Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Suceava la data de 29 ianuarie 2021 înregistrată sub nr. unic 873/314/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi U.A.T Stroieşti prin primar C., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea autorizaţiilor de construcţie imobiliare şi anularea autorizaţiei de construcţie pentru gard eliberată de primarul C. şi D..
Prin sentinţa civilă nr. 707 din 11 martie 2022 Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 18.05.2022 sub nr. x/2021.
Pentru termenul de judecată din 06.10.2022, la solicitarea instanţei, reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că solicită:
I. anularea unor autorizaţii de construcţie emise pe numele pârâtului B.;
II. anularea unei autorizaţii de construire a unui podeţ;
III. anularea autorizaţiei emise pentru Staţia de epurare.
Prin încheierea de şedinţă din data de 06.10.2022 instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere "III. anularea autorizaţiei emise pentru Staţia de epurare" indicat în precizările depuse de reclamant la dosar.
Prin sentinţa nr. 863 din data de 16 decembrie 2022, Tribunalul Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A..
I.2. Hotărârea Curţii de Apel Suceava
Prin sentinţa civilă nr. 387 din 07.06.2023, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia nulităţii recursului şi a constatat, în mod definitiv, recursul ca fiind nul pentru nemotivare.
I.3. Recursul exercitat în cauză
A. a formulat cale de atac prin care a contestat sentinţa civilă nr. 387/07.06.2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava prin care s-a constatat recursul ca fiind nul pentru nemotivare, precum şi sentinţa civilă nr. 863 din 16.12.2022, pronunţată de Tribunalul Suceava, prin care a fost respinsă acţiunea ca nefondată.
I.4. Apărările formulate în cauză
Nu au fost formulate apărări.
I.5. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru motivele expuse în paragrafele ce urmează.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamantul A. a formulat o cerere de chemare în judecată adresată Judecătoriei Suceava la data de 29 ianuarie 2021 înregistrată sub nr. unic 873/314/2021. Prin sentinţa civilă nr. 707 din 11 martie 2022 Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 18.05.2022 sub nr. x/2021. Prin încheierea de şedinţă din data de 06.10.2022 instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere "III. anularea autorizaţiei emise pentru Staţia de epurare" indicat în precizările depuse de reclamant la dosar. Prin sentinţa nr. 863 din data de 16 decembrie 2022, Tribunalul Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A.. Prin sentinţa civilă nr. 387 din 07.06.2023, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia nulităţii recursului şi a constatat, în mod definitiv, recursul ca fiind nul pentru nemotivare.
Înalta Curte constată hotărârea ce face obiectul prezentului recurs, respectiv sentinţa civilă nr. 387 din 07.06.2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, este definitivă şi nu poate fi atacată din nou cu recurs.
Prin urmare, recursul declarat de recurentul A. priveşte o hotărâre cu caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, care nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 387 din 07 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.