Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 12.06.2023, şi completată la primul termen de judecată, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Cultural Roman şi Ministerului Culturii, a solicitat instanţei de judecată anularea Deciziei de Concediere înscrisă în art. 1 teza a II-a din Ordinul nr. 750/25.04.2023 emis în comun de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe şi Institutul Cultural Roman; anularea Ordinului nr. 750/25.04.2023 prin care a fost eliberată din funcţia deţinută în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, precum şi a actelor care au stat la baza acestuia; repunerea părţilor (Ministerul Afacerilor Externe şi reclamanta A.) în situaţia anterioară anulării Ordinului nr. 750/25.04.2023 şi reintegrarea reclamantei în funcţia ocupată în cadrul Ministerului Afacerilor Externe; obligarea Ministerului Afacerilor Externe la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care reclamanta trebuia să beneficieze "până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în cauză", cu obligarea Ministerului Afacerilor Externe la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6402 din data de 16 noiembrie 2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere că Ordinul comun nr. 750/25.04.2023 în ceea ce priveşte măsura de revocare a reclamantei din funcţia de director la Institutul Cultural Român din Londra are natura juridică a unui act administrativ individual în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind un act administrativ simetric celui de numire în funcţie (Ordinul comun nr. 2105/12.09.2022), iar din dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român, art. 20 din acelaşi act normativ, precum şi art. 2 lit. d) din Legea nr. 269/2003 rezultă că pe durata exercitării misiunii permanente în străinătate în funcţia de director la ICR Londra, reclamanta a avut statut de membru al Corpului Diplomatic şi consular al României având calitatea de funcţionar public cu statut special.
Tribunalul Bucureşti a mai reţinut că Ordinul comun contestat a prevăzut efecte cu privire la două raporturi juridice de natură distinctă; unul de drept administrativ, care a privit statutul de funcţionar public cu statut special avut de reclamanta în calitate de director al ICR Londra, şi unul de dreptul muncii, iar efectele produse în planul raporturilor de drept administrativ au fost cele legate de revocarea din funcţia de director, încetarea misiunii în serviciul Exterior şi rechemarea în Centrala Ministerului de Afaceri Externe, iar efectul produs pe planul raporturilor de muncă a fost încetarea contractului individual de muncă nr. x/23.07.2022 încheiat cu MAE pe durată determinată, măsura despre care reclamanta susţine că ar fi, în realitate, o concediere.
Întrucât efectele cu privire la ambele raporturi juridice au fost produse însă prin acelaşi ordin, iar capetele de cerere sunt în strânsă legătură, Tribunalul Bucureşti a apreciat că ar fi incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., ce prevăd prorogarea legală de competenţă în favoarea instanţei de grad mai înalt, adică în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 643 din data de 18 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, pe cale de consecinţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În motivarea soluţiei, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că între reclamantă, în calitate de salariată, şi pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în calitate de angajator, a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x în registrul de evidenţă a salariaţilor, semnat de reclamantă la data de 14.07.2022, pe durată determinată, şi anume, pe perioada misiunii permanente în străinătate, începând cu data de 23.07.2022, reclamanta ocupând postul de director la Institutul Cultural Român de la Londra, contract individual de muncă care a încetat prin Ordinul nr. 750/25.04.2023.
Curtea de Apel Bucureşti a mai reţinut că reclamanta intră în categoria personalului de specialitate al institutelor culturale româneşti, aşa cum se prevede la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român, postul de director la Institutul Cultural Român de la Londra fiind ocupat de reclamantă în temeiul unui contract individual de muncă, iar raportul de muncă în cazul reclamantei este reglementat de Legea nr. 356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român, lege specială care nu conţine dispoziţii specifice deorgatorii în privinţa soluţionării conflictelor de muncă.
Calitatea de instituţie publică/autoritate publică a emitentului Ordinului nr. 750/25.04.2023 a apreciat că nu atrage în mod automat aplicarea jurisdicţiei contenciosului administrativ, competenţa instanţei de contencios administrativ nefiind una intuitu personae. Competenţa instanţei de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun şi intervine doar în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.
Prin urmare, Curtea a reţinut că raporturile juridice litigioase deduse judecăţii în prezenta cauză sunt generate de un conflict de muncă, fiind aşadar specifice jurisdicţiei muncii.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Astfel, obiectul judecăţii îl constituie în principal cererea de anulare a Ordinului nr. 750/25.04.2023 emis în comun de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe şi Institutul Cultural Român prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de director al Institutului Cultural Român din Londra a reclamantei A., ca urmare a revocării din funcţie. De asemenea, s-a dispus rechemarea reclamantei în Centrala Ministerului Afacerilor Externe, încetarea misiunii în Serviciul exterior şi încetarea contractului individual de muncă încheiat cu Ministerul Afacerilor Externe.
Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sesizat cu această acţiune, a considerat că acţiunea are mai multe capete principale de cerere având aceeaşi cauză, deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, de competenţa unor instanţe diferite (tribunal şi curte de apel) caz în care, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competenţa aparţine instanţei de grad mai înalt.
Aprecierea este greşită deoarece toate capetele de cerere, inclusiv ce de anulare a Ordinului nr. 750/25.04.2023, sunt de competenţa tribunalului, secţia competentă pentru conflicte de muncă. Deşi ordinul este într-adevăr un act administrativ individual emis de autorităţi publice centrale, cererea de anulare a lui nu este de competenţa instanţelor de contencios administrativ datorită conţinutului său, care priveşte în esenţă încetarea contractului individual de muncă şi, prin urmare, litigiul determinat de cererea de chemare în judecată are natura unui conflict de muncă în sensul art. 1 pct. 24 teza I din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social (conflictul de muncă este conflictul dintre angajaţi/lucrători şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional, social ori alte drepturi rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu).
Or, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Aşa cum bine a arătat Curtea de Apel Bucureşti, Legea nr. 356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român nu conţine dispoziţii specifice deorgatorii în privinţa soluţionării conflictelor de muncă, ceea ce înseamnă că se aplică dreptul comun în materie, respectiv Codul muncii, care este lege organică. Potrivit art. 269 din acest cod, cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.
Prin urmare, având în vedere că prezentul litigiu are caracterul unui conflict de muncă, Înalta Curte constată că instanţa sesizată de către reclamantă iniţial, şi anume Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă, este competentă material să soluţioneze cauza.
4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii şi Ministerul Afacerilor Externe în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii şi Ministerul Afacerilor Externe în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.