Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 27.03.2024 pe rolul Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Iaşi, anularea Deciziei nr. x/SLIS din 04.03.2024 şi obligarea pârâtei la soluţionarea în mod favorabil a cererii de acordare aviz de muncă pentru cetăţeanul străin B., cu consecinţa emiterii avizului de muncă pentru acesta.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 157 din 22 mai 2024, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Iaşi;
A anulat Decizia nr. x/SI.IS din 04.03.2024, emisă de Serviciul pentru Imigrări Iaşi;
A obligat pârâtul la soluţionarea, în condiţiile legii, a cererii de acordare a avizului de muncă pentru cetăţeanul străin B., precum şi la emiterea avizului de muncă pentru acesta;
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 157 din 22 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentului-pârât M.A.I.-Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie-Serviciul pentru Imigrări Iaşi, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea litigiului în fond, în sensul respingerii acţiunii.
Prezintă situaţia de fapt din cauză şi citează dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 25/2014, precizând că nu este îndeplinită condiţia de la art. 7 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.
Mai arată că adeverinţa ANOFM în baza căreia a fost realizată selecţia este expirată, iar selecţia este ilegală, întrucât procesul-verbal de selecţie a fost întocmit anterior publicării locurilor de muncă vacante, iar la data depunerii cererii, angajatorul nu a prezentat adeverinţa ANOFM Bucureşti nr. 1248/31.01.2024 şi nici un alt document care atestă efectuarea unei noi selecţii.
De asemenea, arată că refuzul cererii nr. x din data de 02.02.2024, privind eliberarea avizului de angajare în muncă pe numele cetăţenei filipineze B. a fost luat cu respectarea prevederilor legale.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, în baza art. 490 C. proc. civ., având în vedere că cererea de recurs nu a fost depusă la instanţa a cărei hotărâre se atacă, astfel cum se prevede în mod expres în dispozitivul hotărârii recurate.
Totodată, invocă excepţia nulităţii recursului şi din perspectiva dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că recursul nu este motivat.
Astfel, arată că nu a fost întemeiată cererea de recurs pe niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, arată că au fost formulate critici de netemeinicie, şi nu de nelegalitate, motiv pentru care solicită să se constate nulitatea recursului astfel formulat.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, solicită obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 3 octombrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 27 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate excepţiile nulităţii recursului pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ. şi pentru nemotivarea căii de atac, Înalta Curte constată şi reţine cele de mai jos.
6.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este neîntemeiată.
Astfel, potrivit acestui text de lege: "(1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii."
În cauză, însă, se constată că cererea de recurs a fost depusă în mod corect la instanţa a cărei hotărâre s-a atacat, respectiv la Curtea de Apel Iaşi, astfel cum reiese din ştampila aplicată pe cererea de recurs de la dosar şi conform plicului de corespondenţă de la dosar recurs, adresat Curţii de Apel Iaşi.
Prin urmare, cererea de recurs a fost înregistrată cu respectarea dispoziţiilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ., la instanţa a cărei hotărâre s-a atacat, astfel că această excepţie urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
6.2. Referitor la excepţia de nemotivare a recursului formulat de către recurentul-pârât M.A.I.-Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie-Serviciul pentru Imigrări Iaşi, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând cererea de recurs formulată de către recurentul-pârât M.A.I.-Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie-Serviciul pentru Imigrări Iaşi, sun un prim aspect, Înalta Curte constată că acesta nu a indicat motivele de casare pe care se întemeiază cererea sa de recurs.
De altfel, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul nu a invocat niciun argument care să poată fi circumscris motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ci a prezentat starea de fapt din speţă şi nemulţumirea sa faţă de admiterea acţiunii de către instanţa de fond.
De asemenea, a citat o serie de articole din O.G. nr. 25/2014, fără a arăta legătura pe care aceste texte de lege o au în raport cu hotărârea recurată şi fără a arăta în concret motivele pentru care apreciază că soluţia instanţei de fond de admitere a acţiunii este greşită.
Astfel, Înalta Curte constată că recurentul nu a formulat nicio critică concretă la adresa celor reţinute de către instanţa de fond prin hotărârea recurată.
În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Or, în speţă, recurentul nu a arătat niciun motiv care să poată face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalităţii hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conţine motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi, în consecinţă, reţine că recursul nu este motivat.
Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
Astfel fiind, întrucât recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va admite excepţia nemotivării şi va anula recursul de faţă, ca nemotivat.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi raportat la art. 490 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului, întemeiată pe dispoziţiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., ca neîntemeiată.
De asemenea, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nemotivării recursului şi va anula recursul declarat de recurentul-pârât M.A.I.-Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie-Serviciul pentru Imigrări Iaşi împotriva sentinţei nr. 157 din 22 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.
În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât M.A.I.-Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie-Serviciul pentru Imigrări Iaşi, ca parte care a pierdut procesul, la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 3570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, întemeiată pe dispoziţiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., ca neîntemeiată,
Admite excepţia nemotivării recursului.
Anulează recursul declarat de recurentul-pârât M.A.I.-Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie-Serviciul pentru Imigrări Iaşi împotriva sentinţei nr. 157 din 22 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.
Obligă recurentul-pârât M.A.I.-Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie-Serviciul pentru Imigrări Iaşi la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 3570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.