Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.06.2023 sub nr. x/2023, SINDICATUL NATIONAL PRO LEX, in numele si pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E. au chemat in judecată pe pârâtul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEŢEAN ALBA, solicitând instanţei să dispună următoarele:
l. Obligarea pârâtului la plata sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% din salariu,
2. Obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri băneşti reprezentând diferenţa între sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică acordat şi cel la care eram îndreptăţiţi, respectiv de 25% din salariul de bază lunar, pentru o perioadă cuprinsă între data aferentă celor 3 ani anteriori datei introducerii cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă a sporului în procentul de 25%, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie calculată până la achitarea efectivă;
3. Obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data scadentei la data plaţii efective;
4. Cu cheltuieli de judecata ocazionate cu prezentul litigiu constând in onorariu de avocat conform actelor justificative pe care le vor depune in termen util.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti -, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 3307 din 23 mai 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE ALBA, în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, a reţinut că reclamanţii au domiciliul în circumscripţia Tribunalului Alba, în baza art. 10 alin. (3) fraza I din Legea nr. 554/2004, instanţa constată că Tribunalul Alba–Secţia de contencios administrativ este competent teritorial să soluţioneze prezenta cauză.
2.2. Hotărârea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă
Prin sentinţa civilă nr. 424/CAF/2024 din 19 septembrie 2024, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba, invocată din oficiu de către instanţă.
A declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional "Pro Lex", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Alba, a constatat ivit conflictul de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Bucureşti, a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie a avut în vedere că raportul între autoritate şi funcţionar este un raport de drept administrativ, care are un regim juridic aparte reglementat de O.U.G. nr. 57/2019 şi care, dat fiind faptul că prin acesta se exercită o muncă, asemănându-se cu raportul de muncă, se complineşte cu normele de drept al muncii.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând prezentul conflict de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă) îl constituie identificarea instanţei competente din punct de vedere teritorial a judeca procesul de faţă.
Astfel, în fapt, Înalta Curte constată că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii, prin Sindicatul National Pro Lex, au învestit instanţa de judecată cu un litigiu ce intră în sfera contenciosului administrativ, având drept obiect obligarea pârâţilor la plata sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% din salariu; la plata unor despăgubiri băneşti reprezentând diferenţa dintre sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică acordat şi cel la care erau îndreptăţiţi, respectiv 25% din salariul de bază lunar, pentru o perioadă cuprinsă între data aferentă celor 3 ani anteriori datei introducerii cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă a sporului în procentul de 25%, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie, calculată până la achitarea efectivă; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.
Totodată, Înalta Curte reţine că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici cu statut special care activează în cadrul poliţiei judiciare.
În drept, conform art. 536 din Codul administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenta secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.", iar în temeiul alin. (4) din acelaşi act, "Competenta teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."
Aşadar, Înalta Curte reţine că prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantului, persoană fizică şi nu în raport cu locuinţa în fapt a acestuia.
Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate. Totodată, Înalta Curte observă că înscrierea domiciliului în cartea de identitate are la bază un act material de declarare a locuinţei principale (domiciliului), provenind de la titularul cărţii de identitate, drept expresie a manifestării de voinţă a acestuia în sensul alegerii locuinţei principale, conform art. 89 alin (3) C. civ.
De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.
Din analizarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, rezultă că, în privinţa stabilirii instanţei competente, legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia. Astfel, nu se poate susţine că domiciliul părţii este echivalent cu locuinţa sa în fapt, aceasta din urmă neputând constitui temei al stabilirii competenţei, în contextul în care ea are relevanţă doar sub aspectul comunicării actelor de procedură.
În acest sens, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 2 noiembrie 2020, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că: noţiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenţei instanţelor judecătoreşti, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate.
Întrucât din actele dosarului rezultă că reclamanţii au domiciliul pe raza judeţului Alba, acţiunea în contencios administrativ promovată de Sindicatul Naţional Pro Lex, în numele membrilor de sindicat, se află, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competenţa de soluţionare a instanţei din circumscripţia teritorială a localităţii de domiciliu, care, în prezenta cauză, este Tribunalul Alba.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Alba, în favoarea Tribunalului Alba – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă.
Fără cale de atac.
Pronunţată astăzi, 22 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.