă aceasta nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar, iar măsura dispusă în aceste condiţii ar căpăta dimensiunile unui act administrativ adoptat cu exces de putere, apt a produce prejudicii semnificative subiectului vizat.
2. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, pentru apărările prezentate la dosar.
3. Alte aspecte procesuale
În raport de dispoziţiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, intimatul a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii contestate în cauză.
Contestatorul a depus înscrisuri şi practică judiciară.
4. Soluţia instanţei
După cum s-a precizat la pct. 1 al acestei decizii, contestatorul A. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalităţii Hotărârii nr. 2698 din 21.11.2023 prin care secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti.
În esenţă, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reţine că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecăţii este contestat sub următoarele aspecte:
(i) motivarea deficitară a soluţiei de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele de ordin profesional care au determinat formularea acestei cereri;
(ii) ierarhizarea nepermisă a criteriilor statuate de dispoziţiile art. 192 din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2698 din 21.11.2023 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prezentate în cadrul contestaţiei de faţă, precum şi apărările dezvoltate în întâmpinarea depusă la dosar de către intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil şi a documentaţiei care a stat la baza adoptării acestei hotărâri, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit prevederilor art. 188 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:
"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de ta un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.
(2) Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii. în cazul transferului la instanţe sau parchete superioare unde are dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcţionat efectiv cel puţin un an la o instanţă ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.
(3) Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer."
Conform dispoziţiilor art. 192 din acelaşi act normativ:
"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:
a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);
b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;
d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;
e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;
f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;
g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;
h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;
i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
j) starea de sănătate şi situaţia familială."
În cuprinsul Hotărârii nr. 2698 din 21.11.2023, secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut faptul că autorul cererii de transfer are o vechime de 14 ani şi o lună în funcţia de judecător (inclusiv perioada de auditor de justiţie), dintre care 6 ani şi 6 luni la Tribunalul Bucureşti şi un an şi 7 luni în grad profesional de curte de apel.
Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Tribunalul Bucureşti, instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt vacante 17 posturi, dintre care pentru 4 posturi s-a aprobat ocuparea pe perioadă nedeterminată, în condiţiile legii şi există 26 de posturi temporar vacante neocupate şi 3 funcţii de conducere vacante, ocupate prin delegare.
În anul 2022, la Tribunalul Bucureşti, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 634, comparativ cu media naţională de 515, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 512, comparativ cu media naţională de 389.
Conform evidenţelor aceleiaşi direcţii, la Curtea de Apel Bucureşti, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 218 posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 198 de posturi, fiind vacante 20 de posturi şi există 4 funcţii de conducere vacante, ocupate prin delegare, dintre care 2 de către judecători de la alte instanţe, fiind alocate 2 posturi.
La Curtea de Apel Bucureşti, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 336, comparativ cu media naţională de 258, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 321, comparativ cu media naţională de 227.
Emitentul hotărârii contestate a apreciat că dispoziţiile legale care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv, nu conferă în mod automat solicitantului un drept la transfer şi nu generează o obligaţie corelativă a Consiliului Superior al Magistraturii, prin simpla formulare a cererii, în condiţiile în care se impune a fi avută în vedere politica de resurse umane la nivelul instanţelor implicate într-o asemenea procedură şi menţinerea unui just echilibru între interesul general, reprezentat de o bună administrare a justiţiei, şi interesul personal al magistratului solicitant.
În opinia acestuia, cererea de transfer se impunea a fi respinsă, întrucât, în raport şi de avizele preşedinţilor instanţelor implicate în procedura de transfer, această măsură nu este oportună, soluţia contrară fiind de natură a afecta în mod negativ activitatea Tribunalului Bucureşti, instanţă la care există un număr considerabil de posturi temporar vacante, iar volumul de activitate s-a situat constant şi semnificativ peste media naţională.
Înalta Curte constată faptul că în hotărârea analizată au fost prezentate datele relevante privind traseul profesional al contestatorului, situaţia de personal şi volumul de activitate al instanţelor implicate în procedura transferului, precum şi motivele care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de transfer.
Însă, aşa cum în mod corect s-a susţinut de către contestator, hotărârea dedusă judecăţii este insuficient motivată, întrucât emitentul acesteia nu a prezentat în cuprinsul său elementele care diferenţiază situaţia sa de cea a celor doi magistraţi a căror cereri de transfer au fost admise în contextul aceloraşi date referitoare la volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora.
Contrar apărărilor formulate de intimat în întâmpinarea depusă la dosar, aşa cum rezultă din motivarea Hotărârilor secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 490 din 28.03.2023 şi, respectiv, nr. 2695 din 21.11.2023, avizele pozitive date în favoarea beneficiarilor acestor hotărâri de către conducerile instanţelor implicate în procedura de transfer au avut la bază faptul că cei doi judecători erau delegaţi la instanţa unde au solicitat transferul. Ca atare, măsura delegării a reprezentat un criteriu determinant pentru admiterea cererilor de transfer a celor doi magistraţi.
Concluzionând, Înalta Curte consideră că intimatul nu a examinat în mod efectiv criteriile instituite de art. 192 din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi nu a motivat corespunzător soluţia de respingere a cererii de transfer formulate de contestator. Procedând astfel, intimatul a emis hotărârea contestată cu exces de putere, în sensul art. 2 lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce este de natură să prejudicieze dreptul la carieră al solicitantului cererii de transfer.
5. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
În consecinţă, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva hotărârii nr. 2698 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, va anula hotărârea atacată şi va obliga intimatul la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva hotărârii nr. 2698 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători.
Anulează hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii atacată şi obligă intimatul la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.