Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.06.2023, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constatate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1593 din 03 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii (O.U.G. nr. 24/2008), ca neîntemeiată.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1593 din 03 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În esenţă, a arătat că pe parcursul colaborării cu Securitatea, dl. A. a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată (art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice) şi a dreptului la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei (art. 18 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi politice coroborat cu art. 30 din Constituţia României), precum intenţia unei persoane de a se călugări, aşa cum rezultă din documentele existente în dosarul nr. x (cotă CNSAS), fila x.
Astfel, furnizarea de informaţii către Securitate în perioada comunistă, despre intenţia unei persoane de a se călugări era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar de îngrădire a dreptului la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei.
Dat fiind faptul că statul comunist a descurajat şi a îngrădit sistematic practicarea credinţei, atât prin documente oficiale, cât şi prin acţiuni concrete (cum sunt demolarea bisericilor, controlul informativ asupra reprezentaţilor cultelor şi asupra enoriaşilor etc.), denunţarea de către pârât a unei persoane care nu doar desfăşura activităţi religioase, ci mai mult, intenţiona să se călugărească, se înscrie în sfera delaţiunilor care semnalau atitudini potrivnice regimului comunist şi care erau de natură să genereze consecinţe negative asupra persoanei denunţate.
Nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări, intimatul neputând să cunoască în momentul furnizării informaţiilor dacă Securitatea avea sau nu cunoştinţă de situaţiile pe care acesta urma să le denunţe.
Este îndeplinită şi a doua condiţie, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, în sensul că intimatul ar fi trebuit să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate. Este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se referea în denunţurile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite.
În egală măsură, a doua condiţie legală nu face niciun fel de referire la notorietatea informaţiilor, dacă Securitatea ştia şi din alte surse, practic se adaugă la lege. Legiuitorul nu face distincţie între informaţii, dacă erau cunoscute sau dimpotrivă, de primă sesizare.
Intimatul nu a negat furnizarea notei informative, ci a încercat să explice contextul în care a transmis-o Securităţii şi să justifice, astfel, furnizarea ei. Este evident că explicaţia dată de intimat şi reţinută de instanţa de fond, aceea că a oferit indicii organelor de miliţie pentru găsirea acelei persoane, nu poate reprezenta o veritabilă justificare a colaborării cu Securitatea.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că intimatul a colaborat cu organele de Miliţie. Împrejurarea că informaţiile date de intimat ajungeau la Securitate prin intermediul organelor de Miliţie se datora faptului că, în mediul rural, Securitatea nu dispunea de birouri proprii, ţinând legătura cu informatorii săi de la sate prin mijlocirea posturilor de Miliţie. Intimatul era informatorul organelor de securitate, trimiţând ofiţerilor de securitate notele prin intermediul lucrătorilor Miliţiei.
În realitate, intimatul-pârât a furnizat, prin nota informativă din 06.08.1987, informaţii fostei Securităţi. Nota informativă a fost primită de plt. N.G. de la Postul de Miliţie Mogoşani, în calitate de lucrător al Securităţii, nu ca subofiţer de Miliţie. În conformitate cu art. 3 lit. f) din Legea nr. 21 din 1969 privind organizarea şi funcţionarea Miliţiei, organele de Miliţie aveau, în mediul rural, atribuţii pe linia muncii de Securitate.
Pe de altă parte, intimatul nu a făcut o simplă informare Miliţiei, ci a furnizat informaţii fostei Securităţii prin lucrătorul acesteia (N.G.), în a cărei legătură se afla dl. A.. Astfel, ulterior Angajamentului olograf datat 25.06.1987, dosar nr. x (cotă CNSAS), fila x, o serie de documente menţionate în nota de constatare (care descriu relaţia pârâtului Securitatea) au fost întocmite de numitul N.G.
Nu în ultimul rând, faptul că denunţul intimatului nu priveşte strict sfera relaţiilor pentru care a fost recrutat, nu este în sine un motiv pentru a considera că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Aceasta deoarece textul legal nu impune ca informaţiile colaboratorilor Securităţii să se circumscrie sferei pentru care acesta a fost recrutat. Ceea ce contează este ca informaţia să se refere la o atitudine potrivnică regimului comunist. Or, informaţia furnizată se referă la atitudini potrivnice regimului comunist.
În concluzie, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare.
1.5. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 10 octombrie 2024, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A., în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Instanţa de primă jurisdicţie, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că informaţiile furnizate organelor de Miliţie de către pârât nu prezintă niciun element de legătură cu vreo activitate desfăşurată împotriva regimului comunist sau a doctrinei de partid de la acel moment.
Instanţa de control judiciar constată că soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinţei atacate.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.(…)"
Prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca această persoană să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii sau să fi înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane. A doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul că, prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În prezenta cauză, este de necontestat că intimatul-pârât a semnat Angajamentul olograf nr. 8174/001 din 25.06.1987, preluând numele conspirativ "B.", recrutat de Securitate pentru cunoaşterea stării de spirit a cooperatorilor de la CAP Mogoşani, judeţul Dâmboviţa.
În concret, reţine Înalta Curte că nota informativă olografă din 06.08.1987 are următorul conţinut: "Vă informez despre A. G., care este dispărută de acasă din 30 iulie 1987, a afirmat faţă de sursă cu puţin timp, înainte de a dispărea, că vrea să se facă călugăriţă şi nu se mărită cu M.V. Din câte am stabilit, părinţii ei au obligat-o să îl ia în căsătorie pe V. din interese materiale (are maşină, căruţă, cal), iar cu ocazia cumpărăturilor în oraşul Târgovişte a dispărut. Nu există dubii de dispariţie suspectă şi aceasta va apărea" - D 3632 (cotă CNSAS),vol. 18, fila x.
În deplin acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată, faţă de conţinutul Notei informative olografe din 06.08.1987 date de intimatul-pârât, că nu sunt îndeplinite condiţiile care vizează calitatea şi efectele informaţiilor furnizate, respectiv nu s-au denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Astfel, deşi în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme în această materie, s-a reţinut că informaţiile referitoare la apartenenţa unei persoane la o grupare religioasă, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunţarea acestei apartenenţe îndreptăţeşte reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, în prezenta speţă însă, informaţiile furnizate nu se referă la manifestările religioase ale unei persoane, concretizată prin participarea la unele activităţi religioase interzise în acea perioadă sau prin apartenenţa sa la un anumit cult religios care nu ar fi fost tolerat de acel regim politic.
Analiza se efectuează, aşadar, în fiecare caz în parte, iar în cazul de faţă, este evident că intimatul-pârât a încercat să ofere indicii organelor de Miliţie pentru găsirea unei persoane minore, în condiţiile în care părinţii acesteia, care erau vecini cu intimatul-pârât, au reclamat dispariţia sa.
Or, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, informaţiile furnizate de intimatul-pârât organelor de Miliţie la 06.08.1987 nu au vizat îngrădirea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale acelei persoane dispărute, ci aveau ca unic scop sprijinirea activităţii de găsire a acesteia.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1593 din 3 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.