Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 23.12.2022 sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi Ministerul Finanţelor (în scopul opozabilităţii hotărârii), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
- în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României;
- să se constate ca fiind nelegale dispoziţiile art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a modificat şi completat Legea nr. 287/2015 privind Codul fiscal prin introducerea art. 155 alin. (1) lit. a)1 care dispune plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii în cuantum de 10% din partea ce depăşeşte suma de 4.000 RON;
- obligarea pârâţilor Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, în solidar, la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, constând în sumele ce au fost reţinute din pensia pentru limită de vârstă cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, cu aplicarea actualizării în raport de rata inflaţiei şi a dobânzii legale penalizatoare, până la executarea integrală a obligaţiei principale.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 75/CA din 27 aprilie 2023, Curtea de Apel Constanţa:
(i)a respins, ca neîntemeiate, exceptiile lipsei calităţii procesual pasive si a lipsei de obiect;
(ii)a admis actiunea formulată de reclamanţii A., B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Judeteană de Pensii Constanta, Ministerul Finantelor;
(iii)a dispus obligarea pârâtilor la plata către reclamanţi a despăgubirilor aferente perioadei ianuarie - decembrie 2022 astfel:
- 1.908 RON către reclamantul A.,
- 1.272 către reclamanta B., sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflatie si cu dobânda legală penalizatoare până la executarea integrală a obligatiei principale.
(iv)în baza art. 453 C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtilor la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru astfel, 191 RON către A. si 127 RON către B..
3. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva sentinţei de fond pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Finanţelor au declarat recurs fiecare.
3.1. Prin recursul formulat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În susţinerea cazului de casare invocat, s-a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât o cerere de reparare a prejudiciului, având caracter patrimonial, nu putea fi soluţionată în absenţa unei acţiuni specifice contenciosului administrativ, care să vizeze anularea actelor administrative subsecvente ordonanţelor declarate neconstituţionale, aflate în directă legătură de cauzalitate cu vătămarea ce se solicită a fi reparată.
În speţă, în mod eronat s-a dispus obligarea pârâtului Guvernul României la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul invocat în acţiune, fără a fi anulat vreun act administrativ emis în baza ordonanţelor declarate neconstituţionale, sau să fie obligate autorităţile pârâte la "emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative", conform condiţiilor impuse de legiuitor prin art. 9 alin. (5) din lege.
Se subînţelege că admisibilitatea unei cereri de reparare a prejudiciului nu putea fi soluţionată în absenţa unei acţiuni vizând anularea unui act administrativ subsecvent, emis în baza ordonanţei neconstituţionale, aflat în legătură de cauzalitate directă cu vătămarea invocată.
De asemenea, s-a arătat că legiuitorul constituant a reglementat în mod expres, prin dispoziţiile art. 52 şi art. 126 alin. (6), răspunderea patrimonială a autorităţilor publice pentru pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, făcând trimitere la legea specială, şi anume la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu prevederi derogatorii de la dreptul comun.
Prima instanţă a stabilit nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului fără a verifica îndeplinirea condiţiilor unei răspunderi civile delictuale a autorităţii pârâte.
Aşadar, în măsura în care a stabilit că părţile reclamante trebuie să beneficieze de restituirea sumelor reţinute din pensie, este evident că obligaţia de plată a acestor sume nu putea fi stabilită decât în sarcina entităţilor care plătesc părţilor reclamante drepturile de pensie, nefiind angajată răspunderea delictuală a Guvernului României.
În mod eronat, instanţa de fond a dispus şi în sarcina Guvernului României obligaţia de a plăti despăgubiri aferente perioadei ianuarie- decembrie 2022, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare până la executarea integrală a obligaţiei principale, întrucât se relevă lipsa capacităţii civile şi corelativ, a calităţii procesuale pasive a Guvernului României, invocată pe cale de excepţie.
Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-ne în această situaţie în prezenţa unei capacităţi juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale ale art. 102 şi 108 şi pe cele ale actului normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului.
În acest context, s-a arătat că, potrivit prevederilor constituţionale şi celor ale O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, făcută în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice.
