Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată în format electronic la Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul sesiunii de transfer a judecătorilor organizată în perioada martie – mai 2024, doamna A., judecător la Tribunalul Dolj, a solicitat transferul la Curtea de Apel Craiova.
2. Hotărârea atacată
Prin Hotărârea nr. 875 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) – secţia pentru judecători (Hotărârea), cererea de transfer a fost respinsă.
Din considerentele hotărârii rezultă că pentru a pronunţa această soluţie secţia pentru judecători a CSM a analizat situaţia personală a petentei contestatoare, situaţia instanţelor şi avizele date de preşedinţii acestora (pag. 2-3 din Hotărâre), a luat în considerare împrejurarea că un număr total de 13 judecători de la Tribunalul Dolj au cerut transferul la Curtea de Apel Craiova şi, în baza criteriilor reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022, a departajat între cele 13 cereri de transfer în baza următoarelor două criterii cosiderate decisive: specializarea judecătorului şi vechimea în funcţie, în grad profesional şi la instanţă; avizele instanţei la care s-au solicitat transferurile (pag. 4-6 din Hotărâre).
Aşa fiind, s-a apreciat că un alt judecător (din cei 13) are o situaţie profesională mai potrivită pentru transfer.
3. Contestaţia formulată în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii secţiei de Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 875 din 14 mai 2024 şi obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă sau, în subsidiar, la secţia a II-a Civilă.
În motivarea contestaţiei, s-au formulat următoarele apărări întemeiate pe dispoziţiile art. 29, art. 191 şi art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
În primul rând, a arătat că intimatul a avut în vedere doar parţial avizele instanţelor în procedura de transfer fără a le corobora cu celelalte criterii, în sensul că acesta a valorificat avizul negativ al Tribunalului Dolj, constituind şi unul dintre argumentele principale de respingere a cererii de transfer, dar nu a conferit aceeaşi valoare avizului pozitiv al Curţii de Apel, în condiţiile în care a reţinut în considerentele hotărârii atacate că ambele instanţe se confruntă cu dificultăţi generate de ponderea semnificativă pe care o reprezintă posturile vacante în schema acestora.
În al doilea rând, referitor la criteriul volumului de activitate şi numărului posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate în transfer (art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022), contestatoarea a susţinut că, din datele expuse în considerentele Hotărârii nr. 875 din 14 mai 2024, rezultă că nu există o diferenţă semnificativă de volum/încărcătură între cele două instanţe, ambele situându-se sub media naţională, şi nici deficitul de personal, raportat la numărul total de posturi prevăzute în schemă, nu este de natură să creeze dificultăţi majore în funcţionarea instanţelor implicate în transfer. În acest context, a considerat relevant faptul că, în anul 2023, la Tribunalul Dolj, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 460,1 comparativ cu media naţională de 553,4, iar a cauzelor/schemă a fost de 327,7 comparativ cu media naţională de 398,8.
În opinia contestatoarei, prin aprobarea cererii de transfer formulată, nu s-ar crea grave disfuncţionalităţi în funcţionarea Tribunalului Dolj, din moment ce încărcătura cauzelor/judecător era în anul 2023 cu 93,3 mai mică, iar a cauzelor/schemă cu 71,1 mai mică, faţă de media naţională. Totodată, a considerat că o apreciere obiectivă ar fi impus şi compararea situaţiei pe secţiile Tribunalului Dolj. Deşi la secţia I Civilă a Tribunalului Dolj erau vacante 5 posturi din 22 (reprezentând 22,7%), iar la secţia de contencios administrativ şi fiscal erau vacante 6 posturi dintr-un număr de 16 (reprezentând 37,5%), secţia pentru judecători a aprobat transferul la Curtea de Apel Craiova a unui judecător de la secţia de contencios administrativ şi fiscal, care avea un deficit mult mai mare.
Aşadar, deşi s-au făcut referiri la volumul de activitate al instanţelor implicate în transfer, în opinia contestatoarei, s-au evidenţiat doar datele statistice, fără, însă, a demonstra de ce reprezintă impedimente pentru admiterea cererii sale de transfer, iar accentuarea disfuncţionalităţilor existente la Tribunalul Dolj a fost amintită doar ca un element potenţial. Astfel, a subliniat faptul şi că secţia pentru judecători este cea care poate rezolva deficitul de judecători de la nivelul Tribunalului Dolj, invocat în hotărârea contestată, prin aprobarea unui număr mai mare de cereri de transfer la această instanţă.
