Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea instanţei de fond
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22.09.2023, pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş, anularea Deciziei de neacordare a avizului de muncă nr. x/30.08.2023 emise de pârât şi obligarea pârâtului la eliberarea avizului de angajare pentru B., cetăţean din Etiopia, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 6 din 9 ianuarie 2024, Curtea a admis în parte acţiunea, a anulat Decizia de neacordare a avizului de muncă nr. x/30.08.2023 emisă de IGI-Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş şi a obligat pârâtul la soluţionarea cererii reclamantei de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B., valabil până la data de 03.02.2027.
A respins, în rest, cererea de chemare în judecată.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.
3. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a examina, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, ridicată din oficiu.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:...semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".
Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, conform art. 148 C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă..., precum şi semnătura."
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."
Conform art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală Rolul semnăturii, "(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care 1-a semnat cu privire la conţinutul acestuia.(...)."
Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care 1-a semnat, trebuie să fie aplicată pe actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a depus cererea de recurs prin poştă electronică, la data de 17.01.2024, fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 18.01.2024, fără, însă, a fi semnată de reprezentantul instituţiei, nici prin semnătură olografa (cel puţin în formă scanată) şi nici prin semnătură electronică şi fără a avea aplicată ştampila autorităţii pârâte.
Prin adresa instanţei, emisă la 27.02.2024, recurentului i s-a pus în vedere obligaţia de a depune o copie semnată a cererii de recurs sau de a semna recursul aflat la dosar, sub sancţiunea nulităţii. Obligaţia privind complinirea lipsei semnăturii recursului a fost reiterată recurentului-pârât şi prin citaţia emisă pentru termenul de judecată.
Până la termenul stabilit pentru judecarea recursului, recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, nu a comunicat un exemplar semnat al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.
Având în vedere aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului, prevăzute de dispoziţiile coroborate ale art. 486 alin. (1) lit. e), ale art. 148 şi ale art. 196 din C. proc. civ., republicat, recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.
Astfel, este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia,
"(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmează a anula recursul pentru lipsa semnăturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş împotriva sentinţei nr. 6 din 9 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa semnăturii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.