Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne: obligarea pârâtei la actualizarea pensiei cu majorarea soldei de grad/salariului gradului profesional şi/sau soldei de funcţie/salariului de funcţie al militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din perioada 07.08.2017- 29.12.2018; obligarea pârâtei la plata diferenţei rezultate dintre pensia actualizată şi cea efectiv plătită, începând cu data de 07.08.2017 şi până la dată plăţii pensiei actualizate, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală.
Prin sentinţa nr. 1748/2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinta nr. 174/2023 din 18 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Alba Iulia - sectia de contencios administrativ si fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Alba – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă.
În considerentele sentinţei a reţinut că litigiul de faţă se circumscrie unei veritabile cereri de obligare a pârâţilor la repararea prejudiciului pe care reclamantul susţine că l-a suferit, constând în sumele reţinute din pensie, indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.05.2017, şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de agent şef adjunct deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, invocând afectarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.
Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea 554/2004, în raport cu care a reţinut norma de competenţă de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constatând că legiuitorul nu a instituit o competenţă materială a curţilor de apel în soluţionarea acţiunilor întemeiate pe aceste texte de lege, ci a stabilit că astfel de acţiuni sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ competente.
A mai reţinut lipsa unei dispoziţii speciale derogatorii cuprinse în art. 9 din Legea nr. 554/2004, şi faptul că, deşi odată cu cererea de chemare în judecată a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, această cerere nu constituie obiectul principal al acţiunii, cu consecinţa atragerii automate a competenţei curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ, întrucât, deşi emană de la o autoritate publică centrală, Guvernul României, ordonanţele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în baza delegării legislative, în condiţiile prevăzute de art. 115 din Constituţia României.
De asemenea, a reţinut că, întrucât obiectul principal al acţiunii, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, stabilirea instanţei competente se realizează în funcţie de capătul de cerere având ca obiect fie restituirea sumelor reţinute sau acordarea de despăgubiri egale cu sumele reţinute, fie obligarea la emiterea unei decizii privind emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensie.
Astfel, din perspectiva art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios se poate pronunţa exclusiv asupra efectelor vătămătoare ale unei ordonanţe sau dispoziţii ale acesteia, declarate neconstituţionale prin decizie a Curţii Constituţionale, orice alt tip de conduită echivalând cu imixtiunea instanţei de contencios în sfera de activitate a Curţii Constituţionale, ceea ce nu este permis.
În acelaşi sens, a reţinut şi dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Curtea de Apel a apreciat că dacă voinţa legiuitorului ar fi fost în sensul ca acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 să fie soluţionate de secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în considerarea calităţii procesuale pasive a Guvernului României, ar fi menţionat expres competenţa acestei instanţe, însă art. 9 alin. (1) şi (2) se referă la instanţa de contencios administrativ, fără nicio circumstanţiere.
Prin urmare, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunile întemeiate pe art. 9 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile criteriile de la art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi, cum litigiul de faţă priveşte despăgubiri întemeiate pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, constând în pretinse obligaţii bugetare neexecutate, aferente dreptului la pensie, rezultate din neindexarea şi neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, ca urmare a intervenirii modificărilor aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, instanţa a reţinut că se aplică criteriul valoric în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.
Totodată, a constatat că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că revine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei.
2.2. Prin sentinţa nr. 504/CAF/2024 din 23 octombrie 2024, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut că în drept reclamantul a invocat prevederile art. 9 din Legea 554/2004 şi că actul administrativ ce face obiectul acţiunii este O.U.G. nr. 59/04.08.2017.
A reţinut dispoziţiile art. 9 din Legea 554/2004 şi pe cele ale art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., faţă de caracterul de ordine publică al normei de competenţă şi de faptul că actul administrativ a fost emis de către autoritatea publică centrală, în speţă Guvernul României, precum şi împrejurarea că domiciliul reclamantului este în jud. Alba, motive pentru care a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, ce vizează acordarea de despăgubiri, constând în prejudiciul cauzat reclamantului prin modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.05.2017, şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de agent şef adjunct deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ declarat neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că cererea cu care a fost învestită instanţa este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din aceeaşi lege.
Prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu s-au modificat art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, împrejurare ce stă la baza presupusului prejudiciu solicitat de către reclamant prin acţiunea de faţă.
Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
Pentru stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Cum criteriul valoric se aplică exclusiv în situaţiile expres menţionate în textul de lege de mai sus, respectiv litigiilor care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora şi, cum cauza de faţă nu se încadrează acestor ipoteze, rezultă că în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei urmează să se stabilească în funcţie de criteriul rangului autorităţii.
Astfel, faţă de rangul central al autorităţii pârâte faţă de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, precum şi faţă de obiectul acţiunii, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta se stabileşte conform dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Astfel, conform textului de lege de mai sus, reclamantul persoană fizică este obligat să se adreseze instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliu, motiv pentru care competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul având domiciliul în municipiul Sebeş din judeţul Alba.
De altfel, competenţa materială şi funcţională de soluţionare a acestor acţiuni a făcut obiectul analizei în Şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, stabilindu-se că "Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.