Guvernul României nu are atribuţii în calcularea şi reţinerea din pensii a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi nu poate fi obligat să plătească despăgubirile solicitate prin acţiune, câtă vreme sumele au fost calculate şi reţinute de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale. Competenţa restituirii sumelor reţinute este dată prin lege, în mod expres, în sarcina caselor de pensii, conform O.U.G. nr. 4/2023, astfel că Guvernul României nu poate fi obligat nici la restituirea sumelor reţinute, nici a accesoriilor constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală, în condiţiile în care, potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.
A mai învederat recurentul-pârât că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, cererea reclamanţilor este lipsită de interesul susţinerii sale, care, conform art. 32 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să îndeplinească cerinţa de a fi actual atât la data promovării, cât şi pe parcursul soluţionării acţiunii. Cererea este lipsită şi de obiect, câtă vreme intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023 transpune obligaţia dispusă în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, neputându-se susţine că solicitarea de către reclamanţi a penalităţilor ar mai avea obiect.
A făcut recurentul trimitere şi la Deciziile nr. 3792 din 28 iunie 2011 şi nr. 3792 din 28 iunie 2011 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că litigiul priveşte jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei specializate a soluţiona cauzele care se circumscriu jurisdicţiei speciale a asigurărilor sociale, fiind nelegală şi soluţia instanţei privind actualizarea sumelor cu rata inflaţiei şi a dobânzilor aferente.
În concluzie, având în vedere argumentele anterior menţionate, solicită admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi A..
În ceea ce priveşte obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanţilor, având în vedere că această cerere are caracterul unei cereri accesorii, respingând cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Guvernul României, urmează a fi respins şi acest petit ca neîntemeiat.
3.2. Prin recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor.
În motivarea recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea este casabilă dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie, însă în dispozitiv instanţa a pronunţat o soluţie diferită.
În prezenta speţă această contradicţie există întrucât în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate, la pagina 19, paragraful 8, instanţa a motivat soluţia privind excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerului Finanţelor, pe faptul că recunoaşte în prezenta cauză calitatea de pârât a Guvernului României, situaţie în care constată caracterul fondat al excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive astfel invocată de pârâţii CJP Constanţa şi Ministerul Finanţelor.
Un asemenea raţionament impunea, însă, respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă în ce priveşte pe pârâtul Ministerul Finanţelor, şi nu ca neîntemeiată, aşa cum a procedat instanţa. Aşa fiind, afirmaţia instanţei în sensul că "constată caracterul fondat al excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului MF" apare ca fiind vădit lipsită de fundament şi nu poate prin ea însăşi să justifice soluţia pronunţată.
Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că, deşi în raportul juridic dedus judecăţii una din părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din solicitarea reclamanţilor de obligare a pârâţilor Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, în opinia recurentului, nu se justifica calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice, acest pârât fiind chemat în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii, după cum chiar reclamanţii au menţionat prin cererea introductivă.
În cauză, între pârâtul Ministerul Finanţelor şi reclamanţi nu există raport juridic procedural fiscal care să justifice calitatea procesual pasivă pe cererea de obligare la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, constând în sumele reţinute din pensia pentru limită de vârstă cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, cu aplicarea actualizării în raport de rata inflaţiei şi a dobânzii legale penalizatoare, până la executarea integrală a obligaţiei principale.
Potrivit legii speciale, părţile raportului juridic dedus judecăţii sunt asiguraţii (pensionari) care reclamă nelegala reţinere a contribuţiilor de asigurări sociale în cuantum de 10% aplicat sumelor ce depăşesc 4.000 RON, pe temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/2021 declarate neconstituţionale prin Decizia CCR nr. 650/15.12.2022 publicată în MO nr. 1262/28.12.2022, pe de o parte, şi Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi casele sectoriale de pensii, pe de altă parte, în calitate de titulari ai dreptului de a stabili, reţine şi vira aceste contribuţii de asigurări sociale, potrivit legii.
Prin urmare, revine Casei Naţionale de Pensii Publice prin Casa judeţeană de pensii Constanţa, calitatea procesual pasivă în prezentul litigiu, iar instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 16-17 din Codul de procedură fiscală, raportat la art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 1, art. 4 alin. (2) şi alin. (3), art. 5 alin. (3), art. 152 – 154, art. 156 din Legea nr. 263/2010.
