Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ.: "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
1. Anularea în parte a Ordinelor administrative nr. 568/28.12.2021 şi nr. 4/06.01.2022, precum şi a Anexelor la aceste ordine numai în ceea ce priveşte modul de calcul al drepturilor salariale ale reclamanţilor ca urmare a aplicării greşite de către pârât a dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
2. Anularea Ordinului nr. 145/09.02.2022 al procurorului şef al DNA, comunicat prin e-mail la data de 15.02.2022, prin care a fost respinsă contestaţia;
3. Obligarea pârâtului PÎCCJ - DNA la emiterea unor noi ordine administrative în privinţa reclamanţilor A., B., D., E., F., G. şi H. prin care să se stabilească, potrivit dispozitivului sentinţei civile definitive nr. 6761/26.11.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul civil nr. x/2020, calcularea şi plata drepturilor salariale în raport cu VRS 605.225 RON începând cu datele menţionate în hotărârea judecătorească definitivă, precum şi în continuare, fără incidenţa art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017;
4. Obligarea pârâtului PÎCCJ - DNA la emiterea unui nou ordin administrativ în privinţa reclamantei C. prin care să se stabilească, potrivit dispozitivului sentinţei civile definitive nr. 6761/26.11.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul civil nr. x/2020, calcularea şi plata drepturilor salariale în raport cu VRS 605.225 RON începând cu data menţionată în hotărârea judecătorească definitivă, precum şi în continuare până la data de 28.02.2021, fără incidenţa art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, precum şi obligarea pârâtului la recunoaşterea drepturilor salariale ale reclamantei fără incidenţa art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 în totalul remuneraţiei pe care ar putea să o primească la nivel naţional în perioada în care aceasta îşi desfăşoară activitatea ca procuror european delegat în cadrul E.P.P.O.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 323 din 21 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal: s-a respins excepţia inadmisibilităţii capetelor de cererea având ca obiect anularea Ordinului nr. 568/28.12.2021 şi a Ordinului nr. 4/06.01.2022, ambele emise de Procurorul-şef DNA, ca nefondată; s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 695/14.09.2022 emis de Procurorul-şef DNA şi s-a respins această cerere ca inadmisibilă; s-a respins restul cererii formulate de reclamanţii, ca neîntemeiată.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, solicitând casarea în tot a sentinţei şi, rejudecând cauza, să se stabilească că acţiunea a rămas fără obiect.
Au arătat că prin ordinul administrativ nr. 224/13.04.2023, astfel cum a fost rectificat în urma contestaţiilor, pârâtul P.Î.C.C.J. - D.N.A. a procedat de bunăvoie la recalcularea drepturilor salariale neplafonate ale reclamanţilor, ţinând cont de hotărârea judecătorească definitivă de care beneficiau.
Ulterior emiterii ordinului administrativ, pârâtul a procedat la întocmirea tabelelor individuale, stabilind că "drepturile salariale ale procurorilor care deţin hotărâri judecătoreşti definitive de recalculare şi plată a indemnizaţiilor de încadrare prin raportare la VRS 605,225 RON începând cu diferite date prevăzute în hotărârile judecătoreşti şi până la data de 08.12.2018, vor fi achitate în conformitate cu dispozitivul din deciziile civile".
În aceste condiţii, recurenţii-reclamanţi au apreciat că însuşi pârâtul le-a recunoscut pretenţiile, iar soluţia pronunţată de prima instanţă apare ca nefondată. Pe de altă parte, având în vedere faptul că autoritatea administrativă le-a recunoscut benevol pretenţiile în timpul procesului, au apreciat că acţiunea a rămas fără obiect, nemaifiind necesară stabilirea unei soluţii pe fondul litigiului.
În opinia lor, se impune însă casarea hotărârii primei instanţe, cu atât mai mult cu cât aceasta stabileşte, în calea de atac, o situaţie juridică mai grea decât cea care le-a fost recunoscută pe cale administrativă.
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare arătând că nu s-au indicat motivele de nelegalitate a sentinţei, iar criticile nu pot fi încadrate în motivele de casare ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, a arătat că acţiunea a rămas fără obiect în raport de emiterea Ordinului nr. 224/13.04.2023 şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
1.5. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 10 octombrie 2024, cu citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În speţă, recurenţii-reclamanţi au susţinut că soluţia pronunţată de prima instanţă apare ca nefondată, întrucât pârâtul le-a recunoscut benevol pretenţiile, în timpul procesului, pe cale administrativă, prin emiterea Ordinului nr. 224/13.04.2023. Prin urmare, au apreciat că acţiunea a rămas fără obiect, nemaifiind necesară stabilirea unei soluţii pe fondul litigiului.
Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi nu au invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute în mod expres de lege, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În concret, prin cererea de recurs se invocă o împrejurare apărută ulterior pronunţării soluţiei primei instanţe (21.02.2023), respectiv emiterea Ordinului nr. 224 la data de 13.04.2023, nefiind aduse critici cu privire sentinţa atacată, în raport de soluţia şi argumentaţia instanţei de fond.
Deoarece recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege şi nu au formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât şi va constata nul recursul formulat de recurenţii-reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.
Constată nul recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., împotriva sentinţei civile nr. 323 din 21 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.