În al treilea rând, s-a susţinut că secţia pentru Judecători nu a analizat cererea de transfer formulată prin raportare la toate criteriile legale în mod comparativ şi cumulativ, fără o ordine de prioritate. Singura referire este legată de faptul că are o vechime în funcţie şi la instanţă mai mici decât cele ale domnului judecător căruia i s-a aprobat transferul şi nu se motivează de ce aceste aspecte prevalează faţă de vechimea în grad profesional de curte de apel (3 ani şi 3 luni în cazul său faţă de 1 an şi 3 luni în cazul domnului judecător), de ce nu au fost analizate şi restul criticilor sau de ce este comparată cu un judecător care a solicitat transferul la o secţie pe care nu a avut-o în vedere la formularea cererii de transfer (Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova).
În concluzie, a arătat că nu a existat o analiză concretă a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, acestea au fost evidenţiate numai la nivel de principiu, fără să existe o aplicare efectivă la cererea de transfer a sa şi fără să se demonstreze şi motiveze opţiunea pentru luarea în considerare, în final, numai a vechimii în funcţie şi la instanţă.
În final, a mai arătat că existenţa unor posturi vacante într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer, însă aceasta nu are un caracter absolut şi insurmontabil, în situaţia în care prin hotărârea contestată nu s-a motivat opţiunea de respingere a cererii de transfer din perspectiva împietării asupra bunei funcţionări a instanţei de la care se solicită transferul. Prin urmare, a apreciat că intimatul nu poate acţiona în mod discriminatoriu, discreţionar, reţinând doar anumite criterii care să conducă, în final, la o anumită soluţie.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, susţinând în esenţă motivele de respingere a cererii de transfer din cuprinsul hotărârii contestate.
5. Răspunsul la întâmpinare
Contestatoarea nu a depus răspuns la întâmpinare.
6. Alte aspecte procesuale
În raport de dispoziţiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii hotărâri contestate în cauză.
7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei
Examinând Hotărârea nr. 875 din 14 mai 2024 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Naţional al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea A., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
7.1 Reguli generale aplicabile cererilor de transfer formulate de judecători
Dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor enumeră criteriile care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete, respectiv:
a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);
b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;
d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;
e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;
f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;
g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;
h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;
i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
j) starea de sănătate şi situaţia familială."
Înalta Curte reiterează, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidenţa fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general. De asemenea, potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc ca fiind "exces de putere", respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
De asemenea, în legătură cu "excesul de putere" al autorităţii competente să acorde transferul, Înalta Curte va verifica în ansamblu procedura pentru a hotărî cu privire la echitatea acesteia.
În sfârşit, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.
7.2 Aplicarea regulilor la cazul dedus judecăţii
Având în vedere cadru legal şi jurisprudenţa consolidată a Înaltei Curţi în materie de transfer, luând în considerare Hotărârea contestată, starea de fapt şi de drept menţionate în cuprinsul acesteia, precum şi apărările intimatei, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de contestatoare.
Cu privire la prima apărare, criticile contestatoarei sunt neîntemeiate deoarece, contrar celor afirmate, Înalta Curte observă că intimatul a avut în vedere în integralitate lor avizele instanţelor implicate în procedura de transfer. Aprecierea că prevalează avizul negativ al Tribunalului Dolj în raport cu avizul pozitiv al Curţii de Apel Craiova se înscrie în marja de apreciere a CSM.
Referitor la cea de-a doua critică, se observă că analiza făcută de contestatoare volumului de activitate al instanţelor, în ansamblu şi pe secţii, nu este de natură să schimbe departajarea făcută de CSM între aceasta şi judecătorul transferat, deoarece din acest punct de vedere ambii sunt în poziţii similare. Altfel spus, această apărare este nerelevantă. În măsura în care argumentul tinde să susţină un număr mai mare de transferuri de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, el este neîntemeiat deoarece chestiunea se înscrie în marja de aprecierea intimatului şi nu constituie un motiv de nelegalitate al Hotărârii în condiţiile în care contestatoarea nu are un drept la transfer ci doar o vocaţie în contextul politicii de personal.
În ce priveşte cea de-a treia critică, Înalta Curte constată că criteriile folosite de intimat pentru a departaja între cele 13 cereri de transfer (specializarea judecătorului şi vechimea în funcţie, în grad profesional şi la instanţă) sunt prevăzute de lege (art. 192 lit. c)-f) din Legea nr. 303/2004), sunt echitabil alese şi aplicate în contextul celorlalte criterii şi sunt susceptibile de departajare. Hotărârea este suficient motivată sub acest aspect.
În ce priveşte ultima critică, Înalta Curte nu observă vreun motiv pentru a considera întemeiată afirmaţia contestatoarei că a fost discriminată în procedura de transfer. Departajarea nu reprezintă discriminare atâta vreme cât s-a făcut motivat şi echitabil, în temeiul unor criterii legale.
Prin urmare, observând procedura de transfer atât în ansamblul său cât şi în detaliu, se constată că toate cerinţele de legalitate şi echitate au fost respectate de intimat.
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 875 din 14 mai 2024 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 875 din 14 mai 2024 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 396 raportat la art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.