În acest context, în mod eronat a dispus instanţa de fond, prin hotărârea recurată, respingerea lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor şi obligarea acestuia, în calitate de pârât, alături de ceilalţi doi pârâţi, la plata către reclamanţi a despăgubirilor aferente perioadei ianuarie – decembrie 2022, astfel: 1.908 RON către reclamantul A. şi 1.272 RON către reclamanta B., sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare până la executarea integrală a obligaţiei principale, precum şi obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru astfel, 191 RON către A. şi 127 RON către B..
Faţă de cele arătate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecinţa casării hotărârii recurate şi respingerea acţiunii în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor.
4. Apărările formulate în recurs
4.1. Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, pentru apărările dezvoltate la dosar.
4.2. Legal citat, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte constată că, prin recursurile declarate împotriva soluţiei instanţei de fond, pârâtul Guvernul României a formulat critici subsumate cazului de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar pârâtul Ministerul Finanţelor a formulat critici subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din acelaşi Cod.
Analizând mai întâi motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de pârâtul Ministerul Finanţelor, se reţine că acesta a susţinut, în esenţă, că sentinţa recurată cuprinde aspecte contradictorii, întrucât motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, însă în dispozitiv instanţa a pronunţat o soluţie diferită.
Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi Ministerul Finanţelor (în scopul opozabilităţii hotărârii):
- în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României;
- să se constate ca fiind nelegale dispoziţiile art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a modificat şi completat Legea nr. 287/2015 privind Codul fiscal prin introducerea art. 155 alin. (1) lit. a)1 care dispune plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii în cuantum de 10% din partea ce depăşeşte suma de 4.000 RON;
- obligarea pârâţilor Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, în solidar, la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, constând în sumele ce au fost reţinute din pensia pentru limită de vârstă cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, cu aplicarea actualizării în raport de rata inflaţiei şi a dobânzii legale penalizatoare, până la executarea integrală a obligaţiei principale;
- obligarea la plata de despăgubiri pentru prejudiciul ce li se va produce prin reţinerile ce se vor face în continuare, respectiv de la data de 01.01.2023 până la încetarea acestora;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.
De asemenea, se constată de către instanţa de control judiciar că, în faţa instanţei de fond, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive raportat la primul capăt de cerere de a restitui sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, pentru lipsa motivării acesteia şi a timbrajului, iar pârâtul Ministerul Finanţelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. Ulterior, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a depus la dosar precizări prin care a înţeles să invoce excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cauzei şi excepţia lipsei de obiect, faţă de publicarea în M.Of. a O.U.G. nr. 4/2023 privind restituirea unor contribuţii de sănătate.
Soluţionând cauza, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiate, exceptiile lipsei calităţii procesual pasive si a lipsei de obiect; a admis actiunea formulată de reclamanţii A., B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Judeteană de Pensii Constanta, Ministerul Finantelor; a dispus obligarea pârâtilor la plata către reclamanţi a despăgubirilor aferente perioadei ianuarie - decembrie 2022 astfel: 1.908 RON către reclamantul A. şi 1.272 către reclamanta B., sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflatie si cu dobânda legală penalizatoare până la executarea integrală a obligatiei principale; în baza art. 453 C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtilor la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru astfel, 191 RON către A. si 127 RON către B..
Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-pârât Ministerul Finanţelor referitoare la împrejurarea că hotărârea se fundamentează pe motive contradictorii.
Astfel, deşi în considerentele sentinţei atacate se regăsesc argumentele instanţei referitoare la soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor (la pagina 19, paragraful 8 din considerentele sentinţei, instanţa motivând că "recunoaşte în prezenta cauză calitatea de pârât a Guvernului situaţie în care va constata caracterul fondat al excepţiei lipsei calităţii procesual pasive astfel invocate doar de pârâţii CJP Constanţa şi MF"), în dispozitiv se regăseşte soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor.
În contextul anterior expus, este evident că se impunea respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă în ce priveşte pe pârâtul Ministerul Finanţelor, şi nu ca neîntemeiată, fiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, astfel încât se impune casarea integrală a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.
În raport de soluţia de casare cu trimitere la rejudecare, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor fondate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond în rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamanţi în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâţi şi la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.
Pentru considerentele expuse, constatându-se incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Finanţelor, ambele împotriva sentinţei civile nr. 75/CA din data de 27 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024.